ALVESCO 160 INHALER 160mcg/doza soluție inhalatorie presurizată ASTRAZENECA - prospect medicament

ALVESCO 160 INHALER 160 micrograme/doză, soluţie de inhalat presurizată

Fiecare puf (doză eliberată prin piesa bucală) conţine 160 de micrograme de ciclesonidă.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Soluţie inhalatorie presurizată

Soluţie limpede şi incoloră.

Tratament pentru controlul astmului persistent la adulţi şi adolescenţi (cu vârsta egală sau peste 12 ani).

Medicamentul este destinat numai administrării pe cale inhalatorie.

Doza recomandată pentru adulţi şi adolescenţi:

Doza recomandată de Alvesco este de 160 de micrograme o dată pe zi, ceea ce duce la controlul astmului la majoritatea pacienţilor. Cu toate acestea, în cazurile severe de astm, un studiu de 12 săptămâni a arătat că o doză de 640 de micrograme/zi (administrat în două doze zilnice de câte 320 de micrograme) a dus la o reducere a frecvenţei exacerbărilor, însă fără o îmbunătăţire a funcţiei pulmonare (vezi pct. 5.1). Reducerea dozei la 80 de micrograme o dată pe zi poate reprezenta doza de întreţinere adecvată pentru anumiţi pacienţi.

Alvesco se administrează, de preferinţă, seara, deşi s-a dovedit că şi doza administrată dimineaţa este eficientă. Decizia finală cu privire la momentul administrării medicamentului trebuie luată de către medicul curant.

Simptomele încep să se amelioreze în decurs de 24 de ore de la administrarea medicamentului Alvesco.

Odată ce se obţine controlul asupra afecţiunii, doza de Alvesco trebuie individualizată şi titrată la doza minimă necesară pentru menţinerea unui control eficace asupra astmului.

Pacienţii cu astm sever prezintă risc de atacuri acute şi trebuie supuşi în mod periodic unei verificări a controlului astmului, inclusiv unor teste ale funcţiei pulmonare. Administrarea din ce în ce mai frecventă a bronhodilatatorilor cu acţiune de scurtă durată în vederea ameliorării simptomelor de astmă indică deprecierea controlului asupra astmului. Dacă pacienţii constată că tratamentul cu bronhodilatatori cu acţiune de scurtă durată devine mai puţin eficace sau au nevoie de mai multe inhalări decât de obicei, aceştia trebuie să apeleze la sfatul medicului. În acest caz, pacienţii trebuie reexaminaţi şi trebuie avută în vedere intensificarea tratamentului antiinflamator (de exemplu, o doză mai mare de Alvesco pentru o perioadă scurtă de timp [vezi pct.5.1] sau o cură de corticosteroizi orali). Exacerbările severe de astm trebuie tratate ca de obicei.

Pentru a veni în întâmpinarea nevoilor specifice ale pacienţilor, cum ar fi dificultatea de a apăsa inhalatorul şi de a inhala în acelaşi timp, Alvesco se poate utiliza cu ajutorul spacerului AeroChamber Plus.

Grupe specifice de pacienţi:

Doza administrată pacienţilor vârstnici sau celor cu insuficienţă hepatică sau renală nu trebuie ajustată.

Până în prezent nu există suficiente date cu privire la tratamentul cu ciclesonidă la copii sub 12 ani.

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Ca în cazul tuturor corticosteroizilor inhalatori, Alvesco trebuie administrat cu atenţie pacienţilor care suferă de tuberculoză pulmonară activă sau inactivă, infecţii fungice, virale sau bacteriene şi numai dacă aceştia se află sub tratament adecvat.

Ca în cazul tuturor corticosteroizilor inhalatori, Alvesco nu este indicat în tratamentul status asthmaticus sau al altor episoade acute de astm unde este nevoie de măsuri de criză.

Ca în cazul tuturor corticosteroizilor inhalatori, Alvesco nu are scopul de a ameliora simptomele acute ale astmului, pentru care este nevoie de inhalarea unui un bronhodilatator cu acţiune de scurtă durată. Pacienţii trebuie să fie sfătuiţi să aibă întotdeauna la îndemână o astfel de medicaţie de criză.

Pot apărea efecte sistemice ale corticosteroizilor inhalatori, în special în cazul dozelor mari prescrise pentru perioade lungi de timp. Probabilitatea ca aceste efecte să apară este mult mai mică decât în cazul corticosteroizilor orali. Printre efectele sistemice posibile se numără supresia suprarenală, întârzierea creşterii la copii şi adolescenţi, scăderea densităţii minerale osoase, cataracta şi glaucomul, şi, mai rar, o serie de efecte psihologice sau de comportament inclusiv hiperactivitate psihomotorie, tulburări de somn, anxietate, depresie sau agresivitate (în special la copii). Aşadar, este foarte important ca doza de corticosteroid inhalator să fie titrată la cea mai mică doză necesară pentru menţinerea controlului eficace asupra astmului.

Se recomandă monitorizarea regulată a înălţimii copiilor şi adolescenţilor aflaţi sub tratament prelungit cu corticosteroizi inhalatori. În cazul în care creşterea este încetinită, tratamentul trebuie revăzut cu scopul de a reduce doza de corticosteroid inhalator, dacă este posibil până la cea mai mică doză necesară pentru menţinerea controlului eficace asupra astmului. În plus, trebuie avută în vedere consultarea pacientului de către un pediatru specialist în boli respiratorii.

Nu există date cu privire la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă. Se preconizează o expunere ridicată în cazul pacienţilor cu insuficienţă hepatică severă, aceştia trebuind să fie monitorizaţi pentru a se determina apariţia potenţialelor efecte sistemice.

Beneficiile ciclesonidei inhalate trebuie să minimizeze nevoia de steroizi orali. Cu toate acestea, pacienţii care trec de la steroizi orali rămân sub riscul deficitului de rezervă suprarenaliană pentru o perioadă prelungită de timp după ce trec la ciclesonidă inhalată. Simptomele respective pot persista o perioadă lungă de timp.

Aceşti pacienţi pot necesita sfatul medicului pentru a determina gradul de insuficienţă suprarenală înainte de stabilirea procedurilor elective. În cazul unei urgenţe (medicale sau chirurgicale) şi în situaţiile elective care pot cauza stress trebuie avută în vedere întotdeauna posibilitatea reacţiei reziduale a insuficienţei suprarenale şi trebuie luat în considerare un tratament adecvat pe bază de corticosteroizi.

În cazul transferului pacienţilor trataţi cu corticosteroizi orali:

Pacienţii dependenţi de steroizi orali care sunt transferaţi pe tratamentul cu ciclesonidă inhalată şi monitorizarea ulterioară a acestora necesită măsuri speciale, întrucât recuperarea în urma insuficienţei corticosuprarenale cauzate de terapia prelungită cu steroizi sistemici poate dura o perioadă lungă de timp.

Pacienţii care au fost trataţi cu steroizi sistemici în doze mari sau pentru perioade îndelungate de timp pot suferi de supresie corticosuprarenală. În cazul acestora, funcţia corticosuprarenală trebuie monitorizată periodic şi doza de steroid sistemic trebuie redusă cu mare atenţie.

După aproximativ o săptămână, se începe un sevraj treptat de la steroidul sistemic prin reducerea dozei cu 1 mg de prednisolon pe săptămână sau echivalentul acestuia. În cazul dozelor de întreţinere de prednisolon mai mari de 10 mg zilnic, ar putea fi necesare reduceri mai mari ale dozei la intervale săptămânale.

Anumiţi pacienţi acuză o stare nespecifică de rău pe parcursul fazei de sevraj, în ciuda menţinerii sau chiar a îmbunătăţirii funcţiei respiratorii. Aceştia trebuie încurajaţi să urmeze tratamentul cu ciclesonidă inhalată şi să continue sevrajul de steroid sistemic, cu excepţia cazului în care există semne obiective de insuficienţă suprarenală.

Pacienţii transferaţi de la tratamentul cu steroizi orali, care prezintă în continuare insuficienţă corticosuprarenală, trebuie să poarte un card de avertizare care să indice faptul că necesită doze suplimentare de steroizi sistemici pe durata perioadelor de stress, de exemplu, atacuri de astm din ce în ce mai grave, infecţii toracice, boli intercurente majore, operaţii, traume etc.

Înlocuirea tratamentului cu steroizi sistemici cu terapia prin inhalare scoate uneori la iveală alergii, cum ar fi rinite alergice sau eczeme controlate anterior prin medicamente sistemice.

Bronhospasmul paradoxal cu intensificarea imediată a wheezingului sau cu alte simptome de bronhoconstricţie după dozare trebuie tratat prin inhalarea unui bronhodilatator cu acţiune de scurtă durată, care determină de obicei o ameliorare rapidă. Pacientul trebuie să fie examinat, iar terapia cu Alvesco trebuie continuată numai dacă, după o analiză atentă, rezultă că beneficiul estimat este mai mare decât riscul posibil. Nu trebuie pierdută din vedere corelaţia dintre severitatea astmului şi susceptibilitatea generală de a suferi reacţii pulmonare acute (vezi pct. 4.8).

Modul de funcţionare al inhalatorului trebuie verificat periodic, pentru a se asigura sincronizarea acţionării inhalatorului cu inhalarea, în vederea asigurării unui transport optim către plămâni.

Tratamentul concomitent cu ketoconazol sau alţi inhibitori puternici de CYP3A4 trebuie evitat dacă beneficiul nu este mai mare decât riscul crescut de apariţie a efectelor secundare sistemice ale corticosteroizilor (vezi pct. 4.5).

Datele in vitro indică faptul că CYP3A4 este principala enzimă implicată în metabolismul metabolitului activ al ciclesonidei M1 la om.

Într-un studiu privind interacţiunea medicament-medicament în homeostază cu ciclesonidă şi ketoconazol ca inhibitor puternic de CYP3A4, expunerea la metabolitul activ M1 a crescut de aproximativ 3,5 ori, în timp ce expunerea la ciclesonidă nu a fost afectată. Aşadar, administrarea concomitentă a inhibitorilor puternici de CYP3A4 (de exemplu, ketoconazol, itraconazol şi ritonavir sau nelfinavir) trebuie evitată dacă beneficiul nu este mai mare decât riscul crescut de apariţie a efectelor secundare sistemice ale corticosteroizilor.

Nu există studii adecvate şi bine controlate cu privire la femeile însărcinate.

Studiile realizate pe animale au demonstrat că glucocorticoizii induc malformaţii (vezi pct. 5.3). Acest lucru nu este relevant la om, date fiind dozele de inhalare recomandate.

La fel ca în cazul altor glucocorticoizi, ciclesonida trebuie administrată pe perioada sarcinii numai dacă beneficiul potenţial pentru mamă justifică riscul potenţial pentru făt. Trebuie să se administreze cea mai mică doză eficace de ciclesonidă necesară pentru menţinerea controlului asupra astmului.

Nou-născuţii cu mame cărora le-au fost administraţi corticosteroizi în perioada sarcinii trebuie ţinuţi sub observaţie, pentru depistarea hipofuncţiei suprarenale.

Nu se ştie dacă ciclesonida inhalată este excretată prin laptele matern. Administrarea ciclesonidei la femei care alăptează trebuie avută în vedere numai dacă beneficiul pentru mamă este mai mare decât orice risc posibil pentru copil.

Ciclesonida inhalatorie nu are nici o influenţă sau are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Aproximativ 5% dintre pacienţii participanţi la studii clinice au suferit reacţii adverse la Alvesco administrat în doze între 40 şi 1280 de micrograme pe zi. În majoritatea cazurilor, reacţiile au fost uşoare şi nu au necesitat întreruperea tratamentului cu Alvesco.

Frecvenţa Mai puţin Rare Necunoscute frecvente (1/10.000 - 1/1.000)

Aparate, sisteme (> 1/1.000, şi organe <1/100)

Tulburări cardiace Palpitaţii**

Tulburări gastro- Greaţă, vărsături* Durere abdominală* intestinale Gust neplăcut Dispepsie*

Tulburări generale Reacţii locale, la şi la nivelul locul administrării locului de Uscăciune la locul administrare administrării

Tulburări ale sistemului imunitar Edem angioneurotic

Infecţii Infecţii orale

fungice* Tulburări ale sistemului nervos Cefalee*

Tulburări psihice Hiperactivitate

psihomotorie, tulburări de somn, anxietate, depresie, agresivitate, schimbări de comportament (predominant la copii) Tulburări Disfonie respiratorii, Tuse după toracice şi inhalare* mediastinale Bronhospasm

paradoxal* Afecţiuni cutanate Eczemă şi erupţii şi ale ţesutului cutanate subcutanat

Tulburări Hipertensiune vasculare

* Incidenţă egală sau mai mică în raport cu placebo ** În studiile clinice, s-au observat palpitaţii în cazurile confundate cu medicaţia concomitentă cu efecte cardiace cunoscute (de exemplu, teofilină şi salbutamol).

Bronhospasmul paradoxal poate surveni imediat după dozare şi reprezintă o reacţie acută nespecifică la toate produsele medicamentoase inhalate, care poate avea legătură cu substanţa activă, cu excipientul sau cu răcirea cauzată de evaporare în cazul inhalatoarelor cu doză măsurată. În cazuri severe, trebuie avut în vedere sevrajul de la Alvesco.

Pot apărea efecte sistemice ale corticosteroizilor inhalatori, în special la doze mari prescrise pe perioade lungi de timp. Printre posibilele efecte sistemice se numără sindromul Cushing, trăsături Cushingoide, supresie suprarenală, întârzierea creşterii la copii şi adolescenţi, scăderea densităţii minerale osoase, cataractă, glaucom (vezi şi pct.4.4).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Acut

Inhalarea de către voluntari sănătoşi a unei doze unice de 2880 micrograme ciclesonidă a fost bine tolerată.

După administrarea pe cale inhalatorie a dozelor mari de ciclesonidă, potenţialul de apariţie a reacţiilor toxice acute este mic. În cazul supradozajului acut nu este necesar tratament specific.

Cronic

După administrarea prelungită a 1280 micrograme ciclesonidă nu au fost observate semne clinice de supresie corticosuprarenală. Totuşi, dacă se administrează doze mai mari decât cele recomandate pentru perioade lungi, nu se poate exclude apariţia unui grad de supresie corticosuprarenală. Poate fi necesară monitorizarea rezervei corticosuprarenale.

Grupa farmacoterapeutică: alte medicamente pentru tratamentul bolilor respiratorii obstructive, inhalante, glucocorticoizi , Cod ATC: R03B A08 Ciclesonida are o afinitate mică legare de receptorii glucocorticoizilor. După inhalare, ciclesonida este transformată enzimatic în plămân în principalul metabolit (C21-demetilpropionil-ciclesonida), care are o intensă acţiune antiinflamatorie, fiind astfel considerat metabolitul activ.

În patru studii clinice, s-a demonstrat că ciclesonida reduce hiperreactivitatea căilor aeriene la monofosfatul de adenozină la pacienţii hiperreactivi, cu efect maxim observat la o doză de 640 de micrograme. Într-un alt studiu clinic, tratamentul prealabil cu ciclesonidă timp de şapte zile a atenuat semnificativ reacţia imediată şi tardivă indusă de alergeni inhalaţi. De asemenea, s-a observat că tratamentul cu ciclesonidă inhalată atenuează creşterea numărului de celule inflamatorii (eozinofile totale) şi de mediatori inflamatori în cazul sputei induse.

În cadrul unui studiu controlat pe 26 de adulţi astmatici au fost comparate valorile cortizolului plasmatic în suprafaţa de sub curbă (AUC) pe parcursul a 24 de ore după 7 zile de tratament. Faţă de placebo, din punct de vedere statistic, tratamentul cu ciclesonidă în doze de 320, 640 şi 1280 de micrograme/zi nu a redus în mod semnificativ valoarea medie a cortizolului plasmatic timp de 24 de ore (AUC(0-24)/24 ore) şi nici nu s-a observat un efect dependent de doză.

În cadrul unui studiu clinic pe 164 de bărbaţi şi femei cu astm, s-a administrat ciclesonidă în doze de 320 de micrograme sau 640 de micrograme/zi timp de 12 săptămâni. În urma stimulării cu cosintropină în doze de 1 şi 250 de micrograme, nu s-au observat modificări semnificative ale nivelurilor de cortizol plasmatic în raport cu placebo.

Studii clinice de tip dublu-orb controlate cu placebo cu o durată de 12 săptămâni, realizate pe adulţi şi adolescenţi, au arătat că tratamentul cu ciclesonidă a determinat îmbunătăţirea funcţiei pulmonare măsurate prin FEV1 (volum expirator forţat) şi debit expirator maxim, a crescut controlul simptomelor astmului şi a redus nevoia de inhalare a beta-2 agoniştilor.

În cadrul unui studiu de 12 săptămâni realizat pe 680 de persoane cu astm sever, tratate în prealabil cu propionat de fluticazonă sau un echivalent în doze de 500-1000 de micrograme pe zi, 87,3% şi 93,3% dintre pacienţi nu au înregistrat exacerbări pe parcursul tratamentului cu 160 respectiv 640 de micrograme de ciclesonidă. La sfârşitul studiului de 12 săptămâni, rezultatele au arătat o diferenţă însemnată din punct de vedere statistic între doza de ciclesonidă de 160 de micrograme/zi şi cea de 640 de micrograme/zi cu privire la apariţia unei exacerbări după prima zi de studiu: 43 de pacienţi/339 (= 12,7%) din grupul căruia i s-a administrat doza de 160 de micrograme/zi şi 23 de pacienţi/341 (6,7%) din grupul căruia i s-a administrat doza de 640 de micrograme/zi (indice de risc=0,526; p= 0,0134). Ambele doze de ciclesonidă au condus la valori FEV1 comparabile după 12 săptămâni. Evenimente adverse legate de tratament s-au putut observa la 3,8% şi 5% dintre pacienţii trataţi cu 160 sau 640 de micrograme de ciclesonidă pe zi. Nu s-a efectuat niciun studiu pentru compararea dozelor zilnice de 160 de micrograme, 320 de micrograme şi 640 de micrograme la pacienţii cu astm sever.

Ciclesonida se prezintă sub formă de soluţie pentru aerosoli în agent propulsor, HFA-134a (norfluran) şi etanol, ceea ce demonstrează o relaţie liniară între diferite doze, concentraţii pe doză şi expuneri sistemice.

Studiile privind dozarea orală şi intravenoasă de ciclesonidă radiomarcată au arătat un nivel insuficient de absorbţie pe cale orală (24,5%). Biodisponibilitatea orală atât a ciclesonidei, cât şi a metabolitului activ este neglijabilă (<0,5% pentru ciclesonidă, <1% pentru metabolit). În baza unui experiment scintigrafic , depunerea pulmonară la subiecţii sănătoşi este de 52%. În conformitate cu această cifră, biodisponibilitatea sistemică a metabolitului activ este >50% prin utilizarea inhalatorului de ciclesonidă cu doză măsurată. Întrucât biodisponibilitatea orală a metabolitului activ este <1%, porţia înghiţită de ciclesonidă inhalată nu contribuie la absorbţia sistemică.

După dozarea intravenoasă la subiecţi sănătoşi, faza iniţială de distribuţie a ciclesonidei a fost rapidă şi în concordanţă cu lipofilia ridicată a acesteia. Media volumului de distribuţie a fost de 2,9 l/kg. Clearance-ul seric total al ciclesonidei este ridicat (în medie 2,0 l/h/kg), ceea ce indică un grad mare de extracţie hepatică. Procentul de ciclesonidă legată de proteinele plasmatice umane este în medie de 99%, iar cel al metabolitului activ de 98-99%, ceea ce indică o legare aproape completă a ciclesonidei circulante/metabolitului activ de proteinele plasmatice.

Metabolismul:

Ciclesonida este hidrolizată iniţial de către esterazele pulmonare în metabolitul său biologic activ. La om, investigarea enzimologică a metabolizării ulterioare la nivelul microzomilor hepatici a arătat că acest component este metabolizat predominant în metaboliţi hidroxilaţi inactivi, prin catalizare de către izoenzima CYP3A4. În plus, la nivel pulmonar au fost detectaţi conjugaţii esterici ai acidului gras lipofilic al metabolitului activ.

Excreţia:

După administrare orală sau intravenoasă, ciclesonida este excretată predominant prin materiile fecale (67%), ceea ce indică faptul că principala cale de eliminare este cea biliară.

Caracteristici farmacocinetice la pacienţi

Pacienţi astmatici

Comparativ cu subiecţii sănătoşi, ciclesonida nu provoacă modificări farmacocinetice la pacienţii cu astm uşor.

Insuficienţă renală sau hepatică, vârstnici

Conform farmacocineticii populaţiei, vârsta nu are nicio influenţă asupra expunerii sistemice la metabolitul activ.

Reducerea funcţiei hepatice poate afecta eliminarea corticosteroizilor. Într-un studiu efectuat pe pacienţi cu insuficienţă hepatică suferind de ciroză hepatică, s-a observat o expunere sistemică mai mare la metabolitul activ.

Datorită faptului că metabolitul activ nu se excretă pe cale renală, nu au fost efectuate studii pe pacienţii cu insuficienţă renală.

Datele preclinice despre ciclesonidă nu indică niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale privind siguranţa farmacologică, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi cancerigenitatea.

Studiile pe animale privind toxicitatea reproductivă au arătat faptul că glucocorticosteroizii induc malformaţii (palatoschizis, malformaţii scheletice). Totuşi, aceste efecte la animale par să nu fie relevante la om în cazul administrării dozelor recomandate.

În cadrul unui studiu de 12 luni pe câini, s-a observat un efect al tratamentului cu doză maximă asupra ovarelor (anume, atrofie). Acest efect a survenit în cazul unor expuneri sistemice mai mari de 5,27-8,34 de ori decât cele observate la o doză zilnică de 160 µg. Nu se cunoaşte relevanţa acestor date pentru om.

Studiile pe animale cu alţi glucocorticoizi indică faptul că administrarea de doze farmacologice la femelele gestante poate creşte riscul de întârziere a creşterii intrauterine şi la adulţi poate creşte riscul de afecţiuni cardiovasculare şi/sau metabolice şi/sau de modificări permanente ale densităţii receptorilor glucocorticoizilor, ale turnoverului neurotransmiţătorilor şi de comportament. Nu se cunoaşte relevanţa acestor date în cazul administrării de ciclesonidă pe cale inhalatorie la om.

Norfluran (HFA-134a)

Etanol anhidru

Nu este cazul.

30 de doze măsurate - 1 an 60 şi 120 de doze măsurate - 3 ani

Nu sunt necesare condiţii speciale de păstrare

Flaconul conţine lichid presurizat. A nu se expune la temperaturi de peste 50°C.

Flaconul nu trebuie perforat, spart sau ars, chiar dacă este aparent gol.

Cutie cu un flacon din Al prevăzut cu valvă dozatoare, conţinând 60 doze soluţie de inhalat presurizată

Cutie cu un flacon din Al prevăzut cu valvă dozatoare, conţinând 120 doze soluţie de inhalat presurizată

Cutie cu un flacon din Al prevăzut cu valvă dozatoare, conţinând 30 doze soluţie de inhalat presurizată

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor <şi alte instrucţiuni de manipulare> Pacienţii trebuie să fie instruiţi cu privire la utilizarea corectă a inhalatorului (consultaţi Prospectul).

La fel ca în cazul majorităţii medicamentelor inhalatorii ambalate în flacoane presurizate, efectul terapeutic al acestui medicament se poate diminua când flaconul este rece. Cu toate acestea, Alvesco eliberează doze constante între -10°C şi 40°C. Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Pacientul trebuie să primească instrucţiuni cu privire la utilizarea corectă a inhalatorului.

În cazul în care inhalatorul este nou sau nu a fost utilizat timp de cel puţin o săptămână, primele trei pufuri trebuie eliberate în aer. Produsul nu trebuie agitat, întrucât este o soluţie pentru aerosoli. În momentul inhalării, se recomandă ca pacientul să stea jos sau în picioare, iar inhalatorul să fie ţinut în poziţie verticală cu degetul mare la bază, sub piesa bucală. Instruiţi pacientul să scoată capacul piesei bucale, să introducă inhalatorul în gură, să închidă buzele în jurul piesei bucale şi să respire încet şi adânc. Vârful inhalatorului trebuie apăsat atunci când pacientul inspiră pe gură. Apoi, pacientul trebuie să scoată inhalatorul din gură şi să îşi ţină respiraţia timp de aproximativ 10 secunde sau atât cât poate fără să resimtă disconfort. Pacientul nu trebuie să expire în inhalator. La sfârşit, trebuie să expire încet şi să aşeze capacul piesei bucale. Piesa bucală trebuie curăţată săptămânal cu un şervet sau o lavetă uscată. Inhalatorul nu trebuie spălat sau introdus în apă.

Pentru instrucţiuni detaliate consultaţi Prospectul.

COVIS PHARMA EUROPE B.V.

Gustav Mahlerplein 2, 1082MA Amsterdam, Olanda

9031/2016/01-02-03

Data primei autorizări: Aprilie 2006

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Iunie 2016

Iulie, 2020

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .