ALUPIRIN 75mg comprimate gastrorezistente LABORMED - prospect medicament

B01AC06 acid acetilsalicilic

Medicamentul ALUPIRIN 75mg conține substanța acid acetilsalicilic , cod ATC B01AC06 - Sânge și organe hematopoetice | Produse antitrombotice | Antiagregante plachetare excluzând heparina .

Date generale despre ALUPIRIN 75mg LABORMED

Substanța: acid acetilsalicilic

Data ultimei liste de medicamente: 01-07-2013

Codul comercial: W58047001

Concentrație: 75mg

Forma farmaceutică: comprimate gastrorezistente

Cantitate: 30

Prezentare produs: cutie x2 blist pvc/pvdc/al x15 compr gastrorez

Tip produs: generic

Restricții eliberare rețetă: OTC - Over the Counter = medicament care nu necesită o prescripție medicală.

Autorizația de Punere pe Piață (APP)

APP producător: LABORMED PHARMA S.A. - ROMANIA

APP deținător: LABORMED PHARMA SA - ROMANIA

Număr APP: 12477/2019/01

Valabilitate: 2 ani

Concentrațiile disponibile pentru acid acetilsalicilic

1000mg, 100mg, 150mg, 160mg, 300mg, 324mg, 325mg, 500mg, 50mg, 75mg

Conținutul prospectului pentru medicamentul ALUPIRIN 75mg comprimate gastrorezistente LABORMED

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Alupirin 75 mg comprimate gastrorezistente

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat gastrorezistent conţine acid acetilsalicilic 75 mg.

Excipient(ți) cu efect cunoscut:lactoză monohidrat 31 mg, sodiu.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1 .

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat gastrorezistent

Comprimate rotunde, biconvexe, de culoare albă sau aproape albă.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Prevenţia secundară a infarctului miocardic.

Reducerea riscului de infarct miocardic la pacienţii cu angină pectorală sau factori de risc multipli,

cum sunt: hipertensiune arterială, hipercolesterolemie, fumat, diabet zaharat şi antecedente familiale.

Pentru menţinerea revascularizării după angioplastie şi by-pass coronarian (PTCA, CABG).

Prevenţie secundară a accidentelor cerebrale ischemice tranzitorii (AIT) şi infarct cerebral.

Comprimatele care conţin doze mici de acid acetilsalicilic nu sunt adecvate pentru utilizare in scop

analgezic, antipiretic şi antiinflamator (aceste acţiuni apar la doze mai mari).

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Adulţi, copii și adolescenți peste 16 ani

Doza recomandată pentru prevenirea afecţiunilor coronariene este de 75 mg acid acetilsalicilic (un

comprimat Alupirin 75 mg) de 1 - 4 ori pe zi. Doza uzuală este de 75-150 mg acid acetilsalicilic În unele cazuri poate fi necesară o doză mai mare, în special pe termen scurt; la recomandarea

medicului pot fi utilizate până la 300 mg pe zi.

Pentru prevenirea secundară a accidentelor ischemice cerebrale tranzitorii şi a infarctului cerebral doza

recomandată este de 75 mg acid acetilsalicilic (un comprimat Alupirin 75 mg) de 1 - 2 ori pe zi.

Doza obișnuită la adult este recomandată în absența insuficienței renale sau hepatice severe (vezi pct.

4.3 și 4.4). Tratamentul trebuie revizuit la intervale regulate.

Vârstnici

În general, acidul acetilsalicilic trebuie utilizat cu prudență la pacienții vârstnici, care sunt mai

predispuși la reacții adverse.

Copii și adolescenți cu vârsta sub 16 ani

Acest medicament nu este recomandat la copii cu vârsta sub 16 ani, cu excepția indicațiilor specifice

(de exemplu, pentru boala Kawasaki). Vezi secțiunea 4.4.

Mod de administrare

Pentru administrare orală.

Comprimatele gastrorezistente trebuie înghiţite întregi, cu suficient lichid, preferabil după masă.

Comprimatele nu trebuie divizate, sfărâmate sau mestecate.

Durata tratamentului

Medicamentul este destinat tratamentului de lungă durată, cu doza minimă eficace.

4.3 Contraindicaţii

- Hipersensibilitate la substanța activă (acid acetilsalicilic), la alți salicilați, la inhibitori de prostaglandin sintetază (de exemplu, la anumiți pacienți cu astm bronșic ce pot suferi un atac/lipotimie sau la pacienți care suferă de bronhospasm, rinită și urticarie) sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1; Antecedente de astm indus de administrarea salicilaților sau a altor medicamente cu acțiune

similară, în special AINS;

- Diateza hemoragică, tulburări de coagulare cum ar fi trombocitopenia și hemofilia sau terapia anticoagulantă concomitentă;

- Ulcer gastric sau duodenal activ și/sau antecedente hemoragice gastrice/intestinale sau alte tipuri de hemoragii, cum ar fi hemoragii cerebrovasculare;

- Pacienți care suferă de gută;

- Insuficiență hepatică severă;

- Insuficiență renală severă;- Asociere cu metotrexat la doze ≥15 mg/săptămână (vezi pct.

4.5);

- Doze peste 100 mg pe zi în timpul ultimului trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6).

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Folosirea acidului acetilsalicilic impune prudenţă in următoarele situaţii clinice:

- pacienți cu alergii; în caz de astm bronşic şi alte brohopneumopatii obstructive cronice, alergie la polen, rinită alergică, polipi nazali, reacţii alergice la alte medicamente (de ex. cu reacții cutanate, mâncărime sau urticarie), tratamentul trebuie inițiat sub supraveghere medicală;

- acidul acetilsalicilic poate precipita bronhospasmul sau poate induce atacuri de astm la subiecții sensibili sau să favorizeze alte reacții de hipersensibilitate;

- episoade de ulcer gastro-duodenal activ în antecedente;

- boli cu risc de sângerare, meno-sau metroragie;

- boală renală preexistentă, deoarece utilizarea AINS poate duce la deteriorarea funcției renale;;

- boli care predispun la retenţie hidro-salină, deshidratare;

- insuficienţă hepatică;testul funcției hepatice trebuie efectuat în mod regulat la pacienții cu insuficiență hepatică ușoară sau moderată;;

- insuficienţă cardiacă necompensată, hipertensiune arterială;

- deficitul congenital de glucozo - 6 - fosfat - dehidrogenază. ce poate determina anemie hemolitică.

Reacții cutanate grave, inclusiv sindrom Stevens-Johnson, au fost rareori raportate în asociere cu

utilizarea acidului acetilsalicilic (vezi pct. 4.8). Acidul acetilsalicilic trebuie întrerupt la prima apariție a erupțiilor cutanate, a leziunilor mucoaselor sau a oricărui alt semn de hipersensibilitate.

Înaintea unei intervenţii chirurgicale programate trebuie avut în vedere efectul antiagregant plachetar

al acidului acetilsalicilic, care apare la doze mici şi care persistă mai multe zile. Se recomandă întreruperea administrării acidului acetilsalicilic cu câteva zile înainte de intervenţia chirurgicală.

Pot apărea efecte hematologice și hemoragice, uneori severe. Se recomandă precauție înainte de

operație, inclusiv pentru extracțiile dentare. Pacienții trebuie să raporteze medicului lor orice simptome de sângerare neobișnuite.

Acidul acetilsalicilic nu este recomandat în timpul menoragiei deoarece poate crește sângerarea

menstruală.

La doze mari acidul acetilsalicilic poate precipita anemia hemolitică la pacienţii cu deficit congenital

de glucozo-6-fosfat-dehidrogenază şi poate interfera cu controlul insulinei sau glucagonului la pacienţii diabetici. . Riscul efectului hipoglicemic al sulfonilureelor și insulinelor poate fi potențat de acidul acetilsalicilic în doze mari (vezi pct. 4.5).

La doze mici, acidul acetilsalicilic reduce excreţia acidului uric, putand declanşa guta la

pacienţii cu tendinţă de a avea o excreţie scăzută a acidului uric. (vezi pct. 4.5).

Acidul acetilsalicilic şi alţi salicilaţi pot interfera cu testele funcţionale tiroidiene.

Persoanele în vârstă pot fi mai sensibile la efectele toxice ale salicilaților. La pacienții vârstnici,

trebuie evitată utilizarea prelungită a acidului acetilsalicilic datorită riscului de sângerare gastrointestinală și perforare, care pot fi fatale (vezi pct. 4.2). Atunci când este necesar un tratament prelungit, pacienții trebuie reevaluați în mod regulat.

La administrarea acidului acetilsalicilic la copii, există posibilitatea apariţiei sindromului Reye.

Sindromul Reye reprezintă o boală foarte rară care afectează creierul şi ficatul şi care poate fi letală.

Din această cauză, nu trebuie administrat acid acetilsalicilic la copii cu vârsta sub 16 ani decât dacă

este absolut necesar (de exemplu boala Kawasaki).

Acidul acetilsalicilic trebuie utilizat cu prudență în cazurile de hipertensiune arterială și la pacienții cu

ulcer gastric sau cu antecedente de ulcer gastric sau duodenal, episoade hemoragice sau care urmează tratament cu anticoagulante. Pacienții trebuie să raporteze medicului lor orice simptome de sângerare neobișnuite. Dacă apar sângerări gastrointestinale sau ulcerații, tratamentul trebuie întrerupt.

Înainte de începerea terapiei pe termen lung cu acid acetilsalicilic pentru tratamentul bolilor

cardiovasculare sau cerebrovasculare, pacienții trebuie să discute cu medicul lor asupra raportului individual beneficiu - risc.

Tratamentul concomitent cu acidul acetilsalicilic și alte medicamente care modifică hemostaza (de ex.

anticoagulante cum ar fi warfarina, agenți trombolitici și antiplachetari, medicamente antiinflamatoare și inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei) nu este recomandat, cu excepția cazurilor în care este strict indicat, deoarece acestea pot crește riscul de hemoragie (vezi pct. 4.5). În cazul în care combinația nu poate fi evitată, se recomandă monitorizarea atentă a semnelor de sângerare.

Este necesară prudență la pacienții cărora li se administrează concomitent medicamente care ar putea

crește riscul ulcerației, cum ar fi corticosteroizi orali, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei și deferasirox (vezi pct. 4.5).

Acidul acetilsalicilic trebuie evitat la sfârșitul sarcinii și, în general, în timpul alăptării (vezi pct. 4.6).

Alupirin conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză,

deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per doză, adică practic 'nu conţine

sodiu”.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Administrarea acidului acetilsalicilic concomitent cu alte medicamente poate să amplifice sau să

reducă efectul acestora.

Efectele următoarelor medicamente sunt îmbunătățite:

- Anticoagulante, de ex. cumarină, heparină, warfarină și fenindionă:

Creșterea riscului de sângerare datorită funcției trombocitare inhibate, leziuni ale mucoasei duodenale

și deplasarea anticoagulantelor orale din situsurile lor de legare la proteinele plasmatice. Timpul de sângerare trebuie monitorizat (vezi pct. 4.4).

- Antiagregante plachetare (de exemplu clopidogrel și dipiridamol) și inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (SSRI, cum ar fi sertralina sau paroxetina):

Risc crescut de sângerare gastrointestinală (vezi pct. 4.4).

- Antidiabetice (sulfonamide hipoglicemice):

Salicilații pot crește efectul hipoglicemic al sulfonilureelor.

- Alte AINS (medicamente antiinflamatoare nesteroidiene):

Administrarea concomitentă poate crește reacțiile adverse. Utilizarea a două sau mai multe AINS

crește riscul de hemoragie gastrointestinală.

- Metotrexat:

Medicamentele combinate, metotrexatul și acidul acetilsalicilic, sporesc toxicitatea hematologică a

metotrexatului datorită scăderii clearance-ului renal al acestuia de către acidul acetilsalicilic.

Combinația este absolut contraindicată pentru dozele de metotrexat ≥15 mg/săptămână și necesită

prudență pentru doze <15 mg/săptămână.

Hemograma trebuie efectuată săptămânal în primele săptămâni de tratament asociat. Se recomandă

monitorizarea atentă chiar și în prezența funcției renale puțin afectate, ca și la vârstnici.

- Ciclosporină, tacrolimus:

Se recomandă prudență în cazul administrării concomitente de acid acetilsalicilic și ciclosporină sau

tacrolimus. Acesta poate crește efectul nefrotoxic al ciclosporinei și tacrolimusului. Funcția renală trebuie monitorizată în cazul utilizării concomitente a acestor medicamente și a acidului acetilsalicilic.

- Digoxină și litiu:

Acidul acetilsalicilic afectează excreția renală a digoxinei și a litiului, având ca rezultat creșterea

concentrațiilor plasmatice. Se recomandă monitorizarea concentrațiilor plasmatice ale digoxinei și litiului la inițierea și terminarea tratamentului cu acid acetilsalicilic. Ajustarea dozei poate fi necesară.

- Triiodotironina:

Acidul acetilsalicilic poate crește concentrațiile plasmatice ale triiodotironinei.

- Antiepileptice:

De asemenea, poate crește concentrațiile plasmatice ale barbituricelor, valproatului de sodiu și

fenitoinei.

Salicilatul diminuează legarea fenitoinei la albumina plasmatică. Aceasta poate duce la scăderea

nivelurilor totale de fenitoină în plasmă, dar crește fracțiunea de fenitoină liberă. Concentrația nelegată și, prin urmare, efectul terapeutic nu par a fi modificate semnificativ. S-a raportat că acidul acetilsalicilic scade legarea valproatului de albumina serică, crescând astfel concentrațiile plasmatice libere la starea de echilibru.

- Antagoniști ai leucotrienelor:

Concentrația plasmatică de zafirlukast este crescută.

- Inhibitori ai anhidrazei carbonice:

Reducerea excreției acetazolamidei; intoxicația cu salicilat a apărut la pacienții cu regim salicilat în

doze mari și inhibitori ai anhidrazei carbonice. Asocierea cu inhibitori ai anhidrazei carbonice (acetazolamidă) poate provoca acidoză severă și toxicitate crescută pentru sistemul nervos.

Efectele următoarelor medicamente sunt reduse:

- Antagoniști ai aldosteronului și diuretice de ansă:

Riscul de insuficiență renală acută datorită scăderii filtrării glomerulare prin scăderea sintezei renale

de prostaglandine. Este recomandată hidratarea pacientului și monitorizarea funcției renale la începutul tratamentului.

- Medicamente antihipertensive, inclusiv inhibitori ECA:

AINS pot scădea efectele antihipertensive ale diureticelor și ale altor medicamente antihipertensive. În

ceea ce privește alte AINS, administrarea concomitentă cu inhibitori ai ACE crește riscul de insuficiență renală acută.

- Agenți uricozurici, de ex. probenecid și sulfinpirazonă:

Salicilații inversează efectul probenecidului și sulfinpirazonei. Combinația trebuie evitată.

- Interferon alfa.

Alte interacțiuni:

- Corticosteroizi sistemici:

Riscul de sângerare și ulcerație gastrointestinală este crescut atunci când se administrează concomitent

acid acetilsalicilic și corticosteroizi (vezi pct. 4.4). Corticosteroizii reduc concentrația de salicilat în plasmă și poate să apară toxicitate a salicilaților după întreruperea tratamentului cu corticosteroizi.

- Antiacide și adsorbanți:

În timpul administrării pe termen lung a antiacidelor, a blocantelor receptorilor H2 și a medicamentelor

anticolinergice, poate fi necesară creșterea dozei de acid acetilsalicilic. Excreția acidului acetilsalicilic este crescută în urină alcalină; caolinul poate reduce absorbția. Antiacidele vor reduce efectul acidului acetilsalicilic. Principalele incompatibilități sunt sărurile de fier, carbonații și hidroxizii alcalini.

- Mifepristonă:

Se recomandă evitarea aspirinei până la 8 - 12 zile de la întreruperea tratamentului cu mifepristonă.

- Alcool:

Administrarea concomitentă de alcool și acid acetilsalicilic crește riscul de sângerare gastrointestinală.

- Antiemeticele:

Metoclopramida sporește efectele aspirinei prin creșterea ratei de absorbție.

- Antibacteriene:

Toxicitatea sulfonamidei poate fi crescută.

- Insulina:

La pacienții diabetici, doza necesară de insulină și glucagon se poate modifica.

- Tetraciclinele:

Se recomandă un interval de 1-3 ore între administrarea acidului acetilsalicilic și cea a tetraciclinelor

(administrarea concomitentă produce complexe neabsorbabile).

- Ibuprofen:

Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba efectul dozelor scăzute de acid

acetilsalicilic asupra agregării plachetare atunci când aceste medicamente sunt administrate concomitent. Cu toate acestea, deoarece informațiile sunt limitate și extrapolarea datelor ex vivo la situațiile clinice nu este sigură, nu se poate trage o concluzie definitivă cu privire la utilizarea regulată a ibuprofenului și este puțin probabil ca un efect relevant clinic să apară în cazul utilizării ocazionale a

ibuprofenului (vezi pct. 5.1).

- Teste funcționale tiroidiene:

Aspirina poate interfera cu testele funcției tiroidiene

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Acidul acetilsalicilic s-a dovedit a fi teratogen în studiile non-clinice efectuate la animalele de

laborator.

Doze mici (până la 100 mg/zi):

Studiile clinice arată că dozele de până la 100 mg pe zi pentru utilizarea obstetrică restrictivă, care

necesită monitorizare specializată, par a fi sigure.

Doze de 100-500 mg pe zi:

Nu există experiență clinică suficientă privind utilizarea dozelor cuprinse între 100 mg/zi până la

500 mg pe zi. Prin urmare, recomandările de mai jos pentru doze de 500 mg/zi și peste se aplică și pentru acest interval de doze. Tratamentul cronic cu doze peste 150 mg pe zi trebuie evitat.

Doze de 500 mg/zi și mai mari:

Inhibarea sintezei prostaglandinelor poate afecta în mod negativ sarcina și/sau dezvoltarea

embrionului/fătului. Datele din studii epidemiologice sugerează un risc crescut de avort spontan și de malformații cardiace și gastroschizis după utilizarea unui inhibitor de sinteză a prostaglandinelor la începutul sarcinii. Riscul absolut al malformațiilor cardiovasculare a crescut de la mai puțin de 1% până la aproximativ 1,5%. Se crede că riscul crește odată cu doza și durata tratamentului. La animale, s-a demonstrat că administrarea unui inhibitor de sinteză a prostaglandinelor duce la creșterea pierderii pre- și post-implantare și a letalității embrio-fetale. În plus, au fost raportate creșteri ale incidenței diferitelor malformații, inclusiv cardiovasculare, la animale, cărora li s-a administrat un inhibitor al sintezei prostaglandinelor în timpul perioadei organogenetice. În timpul primului și al doilea trimestru de sarcină, acidul acetilsalicilic nu trebuie administrat decât dacă este absolut necesar. Dacă acidul acetilsalicilic este utilizat de o femeie care încearcă să conceapă sau în timpul primului și al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie menținută cât mai mică și durata tratamentului cât mai scurtă posibil.

Administrarea în ultimul trimestru de sarcină poate expune fătul la:

- toxicitate cardio-pulmonară fetală, cu închiderea precoce a ductului arterial și hipertensiune pulmonară;

- disfuncție renală, care poate progresa până la insuficiență renală cu oligo-hidramnios; Mama și nou-născutul, la sfârșitul sarcinii:

- inhibarea contracțiilor uterine care determină travaliu întârziat și prelungit (pentru doze mari de acid acetilsalicilic);

- o posibilă prelungire a timpului de sângerare sau o frecvență crescută a accidentelor de sângerare, un efect antiagregant care poate apărea chiar și la doze foarte mici. În consecință, acidul acetilsalicilic în doze de 100 mg/zi și mai mult este contraindicat în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină.

Administrarea acidului acetilsalicilic în doze de peste 300 mg cu puțin timp înainte de naștere poate

cauza hemoragie intracraniană, în special la sugari prematuri. De aceea, în ultimul trimestru de sarcină, acidul acetilsalicilic este contraindicat (cu excepția anumitor indicații cardiologice și obstetricale foarte limitate).

Alăptarea

Deoarece acidul acetilsalicilic se excretă în laptele matern, administrarea în timpul alăptării trebuie

evitată sau, în funcţie de raportul beneficiu terapeutic pentru mamă/risc potenţial pentru sugar, alăptarea trebuie întreruptă, deoarece există risc de sindrom Reye la copil. Dozele mari la mamă pot afecta funcția plachetară la sugari.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Alupirin 75 mg nu influenţează capacitatea de a conduce sau de a folosi utilaje.

4.8 Reacţii adverse

Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de severitate şi frecvenţă, astfel:

Foarte frecvente: ≥ 1/10

Frecvente: ≥1/100 şi <1/10

Mai puţin frecvente: ≥1/1000 şi <1/100

Rare: ≥1/10000 şi <1/1000

Foarte rare: <1/10000

Cu frecvenţă necunoscută: care nu poate fi estimată din datele disponibile.

Tulburări hematologice şi limfatice

Frecvente: prelungirea timpului de sângerare;

Rare: trombocitopenie, granulocitoză, anemie aplastică.

Cu frecvență necunoscută: cazuri de sângerare cu timp de sângerare prelungit, cum ar fi epistaxis,

hematurie, purpură, echimoze, hemoptizie, hematoame, hemoragie cerebrală și sângerări gingivale.

Simptomele pot persista pe o perioadă de 4-8 zile după întreruperea tratamentului cu acid

acetilsalicilic. Ca rezultat, poate exista un risc crescut de sângerare în timpul procedurilor chirurgicale.

Acidul acetilsalicilic scade aderența plachetelor și, în doze mari, poate provoca hipoprotrombinemie.

Anemia hemolitică poate apărea la pacienții cu deficiență de glucoză-6-fosfat dehidrogenază (G6PD).

Tulburări ale sistemului imunitar

Rare: reacții de hipersensibilitate cum ar fi urticaria, edemul Quincke, bronhospasm, reacții cutanate

alergice, erupții cutanate, astm, bronhospasm, angioedem, edem alergic, reacții anafilactice inclusiv șoc.

Tulburări ale urechii și ale labirintului

Cu frecvență necunoscută: diminuarea auzului, tinitus.

Tulburări metabolice și de nutriție:

Cu frecvență necunoscută: hiperuricemie.

Tulburări ale sistemului nervos:

Rare: hemoragie intracraniană.

Cu frecvență necunoscută: cefalee, vertij.

Tulburări vasculare:

Rare: vasculită hemoragică.

Tulburări respiratorii, toracice și mediastinale

Mai puțin frecvente: rinită, dispnee.

Rare: declanșarea exacerbarilor de astm, bronhospasm.

Tulburări ale sistemului reproducător și ale sânului

Rare: Menoragie.

Tulburări gastrointestinale

Frecvente: dispepsie.

Rare: greață, vărsături, gastrită, sângerare gastrointestinală severă, care, în cazuri rare, poate fi

responsabilă pentru anemia cu deficit de fier; dozele mari pot provoca sângerări gastrointestinale active (hematemeză, melenă).

Cu frecvență necunoscută: Ulcere și perforații gastrice sau duodenale, diaree.

Tulburări hepatobiliare

Cu frecvență necunoscută: insuficiență hepatică

Investigații

Foarte rare: cazuri izolate de modificări ale testelor funcției hepatice (enzime hepatice crescute).

Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat

Mai puțin frecvente: urticarie.

Rare: sindrom Stevens-Johnson, sindrom Lyell, purpură, eritem nodosum, eritem multiform.

Tulburări renale și ale căilor urinare

Rare: administrarea de doze mari pentru perioade lungi poate duce la insuficiență renală, la litiază

urică.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro.

4.9 Supradozaj

Cu toate că sunt implicate variaţii inter-individuale considerabile, se poate considera că doza toxică

este de aproximativ 200 mg/kg la adulţi şi 100 mg/kg la copii. Intoxicația cu salicilați este de obicei asociată cu concentrații plasmatice > 350 mg/l (2,5 mmol/l). Concentraţii plasmatice peste 500 mg/l la adulţi şi 300 mg/l la copii în general cauzează toxicitate severă. Majoritatea deceselor apar la pacienţi ale căror concentraţii au depăşit 700 mg/l (5,1 mmol/l). Este improbabil să determine intoxicaţie la doze unice mai mici de 100 mg/kg.

Simptome

Frecvente: vărsături, deshidratare, tinitus, vertij, surditate, transpirație, extremități calde cu puls

modificat, frecvență crescută a respirației și hiperventilație. Un anumit grad de dezechilibru acido- bazic este prezent în majoritatea cazurilor.

Alcaloza respiratorie și acidoza metabolică cu un pH normal sau ridicat (concentrație normală sau

redusă a ionilor de hidrogen) apar de obicei la adulți și copii peste 4 ani. La copiii cu vârsta sub 4 ani, acidoza metabolică cu scăderea pH-ului arterial (concentrație crescută de ioni de hidrogen) este frecventă. Acidoza poate crește cantitatea de salicilat care traversează bariera hemato-encefalică.

Mai puțin frecvente: hematemeză, hipertermie, hiperpirexie, hipoglicemie, hipokaliemie,

trombocitopenie, INR/PTR crescut, coagulare intravasculară, insuficiență renală și edem pulmonar noncardiogen. La nivelul sistemului nervos central, confuzia, dezorientarea, coma și convulsiile sunt mai puțin frecvente la adulți decât la copii.

Tratament

La adulți, dacă concentrația salicilatului seric este mai mare de 250 mg/kg corp și timpul de ingestie

este mai mic de o oră, trebuie administrat cărbune activat. Concentrația plasmatică a salicilatului trebuie măsurată, deși gravitatea supradozajului nu poate fi determinată numai prin aceasta și trebuiesc luate în considerare caracteristicile clinice și biochimice. Eliminarea este crescută prin alcalinizarea urinei, care poate fi obținută prin administrarea de soluție de bicarbonat de sodiu 1,26%. pH-ul urinei trebuie monitorizat. Corecția acidozei metabolice se realizează prin administrarea intravenoasă a soluției de bicarbonat de sodiu 8,4% (după prima verificare a nivelului plasmatic de potasiu). Diureza nu trebuie forțată, deoarece poate provoca edem pulmonar și nu îmbunătățește excreția salicilatului.

Hemodializa este tratamentul de elecție pentru intoxicații severe și trebuie luată în considerare în cazul

pacienților cu concentrații de salicilat mai mari de 700 mg/l (5,1 mmol/l) sau concentrații mai mici, dar asociate cu semne metabolice și clinice severe. Pacienții cu vârsta sub 10 ani și peste 70 de ani prezintă un risc mai mare de intoxicație cu salicilat și pot necesita dializă din stadii incipiente.

Dacă este strict necesar, se face lavaj gastric, diureză forţată alcalină şi este instituită terapie de

susţinere a funcţiilor vitale. De asemenea, se recomandă corectarea echilibrului acido-bazic.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: antitrombotice, antiagregante plachetare, exclusiv heparină; codul ATC:

B01AC06.

Mecanism de acțiune

Acidul acetilsalicilic este un analgezic, antiinflamator şi antipiretic din grupa salicilaţilor. La doze

mici are acţiune antiagregantă plachetară de lungă durată, mediată prin inhibarea activării plachetare, care s-a dovedit a fi utilă în profilaxia secundară după infarctul miocardic și la pacienți cu angină instabilă sau accident vascular cerebral ischemic, incluzând atacurile cerebrale tranzitorii.

Inhibarea funcţiei plachetare se datorează inactivării ireversibile, prin acetilare, a ciclooxigenazei, cu

blocarea consecutivă a sintezei tromboxanului A2 (eicosanoid agregant plachetar fiziologic).

Administrat oral, in doză mică, acidul acetilsalicilic prelungeşte timpul de sangerare cateva zile. Nu

afectează procesul de adeziune plachetară şi nu prelungeşte durata de viaţă a plachetelor.

Filmul enteric este destinat să reziste sucului gastric, permițând în același timp dezintegrarea în fluidul

intestinal. Datorită întârzierii la eliberare a ingredientului activ prin acoperire, tabletele gastro- rezistente nu sunt potrivite pentru ameliorarea durerii pe termen scurt.

Eficacitate și siguranță clinică

In condiţii clinice dozele mici de acid acetilsalicilic realizează beneficii semnificative in boala

coronariană. Studii controlate la pacienţi cu angină instabilă au demonstrat o reducere a frecvenţei infarctului miocardic şi mortalităţii. Beneficiile sunt superioare atunci cand sunt asociaţi diferiţi factori de risc (hipertensiune arterială, hipercolesterolemie, fumat). Rezultate bune au fost obţinute şi in condiţiile utilizării in cadrul intervenţiilor chirurgicale coronariene. De asemenea, dozele mici de acid acetilsalicilic s-au dovedit utile la pacienţii cu accidente vasculare cerebrale ischemice.

Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic

asupra agregării plachetare atunci cand aceste medicamente sunt administrate concomitent.

Într-unul din studii, atunci cand o singură doză de ibuprofen 400 mg a fost administrată cu 8 ore

inainte de sau la 30 de minute după administrarea de acid acetilsalicilic (81 mg) intr-o formă farmaceutică cu eliberarea imediată, a apărut o scădere a efectului acidului acetilsalicilic asupra formării tromboxanului sau a agregării plachetare. Cu toate acestea, deoarece informaţiile sunt limitate iar extrapolările datelor ex vivo la situaţiile clinice sunt nesigure, nu poate fi formulată o concluzie definitivă in cazul utilizării regulate a ibuprofenului şi este puţin probabil să apară un efect relevant clinic în cazul utilizării ocazionale a ibuprofenului.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbție

După administrare orală acidul acetilsalicilic se absoarbe rapid şi complet partial hidrolizat la salicilat

înainte de absorbție.. După ingestia formelor solide cu eliberare rapidă, concentraţiile plasmatice maxime sunt atinse după 0,3-2 ore.

Acidul acetilsalicilic este transformat in metabolitul său principal in timpul absorbţiei şi după

absorbţie. Grupul acetil al acidului acetilsalicilic incepe să se scindeze electrolitic chiar in timpul trecerii prin mucoasa gastro-intestinală, dar acest proces are loc in principal in ficat.

Absorbția este întârziată de prezența alimentelor și este afectată la pacienții care suferă de atacuri de

migrenă. Absorbția este mai rapidă la pacienții cu aclorhidrie și, de asemenea, după administrarea de polisorbați și antiacide.

Concentrația plasmatică

Dozele unice și multiple de 100 mg de acid acetilsalicilic acoperite enteric dau biodisponibilități

sistemice între 15% și 20% din cele observate la medicamentele cu acid acetilsalicilic cu eliberare imediată. Cmax de acid acetilsalicilic pentru mai multe preparate cu acoperire enterică s-a dovedit a fi de aproximativ 100-200 ng/ml, cu un timp de înjumătățire plasmatică de aproximativ 1,7 ore.

Concentrațiile plasmatice ale acidului salicilic cresc disproporționat cu doza - o doză de 325 mg având

un timp de înjumătățire de 2-3 ore, și doze mai mari care prezintă concentrații plasmatice scăzute în prezența unui timp de înjumătățire crescut, datorită unei creșteri disproporționate a volumului de distribuție.

Distribuție

La om, legarea de proteinele plasmatice depinde de concentraţie, variind intre 66 - 98% (pentru acidul

salicilic). Salicilatul are o legare semnificativă de proteine.

După administrarea in doze mari, acidul acetilsalicilic este detectabil in lichidul cefalorahidian şi

sinovial. Acidul salicilic traversează bariera feto-placentară şi se excretă in laptele matern, în salivă și în plasmă.

Metabolizare

Cinetica eliminării acidului salicilic depinde de doză, metabolizarea sa fiind limitată de capacitatea

enzimelor hepatice. Timpul de injumătăţire plasmatică prin eliminare variază intre 2 şi 3 ore după doze mici pană la aproximativ 12 ore după dozele analgezice uzuale.

Metaboliţii principali sunt conjugatul glicinic al acidului salicilic (acidul saliciluric), glucuronizii

eterici şi esterici ai acidului salicilic (glucuronid salicilfenolic şi glucuronid de salicilacetil), acidul gentizic şi conjugatul său glicinic.

Eliminare

Acidul salicilic şi metaboliţii săi sunt excretaţi in principal pe cale renală, prin urină, în principal ca

acid saliciluronic. Salicilatul reabsorbit prin tubii renali din urina acidă și diureza alcalină vor crește rata de excreție; 85% din doză se excretă sub formă de salicilat liber.

5.3 Date preclinice de siguranţă

S-au efectuat studii la animale prin administrarea acidului acetilsalicilic pe cale orală, subcutanată,

nazală şi intravenoasă la şoarece, şobolan, iepure şi câine.

In studiile privind toxicitatea cronică, la administrarea acidului acetilsalicilic in doze terapeutice nu

s-au observat diferenţe comparativ cu grupul de control.

Acidul acetilsalicilic nu a dovedit potenţial mutagen in studiile in vitro.

Toxicitatea asupra funcţiei de reproducere

S-a observat că salicilaţii produc efecte teratogene la unele specii de animale. S-au raportat tulburări

de nidaţie, efecte embriotoxice şi fetotoxice şi tulburări ale capacităţii de invăţare ale puilor după expunere prenatală.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Nucleu

Lactoză monohidrat

Amidon din porumb, partial pregelatinizat

Acid stearic

Film 1

Opadry AMB Yellow 80W32218:

Alcool polivinilic

Dioxid de titan (E 171)

Talc

Oxid galben de fer (E 172)

Lecitină (soia)

Gumă xantan.

Film 2

Acryl-Eze 93O18509 White:

Copolimer al acidului metacrilic și etil acrilat, tip A (1:1)

Talc

Dioxid de titan (E171)

Trietilcitrat

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Hidrogenocarbonat de sodiu

Laurilsulfat de sodiu

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

2 ani

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Cutie cu 2 blistere PVC/PVDC/Al a câte 15 comprimate filmate gastrorezistente.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Nu sunt necesare.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

LABORMED PHARMA SA

Bd. Theodor Pallady nr.44B

Sector 3, Bucureşti, România

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

12477/2019/01

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Autorizare - Noiembrie 2011

Reînnoire - Septembrie 2019

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Septembrie 2019

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro .