ALMIRAL 75mg / 3ml soluție injectabilă prospect medicament

Almiral 75 mg/3 ml soluţie injectabilă

Fiecare fiolă de 3 ml soluţie injectabilă conţine diclofenac sodic 75 mg.

Excipient cu efect cunoscut: metabisulfit de sodiu (E 223) 1,50 mg/3 ml, propilenglicol 1,89 mg/3 ml, alcool benzilic 157,05 mg/3 ml.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Soluţie injectabilă

Soluţie limpede, incoloră până la slab galbenă.

Diclofenac este eficient în:

* forme acute de durere, inclusiv colici renale,

* exacerbari de osteoartrită şi artrită reumatoidă,

* dureri de spate acute,

* gută acută,

* traume acute și fracturi și

* dureri post-operatorii.

Tratamentul sau profilaxia durerii postoperatorii în timpul spitalizării.

Reacţiile adverse pot fi reduse minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4).

Almiralsoluţie injectabilă nu trebuie administrat pentru mai mult de 2 zile; dacă este necesar, tratamentul poate fi continuat cu diclofenac sodic comprimate sau supozitoare.

Trebuie respectate următoarele recomandări pentru injectarea intramusculară, pentru a evita afectarea unui nerv sau a altor ţesuturi la locul injectării:

- doza uzuală este o fiolă, administrată o dată (sau, în cazuri severe, de două ori) zilnic, prin injectare intragluteală profundă, în cadranul superior extern. În cazul în care două injecții sunt necesare zilnic, se recomandă utilizarea fesei alternative pentru a doua administrare.

Alternativ, o fiolă de 75 mg poate fi asociată cu alte forme farmaceutice de diclofenac sodic (de exemplu comprimate, supozitoare) până la o doză zilnică maximă de 150 mg.

- colică renală: O fiolă de 75mg administrată intramuscular. Suplimentar, poate fi administrată o fiolă după 30 minute, dacă este necesar. Doza zilnică maximă recomandată de diclofenac sodic este de 150 mg.

Se recomandă 2 regimuri alternative de dozare:

- pentru tratamentul durerii postoperatorii moderate până la severe, trebuie administrat 75 mg în perfuzie continuă, timp de 30 minute până la 2 ore. Dacă este necesar, tratamentul poate fi repetat după 4-6 ore, dar doza nu trebuie să depăşească 150 mg în orice perioadă de 24 ore.

- pentru profilaxia durerii postoperatorii, trebuie administrată, după intervenţia chirurgicală, o doză de 25 până la 50 mg în perfuzie pe parcursul a 15 minute până la 1 oră, urmată de o perfuzie continuă de aproximativ 5 mg pe oră, până la o doză maximă zilnică de 150 mg.

Deși farmacocinetica diclofenacului sodic nu este afectată clinic într-o măsură relevantă la pacienții vârstnici, medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) trebuie utilizate cu deosebită atenție la astfel de pacienți care , în general, sunt mult mai predispuși la reacții adverse .

Se recomandă utilizarea dozei minime eficace în special la vârstnicii slăbiţi sau la cei cu o greutate redusă (vezi şi Precauţii); pacientul trebuie monitorizat pentru hemoragii gastro-intestinale în timpul tratamentului cu AINS.

Diclofenac este contraindicat la pacienții cu insuficiență renală severă (vezi pct. 4.3). Nu există studii specifice efectuate la pacienții cu insuficiență renală, prin urmare, nu pot fi făcute recomandări specifice de ajustare a dozei.

Se recomandă prudență în cazul administrării diclofenac la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată (vezi pct. 4.3 și 4.4).

Diclofenac este contraindicat la pacienții cu insuficiență hepatică severă (vezi pct. 4.3) . Nu există studii specifice efectuate la pacienții cu insuficiență hepatică, prin urmare, nu pot fi făcute recomandări specifice de ajustare a dozei.

Se recomandă prudență în cazul administrării diclofenac la pacienții cu insuficiență hepatică ușoară până la moderată (vezi pct. 4.3 și 4.4).

Fiolele de Almiral soluţie injectabilă nu sunt recomandate pentru utilizarea la copii.

- Almiral soluţie injectabilă nu trebuie administrat sub formă de injecţie intravenoasă in bolus.

- Înainte de a începe perfuzarea intravenoasă, Almiral soluţie injectabilă trebuie diluat imediat cu 100

- 500ml din orice soluţie de clorură de sodiu (0,9%) sau soluţie de glucoză (5%). Ambele soluții pot fi tamponate cu soluție de bicarbonat de sodiu (0,5 ml 8,4 % sau 4,2% 1ml). Trebuie utilizate numai soluții clare .

Pentru instrucţiuni privind diluarea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.

- hipersensibilitate la substanţa activă, sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1;

- ulcer gastric sau duodenal activ, sângerare sau perforare;

- antecedente de sângerare sau perforaţie gastrointestinală legate de terapia cu antiinflamatoare nesteroidiene

- ulcer peptic recurent/hemoragie activă sau în antecedente (două sau mai multe episoade dovedite de ulcerare sau sângerare)

- ultimul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6);

- insuficienţa hepatică, renală sau cardiacă severă (vezi pct. 4.4 ).

- insuficienţă cardiacă congestivă diagnosticată (NYHA II-IV), boală cardiacă ischemică, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară.

- similar altor medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), diclofenacul sodic este contraindicat, de asemenea, la pacienţii la care crizele de astm bronşic, angioedem urticarie sau rinită acută sunt declanșate de ibuprofen, acid acetilsalicilic sau alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene.

Contraindicaţii speciale pentru utilizare intravenoasă:

- utilizarea concomitentă a AINS sau a anticoagulantelor (inclusiv heparină în doze mici).

- antecedente de diateză hemoragică, sângerare cerebro-vasculară confirmate sau suspectate.

- operațiuni asociate cu un risc crescut de hemoragie.

- antecedente de astm bronșic.

- insuficiență renală moderată sau severă (creatinina serică > 160 μmol/ l) .

- hipovolemie sau deshidratare din orice cauză.

Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin administrarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile gastro-intestinale şi cardiovasculare prezentate mai jos).

Utilizarea concomitentă cu AINS sistemice, inclusiv cu inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei-2 ar trebui să fie evitată datorită absenţei oricărui indiciu care să demonstreze beneficii sinergice şi potenţialului de apariţie a reacţiilor adverse cumulate (vezi pct. 4.5) .

Se recomandă precauție la vârstnici, din motive medicale. Îndeosebi, la pacienţii vârstnici slăbiţi sau la cei subponderali, se recomandă administrarea celei mai mici doze eficace (vezi pct. 4.2).

Ca și în cazul altor medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, la începutul tratamentului pot să apară, de asemenea, reacții alergice, inclusiv reacții anafilactice/anafilactoide ( vezi pct. 4.8).

Ca si alte antiinflamatoare nesteroidiene, diclofenac poate masca semne și simptome de infecție cauzate de proprietățile sale farmacodinamice.

Metabisulfitul de sodiu din compoziţie poate provoca rar reacţii de hipersensibilitate grave şi bronhospasm.

Instrucțiunile referitoare la modul de administrare a injecției intramusculare trebuie urmate cu strictețe pentru a evita apariția de evenimente adverse la locul injectării, care pot să determine slăbiciune musculară, paralizie musculară, hipoestezie și necroză la locul injectării.

În cazul administrării tuturor antiinflamatoarelor nesteroidiene inclusiv a diclofenacului, s-au raportat hemoragii gastro-intestinale (hematemeză, melenă) ulceraţii sau perforaţii, cu potenţial letal şi care pot să apară în orice moment în timpul tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau antecedente de afecţiuni gastro-intestinale grave. În general, acestea au consecinţe mult mai severe la vârstnici. Dacă apar hemoragii gastro-intestinale sau ulceraţii la pacienţii cărora li se administrează diclofenac, tratamentul trebuie întrerupt.

Similar tuturor AINS, este necesară o supraveghere medicală atentă şi exercitarea unei atenţii deosebite în cazul prescrierii diclofenacului sodic la pacienţii care prezintă simptome ce indică o afecţiune gastro-intestinală sau cu antecedente ambigue privind ulceraţii, hemoragii sau perforaţii gastrice sau intestinale (vezi pct. 4.8). Riscul hemoragiilor gastro-intestinale este mai mare la creşterea dozelor AINS, inclusiv diclofenac şi la pacienţii cu antecedente de ulcer, mai ales dacă este complicat cu hemoragie sau perforare.

Vârstnicii au o frecvență crescută a reacțiilor adverse la AINS, în special hemoragii intestinale și perforații gastro -intestinale care pot fi fatale (vezi pct. 4.2).

Pentru a reduce riscul toxicităţii gastro-intestinale la pacienţii cu antecedente de ulcer, în special cel complicat cu hemoragie sau perforare, şi vârstnici, tratamentul trebuie iniţiat şi menţinut cu cea mai mică doză eficace.

Tratamentul concomitent cu agenți de protecție (de exemplu misoprostol sau inhibitori ai pompei de protoni), ar trebui să fie luat în considerare pentru acesti pacienţi, precum si pentru pacienţii care necesită utilizarea concomitentă a medicamentelor care conțin doze scăzute de acid acetilsalicilic (ASA/aspirină sau medicamente care pot crește riscul gastro-intestinal (vezi pct. 4.5).

Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinală, în special vârstnici, trebuie să raporteze orice simptom abdominal neobişnuit (mai ales hemoragie gastro-intestinale). Se recomandă prudenţă la pacienţii cărora li se administrează tratament concomitent ce poate creşte riscul apariţiei ulceraţiei sau hemoragiei, precum corticosteroizii administraţi sistemic, anticoagulante, cum ar fi warfarina, inhibitori specificii ai recaptării serotoninei sau antiagregante plachetare cum ar fi acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).

De asemenea, se recomandă supraveghere medicală atentă şi exercitarea unei atenţii deosebite la pacienţii cu colită ulceroasă sau boala Crohn deoarece afecţiunea acestora se poate agrava (vezi pct. 4.8).

În cazul prescrierii diclofenacului sodic la pacienţii cu funcţia hepatică afectată, este necesară supraveghere medicală atentă, deoarece afecţiunea acestora se poate agrava.

Similar altor AINS, inclusiv diclofenac, valorile serice ale uneia sau mai multor enzime hepatice pot creşte.

În timpul tratamentului de lungă durată cu diclofenac sodic, se recomandă ca măsura de precauţie monitorizarea periodică a funcţiei hepatice.

Dacă rezultatele anormale ale testelor funcţionale hepatice persistă sau se agravează, dacă apar semne sau simptome clinice specifice afectării hepatice sau dacă apar alte manifestări (de exemplu, eozinofilie, erupţii cutanate etc.), administrarea diclofenacului sodic trebuie întreruptă. Hepatita poate să apară fără manifestări clinice de avertizare.

La pacienţii cu porfirie hepatică, se recomandă prudenţă la administrarea diclofenacului sodic deoarece se poate declanşa o criză.

Deoarece s-a raportat retenţie de lichide şi edem asociate tratamentului cu AINS inclusiv la diclofenac, se recomandă atenţie specială deosebită la pacienţii cu insuficienţă renală sau cardiacă, antecedente de hipertensiune arterială, vârstnici, la pacienţii cărora li se administrează tratament concomitent cu diuretice sau medicamente ce pot afecta semnificativ funcţia renală şi la pacienţii cu deshidratare extracelulară semnificativă de orice etiologie, de exemplu, înainte sau după o intervenţie chirurgicală majoră (vezi pct.

4.3). În aceste cazuri, în timpul tratamentului cu diclofenac sodic, monitorizarea funcţiei renale este recomandată ca o măsură de precauţie. În general, întreruperea tratamentului este urmată de revenirea la starea de dinaintea tratamentului.

Reacții cutanate grave, unele dintre ele letale, inclusiv dermatită exfoliativă, sindrom Stevens - Johnson și necroliză epidermică toxică, au fost raportate foarte rar în asociere cu utilizarea AINS, inclusiv diclofenac sodic (vezi pct. 4.8). Pacienţii par a fi la cel mai înalt risc al acestor reacții la începutul tratamentului, debutul reacțiilor apărând în majoritatea cazurilor în prima lună de tratament. Almiral trebuie întrerupt la prima apariție a erupției cutanate, a leziunilor mucoaselor sau a altor semne de hipersensibilitate.

LES şi boli ale tesutului conjunctiv mixt

La pacienţii cu lupus eritematos sistemic (LES) și tulburări mixte ale țesutului conjunctiv poate exista un risc crescut de meningită aseptică (vezi pct. 4.8).

La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară până la moderată, sunt necesare monitorizare şi recomandări adecvate deoarece raportările au arătat că tratamentul cu AINS inclusiv diclofenac se asociază cu retenţie lichidiană şi edem.

Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea diclofenacului, în special în doze mari (150 mg zilnic) şi în tratamentul de lungă durată, se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic şi accident vascular cerebral).

Pacienţii care prezintă factori majori de risc pentru evenimente cardiovasculare (de exemplu, hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat) trebuie trataţi cu diclofenac numai după evaluare atentă.

Deoarece factorii de risc cardiovasculari asociaţi cu administrarea diclofenacului se pot accentua în funcţie de doză şi durata expunerii, trebuie utilizată cea mai mică doză eficace pentru cea mai scurtă perioadă de timp. Trebuie să se reevalueze periodic nevoia pacientului de atenuare a simptomelor şi răspunsul acestuia la tratament.

În timpul tratamentului de lungă durată cu diclofenac sodic, similar altor AINS, se recomandă monitorizarea hemogramei.

Similar altor AINS, diclofenacul sodic poate inhiba temporar agregarea plachetară vezi anticoagulante la pct. 4.5. Pacienţii cu tulburări de hemostază, diateză heroragică sau anomalii hematologice trebuie monitorizaţi cu atenţie.

Astm preexistent

La pacienţii cu astm bronşic, rinite alergice sezoniere, inflamaţii ale mucoasei nazale (precum polipii nazali), afecţiuni pulmonare obstructive cronice sau infecţii cronice ale tractului respirator (în special dacă sunt asociate cu simptome asemănătoare rinitelor alergice), reacţiile la AINS, precum crizele astmatice (aşa numita intoleranţă la analgezice/ astmul-analgezicelor), edem angioneurotic sau urticaria sunt mult mai frecvente decât la alţi pacienţi. Astfel, se recomandă măsuri speciale de precauţie la aceşti pacienţi (pregătire de urgenţă). De asemenea, aceasta este aplicabilă şi pacienţilor alergici la alte substanţe, de exemplu cu reacţii cutanate, prurit sau urticarie.

Ca și alte medicamente care inhibă activitatea prostaglandin-sintetazei, diclofenacul sodic poate precipita bronhospasmul dacă este administrat pacienților care suferă de, sau cu antecedente de astm bronșic.

Utilizarea diclofenac sodic poate afecta fertilitatea femeilor și nu este recomandat femeilor care încearcă să rămână gravide. La femeile care ar putea avea dificultăți în a rămâne gravide sau care se investighează pentru infertilitate, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu Almiral. (vezi pct. 4.6) .

Almiral conţine alcool benzilic

Nu trebuie administrat la prematuri sau nou-născuţi. Alcoolul benzilic poate fi toxic si poate determina reacţii alergice la nou-născuţi şi copii cu vârsta până la 3 ani.

Almiral conţine propilenglicol care poate provoca simptome asemănătoare celor provocate de consumul de alcool.

Almiral conţine metabisulfit sodic, care poate provoca rar reacţii de hipersensibilitate grave şi bronhospasm.

Următoarele interacțiuni le includ pe cele observate la administrarea diclofenac fiole și/sau a altor forme farmaceutice de diclofenac.

Litiu: Dacă este administrat concomitent, diclofenacul poate creşte concentraţiile plasmatice ale litiului. Se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale litiului.

Digoxină: Dacă este utilizat concomitent, diclofenacul poate creşte concentraţiile plasmatice ale digoxinei.

Se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale digoxinei.

Diuretice şi substanţe antihipertensive: Similar altor AINS, administrarea concomitentă a diclofenacului cu diuretice sau substanţe antihipertensive (de exemplu, beta-blocante, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (ECA) poate determina o scădere a efectului antihipertensiv al acestora, prin inhibarea sintezei de prostaglandine vasodilatatoare. Astfel, asocierea trebuie administrată cu prudenţă şi monitorizată periodic tensiunea arterială a acestor pacienţi, în special la vârstnici. Pacienţii trebuie hidrataţi adecvat şi trebuie avută în vedere monitorizarea funcţiei renale după iniţierea tratamentului concomitent şi după aceea periodic, în special pentru diuretice şi inhibitori ECA, datorită riscului crescut de nefrotoxicitate.

Medicamente care produc hiperkaliemie: Tratamentul concomitent cu diuretice care economisesc potasiul poate fi asociat cu hiperkaliemie, care, datorită acestui fapt, trebuie monitorizată frecvent (vezi pct. 4.4).

Anticoagulante şi anti agregante plachetare: Se recomandă precauţie, întrucât administrarea concomitentă poate creşte riscul hemoragiilor (vezi pct. 4.4). Deşi investigaţiile clinice nu par să indice faptul că diclofenacul influenţează acţiunea anticoagulantelor, la pacienţii la care se administrează concomitent diclofenac şi anticoagulante există raportări izolate privind riscul crescut de hemoragie. De aceea, la aceşti pacienţi, se recomandă monitorizare atentă. Ca și în cazul altor medicamente anti - inflamatorii nesteroidiene, diclofenac în doze mari poate inhiba reversibil agregarea plachetară.

Alte AINS, inclusiv inhibitori selectivi de ciclooxigenază-2 şi corticosteroizi: Administrarea concomitentă a diclofenacului cu AINS cu administrare sistemică sau corticosteroizi, poate creşte riscul de hemoragii gastro-intestinale sau ulcerații. Trebuie evitată utilizarea concomitentă a două sau mai multe

AINS (vezi pct. 4.4).

Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS): Administrarea concomitentă a AINS şi ISRS poate creşte riscul hemoragiilor gastro-intestinale (vezi pct. 4.4).

Antidiabetice orale: Studiile clinice au arătat că diclofenacul poate fi administrat concomitent cu antidiabetice orale fără a influenţa efectul clinic al acestora. Cu toate acestea, în timpul tratamentului cu diclofenac, s-au raportat cazuri izolate de hipoglicemie şi hiperglicemie, care au necesitat ajustarea dozelor de antidiabetice. Din acest motiv, se recomandă monitorizarea concentraţiei sanguine a glucozei, ca o măsură de precauţie în timpul tratamentului concomitent.

Metotrexat: Cazuri grave de toxicitate au fost raportate la metotrexat și AINS , inclusiv diclofenac când sunt au fost administrate la interval de 24 de ore unul faţă de celălalt. Această interacțiune este mediată prin acumularea de metotrexat, rezultată din afectarea excreției renale în prezenţa AINS.

Ciclosporină: Diclofenacul, similar altor AINS, poate creşte nefrotoxicitatea ciclosporinei datorită efectului asupra prostaglandinelor renale. Astfel, acesta trebuie administrat în doze mai mici decât acelea ce ar trebui administrate pacienţilor cărora nu li se administrează ciclosporină.

Tacrolimus: Risc de nefrotoxicitate posibil crescut atunci când AINS sunt administrate cu tacrolimus .

Acest risc ar putea fi mediat prin efecte antiprostagladin renale ale AINS și ale inhibitorului de calcineurină.

Antibacteriene chinolone: Convulsiile pot să apară din cauza unei interacțiuni între chinolone si AINS.

Acest lucru poate să apară la pacienții cu sau fără antecedente de epilepsie sau convulsii. Prin urmare, se recomandă precauție atunci când se ia în considerare utilizarea unei quinolone la pacienții care primesc deja un medicament antiinflamator nesteroidian .

Fenitoină: Când se utilizează fenitoină concomitent cu diclofenac, monitorizarea concentrațiilor plasmatice de fenitoină este recomandată din cauza unei creșteri așteptate a acestora în urma expunerii la fenitoină .

Colestipol și colestiramină: Aceste medicamente pot induce o întârziere sau o reducere a absorbției de diclofenac. De aceea, se recomandă să se administreze diclofenac cu cel puțin o oră înainte sau 4 până la 6 ore după administrarea colestipol/colestiramină .

Glicozide cardiace: utilizarea concomitentă de glicozide cardiace și AINS pot exacerba insuficiența cardiacă, pot reduce RFG și pot crește nivelul glicozidelor plasmatice.

Mifepristonă: AINS nu trebuie utilizate timp de 8-12 zile după administrarea de mifepristonă deoarece pot reduce efectul mifepristonei.

Inhibitori puternici ai CYP2C9: se recomandă prudență în cazul prescrierii diclofenac cu inhibitori

CYP2C9 puternici (cum ar fi voriconazolul), care ar putea duce la o creștere semnificativă a concentrației plasmatice maxime și expunerea la diclofenac datorită inhibării metabolismului diclofenac.

Inhibarea sintezei de prostaglandine poate afecta negativ sarcina și/sau dezvoltarea embrionului/fătului.

Datele din studiile epidemiologice sugerează un risc crescut de avort spontan și de malformații cardiace sau și gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine la începutul sarcinii. Riscul absolut de malformații cardiovasculare a crescut de la mai puțin de 1 % până la aproximativ 1,5 %. Se presupune că riscul crește odată cu doza și durata tratamentului. La animale, administrarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine a rezultat în creșterea pierderii post- și pre - implantare și mortalitate embrio - fetală.

În plus, creșterea incidenței diverselor malformații, inclusiv cardiovasculare, au fost raportate la animalele cărora li s-a administrat un inhibitor al sintezei de prostaglandine în timpul perioadei de organogeneză. Dacă

Almiral este utilizat de către o femeie care încearcă să rămână gravidă, sau în primul trimestru de sarcină, doza utilizată trebuie să fie cât mai mică și durata tratamentului cât mai scurtă posibil.

În al treilea trimestru de sarcină, toți inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune

* fătul la:

- Toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a canalului arterial și hipertensiune pulmonară)

- Disfuncție renală, care poate progresa la insuficiență renală cu oligo - hydroamniosis

* mama și nou-născutul, la sfârșitul sarcinii, la:

- Eventuala prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant care poate să apară chiar și la doze foarte mici

- Inhibarea contracțiilor uterine care duce la întârzierea sau prelungirea travaliului

Prin urmare, diclofenac sodic este contraindicat în al treilea trimestru de sarcină.

Similar altor AINS, diclofenacul sodic se excretă în lapte în cantităţi mici. Astfel, nu trebuie administrat în timpul alăptării pentru a evita reacţiile adverse la sugar (vezi pct. 5.2).

Similar altor AINS, administrarea diclofenacului sodic poate să scadă fertilitatea la femei şi nu se recomandă femeilor care încearcă să rămână gravide. Trebuie avută în vedere întreruperea administrării diclofenacului sodic la femeile ce au dificultăţi în a rămâne gravide sau care se află în timpul investigaţiilor privind infertilitatea. A se vedea, de asemenea, pct. 4.4, textul referitor la fertilitate.

Pacienţii care prezintă tulburări vizuale, ameţeală, vertij, somnolenţă sau alte tulburări la nivelul sistemului nervos central letargie sau oboseală în timpul tratamentului cu AINS, , trebuie să evite să conducă vehicule sau să folosească utilaje.

Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, cele mai frecvente fiind primele, utilizând următoarea convenţie:

* frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10);

* mai puţin frecvente (≥ 1/1.000 şi < 1/100);

* rare (≥ 1/10.000 şi < 1/1.000);

* foarte rare (< 1/10.000).

* cu frecvență necunoscută: nu poate fi estimată din datele disponibile.

Tabel 1

Foarte rare: Trombocitopenie, leucopenie, anemie (incluzând anemia hemolitică şi aplastică), agranulocitoză.

Cu frecvență necunoscută Necroză la locul injectării

Rare: Hipersensibilitate, reacţii anafilactice şi anafilactoide (incluzând hipotensiune arterială şi şoc).

Foarte rare: Edem angioneurotic (incluzând edemul feţei).

Foarte rare: Dezorientare, depresie, insomnie, coşmaruri, iritabilitate, tulburări psihotice.

Frecvente: Cefalee, ameţeală.

Rare: Somnolenţă, oboseală

Foarte rare: Parestezie, tulburări de memorie, convulsii, anxietate, tremor, meningită aseptică, tulburări ale gustului, accident cerebrovascular.

Cu frecvență necunoscută Confuzie, halucinații, tulburări de senzație, stare generală de rău.

Foarte rare: Tulburări vizuale, vedere înceţoşată, diplopie.

Cu frecvență necunoscută : Nevrită optică

Frecvente: Vertij.

Foarte rare: Tinitus, hipoacuzie.

Foarte rare: Palpitaţii, durere precordială, insuficiență cardiacă, infarct miocardic.

Foarte rare: Hipertensiune arterială, vasculită.

Rare: Astm (incluzând dispnee).

Foarte rare: Pneumonie.

Frecvente: Greaţă, vărsături, diaree, dispepsie, durere abdominală, meteorism, anorexie.

Rare: Gastrită, hemoragie gastro-intestinală, hematemeză, diaree sangvinolentă, melenă, ulcer gastro-intestinal (cu sau fără hemoragie sau perforare, uneori fatale mai ales la vârstnici).

Foarte rare: Colită (incluzând colită hemoragică şi agravarea colitei ulcerative sau bolii Crohn), constipaţie, stomatită (inclusiv stomatită ulceroasă), glosită, afecţiuni esofagiene, contracturi intestinale asemănătoare diafragmei, pancreatită.

Cu frecvență necunoscută Colită ischemică

Frecvente: Transaminaze crescute.

Rare: Hepatită, icter, boală hepatică.

Foarte rare: Hepatită fulminantă, necroză hepatică, insuficiență hepatică.

Frecvente: Erupţie cutanată.

Rare: Urticarie.

Foarte rare: Erupţii buloase, eczemă, eritem, eritem multiform, sindrom Stevens-Johnson, necroliză toxică epidermică (sindrom Lyell), dermatită exfoliativă, căderea părului, reacţie de fotosensibilitate, purpură, purpură alergică, prurit.

Foarte rare: Insuficienţă renală acută, hematurie, proteinurie, sindrom nefrotic, nefrită interstiţială, necroză renală papilară.

Frecvente: Reacţii la locul de injectare, durere la locul de injectare, induraţie.

Rare: Edem, necroză la locul de injectare.

Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează un risc crescut de apariţie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic şi accident vascular cerebral) asociate cu utilizarea diclofenacului, în special în doze mari (150 mg zilnic) şi în tratamentul de lungă durată (vezi pct. 4.3 și pct. 4.4).)

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a

Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .

Nu există un tablou clinic specific asociat cu supradozajul cu diclofenac. Supradozajul poate determina simptome precum dureri de cap, greaţă, vărsături, dureri epigastrice, hemoragii gastro-intestinale, diaree, ameţeli, dezorientare, excitație, comă, somnolență, tinitus, leşin sau convulsii. În cazul unei intoxicaţii majore, este posibilă apariţia insuficienţei renale acute şi afectării hepatice.

Pacienții trebuie trataţi simptomatic, după cum este necesar. În termen de o oră de la ingestia unei cantități potențial toxice, trebuie administrat cărbune activat. Alternativ, la adulţi se aplică lavajul gastric, în decurs de o oră de la ingestia de cantități cu potenţial toxic. Convulsiile frecvente sau prelungite ar trebui să fie tratate cu diazepam intravenos. Alte măsuri pot fi aplicate, în funcţie de starea clinică a pacienţilor.

Grupa farmacoterapeutică: derivaţi ai acidului acetic şi substanţe înrudite, sistemul musculo-scheletic, antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi ai acidului acetic şi substanţe înrudite, codul ATC:

M01AB05.

Diclofenac sodic este un agent nesteroidian cu proprietăți puternic analgezice/antiinflamatorii. Acesta este un inhibitor al prostaglandinsintetazei, (ciclooxigenaza). In vitro, diclofenac sodic, nu inhibă sinteza de proteoglicani la nivelul cartilajului la concentrații echivalente cu concentrațiile atinse la om. Atunci când este utilizat concomitent cu opioide pentru controlul durerii post-operatorii, diclofenac sodic reduce frecvent necesarul de opioide.

La concentraţii plasmatice terapeutice, diclofenacul se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de peste 99%. Pătrunde la nivelul lichidului sinovial şi a fost decelat şi în laptele matern. Timpul de înjumătăţire plasmatică terminal al diclofenacului este cuprins între 1 şi 2 ore. Diclofenacul este metabolizat la 4’-hidroxidiclofenac, 5-hidroxidiclofenac, 3’-hidroxidiclofenac şi 4,5-hidroxidiclofenac. Aceşti metaboliţi se excretă sub formă conjugată, de glucuronat şi sulfat, în mare parte la nivel urinar şi în mică măsură biliar.

După administrarea de diclofenac 75 mg prin injectare intramusculară, absorbția este rapidă, iar media concentrațiilor plasmatice maxime de aproximativ 2.558 ± 0.968 μg/ml (2.5μg/ mL 8μmol/ L) sunt atinse după aproximativ 20 de minute.

Cantitatea absorbită este liniar proporțională cu doza.

Perfuzie intravenoasă

Când diclofenac sodic se administrează în perfuzie intravenoasă timp de peste 2 ore, media concentrațiilor plasmatice maxime este de aproximativ 1.875 ± 0.436 μg/ml (1.9μg/ mL 5.9 μmol/ L). Infuziile de durată mai mică produc concentrații plasmatice maxime mai mari, în timp ce infuziile de durată mai mică produc concentrații platou proporționale cu rata de perfuzie după 3 până la 4 ore. Acest lucru este în contrast cu scăderea rapidă a concentrațiilor plasmatice, observate după ce concentratiile maxime au fost atinse la administrare orală, rectală sau i.m.

Aria de sub curba concentrației (ASC) după administrarea intramusculară sau intravenoasă, este de aproximativ două ori mai mare decât după administrare orală sau rectală, deoarece acest traseu evită efectul ”primului-pasaj” hepatic.

Substanța activă este legată de proteine în proporţie de 99,7 %, în principal de albumină (99,4 %).

Diclofenac intră în lichidul sinovial, unde concentrațiile maxime sunt măsurate la 2-4 ore după ce valorile plasmatice maxime au fost atinse. Timpul de înjumătățire de eliminare aparent din lichidul sinovial este de 3-6 ore. După două ore de la atingerea valorilor plasmatice maxime, concentrațiile substanței active sunt deja mai mari în lichidul sinovial decât sunt în plasmă și rămân mai mari până la 12 ore.

Diclofenac a fost detectat într- o concentrație scăzută (100 ng/ ml) în laptele matern la o mamă care alăpta.

Valoarea estimată ingerată de un sugar care consumă lapte matern este echivalentă cu o doză de 0,03 mg/ kg/zi ( vezi pct. 4.6).

Biotransformarea diclofenacului are loc parțial prin glucuronidarea moleculei intacte, dar mai ales prin hidroxilări și metoxilări unice și multiple, rezultând mai mulți metaboliți fenolici, dintre care cei mai mulţi sunt convertiţi la glucuronoconjugați. Doi metaboliți fenolici sunt biologic activi, dar într-o măsură mult mai mică decât diclofenacul.

Clearance-ul plasmatic sistemic total al diclofenacului este de 263 ± 56 ml/ min (valoarea medie ± DS).

Timpul de înjumătățire plasmatică de eliminare este de 1-2 ore. Patru dintre metaboliți, inclusiv cei doi activi, au, de asemenea, timpul de înjumătățire plasmatică scurt, de 1-3 ore.

Aproximativ 60 % din doza administrată este excretată în urină sub formă deglucuronoconjugat al moleculei intacte și sub formă de metaboliți, dintre care majoritatea este de asemenea, convertită în glucuronoconjugații. Mai puțin de 1 % se elimină ca substanță nemodificată. Restul dozei se elimină sub formă de metaboliți prin bilă, în materiile fecale .

Caracteristici la pacienți

Vârstnici: Nu au fost observate diferențe relevante legate de absorbţie, dependente de vârstă, metabolism sau excreție, altele decât constatarea că în cinci pacientii varstnici, o perfuzie IV administrată timp de 15 minute, a dus la concentrații plasmatice de 50% mai mari decât se așteptau la subiecții tineri sănătoși.

Pacienți cu insuficiență renală: La pacienții cu insuficiență renală, nicio acumulare de substanță activă nemodificată nu poate fi dedusă din cinetică atunci când se administrează doza obișnuită.

Când clearance -ul creatininei < 10 ml/ min, concentrațiile plasmatice calculate la starea de echilibru ale metaboliților hidroxi sunt de aproximativ 4 ori mai mari decât la subiecții sănătoși. Cu toate acestea, metaboliții sunt în cele din urmă eliminaţi prin bilă.

Pacienții cu insuficiență hepatică: La pacienții cu hepatită cronică sau ciroză non - decompensată, cinetica şi metabolismul diclofenacului sunt aceleași ca și la pacienții fără boli hepatice.

Nu este cazul.

Hidroximetilsulfoxilat de sodiu

Metabisulfit de sodiu (E 223)

Hidroxid de sodiu

Apă pentru preparate injectabile

Ca regulă, medicamentul nu trebuie amestecat cu alte soluţii injectabile.

3 ani

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

A se păstra în ambalajul original. A nu se păstra la frigider sau congelator.

Medicamentul nu trebuie lăsat la vederea şi îndemâna copiilor.

Soluția perfuzabilă nu trebuie utilizată în cazul în care se observă cristale sau precipitate.

Cutie cu 5 fiole din sticlă brună cu inel de rupere, în suport termoformat din material plastic transparent, a câte 3 ml soluţie injectabilă.

Cutie cu 10 fiole din sticlă brună cu inel de rupere, în 2 suporturi termoformate din material plastic transparent, a câte 3 ml soluţie injectabilă.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Almiral, soluţie injectabilă, 75 mg/ 3 ml poate fi administrat fie intramuscular prin injectare intragluteală adâncă în cadranul superior extern, fie intravenos, prin perfuzie lentă, după diluţie conform instrucţiunilor de mai jos.

În funcţie de durata dorită a perfuziei (vezi pct 4.2) se amestecă 100-500 ml ser fiziologic (soluţie de clorură de sodiu 0,9%) sau soluţie de glucoză 5%, cu soluţie injectabilă de bicarbonat de sodiu (0,5 ml din 8,4% sau 1 ml din 4,2% sau volumul corespunzător dintr-o concentraţie diferită) luate dintr-un recipient deschis în momentul preparării; se adaugă conţinutul unei fiole de Almiral la această soluţie. Trebuie administrate numai soluţiile limpezi. Dacă se observă cristale sau precipitate, soluţia perfuzabilă nu trebuie utilizată (vezi pct. 6.4).

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Medochemie Ltd.,

P.O. BOX 51409, CY 3505, Limassol,

Cipru

9748/2017/01-02

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Februarie 2017

Iulie, 2024

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .