ALMACOR 10mg comprimate prospect medicament

Almacor 5 mg comprimate

Almacor 10 mg comprimate

Almacor 5 mg comprimate

Fiecare comprimat conţine 5 mg amlodipină (sub formă de besilat de amlodipină).

Almacor 10 mg comprimate

Fiecare comprimat conţine 10 mg amlodipină (sub formă de besilat de amlodipină).

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi. pct. 6.1.

Comprimat

Almacor 5 mg comprimate

Comprimate rotunde, plate, de culoare albă, cu diametrul de 7 mm.

Almacor 10 mg comprimate

Comprimate rotunde, plate, de culoare albă, marcate cu o linie de divizare pe una din feţe, cu diametrul de 10 mm.

Comprimatul poate fi divizat în doze egale.

- Hipertensiune arterială.

- Angină pectorală cronică stabilă

- Angină pectorală vasospastică (angina pectorală variantă sau Prinzmetal).

Atât pentru hipertensiunea arterială, cât şi pentru angina pectorală, doza uzuală iniţială de amlodipină este de 5 mg o dată pe zi, doză care poate fi crescută la maximum 10 mg în funcţie de răspunsul terapeutic individual.

La pacienţii hipertensivi, amlodipina a fost utilizată în asociere cu un diuretic tiazidic, un alfa-blocant, un beta-blocant sau un inhibitor al ECA. În angina pectorală, amlodipina poate fi utilizată în monoterapie sau în asociere cu alte medicamente antianginoase la pacienţii cu angină pectorală refractară la tratamentul cu nitraţi şi/sau doze adecvate de beta-blocante.

Nu este necesară ajustarea dozei de amlodipină la administrarea concomitentă de diuretice tiazidice, beta-blocante şi inhibitori de enzimă de conversie.

Administrarea de doze similare de Almacor la pacienţii vârstnici sau tineri este la fel de bine tolerată.

La vârstnici se recomandă schema de administrare uzuală, dar creşterea dozei trebuie realizată cu precauţie (vezi pct. 4.4 și pct. 5.2).

Nu au fost stabilite recomandări cu privire la doze pentru pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată, ca urmare stabilirea dozelor trebuie realizată cu prudenţă şi trebuie începută de la partea inferioară a intervalului de doze (vezi pct. 4.4 și pct. 5.2). Farmacocinetica amlodipinei nu a fost studiată în insuficienţa hepatică severă. La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, tratamentul cu amlodipină trebuie iniţiat cu cea mai mică doză, care ulterior poate fi crescută lent.

Modificările concentraţiei plasmatice ale amlodipinei nu sunt corelate cu gradul insuficienţei renale, ca urmare, se recomandă dozele uzuale. Amlodipina nu este dializabilă.

Copii şi adolescenţi cu hipertensiune arterială cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani

La copiii şi adolescenţii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani, pentru tratamentul hipertensiunii arteriale, se recomandă administrarea orală o dată pe zi a unei doze iniţiale de 2,5 mg amlodipină, doză care poate fi crescută până la 5 mg o dată pe zi, dacă efectul antihipertensiv ţintă nu este obţinut după 4 săptămâni. Doze mai mari de 5 mg pe zi nu au fost studiate la copii şi adolescenţi (vezi pct. 5.1 și pct. 5.2).

Nu sunt date disponibile.

Almacor se administrează oral. Comprimatele se vor administra cu o cantitate suficientă de lichid, independent de orarul meselor.



- hipersensibilitate la derivaţii de dihidropiridină, amlodipină sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1

- hipotensiune arterială severă

- şoc (incluzând şoc cardiogen)

- obstrucţie a fluxului sanguin de la nivelul ventriculului stâng (de exemplu, stenoză aortică severă)

- insuficienţă cardiacă instabilă hemodinamic, după un infarct miocardic acut (în primele 28 de zile).

Nu au fost evaluate siguranţa şi eficacitatea administrării amlodipinei în criza hipertensivă.

Utilizarea la pacienţii cu insuficienţă cardiacă

Pacienţii cu insuficienţă cardiacă trebuie trataţi cu precauţie. Într-un studiu pe termen lung, placebo controlat, efectuat la pacienţi cu insuficienţă cardiacă severă (clasele NYHA III-IV), incidenţa raportată a edemului pulmonar a fost mai mare în grupul tratat cu amlodipină, comparativ cu grupul la care s-a administrat placebo (vezi pct. 5.1). Blocantele canalelor de calciu, incluzând amlodipina, trebuie utilizate cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă cardiacă severă, deoarece acestea pot creşte riscul apariţiei altor evenimente cardiovasculare şi mortalitatea.

Utilizarea la pacienţii cu insuficienţă hepatică

Timpul de înjumătăţire plasmatică al amlodipinei este prelungit şi valorile ASC sunt mai mari la pacienţii cu insuficienţă hepatică; nu au fost stabilite recomandări cu privire la doze. Ca urmare, tratamentul cu amlodipină trebuie iniţiat utilizând doze începând de la partea inferioară a intervalului de doze şi se recomandă prudenţă, atât la iniţierea tratamentului, cât şi la creşterea dozelor. La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă poate fi necesară creşterea lentă a dozelor şi monitorizarea atentă.

La vârstnici se recomandă creşterea dozelor cu prudenţă (vezi pct. 4.2 și pct. 5.2).

Utilizarea la pacienţii cu insuficienţă renală

La pacienţii cu insuficienţă renală, amlodipina poate fi administrată în dozele uzuale. Modificările concentraţiei plasmatice ale amlodipinei nu sunt corelate cu gradul insuficienţei renale. Amlodipina nu este dializabilă.

Administrarea de amlodipină nu este recomandată la copii cu vârsta sub 6 ani.

Efecte ale altor medicamente asupra amlodipinei

Inhibitori ai CYP3A4: administrarea concomitentă a amlodipinei cu inhibitori CYP3A4 puternici sau moderaţi (inihibitori de protează, antifungice cu structură azolică, macrolide cum sunt eritromicina sau claritromicina, verapamil sau diltiazem) poate determina creşterea uşoară până la semnificativă a expunerii la amlodipină. Semnificaţia clinică a acestor variaţii ale farmacocineticii poate fi mai pronunţată la pacienţii vârstnici. Astfel, pot fi necesare monitorizarea clinică şi ajustarea dozelor.

Inductori ai CYP3A4: nu sunt disponibile date cu privire la efectul inductorilor CYP3A4 asupra amlodipinei. Administrarea concomitentă a inductorilor CYP3A4 (de exemplu, rifampicină, preparate pe bază din plante medicinale care conţin sunătoare - Hypericum perforatum) poate determina scăderea concentraţiei plasmatice de amlodipină. Amlodipina trebuie utilizată cu precauţie în cazul asocierii cu inductori CYP3A4.

Nu se recomandă administrarea amlodipinei cu grapefruit sau suc de grapefruit, deoarece la unii pacienţi poate fi crescută biodisponibilitatea, determinând creşterea efectelor de scădere a tensiunii arteriale.

Dantrolen (perfuzie): la animale, după administrarea de verapamil şi administrarea intravenoasă de dantrolen, se observă cazuri de fibrilaţie ventriculară letală şi colaps cardiovascular în asociere cu hiperpotasemie. Din cauza riscului de hiperpotasemie, la pacienţi cu predispoziţie pentru hipertermia malignă şi trataţi pentru hipertermie malignă, se recomandă evitarea administrării concomitente de blocante ale canalelor de calciu, cum este amlodipina.

Efectul amlodipinei asupra altor medicamente

Efectele de scădere a tensiunii arteriale ale amlodipinei se cumulează cu efectele de scădere a tensiunii arteriale ale altor medicamente cu proprietăţi antihipertensive.

În studiile clinice de interacţiune, amlodipina nu a influenţat farmacocinetica atorvastatinei, digoxinei, warfarinei sau ciclosporinei.

Simvastatina: co-administrarea unor doze multiple de 10 mg de amlodipină cu 80 mg simvastatină creşte expunerea cu 77 % la simvastatină, comparativ cu administrarea simvastatinei în monoterapie.

Doza limită de simvastatină la pacienţii cărora li se administrează amlodipină este de 20 mg/zi.

Nu există studii adecvate şi bine controlate privind utilizarea amlodipinei în timpul sarcinii. În studiile de reproducere la animale s-a demonstrat o toxicitate asupra reproducerii la doze mari (vezi pct. 5.3).

Amlodipina va fi administrată în timpul sarcinii doar când nu există alternativă terapeutică mai sigură şi când boala în sine reprezintă un risc major pentru mamă şi făt.

Nu se cunoaşte dacă amlodipina se excretă în laptele matern. O decizie privind continuarea/întreruperea alăptării sau a tratamentului trebuie luată ţinând cont de beneficiile alăptării sugarului şi de beneficiile tratamentului pentru mamă.

La unii pacienţi trataţi cu blocante ale canalelor de calciu au fost raportate modificări biochimice reversibile la nivelul capului spermatozoizilor. Datele clinice cu privire la efectul potenţial al amlodipinei asupra fertilităţii sunt insuficiente. Într-un studiu efectuat la şobolani s-au înregistrat reacţii adverse asupra fertilităţii la mascul. (vezi pct. 5.3).

Amlodipina poate avea o influenţă mică sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Dacă pacienţii trataţi cu amlodipină prezintă ameţeli, cefalee, fatigabilitate sau greaţă, capacitatea de reacţie poate fi afectată. Se recomandă precauţie, în special la începutul tratamentului.

Reacţiile adverse ale amlodipinei sunt enumerate mai jos, clasificate pe aparate, sisteme şi organe, şi în funcţie de frecvenţă. Frecvenţele sunt definite astfel: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1.000 şi <1/100), rare (≥ 1/10.000 şi <1/1.000), foarte rare (<1/10.000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

- foarte rare: leucocitopenie, trombocitopenie.

- foarte rare: reacţii alergice. Orice respiraţie zgomotoasă, dificultăţi în respiraţie, umflare a pleoapelor, feţei sau buzelor, erupţie cutanată sau senzaţie de mâncărime a pielii (mai ales pe toată suprafaţa corpului), apărute brusc, trebuie imediat raportate medicului.

- foarte rare: hiperglicemie.

- mai puţin frecvente: insomnie, tulburări ale dispoziţiei (inclusiv anxietate), depresie,

- rare: confuzie.

- frecvente: cefalee, somnolenţă, ameţeli, (în special la începutul tratamentului),

- mai puţin frecvente: tremor, tulburări ale gustului, sincopă, hipoestezie, parestezie,

- foarte rare: hipertonie, neuropatie periferică,

- cu frecvenţă necunoscută: sindrom extrapiramidal.

- mai puţin frecvente: tulburări de vedere (inclusiv diplopie).

- mai puţin frecvente: tinitus.

- frecvente: palpitaţii,

- foarte rare: infarct miocardic, tulburări de ritm (inclusiv bradicardie, tahicardie ventriculară şi fibrilaţie atrială).

- frecvente: eritem facial tranzitoriu,

- mai puţin frecvente: hipotensiune arterială,

- foarte rare: vasculită.

- mai puţin frecvente: dispnee, rinită,

- foarte rare: tuse.

- frecvente: greaţă, dureri abdominale,

- mai puţin frecvente: vărsături, dispepsie, tulburări de tranzit intestinal (incluzând diaree şi constipaţie), xerostomie,

- foarte rare: gastrită, pancreatită, hiperplazie gingivală.

- foarte rare: creştere a valorilor serice ale enzimelor hepatice (în special cele asociate cu colestază), hepatită, icter.

- mai puţin frecvente: alopecie, purpură, modificări de culoare ale pielii, hiperhidroză, prurit, erupţie cutanată tranzitorie, exantem,

- foarte rare: angioedem, eritem polimorf, urticarie, dermatită exfoliativă, sindrom Stevens Johnson, edem Quincke, fotosensibilitate.

- frecvente: tumefiere la nivel maleolar,

- mai puţin frecvente: artralgie, mialgie, crampe musculare, dorsalgii.

- mai puţin frecvente: tulburări ale micţiunii, nicturie, creştere a frecvenţei micţiunilor.

- mai puţin frecvente: ginecomastie, impotenţă.

- frecvente: edeme, fatigabilitate,

- mai puţin frecvente: dureri toracice, astenie, stare generală de rău.

- mai puţin frecvente: creştere în greutate, scădere în greutate.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Datele privind supradozajul intenţionat la om sunt limitate.

Supradozajul masiv poate determina vasodilataţie periferică marcată şi, posibil, o tahicardie reflexă. A fost raportată hipotensiune arterială sistemică marcată şi posibil prelungită, cu evoluţie până la şoc şi deces.

Hipotensiunea arterială semnificativă clinic determinată de supradozajul cu amlodipină necesită măsuri de susţinere activă cardiovasculară, incluzând monitorizarea frecventă a funcţiei cardiace şi respiratorii, poziţionarea pacientului în decubit dorsal cu membrele inferioare ridicate şi monitorizarea volumului circulator şi a diurezei.

Poate fi utilă administrarea unui vasoconstrictor pentru refacerea tonusului vascular şi a tensiunii arteriale, dacă nu există nici o contradicţie pentru utilizarea acestuia. Administrarea intravenoasă de gluconat de calciu poate fi benefică pentru antagonizarea efectelor determinate de blocarea canalelor de calciu.

Lavajul gastric poate fi util în unele cazuri. S-a demonstrat că administrarea de cărbune activat la voluntarii sănătoşi în primele 2 ore de la ingestia unei doze de 10 mg amlodipină, determină scăderea vitezei de absorbţie a amlodipinei.

Deoarece amlodipina se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice, este puţin probabil ca dializa să fie eficace.

Grupa farmacoterapeutică: blocante selective ale canalelor de calciu cu efect preponderent vascular; dihidropiridine, codul ATC: C08CA01

Amlodipina este un inhibitor al fluxului de ioni de calciu, din grupa dihidropiridinelor (blocant al canalelor lente de calciu sau antagonist al ionilor de calciu) care inhibă influxul transmembranar de ioni de calciu la nivelul musculaturii netede cardiace şi vasculare.

Mecanismul acţiunii antihipertensive al amlodipinei este determinat de efectul relaxant direct asupra musculaturii netede vasculare.

Mecanismul exact prin care amlodipina îşi exercită efectul antianginos nu este în întregime elucidat, dar amlodipina reduce ischemia prin două acţiuni:

- Dilată arteriolele periferice şi astfel scade rezistenţa periferică sistemică (post-sarcina). Deoarece alura ventriculară rămâne constantă, scăderea post-sarcinii determină scăderea consumului de energie şi a necesarului de oxigen la nivelul miocardului. -Mecanismul de acţiune al amlodipinei implică probabil şi dilatarea arterelor coronare principale şi a arteriolelor coronare, atât în zonele miocardice indemne, cât şi în zonele cu ischemie. Această vasodilataţie creşte aportul de oxigen la nivel miocardic la pacienţii cu spasm coronarian (angina

Prinzmetal sau angina pectorală vasospastică).

La pacienţii cu hipertensiune arterială, administrarea amlodipinei în doză unică zilnică determină reducerea semnificativă clinic a tensiunii arteriale în clino - şi ortostatism, pe parcursul a 24 de ore.

Datorită instalării lente a acţiunii, administrarea de amlodipină nu determină hipotensiune arterială acută.

La pacienţii cu angină pectorală, administrarea amlodipinei în doză unică zilnică creşte durata totală a efortului fizic, durata de timp până la apariţia episodului de durere anginoasă, timpul până la apariţia unei subdenivelări de 1 mm a segmentului ST şi scade atât frecvenţa episoadelor de durere anginoasă cât şi necesarul de nitroglicerină.

Administrarea de amlodipină nu a fost asociată cu reacţii adverse metabolice sau modificări ale valorilor concentraţiilor plasmatice ale lipidelor; ca urmare, poate fi utilizată la pacienţi cu astm bronşic, diabet zaharat şi gută.

Utilizare la pacienţii cu boală coronariană

Eficacitatea amlodipinei în prevenirea evenimentelor clinice la pacienţii cu boală coronariană a fost evaluată într-un studiu independent, multicentric, randomizat, dublu-orb, controlat placebo, care a inclus 1997 de pacienţi numit “Compararea amlodipinei cu enalaprilul în limitarea apariţiei trombozelor” (Comparison of Amlodipine vs Enalapril to Limit Occurrences of Thrombosis -

CAMELOT). 663 dintre aceşti pacienţi au fost trataţi cu amlodipină 5-10 mg, 673 au fost trataţi cu enalapril 10-20 mg, iar 655 de pacienţi au fost incluşi în grupul la care s-a administrat placebo, toate acestea adăugate la tratamentul standard cu statine, beta-blocante, diuretice şi acid acetilsalicilic, timp de 2 ani. Principalele rezultate privind eficacitatea sunt prezentate în Tabelul 1. Rezultatele indică faptul că tratamentul cu amlodipină a fost asociat cu un număr mai mic de spitalizări pentru angină pectorală şi de intervenţii pentru revascularizare la pacienţii cu boală coronariană.

Tabel 1. Incidenţa rezultatelor clinic semnificative în studiul CAMELOT

Incidenţa evenimentelor cardiovasculare, număr (%) Amlodipină comparativ cu placebo

Rezultate Amlodipină Placebo Enalapril Risc relativ Valoarea p (IÎ 95%)

Criteriul final principal de evaluare

Evenimente adverse 110 (16,6) 151 (23,1) 136 (20,2) 0,69 (0,54- ,003 cardiovasculare 0,88)

Componente individualizate

Revascularizare coronariană 78 (11,8) 103 (15,7) 95 (14,1) 0,73 (0,54- ,03 0,98)

Spitalizare pentru angina 51 (7,7) 84 (12,8) 86 (12,8) 0,58 (0,41- ,002 pectorală 0,82)

IM non-letal 14 (2,1) 19 (2,9) 11 (1,6) 0,73 (0,37- ,37 1,46)

Accident vascular cerebral 6 (0,9) 12 (1,8) 8 (1,2) 0,50 (0,19- ,15 sau AIT 1,32)

Deces de cauză 5 (0,8) 2 (0,3) 5 (0,7) 2,46 (0,48- ,27 cardiovasculară 12,7)

Spitalizare pentru ICC 3 (0,5) 5 (0,8) 4 (0,6) 0,59 (0,14- ,46 2,47)

Stop cardiac resuscitat 0 4(0,6) 1(0,1) NA ,04

Boală vasculară periferică nou 5(0,8) 2(0,3) 8(1,2) 2,6(0,50- ,24 diagnosticată 13,5)

Abrevieri: ICC - insuficienţă cardiacă congestivă; IÎ - interval de încredere; IM - infarct miocardic;

AIT - atac ischemic tranzitoriu.

Utilizarea la pacienţii cu insuficienţă cardiacă

Studiile de hemodinamică şi studiile clinice controlate, care au inclus probă de efort, efectuate la pacienţi cu insuficienţă cardiacă clasele NYHA II-IV, au arătat că amlodipina nu a determinat deteriorarea stării clinice evaluate prin toleranţa la proba de efort, fracţia de ejecţie a ventriculului stâng şi simptomatologia clinică.

Un studiu clinic, controlat placebo (PRAISE), pentru evaluarea pacienţilor cu insuficienţă cardiacă clasele NYHA III-IV şi care urmau tratament cu digoxină, diuretice şi inhibitori ai ECA, a arătat faptul că amlodipina nu creşte riscul de mortalitate sau riscul combinat, mortalitate şi morbiditate la pacienţii cu insuficienţă cardiacă.

Într-un studiu de urmărire a rezultatelor pe termen lung, placebo controlat (PRAISE-2), efectuat la pacienţi cu insuficienţă cardiacă clasele NYHA III-IV, fără simptome sau semne obiective sugestive pentru boală ischemică preexistentă, trataţi cu doze constante de inhibitori ai ECA, medicamente digitalice şi diuretice, s-a demonstrat că administrarea de amlodipină nu influenţează mortalitatea totală de cauză cardiovasculară. La aceşti pacienţi, administrarea de amlodipină a fost asociată cu creşterea raportărilor de edem pulmonar.

Un studiu dublu-orb, randomizat, pentru investigarea morbidităţii-mortalităţii, denumit Studiul privind

Prevenirea Ischemiei Miocardice Acute prin Tratament Antihipertensiv şi Hipolipemiant (Antihypertensive and Lipid-Lowering Treatment to Prevent Heart Attack Trial - ALLHAT) a fost efectuat pentru a compara tratamentul cu medicamente noi, şi anume amlodipina 2,5-10 mg pe zi (blocant al canalelor de calciu) sau lisinoprilul 10-40 mg pe zi (inhibitor al ECA) ca tratamente de primă intenţie, cu administrarea unui diuretic tiazidic, clortalidona 12,5-25 mg pe zi, în hipertensiunea arterială uşoară şi moderată.

A fost randomizat un număr total de 33357 de pacienţi cu hipertensiune arterială, cu vârsta peste 55 de ani, urmăriţi pe o perioadă medie de 4,9 ani. Pacienţii au prezentat cel puţin un factor de risc adiţional pentru boala coronariană: infarct miocardic sau accident vascular cerebral în antecedente (> 6 luni înaintea înrolării în studiu) sau altă boală cardiovasculară aterosclerotică confirmată (un total de 51,5%), diabet zaharat tip 2 (36,1%), valoarea HDL colesterol < 35 mg/dl (11,6%), hipertrofie ventriculară stângă diagnosticată electrocardiografic sau ecocardiografic (20,9%), statut de fumător în momentul includerii în studiu (21,9%).

Criteriul final principal de evaluare al studiului a fost unul combinat, incluzând boală coronariană cu evoluţie letală sau infarct miocardic non-letal. Între grupul tratat cu amlodipină şi cel la care s-a administrat clortalidonă nu au fost diferenţe semnificative privind criteriul final principal de evaluare:

RR (risc relativ) 0,98 cu IÎ (interval de încredere) 95% [0,90-1,07], p=0,65. Dintre criteriile finale secundare de evaluare, incidenţa insuficienţei cardiace (componentă a unui criteriu final de evaluare, cardiovascular combinat) a fost semnificativ mai mare în grupul tratat cu amlodipină comparativ cu grupul tratat cu clortalidonă (10,2% comparativ cu 7,7%, RR 1,38 cu IÎ 95% [1,25-1,52], p<0,001).

Totuşi, nu au fost înregistrate diferenţe privind mortalitatea de orice cauză între grupul tratat cu amlodipină şi cel la care s-a administrat clortalidonă: RR 0,96 cu IÎ 95% [0,89-1,02], p=0,20.

Utilizarea la copii şi adolescenţi (cu vârsta de 6 ani sau mai mare)

În cadrul unui studiu în care au fost incluşi 268 de copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani cu hipertensiune arterială predominant secundară, compararea administrării unor doze de amlodipină de 2,5 mg şi 5,0 mg cu placebo, a arătat că ambele doze de amlodipină scad tensiunea arterială sistolică semnificativ mai mult faţă de placebo. Diferenţa între cele două doze nu a fost semnificativă statistic.

Nu au fost studiate efectele pe termen lung ale administrării amlodipinei asupra creşterii, pubertăţii şi dezvoltării generale. De asemenea, nu a fost stabilită eficacitatea amlodipinei, utilizată ca terapie în perioada copilăriei, asupra scăderii morbidităţii şi mortalităţii de cauză cardiovasculară la vârsta adultă.

După administrarea orală a dozelor terapeutice, amlodipina este bine absorbită şi atinge concentraţia sanguină maximă la 6-12 ore. Biodisponibilitatea a fost estimată a fi între 64% şi 80%. Absorbţia de amlodipină nu este influenţată de aportul de alimente. Nivelul maxim plasmatic este atins în 6-12 ore după administrare.

Volumul de distribuţie este de aproximativ 21l/kg.

Studiile in vitro au demonstrat că aproximativ 97,5% din amlodipina circulantă este legată de proteinele plasmatice.

Amlodipina este în mare parte (aproximativ 90%) metabolizată de ficat, în metaboliţi inactivi.

Timpul de înjumătăţire plasmatic este de 35-50 de ore, în urma administrării unei doze unice zilnice.

Amlodipina se excretă în urină 10% sub formă de substanţă nemetabolizată şi 60% sub formă de metaboliţi.

Utilizare în insuficienţă hepatică

Datele privind administrarea amlodipinei la pacienţi cu insuficienţă hepatică sunt foarte limitate.

Pacienţii cu insuficienţă hepatică au un clearance al amlodipinei scăzut, ceea ce determină un timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare mai lung şi o creştere a ASC de aproximativ 40-60%.

Timpul în care este atinsă concentraţia plasmatică maximă de amlodipină este similar la vârstnici şi tineri. La vârstinici, clearance-ul amlodipinei are tendinţa de a fi scăzut, rezultând creşteri ale ASC (aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp) şi ale timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare. La pacienţii cu insuficienţă cardiacă congestivă, creşterile ASC şi ale timpului de înjumătăţire plasmatică au fost cele aşteptate pentru grupa de vârstă studiată.

Utilizarea la copii şi adolescenţi

A fost efectuat un studiu populaţional de farmacocinetică la 74 de copii şi adolescenţi cu hipertensiune arterială, cu vârsta cuprinsă între 12 luni şi 17 ani (din care 34 de pacienţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi 12 ani şi 28 de pacienţi cu vârsta cuprinsă între 13 şi 17 ani) cărora li s-a administrat amlodipină în doze de 1,25 mg până la 20 mg, în una sau două prize. La copiii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 12 ani şi adolescenţii cu vârsta cuprinsă între 13 şi 17 ani, clearance-ul caracteristic după administrarea orală (Cl/F) a fost de 22,5 l/oră, respectiv 27,4 l/oră la pacienţii de sex masculin şi de 16,4 l/oră, respectiv 21,3 l/oră la pacienţii de sex feminin. A fost observată o mare variabilitate interindividuală în ceea ce priveşte expunerea. La copiii cu vârsta sub 6 ani datele raportate sunt limitate.

Studiile cu privire la toxicitatea asupra funcţiei de reproducere efectuate la şobolani şi şoareci au arătat întârzierea naşterii, prelungirea duratei travaliului şi scăderea ratei de supravieţuire a puilor în cazul administrării unor doze de aproximativ 50 de ori mai mari decât doza maximă recomandată la om, exprimată în mg/kg.

La şobolanii cărora li s-a administrat amlodipină (64 de zile în cazul masculilor şi 14 zile în cazul femelelor, înainte de împerechere) în doze de 10 mg/kg/zi (de 8 ori* doza maximă recomandată la om, exprimată în mg/m2) nu a fost observată afectarea fertilităţii. Într-un alt studiu efectuat la şobolani, în cadrul căruia masculii de şobolan au fost trataţi cu besilat de amlodipină timp de 30 zile, la o doză comparabilă cu doza administrată la om, exprimată în mg/kg, s-au înregistrat concentraţii plasmatice scăzute ale hormonului foliculostimulant şi testosteronului şi, de asemenea, scăderi ale densităţii spermei şi ale numărului de spermatide mature şi celule Sertoli.

La şobolanii şi şoarecii cărora li s-a administrat amlodipină pe cale orală timp de doi ani, în doze zilnice de 0,5, 1,25 sau 2,5 mg/kg şi zi, nu au fost observate efecte carcinogene.

Cea mai mare doză administrată (la şoarece doză similară cu doza zilnică maximă recomandată la om de 10 mg, iar la şobolani o doză de două ori mai mare*, exprimată în mg/m2) a fost apropriată de doza maximă tolerată pentru şoareci, dar nu şi pentru şobolani.

Studiile de mutagenitate nu au pus în evidenţă efecte ale amlodipinei la nivelul genelor sau la nivel cromozomial.

*Raportat la pacienţi cu greutatea de 50 kg.

Celuloză microcristalină + dioxid de siliciu coloidal

Manitol (E 421)

Amidonglicolat de sodiu, tip A

Dibehenat de glicerol

Stearat de magneziu

Nu este cazul.

4 ani.

A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.

Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate

Fără cerinţe speciale.

Antibiotice S.A.

Str. Valea Lupului nr.1, 707410 Iaşi,

România

Almacor 5 mg comprimate 8704/2016/01

Almacor 10 mg comprimate 8705/2016/01

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Martie 2016

Noiembrie, 2018

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro/