ALLEGRA 120mg comprimate filmate SANOFI - prospect medicament

Allegra 120 mg comprimate filmate

Fiecare comprimat filmat conţine clorhidrat de fexofenadină 120 mg, echivalent cu fexofenadină 112 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Comprimat filmat

Comprimate filmate de culoarea piersicii, în formă de capsulă.

Allegra 120 mg este indicat la adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 12 ani şi peste pentru ameliorarea simptomelor asociate rinitei alergice sezoniere.

Doza de clorhidrat de fexofenadină recomandată adulţilor este de 120 mg, o dată pe zi, înaintea unei mese.

Fexofenadina este un metabolit farmacologic activ al terfenadinei.

- Adolescenţi cu vârsta de 12 ani şi peste Doza de clorhidrat de fexofenadină recomandată adolescenţilor cu vârsta de 12 ani şi peste este de 120 mg, o dată pe zi, înaintea unei mese.

- Copii cu vârsta sub 12 ani Eficacitatea şi siguranţa clorhidratului de fexofenadină în doză de 120 mg nu au fost studiate la copii cu vârsta sub 12 ani.

Studiile efectuate la grupe speciale cu risc (persoane vârstnice, pacienţi cu insuficienţă renală sau hepatică) au indicat că nu este necesară ajustarea dozei de clorhidrat de fexofenadină la aceşti pacienţi.

Pacientul trebuie sfătuit ca, în cazul în care simptomele se agravează sau nu se ameliorează după 7-10 zile de tratament, să se adreseze medicului.

Hipersensibilitate la clorhidratul de fexofenadină sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct 6.1.

Similar celor mai multe medicamente noi, există doar date limitate privind persoanele vârstnice şi pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică. Clorhidratul de fexofenadină trebuie administrat cu prudenţă la aceste grupe speciale de pacienţi.

Pacienţii cu boală cardiovasculară în antecedente sau în evoluţie trebuie avertizaţi că antihistaminicele, ca şi clasă de medicamente, au fost asociate cu reacţii adverse de tip tahicardie şi palpitaţii (vezi pct. 4.8).

Fexofenadina nu este metabolizată la nivel hepatic şi, de aceea, nu va interacţiona cu alte medicamente prin mecanisme hepatice. S-a arătat că administrarea concomitentă de clorhidrat de fexofenadină şi eritromicină sau ketoconazol determină o creştere de 2-3 ori a concentraţiei plasmatice a fexofenadinei. Aceste modificări nu au fost însoţite de efecte asupra intervalului QT şi nu au fost asociate cu intensificarea reacţiilor adverse comparativ cu administrarea în monoterapie.

Studiile efectuate la animale au evidenţiat că, după administrarea clorhidratului de fexofenadină concomitent cu eritromicina sau ketoconazolul, creşterea concentraţiilor plasmatice de fexofenadină pare a se datora unei creşteri a absorbţiei gastro-intestinale, precum şi unei scăderi a excreţiei biliare, respectiv a secreţiei gastro- intestinale.

Nu s-au observat interacţiuni între fexofenadină şi omeprazol. Totuşi, administrarea unui antiacid conţinând hidroxizi de aluminiu şi de magneziu sub formă de gel cu 15 minute înainte de administrarea clorhidratului de fexofenadină a determinat o scădere a biodisponibilităţii acestuia, cel mai probabil datorită legării la nivelul tractului gastro-intestinal. Se recomandă respectarea unui interval de 2 ore între administrarea clorhidratului de fexofenadină şi administrarea de antiacide care conţin hidroxid de aluminiu sau de magneziu.

Nu există date adecvate privind utilizarea clorhidratului de fexofenadină la femeile gravide. Studii limitate la animale nu au indicat efecte toxice dăunătoare directe sau indirecte asupra sarcinii, dezvoltării embrionare/fetale, naşterii sau dezvoltării postnatale (vezi pct. 5.3). Clorhidratul de fexofenadină nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care este absolut necesar.

După administrarea clorhidratului de fexofenadină, nu există date despre prezenţa acestuia în laptele uman.

Totuşi, atunci când terfenadina a fost administrată la femei care alăptau, s-a dovedit că aceasta trecea în laptele uman. De aceea, clorhidratul de fexofenadină nu este recomandat la femeile care alăptează.

Ţinând cont de profilul farmacodinamic şi de reacţiile adverse raportate, este puţin probabil ca clorhidratul de fexofenadină să influenţeze capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. În teste obiective, s-a demonstrat că Allegra nu prezintă efecte semnificative asupra funcţiei sistemului nervos central. Aceasta înseamnă că pacienţii pot conduce vehicule sau efectua activităţi care necesită concentrare. Totuşi, pentru a identifica persoanele sensibile care prezintă o reacţie neobişnuită la medicamente, este recomandabil să se verifice răspunsul individual înainte de a conduce vehicule sau de a efectua activităţi complicate.

Frecvenţa reacţiilor adverse este definită utilizând următoarea convenţie:

Foarte frecvente ≥ 1/10; Frecvente ≥ 1/100 şi < 1/10; Mai puţin frecvente ≥ 1/1000 şi < 1/100; Rare ≥ 1/10000 şi < 1/1000; Foarte rare < 1/10000 şi cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea scăderii gravităţii.

La adulţi, în cadrul studiilor clinice, au fost raportate următoarele reacţii adverse, cu o incidenţă similară celei observate pentru placebo:

Frecvente: cefalee, somnolenţă, ameţeli

Frecvente: greaţă

Mai puţin frecvente (1/1000 şi <1/100): fatigabilitate

La adulţi, în cadrul supravegherii de după punerea pe piaţă au fost raportate următoarele reacţii adverse.

Frecvenţa cu care acestea apar este necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile):

Tulburări ale sistemului imunitar reacţii de hipersensibilitate cu manifestări cum sunt angioedem, senzaţie de constricţie toracică, dispnee, înroşirea feţei şi anafilaxie sistemică Tulburări psihice insomnie, nervozitate, tulburări ale somnului sau coşmaruri/visare excesivă (paronirie)

Tulburări cardiace tahicardie, palpitaţii

Tulburări gastro-intestinale diaree

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat erupţii cutanate, urticarie, prurit.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

În caz de supradozaj cu clorhidrat de fexofenadină, au fost raportate ameţeli, somnolenţă, fatigabilitate şi xerostomie. Doze de până la 60 mg administrate de două ori pe zi la copii şi doze unice de până la 800 mg clorhidrat de fexofenadină şi doze de până la 690 mg clorhidrat de fexofenadină de două ori pe zi timp de o lună sau doze de 240 mg clorhidrat de fexofenadină o dată pe zi timp de un an au fost administrate la subiecţi sănătoşi fără a determina reacţii adverse semnificative clinic, comparativ cu placebo. Nu a fost stabilită doza maximă tolerată de clorhidrat de fexofenadină.

Măsurile standard trebuie să aibă în vedere îndepărtarea medicamentului neabsorbit. Se recomandă tratament simptomatic şi de susţinere. Hemodializa nu elimină eficace clorhidratul de fexofenadină din sânge.

Grupa farmacoterapeutică: antihistaminice pentru uz sistemic, codul ATC: R06AX26

Clorhidratul de fexofenadină este un antihistaminic H1 non-sedativ. Fexofenadina este un metabolit farmacologic activ al terfenadinei.

Studiile clinice efectuate la om cu clorhidrat de fexofenadină, administrat o dată şi de două ori pe zi, au arătat că efectul antihistaminic al fexofenadinei asupra papulelor şi eritemului, determinate de histamină, se manifestă în prima oră după administrare, atinge maximul la 6 ore şi durează 24 de ore. Nu s-au evidenţiat fenomene de toleranţă după 28 de zile de tratament. S-a demonstrat existenţa unei relaţii pozitive doză-efect pentru doze cuprinse între 10 şi 130 mg administrate oral. În acest model de activitate antihistaminică, s-a descoperit că sunt necesare doze de cel puţin 130 mg clorhidrat de fexofenadină pentru realizarea unui efect antihistaminic constant, care să se menţină pe o perioadă de 24 de ore. Inhibiţia maximă de către fexofenadină a zonelor cu papule şi eritem de la nivelul pielii a fost de peste 80%. Studii clinice efectuate la pacienţi cu rinită alergică sezonieră au evidenţiat că o doză de 120 mg este suficientă pentru asigurarea eficacităţii timp de 24 de ore.

Nu s-au observat modificări semnificative ale intervalului QTc la pacienţii cu rinită alergică sezonieră trataţi cu doze de până la 240 mg clorhidrat de fexofenadină de două ori pe zi timp de 2 săptămâni, comparativ cu placebo. De asemenea, nu s-au observat modificări semnificative ale intervalului QTc la subiecţi sănătoşi, care au primit doze de până la 60 mg clorhidrat de fexofenadină de două ori pe zi timp de 6 luni, 400 mg clorhidrat de fexofenadină de două ori pe zi timp de 6 zile şi jumătate şi 240 mg clorhidrat de fexofenadină o dată pe zi timp de un an, comparativ cu placebo. Fexofenadina în concentraţii de 32 ori mai mari decât cele terapeutice la om nu a influenţat canalele lente de K+, clonate din inima umană.

Clorhidratul de fexofenadină (doze de 5-10 mg/kg administrate oral) a inhibat bronhospasmul indus de antigen la cobaii sensibilizaţi şi a inhibat eliberarea de histamină din mastocitele peritoneale la concentraţii mai mari decât cele terapeutice (10-100 M).

După administrare orală, clorhidratul de fexofenadină este absorbit rapid în organism, Tmax (timpul după care se atinge concentraţia maximă) se atinge după aproximativ 1-3 ore de la administrare. Valoarea medie a Cmax (concentraţia plasmatică maximă) a fost de aproximativ 427 ng/ml după administrarea unei doze unice zilnice de 120 mg clorhidrat de fexofenadină.

Fexofenadina se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 60-70%.

Fexofenadina este metabolizată (hepatic sau extrahepatic) în proporţie neglijabilă, fiind singurul compus major identificat în urină şi materiile fecale la animale şi om. Profilele concentraţiei plasmatice a fexofenadinei prezintă un declin biexponenţial, cu un timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare cuprins între 11 şi 15 ore după doze multiple. După doze unice şi multiple, farmacocinetica fexofenadinei este lineară pentru doze orale de până la 120 mg BID (bis in die). O doză de 240 mg BID produce o creştere puţin mai mare a ariei de sub curbă decât creşterea proporţională (8,8%) la starea de echilibru. Acest lucru arată că farmacocinetica fexofenadinei este practic lineară la doze cuprinse între 40 şi 240 mg administrate zilnic. Se consideră că eliminarea se face predominant prin excreţie biliară, în timp ce până la 10% din doza ingerată se elimină nemodificată prin urină.

Câinii au tolerat doze de 450 mg/kg clorhidrat de fexofenadină, administrate de două ori pe zi timp de 6 luni, şi nu au prezentat fenomene toxice, cu excepţia unor vărsături ocazionale. De asemenea, studii efectuate la câine şi rozătoare cărora li s-au administrat doze unice, nu au evidenţiat modificări majore legate de tratament la necropsia efectuată ulterior.

Studii privind distribuţia tisulară, efectuate la şobolan, folosind clorhidrat de fexofenadină marcată radioactiv, au indicat că fexofenadina nu traversează bariera hematoencefalică.

În diferite teste de mutagenitate efectuate in vitro şi in vivo, s-a demonstrat că fexofenadina nu este mutagenă.

Potenţialul carcinogen al clorhidratului de fexofenadină a fost evaluat utilizând studii cu terfenadină, împreună cu studii justificative de farmacocinetică în care s-a prezentat expunerea la clorhidratul de fexofenadină (prin valorile ASC). După administrarea terfenadinei la şobolan şi şoarece (doze de până la 150 mg/kg şi zi) nu au fost evidenţiate efecte carcinogene.

Într-un studiu efectuat la şoarece, privind efectele toxice asupra funcţiei de reproducere, clorhidratul de fexofenadină nu a afectat fertilitatea, nu a fost teratogen şi nu a afectat dezvoltarea pre- sau postnatală.

Celuloză microcristalină

Amidon de porumb pregelatinizat

Croscarmeloză sodică

Stearat de magneziu

Hipromeloză E-15

Hipromeloză E-5

Povidonă

Dioxid de titan (E171)

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Macrogol 400

Oxid roz de fer amestec *)

Oxid galben de fer amestec*) *) Conţine oxid feric (E172) şi dioxid de titan (E171).

Nu este cazul.

3 ani

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

Cutie cu un blister din PVC-PE-PVDC/Al a 10 comprimate filmate

Cutie cu un blister din PVC-PVDC/Al a 10 comprimate filmate

Nu este cazul.

Sanofi Romania SRLStr. Gara Herăstrău, nr. 4, Clădirea B, etajele 8-9

Sector 2, Bucureşti, România

9776/2017/01-02

Data primei autorizări: Aprilie 2005

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Martie 2017

Martie 2017

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.