ALGOCALMIN 500mg comprimate filmate ZENTIVA - prospect medicament

N02BB02 metamizol sodic

Medicamentul ALGOCALMIN 500mg conține substanța metamizol sodic , cod ATC N02BB02 - Sistemul nervos | Alte analgezice și antipiretice | Pirazolone .

Date generale despre ALGOCALMIN 500mg ZENTIVA

Substanța: metamizol sodic

Data ultimei liste de medicamente: 01-06-2024

Codul comercial: W68840002

Concentrație: 500mg

Forma farmaceutică: comprimate filmate

Cantitate: 20

Prezentare produs: cutie cu blist pvc/al x20 compr film

Tip produs: generic

Preț: 17.57 RON

Restricții eliberare rețetă: P-RF - Medicamente care se eliberează cu prescripție medicală care se reține în farmacie (nu se reînnoiește).

Autorizația de Punere pe Piață (APP)

APP producător: ZENTIVA S.A. - ROMANIA

APP deținător: ZENTIVA K.S. - REPUBLICA CEHA

Număr APP: 14462/2022/02

Valabilitate: 3 ani

Concentrațiile disponibile pentru metamizol sodic

1000mg, 1g/2ml, 300mg, 500mg, 500mg/ml

Alte substanțe medicamentoase din aceeași grupă farmaceutică cu metamizol sodic

Listele de compensare pentru ALGOCALMIN 500mg ZENTIVA

C3 - Sublista C - secțiunea C3 (copii, gravide și lehuze) cu 100% reducere din prețul de referință

Preț

Coplată

Plată pacient

17.57 RON

13.09 RON

4.48 RON

Conținutul prospectului pentru medicamentul ALGOCALMIN 500mg comprimate filmate ZENTIVA

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Algocalmin 500 mg comprimate filmate

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat filmat conţine metamizol sodic monohidrat 500 mg.

Excipienţi cu efect cunoscut

Fiecare comprimat filmat conţine lactoză 40 mg (sub formă de monohidrat) şi sodiu 32,7 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat filmat

Comprimate filmate oblongi, de culoare albă până la slab-gălbuie, cu dimensiuni de aproximativ 16,2 x 8,2 mm, prevăzute cu linie mediană. Linia mediană este destinată numai pentru facilitarea ruperii comprimatului pentru a fi înghiţit mai uşor şi nu pentru a fi divizat în doze egale.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Algocalmin este indicat pentru: - durere severă acută şi cronică. - febră mare, care nu răspunde la alte măsuri terapeutice.

Algocalmin este indicat la adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 15 ani şi peste.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Doza este dependentă de intensitatea durerii sau a febrei și de sensibilitatea individuală în ceea ce privește răspunsul la Algocalmin. Trebuie aleasă întotdeauna cea mai mică doză necesară pentru a controla durerea și/sau febra. În multe cazuri, administrarea orală este suficientă pentru a obține o analgezie satisfăcătoare. Dacă este necesară apariția rapidă a efectului analgezic sau dacă nu este indicată administrarea orală (de exemplu, în caz de vărsături, tulburări de deglutiție etc.), se recomandă administrarea intravenoasă sau intramusculară. Cu toate acestea, trebuie avut în vedere faptul că administrarea parenterală este asociată cu un risc ridicat de reacții anafilactice/anafilactoide. La adulți și adolescenți cu vârsta de 15 ani și peste (> 53 kg), se poate administra o doză până la 1000 mg metamizol, sub forma unei doze unice, această doză putând fi administrată până la de 4 ori pe zi, la intervale de 6-8 ore, ceea ce corespunde unei doze zilnice maxime de 4000 mg. Un efect clar poate fi așteptat după 30 până la 60 minute de la administrarea orală şi acesta durează de obicei aproximativ 4 ore.

Dacă efectul unei doze unice este insuficient sau întârziat, atunci când efectul analgezic scade, este posibilă administrarea repetată, până la dozele zilnice maxime enumerate în tabelul de mai jos.

Următorul tabel prezintă dozele unice recomandate şi dozele maxime zilnice, în funcție de greutate sau vârstă:

Greutate Vârstă Doza unică Doza zilnică maximă corporală kg (luni/ani) (comprimate ) (mg) (comprimate ) (mg) >53 ≥ 15 ani 1-2 500-1000 8 4000 Grupe speciale de pacienţi

Insuficienţă renală sau hepatică

Deoarece viteza de eliminare este scăzută în caz de insuficiență renală sau hepatică, trebuie evitată administrarea unor doze mari, repetate. Nu este necesară scăderea dozei atunci când este administrat numai pentru o perioadă scurtă de timp. Până în prezent, nu există suficientă experiență legată de utilizarea pe termen lung a metamizolului la pacienții cu insuficiență hepatică și renală severe.

Vârstnici, pacienți debilitați și pacienți cu un clearance scăzut al creatininei

Doza trebuie scăzută la vârstnici, la pacienții debilitați și la cei cu un clearance scăzut al creatininei, deoarece eliminarea produșilor de metabolizare a metamizolului poate fi prelungită.

Copii şi adolescenţi

Pentru schema terapeutică consultaţi tabelul de mai sus.

Algocalmin nu este recomandat pentru utilizare la copii și adolescenți cu vârsta mai mică de 15 ani din cauza cantității fixe de 500 mg metamizol conținută în fiecare comprimat. Sunt disponibile alte forme farmaceutice/concentrații care pot fi dozate corespunzător pentru copiii de vârstă mai mică.

Durata tratamentului

Durata tratamentului depinde de tipul şi severitatea afecţiunii.

În cazul tratamentului pe termen lung cu Algocalmin, este necesară efectarea regulată a hemoleucogramei, inclusiv formula leucocitară.

Mod de administrare
Administrare orală

Se recomandă înghiţirea comprimatelor întregi, fără a fi muşcate, împreună cu o cantitate suficientă de apă (aproximativ jumătate de pahar). Algocalmin poate fi luat cu sau fâră alimente (vezi pct. 5.2).

4.3 Contraindicaţii

- Hipersensibilitate la substanţa activă sau la alţi derivaţi de pirazolonă (de exemplu fenazonă, propifenazonă) sau la pirazolidine (de exemplu fenilbutazonă, oxibutazonă), aceasta incluzând şi pacienţi care, de exemplu, au dezvoltat agranulocitoză după utilizarea uneia dintre aceste substanţe, sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

- Insuficienţă a măduvei hematoformatoare (de exemplu, după administrarea de citostatice) sau tulburări ale sistemului hematopoietic.

- Utilizarea la pacienţi cunoscuţi cu sindrom de astm bronşic indus de analgezice sau intoleranţă la analgezice cu manifestări de tipul urticariei/ angioedemului, care reacţionează cu bronhospasm sau alte tipuri de reacţii anafilactoide (de exemplu urticarie, rinită, angioedem) la salicilaţi, paracetamol sau alte analgezice non-narcotice, cum sunt diclofenac, ibuprofen, indometacin sau naproxen.

- Deficit congenital de glucozo-6-fosfat dehidrogenază (risc de hemoliză). - Porfirie hepatică acută intermitentă (risc de acutizare a porfiriei). - În trimestrul trei de sarcină (vezi pct. 4.6).

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Agranulocitoză

Agranulocitoza indusă de metamizol este o afecţiune cu etiologie imunoalergică, care durează cel puţin o săptămână. Aceste reacţii sunt foarte rare, pot fi severe, pot pune în pericol viaţa şi pot fi letale. Nu sunt dependente de doză şi pot să apară oricând în cursul tratamentului. Pacienţii trebuie sfătuiţi să oprească imediat tratamentul şi să se adreseze imediat medicului dacă apar oricare dintre următoarele simptome, posibil corelate cu neutropenia: febră, frisoane, dureri în gât, ulceraţii la nivelul cavităţii bucale. Dacă apare neutropenie (<1500 neutrofile/mm3), tratamentul trebuie întrerupt imediat, iar hemoleucograma completă trebuie controlată de urgenţă. Hemoleucograma trebuie monitorizată până la revenirea valorilor la normal. Efectuarea în mod regulat a hemoleucogramei (incluzând formula leucocitară) este, de asemenea, necesară în cazul tratamentului pe termen lung cu metamizol (vezi si pct. 4.2).

Pancitopenie

Dacă apare pancitopenie, tratamentul trebuie imediat întrerupt şi hemoleucograma completă trebuie monitorizată până la revenirea parametrilor la valorile normale. Toți pacienții trebuie sfătuiți să solicite imediat consult medical dacă apar semne și simptome care sugerează o discrazie sanguină în timpul tratamentului (de exemplu deteriorarea stării generale, infecție, febră persistentă, echimoze, sângerare, greaţă).

Reacţii cutanate severe

În asociere cu tratamentul cu metamizol au fost raportate reacţii adverse cutanate (RACS) severe, inclusiv sindrom Stevens-Johnson (SSJ), necroliză epidermică toxică (NET) şi reacţie indusă de medicament cu eozinofilie şi simptome sistemice (sindrom DRESS), care poate pune în pericol viaţa sau poate fi letală. Pacienţii trebuie informaţi cu privire la semne şi simptome şi trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru a se observa reacţiile cutanate. Dacă apar semne şi simptome care sugerează aceste reacţii, utilizarea de metamizolul trebuie întreruptă imediat şi nu trebuie reluată niciodată (vezi pct. 4.3).

Anafilaxia/reacţiile anafilactoide:

Prezintă risc deosebit de a dezvolta reacţii anafilactoide potenţial severe la metamizol în special pacienţii cu (vezi pct. 4.3):

- sindrom de astm bronşic indus de analgezice sau intoleranţă la analgezice cu manifestări de tipul urticariei/angioedemului (vezi pct. 4.3).

- astm bronşic, în special la pacienţii cu rinosinuzită concomitentă sau polipoză nazală. - urticarie cronică. - intoleranţă/ hipersensibilitate la coloranţi (de exemplu tartrazină) sau la conservanţi (de exemplu benzoaţi). - intoleranţă la alcool etilic. Aceşti pacienţi reacţionează chiar şi la cantităţi mici de băuturi alcoolice, cu simptome cum sunt strănut, lăcrimare şi eritem facial pronunţat. Intoleranţa la alcool poate indica existenţa unui sindrom de astm bronșic indus de analgezice nediagnosticat anterior (vezi pct. 4.3).

Înainte de administrarea metamizolului, pacienţilor trebuie să li se efectueze o anamneză corespunzătoare. La pacienţii cu risc crescut pentru reacţii anafilactoide, metamizolul trebuie utilizat numai după evaluarea atentă a riscului posibil, comparat cu beneficiul aşteptat. Dacă urmează să se administreze metamizol în astfel de condiţii, pacientul trebuie monitorizat cu atenţie şi trebuie avute la dispoziţie mijloacele necesare pentru un tratament de urgenţă. Şocul anafilactic poate să apară în principal la pacienţii sensibili. Prin urmare este necesară precauţie sporită la pacienţii cu astm bronşic sau cu teren atopic (vezi pct. 4.3).

Reacţii izolate de hipotensiune arterială

Metamizolul poate induce reacţii de hipotensiune arterială (vezi şi pct. 4.8). Aceste reacţii pot fi dependente de doză. Probabilitatea de apariţie este mai mare la administrarea parenterală, față de cea orală.

Riscul de apariţie al unor astfel de reacţii este, de asemenea, crescut la - pacienţi cu hipotensiune arterială preexistentă, hipovolemie sau deshidratare, cu instabilitate circulatorie sau cu insuficienţă circulatorie la debut. - pacienţi cu febră mare.

La astfel de pacienţi, indicaţia de administrare trebuie stabilită cu prudenţă deosebită şi aceştia trebuie monitorizaţi cu atenţie sporită. Pot fi necesare măsuri preventive (de exemplu stabilizare hemodinamică), pentru a diminua riscul de reacţii de hipotensiune arterială. La pacienţii la care scăderea tensiunii arteriale trebuie evitată, cum sunt pacienţii cu stenoză severă a arterelor coronare sau cerebrale, metamizolul trebuie administrat numai sub monitorizare atentă a parametrilor hemodinamici. La pacienţii cu afectare a funcţiei renale sau hepatice, trebuie evitată administrarea de doze mari de metamizol, deoarece excreţia acestuia este redusă la aceşti pacienţi.

Afecțiuni hepatice induse de medicament

La pacienții tratați cu metamizol, au fost raportate cazuri de hepatită acută de tip predominant hepatocelular, cu debut de la câteva zile până la câteva luni de la inițierea tratamentului. Semnele și simptomele includ concentrații serice crescute ale enzimelor hepatice, asociate sau nu cu icter, frecvent în contextul altor reacții de hipersensibilitate la medicament (de exemplu erupții cutanate tranzitorii, discrazii sanguine, febră și eozinofilie) sau însoțite de caracteristicile hepatitei autoimune. Majoritatea pacienților s-au recuperat la întreruperea tratamentului cu metamizol; cu toate acestea, în cazuri izolate, a fost raportată evoluția către insuficiență hepatică acută, care a necesitat transplant hepatic. Mecanismul afecțiunilor hepatice induse de metamizol nu este elucidat în mod clar, însă datele indică un mecanism imunoalergic. Pacienții trebuie instruiți să se adreseze medicului în cazul apariției simptomelor sugestive de afecțiuni hepatice. La acești pacienți, administrarea de metamizol trebuie întreruptă, iar funcția hepatică trebuie evaluată. Administrarea de metamizol nu trebuie reluată la pacienții cu un episod de afecțiune hepatică în timpul tratamentului cu metamizol, pentru care nu s-a determinat nicio altă cauză a afecțiunii hepatice.

Influența asupra metodelor de testare

La pacienții care urmează tratament cu metamizol, au fost raportate anomalii în rezultatele testelor de laborator și de diagnostic bazate pe reacţia Trinder sau reacții similare (de exemplu, determinarea concentrațiilor serice ale creatininei, trigliceridelor, colesterolului HDL sau acidului uric).

Algocalmin conţine lactoză şi sodiu

Acest medicament conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament. Acest medicament conţine sodiu 32,7 mg per comprimat, echivalent cu 1,6% din doza zilnică maximă de 2 g de sodiu recomandată de OMS pentru un adult.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Utilizarea metamizolului concomitent cu metotrexat poate creşte toxicitatea hematologică a metotrexatului, în special la pacienţii vârstnici. Prin urmare, această administrare concomitentă trebuie evitată. Metamizolul poate reduce efectul acidului acetilsalicilic (AAS) asupra agregării plachetare, atunci când sunt administrate concomitent. Prin urmare, această administrare concomitentă trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii tratați cu doze mici de acid acetilsalicilic pentru cardioprotecţie.

Inducerea farmacocinetică a enzimelor metabolizante:

Metamizolul poate fi inductor pentru enzimele metabolizante, inclusiv CYP2B6 și CYP3A4.

Administrarea concomitentă de metamizol cu bupropionă, efavirenz, metadonă, valproat, ciclosporină, tacrolimus sau sertralină poate determina o diminuare a concentrațiilor plasmatice ale acestor medicamente, cu o potențială scădere a eficacității clinice. Prin urmare, se recomandă prudență atunci când metamizolul este administrat concomitent; trebuie monitorizate răspunsul clinic și/sau concentrațiile plasmatice ale medicamentelor, după cum se consideră adecvat.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Sunt disponibile numai date limitate în ceea ce privește utilizarea metamizolului la femeile gravide.

Pe baza datelor publicate, colectate de la femeile gravide expuse la metamizol în timpul primului trimestru de sarcină (n=568), nu au fost identificate dovezi ale efectelor teratogene sau embriotoxice. În anumite cazuri, administrarea unor doze unice de metamizol în timpul primului și celui de-al doilea trimestru de sarcină poate fi acceptabilă, atunci când nu există alte opțiuni de tratament. Cu toate acestea, în general, nu este recomandată utilizarea de metamizol în timpul primului și celui de al doilea trimestru de sarcină. Administrarea în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină este asociată cu fetotoxicitate (afectare renală și îngustare a canalului arterial) și, prin urmare, este contraindicată utilizarea de metamizol în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.3). În cazul utilizării accidentale de metamizol în cel de-al treilea trimestru de sarcină, trebuie verificate lichidul amniotic și canalul arterial cu ajutorul ecografiei și ecocardiografiei. Metamizolul traversează bariera placentară. La animale, metamizolul a determinat toxicitate asupra funcției de reproducere, dar nu și teratogenitate (vezi pct. 5.3).

Alăptarea

Produșii de metabolizare a metamizolului trec în laptele uman în cantități considerabile și nu poate fi exclus un risc pentru sugarul alăptat. Prin urmare, trebuie evitată, în special, administrarea repetată a metamizolului în timpul alăptării. În cazul administrării unei doze unice de metamizol, mamele sunt sfătuite să colecteze și să arunce laptele matern timp de 48 ore de la administrarea dozei.

Fertilitatea

Nu sunt disponibile date clinice.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

În intervalul de doze recomandate, nu se cunoaște nicio afectare a capacității de concentrare sau a capacității de răspuns. Cu toate acestea, ca măsură de precauție, cel puțin la doze mai mari, trebuie luată în considerare posibilitatea de afectare, iar pacienții nu trebuie să folosească utilaje, să conducă vehicule sau să se angajeze în alte activități periculoase. Acest lucru este valabil în special în combinație cu alcool.

4.8 Reacţii adverse

Reacţiile adverse au fost clasificate în categorii de frecvenţă folosind următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 și < 1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 și 1/100), rare (≥1/10000 și 1/1000) foarte rare (< 1/10000), cu frecvenţă necunoscută (frecvenţa nu poate fi estimată pa baza datelor disponibile).

Clasificarea pe aparate Frecvenţă Reacţie adversă sisteme şi organe

Tulburări hematologice şi Rare Anemie aplastică1 limfatice Agranulocitoză şi pancitopenie, inclusiv cazuri letale1

Leucopenice1

Trombocitopenie1

Tulburări ale sistemului Rare Şoc anafilactic2 imunitar Reacţii anafilactoide sau anafilactice2

Reacţii la nivelul pielii şi mucoaselor (prurit, senzaţie de arsură, înroşire, urticarie, tumefiere), dispnee şi, mai rar, manifestări gastrointestinale3 Tulburări cardiace Cu frecvenţă Sindrom Kounis necunoscută

Tulburări vasculare Mai puţin Reacţii de hipotensiune arterială4 frecvente

Tulburări gastrointestinale Cu frecvenţă Hemoragie gastrointestinală necunoscută

Tulburări hepatobiliare Cu frecvenţă Afecțiuni hepatice induse de medicament, inclusiv hepatită necunoscută acută, icter, creştere a concentraţiilor serice ale enzimelor hepatice (vezi pct. 4.4) Afecţiuni cutanate şi ale Rare Erupţie cutanată tranzitorie ţesutului subcutanat Cu frecvenţă Erupţie cutanată fixă indusă de medicament

necunoscută Sindrom Stevens-Johnson sau NET5 DRESS5

Tulburări renale şi ale căilor Foarte rare Agravare a insuficienţei renale6 urinare Cu frecvenţă Nefrită acută interstiţială

necunoscută 1 Aceste reacții sunt considerate a fi de natură imunologică. Aceste reacții pot apărea, de asemenea, chiar dacă administrarea anterioară de metamizol a fost fără complicații.

Cazurile izolate demonstrează că riscul de agranulocitoză poate fi potențial mai mare dacă metamizolul este administrat mai mult de 1 săptămână. Această reacție nu este dependentă de doză și poate apărea în orice moment al tratamentului. Se caracterizează prin febră mare, frisoane, dureri în gât, dificultăți la înghițire, precum și inflamații la nivelul gurii, nasului, gâtului și regiunii genitale sau anale. La pacienții tratați cu antibiotice, aceste semne pot fi, totuși, minime. Inflamarea ganglionilor limfatici sau a splinei este minimă sau absentă. Viteza de sedimentare a eritrocitelor este semnificativ accelerată, numărul granulocitelor este redus considerabil sau acestea sunt complet absente. De obicei, dar nu în toate cazurile, valorile hemoglobinei, eritrocitelor și trombocitelor sunt normale (vezi pct. 4.4).

2 Aceste reacții pot fi grave și pot pune viața în pericol, pot fi chiar letale în unele cazuri. Ele pot apărea, de asemenea, chiar dacă administrarea anterioară repetată de metamizol a fost fără complicații. Pot să apară imediat după sau la câteva ore după administrarea metamizolului; cu toate acestea, apar de obicei în prima oră după utilizare.

3 Astfel de reacții ușoare pot deveni severe, cu manifestări cum sunt urticarie generalizată, angioedem sever (inclusiv edem laringian), bronhospasm sever, aritmii cardiace, scădere marcată a tensiunii arteriale (uneori și cu o creștere anterioară a tensiunii arteriale) și șoc circulator. La pacienții cu sindrom de astm bronșic indus de analgezice, intoleranța se manifestă de obicei ca o criză de astm bronșic.

4 Acestea pot fi de origine farmacologică și nu sunt însoțite de alte semne ale unei reacții anafilactoide sau anafilactice. O astfel de reacție duce doar rareori la o scădere severă a tensiunii arteriale.

5 În asociere cu tratamentul cu metamizol, au fost raportate reacții adverse cutanate severe, inclusiv sindrom Stevens-Johnson (SJS), necroliză epidermică toxică (NET) și reacție indusă de medicament cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS).

6 În cazuri foarte rare, în special la pacienții cu antecedente de boală renală, poate apărea afectarea acută a funcţiei renale (insuficiență renală acută), în unele cazuri cu oligurie, anurie sau proteinurie.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro

4.9 Supradozaj

Simptome

În cazul supradozajului acut simptomele raportate includ greaţă, vărsături, dureri abdominale, afectare

a funcţiei renale/insuficienţă renală acută (de exemplu ca urmare a nefritei interstiţiale) şi, mai rar, simptome la nivelul sistemului nervos central (ameţeli, somnolenţă, comă, convulsii), scădere marcată a tensiunii arteriale, care uneori poate progresa până la şoc şi tahicardie. După administrarea în doze foarte mari, excreţia de acid rubazonic poate determina colorarea în roşu a urinei.

Abordare terapeutică

Nu există un antidot specific pentru metamizol. Dacă metamizolul a fost ingerat doar de puţin timp, scăderea absorbţiei sistemice poate fi încercată prin măsuri primare de detoxifiere (de exemplu, lavaj gastric) sau prin scăderea absorbţiei (de exemplu, administrarea de cărbune activat). Metabolitul principal (4-N-metilaminoantipirină(MAA)) poate fi eliminat prin hemodializă, hemofiltrare, hemoperfuzie sau filtrare plasmatică. Atât tratamentul intoxicaţiei cât şi prevenirea complicaţiilor necesită internarea într-o unitate de terapie intensivă.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: analgezice; alte analgezice şi antipiretice; pirazolone;

Codul ATC: N02BB02

Mecanism de acţiune

Metamizolul este un derivat de pirazolonă cu proprietăţi analgezice, antipiretice şi spasmolitic.

Mecanismul de acţiune nu este pe deplin cunoscut. Rezultatele anumitor cercetări indică faptul că atât metamizolul, cât şi metabolitul său principal MAA au atât un mecanism central de acţiune, cât şi unul periferic.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie

După administrarea orală, metamizolul este complet hidrolizat la metabolitul farmacologic activ

MAA. Biodisponibilitatea MAA este de aproximativ 90% şi este ceva mai mare după administrarea orală, decât după administrarea parenterală. Ingestia concomitentă de alimente nu are niciun efect relevant asupra farmacocineticii metamizolului.

Distribuţie

Metamizolul traversează bariera placentară. Metaboliții metamizolului sunt excretați în laptele uman.

Legarea de proteinele plasmatice este de 58% pentru MAA, 48% pentru AA, 18% pentru FAA și 14% pentru AAA.

Metabolizare

Eficacitatea clinică se datorează preponderent MAA, dar într-o anumită măsură și metabolitului 4 aminoantipirină (AA). Valorile ASC pentru AA reprezintă aproximativ 25% din valorile ASC pentru MAA. Metaboliții 4-N-acetilaminoantipirină (AAA) și 4-N-formilaminoantipirină (FAA) sunt aparent inactivi farmacologic.

Eliminare

După o singură doză administrată oral, un procent de 85% din cantitatea de metaboliți a fost identificat ca fiind eliminat prin urină. Dintre aceştia, MAA a reprezentat 3±1%, AA a reprezentat 6±3%, AAA a reprezentat 26±8% și FAA a reprezentat 23±4%. Clearance-ul renal după o singură doză orală de 1 g metamizol a fost de 5±2 ml/min pentru MAA, 38±13 ml/min pentru AA, 61±8 ml/min pentru AAA și 49±5 ml/min pentru FAA. Timpul de înjumătățire plasmatică asociat a fost de 2,7±0,5 ore pentru MAA, 3,7±1,3 ore pentru AA, 9,5±1,5 ore pentru AAA și 11,2±1,5 ore pentru FAA.

Liniaritate/ non-liniaritate

Trebuie remarcat faptul că toți metaboliții au o farmacocinetică non-liniară. Semnificația clinică a acestui fenomen nu este cunoscută. În tratamentul pe termen scurt, acumularea de metaboliți este nesemnificativă.

Vârstnici

În cazul tratamentului la pacienți vârstnici, ASC este crescută de 2 până la 3 ori.

Insuficienţă hepatică

După o singură administrare orală, timpul de înjumătățire al MAA și al FAA la pacienții cu ciroză hepatică a crescut de aproximativ 3 ori, în timp ce timpul de înjumătățire al AA și AAA nu a crescut în aceeași măsură. Dozele mari trebuie evitate la această categorie de pacienți.

Insuficienţă renală

Datele disponibile pentru pacienții cu insuficiență renală arată o rată redusă de eliminare pentru unii metaboliți (AAA și FAA). Prin urmare, la această categorie de pacienţi trebuie evitate dozele mari.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Toxicitate acută

DL minimă de metamizol la șoarece și șobolan: aproximativ 4000 mg/kg greutate corporală, administrată pe cale orală. Semnele de intoxicație au fost tahipnee, sedare și convulsii înaintea decesului.

Toxicitate cronică

După o perioadă de 4 săptămâni, injecțiile intravenoase cu metamizol au fost tolerate la șobolan (150 mg/kg greutate corporală pe zi) și la câine (50 mg/kg greutate corporală pe zi). S-au efectuat studii de toxicitate orală cronică la șobolan și câine, cu durata de 6 luni: dozele zilnice de până la 300 mg/kg greutate corporală la șobolan și de până la 100 mg/kg greutate corporală la câine nu au provocat niciun semn de intoxicație. La ambele specii, dozele mai mari au determinat modificări chimice în ser și hemosideroză la nivelul ficatului și splinei; au fost raportate, de asemenea, simptome de anemie și toxicitate medulară.

Mutagenitate

Atât rezultatele pozitive, cât și cele negative au fost descrise în literatură. Cu toate acestea, studiile in vitro și in vivo cu materialul Hoechst sortat specificat nu au arătat nicio dovadă de capacitate mutagenă.

Carcinogenitate

Nu au fost demonstrate efecte carcinogene ale metamizolului în studiile pe parcursul vieții la șobolan și la șobolan NMRI.

Toxicitate asupra funcției de reproducere

Studiile la șobolan și iepure nu indică potențial teratogen.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Nucleu

Amidon de porumb

Lactoză monohidrat

Macrogol 6000

Povidonă (K25)

Stearat de magneziu

Amidon de cartof

Film

Talc

Copolimer bazic metacrilat butilat,

Dioxid de titan (E171)

Stearat de magneziu

Ulei de ricin (rafinat)

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Acest medicament nu necesită condiţii speciale pentru păstrare.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Comprimatele filmate sunt ambalate în blistere opace din PVC/Al într-o cutie de carton.

Mărimi de ambalaj: 12, 20, 30, 50, 100 comprimate filmate.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinţe speciale.

Orice medicament nefolosit sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale în vigoare.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

ZENTIVA, k.s.

U kabelovny 130, Dolní Měcholupy, 102 37 Praga 10,

Republica Cehă

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

14462/2022/01-05

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Autorizare - Mai 2022

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Mai 2022