ALGOCALMIN 1g/2ml soluție injectabilă ZENTIVA - prospect medicament

ALGOCALMIN 1 g/2 ml soluţie injectabilă

Fiecare 2 mililitri soluţie injectabilă (o fiolă) conţin metamizol sodic anhidru 1 g, sub formă de metamizol sodic monohidrat 1,05 g.

Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.

Soluţie injectabilă

Metamizolul sodic are următoarele indicaţii: durere acută şi severă după operaţii şi traumatisme, durerea din colică, durere asociată cu tumori şi alte dureri severe, acute sau cronice, când nu sunt indicate alte tratamente. De asemenea, metamizolul este indicat împotriva febrei, când aceasta este refractară la alte tratamente.

Doza este determinată de intensitatea durerii sau a febrei şi de sensibilitatea individuală în ceea ce privește răspunsul la ALGOCALMIN. Este esențial să se aleagă cea mai mică doză care controlează durerea şi febra.

La copii şi adolescenți cu vârsta până la 14 ani, se poate administra o doză de 8-16 mg metamizol per kg corp, sub forma unei doze unice. În caz de febră, o doză de 10 mg metamizol per kilogram corp este, în general, suficientă la copii. La adulți şi adolescenți cu vârsta peste 15 ani (> 53 kg) se poate administra o doză de până la 1000 mg metamizol (o fiolă de ALGOCALMIN), sub forma unei doze unice.

În conformitate cu doza zilnică maximă, o doză unică poate fi administrată până la de 4 ori pe zi, la intervale de 6-8 ore.

Un efect clar poate fi așteptat după 30 minute de la administrarea parenterală.

Pentru a reduce la minimum riscul de apariție a unei reacții de hipotensiune arterială, injecția intravenoasă trebuie administrată foarte lent.

Următorul tabel prezintă dozele unice recomandate şi dozele maxime zilnice pentru ALGOCALMIN, în funcție de greutate sau vârstă:

Greutate corporală Doza unică Doza zilnică maximă kg vârsta ml mg metamizol ml mg metamizol 5-8 3-11 luni 0,1-0,2 50-100 0.4-0.8 200-400 9-15 1-3 ani 0,2-0,5 100-250 0,8-2,0 400-1000 16-23 4-6 ani 0,3-0,8 150-400 1,2-3,2 600-1600 24-30 7-9 ani 0,4-1,0 200-500 1,6-4,0 800-2000 31-45 10-12 ani 0,5-1,4 250-700 2,0-5,6 1000-2800 46-53 13-14 ani 0,8-1,8 400-900 3,2-7,2 1600-3600 >53 ≥ 15 ani 1,0-2,0* 500-1000* 4,0-8,0* 2000-4000*

* Dacă este necesar, doza unică poate fi crescută la 5 ml (ceea ce corespunde unei doze de 2500 mg metamizol), iar doza zilnică poate fi crescută la 10 ml (ceea ce corespunde unei doze de 5000 mg metamizol/5 fiole ALGOCALMIN).

Administrarea parenterală de ALGOCALMIN 1 g/2 ml trebuie efectuată cu pacientul culcat şi sub monitorizare medicală.

Injecţia intravenoasă trebuie efectuată foarte lent: 500 mg de metamizol sodic (½ fiolă) pe minut, pentru scăderea riscului de hipotensiune arterială şi pentru a permite întreruperea administrării în cazul apariţiei unei reacţii anafilactice sau anafilactoide.

Doza trebuie scăzută la vârstnici, la pacienții debilitați și la cei cu un clearance scăzut al creatininei, deoarece eliminarea produșilor de metabolizare a metamizolului poate fi prelungită. (vezi pct. 4.4).

Deoarece viteza de eliminare este scăzută în caz de insuficiență renală sau hepatică, trebuie evitată administrarea unor doze mari, repetate. Nu este necesară scăderea dozei atunci când este administrat numai pentru o perioadă scurtă de timp. Până în prezent, nu există suficientă experiență legată de utilizarea pe termen lung a metamizolului la pacienții cu insuficiență hepatică și renală severe.

- Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1. - Hipersensibilitate la substanţa activă. - Hipersensibilitate la alţi derivaţi de pirazolonă (de exemplu fenazonă, propifenazonă) sau la pirazolidine (de exemplu fenilbutazonă, oxifenbutazonă), inclusiv antecedente de agranulocitoză provocată de una dintre aceste substanţe.

- Granulocitopenie (<1500/mm3) sau antecedente de agranulocitoză de diverse cauze. - Insuficienţă a măduvei hemato-formatoare (de exemplu, după administrarea de citostatice) sau tulburări ale sistemului hematopoietic. - Antecedente de bronhospasm sau alte reacţii anafilactoide (de exemplu urticarie, rinită, angioedem) la analgezice, cum sunt: salicilaţi (acid acetilsalicilic), paracetamol, diclofenac, ibuprofen, indometacin, naproxen.

- Porfirie hepatică (risc de acutizare a porfiriei). - Deficit congenital de glucozo-6-fosfat dehidrogenază (risc de hemoliză).

- Insuficienţă renală, hepatică sau cardiacă severe; - În trimestrul trei de sarcină (vezi pct. 4.6). - Copii cu vârsta sub 3 luni sau greutate mai mică de 5 kg.

ALGOCALMIN soluţie injectabilă nu se administrează parenteral la pacienţii cu hipotensiune arterială sau instabili hemodinamic.

Rar, în cursul administrării, pot să apară reacţii adverse cu potenţial letal, induse de metamizol: agranulocitoza şi şocul anafilactic, care pot evolua până la deces.

Agranulocitoza indusă de metamizol este un proces imunoalergic care durează cel puţin o săptămână.

Această reacţie este foarte rară, poate fi severă, pune în pericol viaţa şi poate fi letală. Nu este dependentă de doză şi poate să apară oricând în cursul tratamentului. Toţi pacienţii trebuie sfătuiţi să oprească administrarea medicamentului şi să se adreseze imediat medicului dacă apar oricare dintre următoarele semne sau simptome, posibil corelate cu neutropenia: febră, frisoane, dureri în gât, ulceraţii la nivelul cavităţii bucale. Dacă apare neutropenie (<1500 neutrofile/mm3), tratamentul trebuie întrerupt imediat, iar hemoleucograma completă trebuie controlată de urgenţă şi monitorizată până la revenirea valorilor la normal.

În caz de pancitopenie, trebuie întrerupt imediat tratamentul, iar hemoleucograma completă trebuie monitorizată până la revenirea valorilor la normal. Toți pacienții trebuie sfătuiți să solicite imediat consult medical dacă apar semne și simptome care sugerează tulburări hematologice în timpul administrării de metamizol (de exemplu stare generală de rău, infecție, febră persistentă, echimoze, sângerare, paloare).

Şocul anafilactic: apare, în principal, la pacienţi sensibili. De aceea, metamizolul trebuie prescris cu prudenţă la pacienţi astmatici sau cu teren atopic (vezi pct. 4.3).

La alegerea căii de administrare, trebuie luat în considerare faptul că administrarea parenterală este însoţită de un risc mai mare de apariţie a reacţiilor anafilactice/anafilactoide. Prezintă risc deosebit de a dezvolta reacţii anafilactoide potenţial severe la metamizol în special pacienţii cu (vezi pct. 4.3): - astm bronşic, în special în cazul unei polipoze rinosinusale concomitente. - urticarie cronică. - intoleranţă la alcool etilic, de exemplu pacienţii care reacţionează chiar şi la cantităţi mici de băuturi alcoolice, cu simptome cum sunt strănut, lăcrimare şi înroşirea pronunţată a feţei.

Intoleranţa la alcool poate indica existenţa unui sindrom de astm indus de analgezice nediagnosticat anterior.

- intoleranţă la coloranţi (de exemplu tartrazină) sau conservanţi (de exemplu benzoaţi).

Înainte de a se administra metamizol, pacientului trebuie să i se facă o anamneză corespunzătoare. La pacienţii la care s-a descoperit că au un risc deosebit pentru reacţii anafilactoide, metamizolul trebuie utilizat numai după evaluarea atentă a riscului posibil comparat cu beneficiul aşteptat. Dacă urmează să se administreze metamizol în astfel de condiţii, este necesară supraveghere medicală atentă şi trebuie avute la dispoziţie mijloacele necesare pentru un tratament de urgenţă.

La utilizarea de metamizol, au fost raportate reacţii adverse cutanate care pun în pericol viaţa (sindromul Stevens-Johnson şi necroliza epidermică toxică). Dacă apar simptome sau semne de sindrom Stevens-Johnson sau de necroliză epidermică toxică (cum sunt erupție cutanată progresivă, de multe ori cu vezicule sau leziuni ale mucoasei), trebuie întrerupt imediat tratamentul cu metamizol şi acesta nu mai trebuie vreodată reînceput. Pacienţii trebuie informaţi cu privire la semnele şi simptomele reacţiilor cutanate şi monitorizaţi cu atenţie, în special în primele săptămâni de tratament.

Administrarea metamizolului poate determina, în unele cazuri, hipotensiune arterială izolată (vezi şi pct. 4.8).

Aceste reacţii sunt, probabil, dependente de doză şi pot apărea în special la administrarea parenterală.

Pentru a evita apariţia hipotensiunii arteriale severe, pot fi necesare anumite măsuri preventive (de exemplu stabilizare hemodinamică): - Injectarea intravenoasă a metamizolului trebuie realizată lent (a nu se depăşi 1 ml/min). - La pacienţii cu hipotensiune arterială preexistentă, cu pierdere de lichide sau deshidratare, cu instabilitate circulatorie sau cu insuficienţă circulatorie la debut, este necesară stabilizarea hemodinamică înainte de administrarea metamizolului.

- La pacienţii cu febră mare, trebuie luate măsuri de precauţie.

La astfel de pacienţi, indicaţia de administrare a metamizolului trebuie stabilită cu prudenţă deosebită şi, dacă se va administra metamizol în aceste situaţii, trebuie utilizat sub supraveghere medicală strictă. Pot fi necesare măsuri preventive (stabilizare hemodinamică) pentru a diminua riscul de hipotensiune arterială. În ceea ce priveşte pacienţii cu hipotensiune arterială sau instabili hemodinamic, vezi pct. 4.3.

La pacienţii la care scăderea tensiunii arteriale trebuie evitată, cum sunt pacienţii cu stenoză severă a arterelor coronare sau cerebrale, metamizolul trebuie administrat numai sub monitorizare hemodinamică atentă.

În timpul administrării de metamizol, trebuie evitat consumul de băuturi alcoolice.

La pacienţii cu afectare a funcţiei renale sau hepatice, trebuie evitată administrarea de doze mari de metamizol, deoarece este redusă viteza de eliminare a acestuia.

Afecțiuni hepatice induse medicamentos

La pacienții tratați cu metamizol, au fost raportate cazuri de hepatită acută de tip predominant hepatocelular, cu debut la câteva zile până la câteva luni de la inițierea tratamentului. Semnele și simptomele includ concentrații plasmatice crescute ale enzimelor hepatice, asociate sau nu cu icter, frecvent în contextul altor reacții de hipersensibilitate la medicamente (de exemplu erupții cutanate tranzitorii, discrazii sanguine, febră și eozinofilie) sau însoțite de caracteristicile hepatitei autoimune. Majoritatea pacienților s-au recuperat la întreruperea tratamentului cu metamizol; cu toate acestea, în cazuri izolate, a fost raportată evoluția către insuficiență hepatică acută, care a necesitat transplant hepatic.

Mecanismul afecțiunilor hepatice induse de metamizol nu este elucidat în mod clar, însă datele indică un mecanism imunoalergic.

Pacienții trebuie instruiți să se adreseze medicului în cazul apariției simptomelor sugestive de afecțiuni hepatice. La acești pacienți, administrarea de metamizol trebuie întreruptă, iar funcția hepatică trebuie evaluată. Administrarea de metamizol nu trebuie reluată la pacienții cu un episod de afecțiune hepatică în timpul tratamentului cu metamizol, pentru care nu s-a determinat nicio altă cauză a afecțiunii hepatice.

Injectarea intravenoasă trebuie realizată foarte lent (nu trebuie depăşită valoare de 1 ml/minut) pentru

a fi siguri că administrarea poate fi întreruptă la primele semne de reacţii anafilactice/anafilactoide (vezi pct. 4.8) şi pentru a reduce la minim riscul de apariţie a hipotensiunii arteriale.

Metamizolul poate fi inductor pentru enzimele metabolizante, inclusiv CYP2B6 și CYP3A4.

Administrarea concomitentă de metamizol și bupropionă, efavirenz, metadonă, valproat, ciclosporină, tacrolimus sau sertralină poate determina o diminuare a concentrațiilor plasmatice ale acestor medicamente, cu o potențială scădere a eficacității clinice. Prin urmare, se recomandă prudență atunci când metamizolul este administrat concomitent; trebuie monitorizate răspunsul clinic și/sau concentrațiile plasmatice ale medicamentelor, după cum se consideră adecvat.

De asemenea, poate potenţa efectul alcoolului etilic.

Utilizarea metamizolului împreună cu metotrexat poate creşte hematotoxicitatea metotrexatului, în special la pacienţii vârstnici. Prin urmare, această asociere trebuie evitată.

Metamizolul poate reduce efectul acidului acetilsalicilic asupra agregării plachetare atunci când sunt administrate concomitent. Prin urmare, această asociere trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii care iau doze mici de acid acetilsalicilic pentru cardioprotecţie.

Nu se recomandă administrarea concomitentă de metamizol şi alte medicamente mielotoxice.

Derivaţii de pirazol pot interacţiona cu captoprilul, litiul şi triamterenul. Metamizolul poate modifica eficacitatea medicamentelor antihipertensive şi diuretice (cu excepţia furosemidului).

La pacienţii care utilizează metamizol a fost raportată interferenţa cu testele de laborator care utilizează reacția Trinder sau reacţii asemănătoare (de exemplu teste pentru măsurarea nivelelor serice ale creatininei, trigliceridelor, colesterolului HDL și acidului uric).

Sunt disponibile numai date limitate în ceea ce privește utilizarea metamizolului la femeile gravide.

Pe baza datelor publicate, colectate de la femeile gravide expuse la metamizol în timpul primului trimestru de sarcină (n=568), nu au fost identificate dovezi ale efectelor teratogene sau embriotoxice. În anumite cazuri, administrarea unor doze unice de metamizol în timpul primului și celui de-al doilea trimestru de sarcină poate fi acceptabilă, atunci când nu există alte opțiuni de tratament. Cu toate acestea, în general, nu este recomandată utilizarea de metamizol în timpul primului și celui de al doilea trimestru de sarcină.

Administrarea în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină este asociată cu fetotoxicitate (afectare renală și îngustare a canalului arterial) și, prin urmare, este contraindicată utilizarea de metamizol în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.3). În cazul utilizării accidentale de metamizol în cel de-al treilea trimestru de sarcină, trebuie verificate lichidul amniotic și canalul arterial cu ajutorul ecografiei și ecocardiografiei. Metamizolul traversează bariera placentară. La animale, metamizolul a determinat toxicitate asupra funcției de reproducere, dar nu și teratogenitate (vezi pct. 5.3). Alăptarea Produșii de metabolizare a metamizolului trec în laptele matern în cantități considerabile și nu poate fi exclus un risc pentru copilul alăptat. Prin urmare, trebuie evitată, în special, administrarea repetată a metamizolului în timpul alăptării. În cazul administrării unei doze unice de metamizol, mamele sunt sfătuite să colecteze și să arunce laptele matern timp de 48 ore de la administrarea dozei.

Administrat în dozele recomandate, ALGOCALMIN soluţie injectabilă nu influenţează capacitatea de

a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. La administrarea de ALGOCALMIN soluţie injectabilă în doze mari, trebuie luat în considerare faptul că poate afecta capacitatea de concentrare şi de reacţie, ceea ce constituie un risc de accidente, mai ales dacă se asociază cu consumul de alcool etilic.

Anemie aplastică, agranulocitoză și pancitopenie (care pot avea evoluţie letală), leucopenie și trombocitopenie.

Aceste reacții sunt considerate de natură imunologică. Ele pot apărea chiar și după ce ALGOCALMIN

a fost utilizat anterior în mai multe rânduri, fără complicaţii.

Agranulocitoza: poate fi letală. Semnele agranulocitozei sunt: leziuni inflamatorii ale mucoaselor (oro- faringiană, perianală şi genitală), dureri în gât, febră (chiar persistentă sau recurentă), frisoane. Cu toate acestea, în cazul unui pacient care urmează un tratament antibiotic, simptomele caracteristice agranulocitozei pot fi minime. Viteza de sedimentare a hematiilor este mult crescută, în timp ce mărirea ganglionilor limfatici, de obicei, este uşoară sau absentă. Din punct de vedere al recuperării, întreruperea imediată a tratamentului are o importanţă decisivă; de aceea, în cazul apariţiei simptomelor enumerate, tratamentul trebuie imediat întrerupt.

Trombocitopenia: semnele includ creşterea tendinţei de sângerare şi apariţia de hemoragii punctiforme la nivelul pielii şi mucoaselor (peteşii).

Metamizolul poate determina şoc anafilactic, reacţii anafilactice/anafilactoide, care pot fi grave şi pot pune viaţa în pericol, uneori fiind letale. Aceste reacţii pot să apară şi după mai multe administrări care nu au avut complicaţii. Astfel de reacţii pot să apară în timpul injectării metamizolului sau câteva ore mai târziu; totuşi, de regulă, apar în prima oră după administrare.

Reacţiile anafilactice/anafilactoide uşoare apar, de obicei, sub forma simptomelor cutanate şi mucoase (cum sunt prurit, arsuri, eritem, urticarie, edeme), dispnee şi, mai puţin frecvent, ca tulburări gastro- intestinale.

Reacţiile uşoare se pot agrava până la forme severe de urticarie generalizată, angioedem sever (care cuprinde şi laringele), bronhospasm sever, aritmie cardiacă, scăderea tensiunii arteriale (uneori precedată de creşterea tensiunii arteriale) şi şoc circulator.

La pacienţii cu sindrom de astm bronşic şi intoleranţă la analgezice, reacţiile de intoleranţă apar, de obicei, sub forma crizelor astmatice.

Şoc anafilactic: simptomele premonitorii: transpiraţii reci, scăderea tensiunii arteriale, vertij, senzaţie de slăbiciune, greaţă, pigmentare cutanată şi asfixie. Acestea se pot asocia cu: edem al feţei, prurit, durere anginoasă, tahicardie şi senzaţie de răcire a extremităţilor.

Sindrom Kounis.

După administrarea injectabilă sau în timpul administrării metamizolului poate să apară, ocazional, hipotensiune arterială tranzitorie (posibil mediată farmacologic şi nu se asociază cu alte simptome ale reacţiei anafilactice/anafilactoide); în cazuri rare, această reacţie poate să evolueze către o hipotensiune arterială critică. Injectarea rapidă intravenoasă poate creşte riscul apariţiei hipotensiunii arteriale.

În timpul administrării metamizolului au fost descrise crize astmatice, în special la pacienţii cu intoleranţă la acidul acetilsalicilic.

Greaţă, vărsături şi iritaţie gastrică.

Posibil diaree. . Au fost raportate cazuri de sângerări gastro-intestinale.

Cu frecvenţă necunoscută, afecțiuni hepatice induse medicamentos, care includ hepatită acută, icter, valori serice crescute ale enzimelor hepatice (vezi pct. 4.4).

În afara manifestărilor cutanate şi mucoase din cadrul reacţiilor anafilactice/anafilactoide menţionate mai sus, ocazional, poate să apară erupţie medicamentoasă fixă şi, rar, erupţie cutanată tranzitorie. În cazuri izolate, pot să apară sindrom Stevens-Johnson sau sindrom Lyell (vezi pct. 4.4).

În cazuri foarte rare, poate să apară deteriorarea acută a funcţiei renale (insuficienţă renală acută), în special dacă există în antecedente afecţiuni renale, în unele cazuri fiind asociată cu oligurie, anurie sau proteinurie. În cazuri izolate, poate să apară nefrită interstiţială acută.

Durere şi reacţii locale (uneori pot include şi flebită) la locul injectării.

Poate să apară o coloraţie roşie a urinei la un pH acid, datorită prezenţei în concentraţie mică în urină a unuia dintre metaboliţi: acidul rubazonic.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucuresti 011478- RO Tel: + 4 0757 117 259 Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.

În cazul supradozajului acut cu metamizol au fost raportate greaţă, vărsături, dureri abdominale, afectarea funcţiei renale/insuficienţă renală acută (de exemplu ca urmare a nefritei interstiţiale) şi, mai rar, simptome la nivelul sistemului nervos central (vertij, ameţeli, somnolenţă, comă, convulsii), scăderea tensiunii arteriale (care uneori se poate agrava până la şoc) şi aritmie cardiacă (tahicardie). La administrarea în doze foarte mari, excreţia unui metabolit inofensiv asupra organismului (acidul rubazonic) poate determina colorarea în roşu a urinei.

Nu există un antidot specific pentru metamizol.

Dacă medicamentul a fost ingerat doar de puţin timp, scăderea absorbţiei sistemice a substanţelor active poate fi încercată prin măsuri primare de detoxifiere (de exemplu, lavaj gastric) sau prin scăderea absorbţiei (de exemplu administrarea de cărbune activat). Metabolitul principal (4-N-metilaminoantipirină) poate fi eliminat prin hemodializă, hemofiltrare, hemoperfuzie sau filtrare plasmatică. Tratamentul intoxicaţiei şi prevenirea complicaţiilor trebuie făcute într-o unitate de terapie intensivă.

Grupa farmacoterapeutică: analgezice şi antipiretice, derivaţi de pirazolonă, codul ATC: N02BB02

Metamizolul este un derivat de pirazol cu proprietăţi analgezice, antipiretice şi slab antiinflamatorii.

Mecanismul de acţiune nu este pe deplin cunoscut. Rezultatele anumitor cercetări indică faptul că atât metamizolul, cât şi metabolitul său principal (4-N-metil-amino-antipirina) au atât un mecanism central de acţiune, cât şi unul periferic. Calmarea durerii, scăderea temperaturii crescute în sindromul febril şi efectul antiinflamator sunt atribuite diminuării sintezei prostaglandinelor prin inhibarea ciclooxigenazei. Efectul se instalează în aproximativ 30 minute după administrare parenterală şi durează aproximativ 4 ore.

După administrare, metamizolul este hidrolizat în totalitate în tubul digestiv, cu formarea unui metabolit farmacologic activ, 4-metil-amino-antipirină (4-MAA). 4-metil-amino-antipirina şi metaboliţii săi se leagă în proporţie mică de proteinele plasmatice, difuzează rapid în ţesuturi şi se elimină în laptele matern.

4-MAA este metabolizat în continuare la nivel hepatic. Principala cale de metabolizare este acetilarea, realizată prin intermediul enzimelor citocromului P 450. Acestea acţionează fie asupra 4-MAA, fie asupra metabolitului său demetilat. 4-MAA acetilată şi demetilată este transformată în continuare prin sulfo- sau glucuronoconjugare.

Excreţia se realizează predominant pe cale urinară.

La vârsnici, eliminarea este întârziată.

În caz de insuficienţă renală acută, s-a observat o scădere a clearance-ului total al 4-MAA, existând risc de acumulare în cazul administrării repetate. Metabolizarea 4-MAA nu a fost afectată în caz de insuficienţă hepatică moderată. La pacienţii cu insuficienţă hepatică gravă, demetilarea şi acetilarea pot fi diminuate semnificativ.

Studiile preclinice efectuate la animale cu doze mari de metamizol au pus în evidenţă efecte teratogene.

Apă pentru preparate injectabile.

Din cauza eventualelor incompatibilităţi, se recomandă ca ALGOCALMIN 1 g/2 ml să nu se amestece cu alte medicamente fără verificarea prealabilă a compatibilităţii.

Medicamentul se poate amesteca cu soluţii saline sau glucozate izotone şi cu soluţie Ringer lactat.

Soluţiile obţinute au stabilitate limitată, de aceea trebuie administrate imediat după preparare.

3 ani

A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.

Cutie cu 5 fiole din sticlă brună, cu inel de rupere sau cu punct de rupere sau cu inel de rupere alb şi un inel (galben) pe gâtul fiolei, pentru identificare, a câte 2 ml soluţie injectabilă. Cutie cu 10 fiole din sticlă brună, cu inel de rupere sau cu punct de rupere sau cu inel de rupere alb şi un inel (galben) pe gâtul fiolei, pentru identificare, a câte 2 ml soluţie injectabilă.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Fără cerințe speciale.

Tel: +4 021.304.7597 e-mail: zentivaro@zentiva.com ZENTIVA S.A.

B-dul Theodor Pallady nr. 50

Sector 3, 032266 Bucureşti,

România

8816/2016/01-02

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Aprilie 2016

Aprilie 2021

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.