ALDARA 5% VIATRIS HEALTHCARE L - prospect medicament

D06BB10 imiquimodă

Medicamentul ALDARA 5% conține substanța imiquimodă , cod ATC D06BB10 - Preparate dermatologice | Chimioterapice pentru aplicații locale | Antivirale .

Date generale despre ALDARA 5% VIATRIS HEALTHCARE L

Substanța: imiquimodă

Data ultimei liste de medicamente: 01-06-2024

Codul comercial: W69278001

Concentrație: 5%

Forma farmaceutică: cremă

Cantitate: 12

Prezentare produs: cutie x12 plicuri din poliester/al x250mg crema

Tip produs: original

Preț: 279.70 RON

Restricții eliberare rețetă: P-RF - Medicamente care se eliberează cu prescripție medicală care se reține în farmacie (nu se reînnoiește).

Autorizația de Punere pe Piață (APP)

APP producător: MEDA PHARMA GMBH & CO. KG - GERMANIA

APP deținător: VIATRIS HEALTHCARE LIMITED - IRLANDA

Număr APP: 80/1998/01

Valabilitate: 2 ani

Alte substanțe medicamentoase din aceeași grupă farmaceutică cu imiquimodă

Listele de compensare pentru ALDARA 5% VIATRIS HEALTHCARE L

B - Sublista B cu 50% reducere din prețul de referință

Preț

Coplată

Plată pacient

279.70 RON

139.85 RON

139.85 RON

Conținutul prospectului pentru medicamentul ALDARA 5% VIATRIS HEALTHCARE L

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

ALDARA 5% cremă

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare plic a 250 mg cremă conţine imiquimod 12,5 mg (5 %).

100 mg cremă conţin 5 mg imiquimod.

Excipienţi cu efect cunoscut:

Hidroxibenzoat de metil (E 218) 2,0 mg/g cremă

Hidroxibenzoat de propil (E 216) 0,2 mg/g cremă

Alcool cetilic 22,0 mg/g cremă

Alcool stearic 31,0 mg/g cremă

Alcool benzilic 22,0 mg/g cremă

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Cremă

Cremă de culoare albă până la galben deschis.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Imiquimod cremă este indicat pentru tratamentul topic al următoarelor afecţiuni:

Condiloame genitale externe şi perianale (condylomata acuminata) la adulţi

Carcinoame bazocelulare superficiale mici (sBCCs) la adulţi

Cheratoză actinică tipică clinic, non-hipercheratotică, non-hipertrofică (CA), la nivelul feţei sau

scalpului, la pacienţii adulţi imunocompetenţi, atunci când mărimea sau numărul leziunilor limitează eficacitatea şi/sau posibilitatea crioterapiei, iar alte tratamente topice sunt contraindicate sau mai puţin adecvate.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Frecvenţa de aplicare şi durata tratamentului cu imiquimod cremă este diferită pentru fiecare indicaţie.

Condiloame genitale externe la adulţi:

Imiquimod cremă se aplică de 3 ori pe săptămână (de exemplu: luni, miercuri şi vineri; sau marţi, joi şi

sâmbătă) înainte de ora obişnuită de culcare, şi trebuie să rămână pe piele între 6 şi 10 ore.

Tratamentul cu Imiquimod cremă se va continua până la dispariţia condiloamelor genitale sau

perianale vizibile sau până la maximum 16 săptămâni pentru fiecare episod de condilomatoză.

Pentru cantitatea care trebuie aplicată, vezi pct.4.2 Mod de administrare.

Carcinom bazocelular superficial la adulţi:

Se aplică imiquimod cremă timp de 6 săptămâni, de 5 ori pe săptămână (de exemplu: de luni până

vineri) înainte de ora obişnuită de culcare, şi se lasă pe piele aproximativ 8 ore.

Pentru cantitatea care trebuie aplicată, vezi pct.4.2 Mod de administrare.

Cheratoza actinică la adulţi

Tratamentul trebuie iniţiat şi monitorizat de medic. Imiquimod cremă se aplică de 3 ori pe săptămână

(de exemplu: luni, miercuri şi vineri) timp de patru săptămâni, înainte de ora obişnuită de culcare, şi se lasă pe piele aproximativ 8 ore. Se va aplica suficientă cremă pentru a acoperi suprafaţa ce trebuie tratată. După o pauză de tratament de 4 săptămâni, se va evalua dispariţia CA. Dacă persistă vreo leziune, tratamentul se repetă încă patru săptămâni.

Doza maximă recomandată este de un pliculeţ.

Se impune întreruperea administrării dacă apar reacţii inflamatorii intense locale (vezi pct. 4.4) sau

dacă se observă semne de infecţie la nivelul zonei tratate. În acest ultim caz, se vor aplica măsurile necesare. Fiecare perioadă de tratament nu trebuie extinsă peste 4 săptămâni din cauza dozelor omise sau perioadelor de pauză.

În cazul în care zona tratată nu prezintă dispariția completă a leziunilor la un examen de urmărire la

aproximativ 8 săptămâni după a doua perioadă de tratament de 4 săptămâni, poate fi luată în considerare continuarea tratamentului cu Aldara pe o perioadă suplimentară de 4 săptămâni.

Un alt tratament este recomandat în cazul în care leziunea (leziunile) tratată prezintă un răspuns

insuficient la Aldara.

Leziunile de cheratoză actinică care s-au remis după una sau două perioade de tratament și prezintă

ulterior recurenţă pot fi re-tratate cu una sau două cure suplimentare de tratament cu Aldara cremă, urmând unei pauze de tratament de cel puțin 12 luni (vezi pct. 5.1).

Informaţii valabile pentru toate indicaţiile:

Dacă este omisă o doză, pacientul trebuie să aplice crema imediat ce îşi aduce aminte şi apoi trebuie să

continue conform orarului obişnuit. Cu toate acestea, crema nu trebuie aplicată mai mult de o dată pe zi.

Copii şi adolescenţi

Nu se recomandă utilizarea acestui medicament în practica pediatrică. Nu există date disponibile

despre utilizarea imiquimod la copii şi adolescenţi pentru indicaţiile aprobate.

Aldara nu trebuie folosit la copiii diagnosticaţi cu molluscum contagiosum, datorită lipsei de

eficacitate în această indicaţie (vezi pct. 5.1).

Mod de administrare

Condiloame genitale externe:

Imiquimod cremă se aplică în strat subţire şi se frecţionează pe zona curată a condiloamelor până la

absorbţia completă a cremei. A se aplica numai pe suprafeţele afectate şi a se evita orice aplicare pe suprafeţele interne. Imiquimod cremă se va aplica înainte de ora obişnuită de culcare. Pe durata tratamentului de 6 până la 10 ore, se vor evita duşurile şi baia. După acest interval, este esenţial să se îndepărteze imiquimod cremă cu apă şi săpun delicat. Aplicarea unui exces de cremă sau contactul prelungit cu pielea poate provoca o reacţie severă la locul aplicaţiei. (vezi pctele. 4.4, pct. 4.8 şi 4.9). Un pliculeţ de unică utilizare este suficient pentru a acoperi o suprafaţă condiloamatoasă de 20 cm2 (aprox.

3 inch2). Odată desfăcute, pliculeţele nu vor fi refolosite. Mâinile se vor spăla cu atenţie, înainte şi după aplicarea cremei.

Bărbaţii necircumcişi care urmează tratament pentru condiloame situate sub prepuţ, vor retracta

prepuţul şi vor spăla zilnic zona (vezi pct. 4.4).

Carcinomul bazocelular superficial:

Înainte de a aplica imiquimod cremă, pacienţii vor spăla suprafaţa de tratat cu apă şi săpun delicat, şi o

vor usca complet. Se va aplica suficientă cremă pentru a acoperi suprafaţa de tratat, inclusiv un centimetru de piele în jurul tumorii. Crema se va fricţiona pe suprafaţa de tratat până la absorbţia completă a cremei. Crema se va aplica înainte de ora obişnuită de culcare şi va rămâne pe piele aproximativ 8 ore. În acest interval, se vor evita duşurile şi baia. După acest interval, este esenţial să se îndepărteze imiquimod cremă cu apă şi săpun delicat.

Odată desfăcute, pliculeţele nu vor fi refolosite. Mâinile se vor spăla cu atenţie, înainte şi după

aplicarea cremei.

Răspunsul tumorii tratate la imiquimod cremă se va aprecia la 12 săptămâni de la încetarea

tratamentului. Dacă tumora tratată prezintă răspuns incomplet, se va utiliza un alt tratament. (vezi pct.

4.4).

Se poate lua o perioadă de pauză de câteva zile (vezi pct. 4.4), dacă reacţia cutanată locală la

imiquimod cremă produce disconfort excesiv pacientului, sau dacă se observă semne de infecţie la nivelul zonei tratate. În acest ultim caz, se vor aplica măsurile necesare.

Cheratoză actinică:

Înainte de a aplica imiquimod cremă, pacienţii vor spăla suprafaţa de tratat cu apă şi săpun delicat, şi o

vor usca complet. Se va aplica suficientă cremă pentru a acoperi suprafaţa de tratat. Crema se va fricţiona pe suprafaţa de tratat până la absorbţia completă a cremei. Crema se va aplica înainte de ora obişnuită de culcare şi va rămâne pe piele aproximativ 8 ore. În acest interval, se vor evita duşurile şi baia. După acest interval, este esenţial să se îndepărteze imiquimod cremă cu apă şi săpun delicat.

Odată desfăcute, pliculeţele nu vor fi refolosite. Mâinile se vor spăla cu atenţie, înainte şi după

aplicarea cremei.

4.3 Contraindicaţii

Imiquimod cremă este contraindicat la pacienţii cu hipersensibilitate cunoscută la substanţa activă sau

la oricare dintre excipienţi listați la pct. 6.1.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Condiloame genitale externe, carcinom bazocelular superficial şi cheratoză actinică:

A se evita contactul cu ochii, buzele şi nările.

Imiquimod are potenţial de a exacerba bolile inflamatorii ale pielii.

Imiquimod cremă se va utiliza cu prudenţă la pacienţii cu boli autoimune. (vezi pct. 4.5). Se vor

estima cu atenţie beneficiile potenţiale ale tratamentului cu imiquimod la acei pacienţi care prezintă risc asociat cu o posibilă agravare a bolii lor autoimune.

Imiquimod cremă se va utiliza cu prudenţă la pacienţii cu transplant de organe (vezi pct. 4.5). Se vor

estima cu atenţie beneficiile potenţiale ale tratamentului cu imiquimod la acei pacienţi care prezintă risc asociat cu posibilitatea respingerii de organ sau a bolii grefă-contra-gazdă.

Tratamentul cu imiquimod cremă nu este recomandat înainte ca pielea să fie complet vindecată după

orice medicaţie anterioară sau tratament chirurgical. Aplicarea pe pielea lezată poate determina creşterea absorbţiei sistemice conducând la un risc mărit de apariţie a reacţiilor adverse. (vezi punctele 4.8 şi 4.9).

Nu se recomandă utilizarea pansamentelor ocluzive în tratamentul cu imiquimod cremă.

Excipienţii hidroxibenzoat de metil (E218) și hidroxibenzoat de propil (E216) pot provoca reacţii

alergice (posibil întârziate). Alcoolul cetilic și Alcoolul stearic pot cauza reacții locale la nivelul pielii (de ex. Dermatită de contact). Alcoolul benzilic poate cauza reacții alergice și iritație locală ușoară.

Rar, pot apărea reacţii inflamatorii intense locale, inclusiv eczemă umedă sau eroziune, după numai

câteva aplicaţii de imiquimod cremă. Reacţiile inflamatorii locale pot fi acompaniate, sau chiar precedate, de semne sistemice pseudo-gripale şi simptome ce includ: indispoziţie, febră, greaţă, mialgii şi frisoane. Se va lua în considerare întreruperea dozelor.

Imiquimod cremă se va utiliza cu prudenţă la pacienţii cu rezerva hematologică redusă (vezi pct. 4.8d).

Condiloame genitale externe:

Experienţa utilizării imiquimod cremă în tratamentul bărbaţilor cu condiloame la nivelul

prepuţului este limitată. Baza de date de siguranţă pentru bărbaţii necircumcişi, trataţi cu imiquimod cremă de trei ori pe săptămână, şi care execută zilnic igiena de rutină a prepuţului, este sub 100 de pacienţi. În alte studii, în care nu s-a executat zilnic igiena de rutină a prepuţului, s-au înregistrat două cazuri de fimoză severă şi un caz de strictură, care au impus circumcizia. De aceea tratamentul, la această grupă de pacienţi, este recomandat numai bărbaţilor care sunt capabili sau dispuşi să execute zilnic igiena de rutină a prepuţului. Semnele precoce de strictură pot include reacţii cutanate locale (ex. eroziuni, ulceraţii, edem, induraţie) sau dificultate crescândă de a retracta prepuţul. În cazul apariţiei acestor simptome, tratamentul trebuie întrerupt imediat. Conform cunoştinţelor actuale, tratarea condiloamelor uretrale, intravaginale, cervicale, rectale sau intraanale nu este recomandată. Tratamentul cu imiquimod cremă nu trebuie iniţiat pe ţesuturi ce prezintă infecţii sau răni deschise, decât după vindecarea zonei afectate.

Reacţii cutanate locale ca: eritem, eroziuni, excoriaţii, exfolieri şi edem sunt frecvente. S-au raportat şi

alte reacţii locale, ca: induraţii, ulceraţii, cruste şi vezicule. La apariţia unei reacţii cutanate intolerabile, crema se va îndepărta prin spălarea zonei cu apă şi săpun delicat. Tratamentul cu imiquimod cremă se poate relua după stingerea reacţiei cutanate.

Riscul reacţiilor cutanate locale severe poate fi crescut atunci când imiquimod este folosit la doze mai

mari decât dozele recomandate (vezi pct. 4.2). Totuşi, în rare cazuri, s-au observat reacţii locale severe, care au necesitat tratament şi/sau au produs incapacitate temporară, la pacienţi care au folosit imiquimod conform instrucţiunilor. Acolo unde asemenea reacţii s-au manifestat la nivelul meatului urinar, unele femei au prezentat dificultate de a urina, uneori fiind necesară cateterizarea de urgenţă şi tratamentul zonei afectate.

Nu sunt disponibile date clinice privind utilizarea imiquimod cremă imediat după tratamentul cu alte

medicamente de uz cutanat pentru tratarea condiloamelor genitale externe sau perianale. Imiquimod cremă se va îndepărta de pe piele prin spălare, înainte de activitatea sexuală. Imiquimod cremă poate reduce eficienţa prezervativelor şi diafragmei, de aceea nu se recomandă utilizarea lor concomitent cu imiquimod cremă. Trebuie utilizată o metodă contraceptivă alternativă.

La pacienţii imunocompromişi, nu se recomandă repetarea tratamentului cu imiquimod cremă.

În timp ce datele limitate au evidenţiat o rată crescută a reducerii condiloamelor la pacienţii HIV

pozitivi, imiquimod cremă nu s-a dovedit a fi la fel de eficient în ceea ce priveşte eliminarea condiloamelor la acest grup de pacienţi.

Carcinom bazocelular superficial:

Nu s-au efectuat studii privind utilizarea imiquimod în tratamentul carcinomului bazocelular situat la

mai puţin de 1 cm de pleoape, nas, buze sau linia părului.

În timpul tratamentului şi până la vindecare, pielea afectată poate avea un aspect net diferit de pielea

normală. Reacţiile cutanate locale sunt frecvente, dar aceste reacţii scad, în general, în intensitate în timpul tratamentului, sau se rezolvă după oprirea tratamentului cu imiquimod cremă. Există o asociere între rata completă de eliminare şi intensitatea reacţiilor cutanate locale (ex. eritem). Aceste reacţii cutanate locale pot fi legate de stimularea răspunsului imun local. Dacă disconfortul pacientului sau severitatea reacţiei cutanate locale o impun, se poate face o pauză de câteva zile. Tratamentul cu imiquimod cremă se poate relua după stingerea reacţiei cutanate.

Efectul tratamentului poate fi evaluat după regenerarea pielii tratate, la aproximativ 12 săptămâni după

încheierea tratamentului.

Nu există experienţă clinică în utilizarea imiquimod cremă la pacienţii imunocompromişi.

Nu există experienţă clinică la pacienţii cu CBC recurent şi supuşi unor tratamente anterioare, de aceea

utilizarea pentru tumorile supuse unor tratamente anterioare nu este recomandată.

Informaţiile provenite dintr- un studiu clinic deschis sugerează că tumorile mari (>7,25 cm2) este mai

puţin probabil să răspundă la tratamentul cu imiquimod.

Suprafaţa de piele tratată trebuie protejată de expunerea la soare.

Cheratoza actinică

Pentru leziunile clinic atipice de CA sau suspiciunile de malignitate trebuie să se efectueze biopsie

pentru a stabili tratamentul adecvat.

Imiquimod nu a fost evaluat în tratamentul cheratozelor actinice situate pe pleoape, în interiorul

nărilor sau urechilor sau în zona din interiorul marginii roşii a buzelor.

Există foarte puţine informaţii disponibile despre utilizarea imiquimod pentru tratamentul cheratozelor

actinice cu alte localizări anatomice, în afara feţei şi scalpului. Informaţiile disponibile despre cheratozele actinice localizate pe antebraţe şi mâini nu susţin eficacitatea în această indicaţie, şi de aceea o astfel de utilizare nu este recomandată.

Imiquimod nu este recomandat pentru tratamentul leziunilor de CA cu hipercheratoză marcată sau

hipertrofie, cum se observă în cheratomul comos.

În timpul tratamentului şi până la vindecare, probabil că pielea afectată va avea un aspect evident

diferit de pielea sănătoasă. Reacţiile cutanate locale sunt frecvente, dar aceste reacţii scad, în general, în intensitate în timpul tratamentului sau dispar după oprirea tratamentului cu imiquimod cremă.

Există o asociere între rata vindecării complete şi intensitatea reacţiilor cutanate locale (e.g. eritemul).

Aceste reacţii cutanate locale pot fi legate de stimularea răspunsului imun local. Dacă disconfortul

pacientului sau intensitatea reacţiei cutanate locale o impun, se poate face o perioadă de pauză de câteva zile. Tratamentul cu imoquimod cremă poate fi reluat după diminuarea reacţiei cutanate.

Fiecare perioadă de tratament nu trebuie extinsă dincolo de 4 săptămâni din cauza dozelor lipsă sau a

perioadelor de pauză.

Efectul tratamentului poate fi evaluat după regenerarea pielii tratate, la aproximativ 4 - 8 săptămâni

după încheierea tratamentului.

Nu există experienţă clinică în utilizarea imiquimod cremă la pacienţii imunocompromişi.

Informaţii cu privire la re-tratarea cheratozelor actinice care s-au remis după una sau două perioade de

tratament şi prezintă ulterior recurenţă sunt furnizate la pct. 4.2 și 5.1.

Informaţiile provenite dintr- un studiu clinic deschis sugerează că subiecţii cu mai mult de 8 leziuni de

CA au prezentat o rată scăzută a vindecării complete, comparativ cu pacienţii cu mai puţin de 8

leziuni.

Suprafaţa de piele tratată trebuie protejată de expunerea la soare.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Nu s-au efectuat studii de interacţiune. Aceasta include studii cu medicamente imunosupresive.

Interacţiunile cu medicamentele sistemice ar fi limitate de absorbţia cutanată minimă a imiquimod

cremă.

Datorită proprietăţilor sale imunostimulatoare, imiquimod cremă nu se va utiliza decât cu prudenţă la

pacienţii care primesc medicaţie imunosupresivă (vezi pct. 4.4).

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Pentru imiquimod nu sunt disponibile date clinice privind utilizarea sa la femeile gravide. Studiile la

animale nu au evidenţiat efecte dăunătoare directe sau indirecte asupra sarcinii, dezoltării embrionare/fetale, naşterii sau dezvoltării postnatale (vezi pct. 5.3). Medicamentul va fi prescris cu prudenţă la femeia gravidă.

Alăptarea

Deoarece nu s-au detectat concentraţii serice cuantificabile (>5 ng/ml) de imiquimod după administrări

topice unice şi multiple, nu se pot oferi recomandări specifice referitor la utilizarea sa la mamele care alăptează.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Aldara cremă nu are nici o influenţă sau are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce

vehicule sau de a folosi utilaje.

4.8 Reacţii adverse

a) Descriere generală:

Condiloame genitale externe:

În studiile pilot cu administrare de 3 ori pe săptămână, cele mai frecvent raportate reacţii adverse

medicamentoase apreciate ca având legături probabile sau posibile cu tratamentul cu imiquimod cremă au fost reacţiile la nivelul locului de administrare din zona condiloamelor tratate (33,7% din pacienţii trataţi cu imiquimod). Au fost de asemenea raportate unele reacţii adverse sistemice, incluzând:

cefalee (3,7%), simptome pseudo-gripale (1,1%) şi mialgie (1,5%).

Reacţiile adverse raportate de pacienţi, dintr-un total de 2292 de pacienţi trataţi cu imiquimod cremă în

studii clinice deschise şi placebo controlate, sunt prezentate mai jos. Aceste reacţii adverse sunt considerate a avea cel puţin o relaţie cauzală posibilă cu tratamentul cu imiquimod.

Carcinom bazocelular superficial:

În studii cu administrare de 5 ori pe săptămână, 58% din pacienţi au prezentat cel puţin o reacţie

adversă.

Cele mai frecvent raportate reacţii adverse din studii, apreciate ca având legături probabile sau posibile

cu imiquimod cremă, au fost reacţiile la nivelul locului de administrare, cu o frecvenţă de 28,1%.

Unele reacţii adverse sistemice, incluzând dorsalgie (1,1%) şi simptome pseudo-gripale (0,5%), au fost

raportate de pacienţii aflaţi în tratament cu imiquimod cremă.

Reacţiile adverse raportate de pacienţi, dintr-un total de 185 de pacienţi trataţi cu imiquimod cremă în

faza a III-a a studiilor clinice placebo controlate pentru carcinomul bazocelular superficial sunt prezentate mai jos. Aceste reacţii adverse sunt considerate a avea cel puţin o relaţie cauzală posibilă cu tratamentul cu imiquimod.

Cheratoza actinică

În studiile pilot cu administrare de 3 ori pe săptămână pentru maxim 2 etape de 4 săptămâni fiecare,

56% din pacienţii pe imiquimod au raportat cel puţin o reacţie adversă. Cele mai frecvent raportate reacţii adverse din aceste studii, apreciate ca având legături probabile sau posibile cu imiquimod cremă, au fost reacţiile la nivelul locului de administrare (22% din pacienţii trataţi cu imiquimod).

Unele reacţii adverse sistemice, incluzând mialgie (2%), au fost raportate de pacienţii trataţi cu

imiquimod.

Reacţiile adverse raportate de pacienţi, dintr-un total de 252 pacienţi trataţi cu imiquimod cremă în

faza a III-a a studiilor clinice placebo controlate pentru cheratoza actinică sunt prezentate mai jos.

Aceste reacţii adverse sunt considerate a avea cel puţin o relaţie cauzală posibilă cu tratamentul cu

imiquimod.

b) Tabelul reacţiilor adverse:

Frecvenţele sunt definite ca: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10) şi mai puţin

frecvente (≥1/1000 şi <1/100). Frecvenţele mai mici din studiile clinice nu sunt raportate aici.

Condiloame Carcinom bazo- Cheratoza

genitale celular actinică (3 ori externe (3 ori superficial (5 ori /săpt, 4 sau 8 /săpt, 16 săpt) /săpt, 6 săpt) săpt) N = 2292 N = 185 N = 252

Infecţii şi infestări:

Infecţie Frecvente Frecvente Mai puţin

frecvente Pustule Frecvente Mai puţin

frecvente Herpes simplex Mai puţin

frecvente Candidoză genitală Mai puţin

frecvente Vaginită Mai puţin

frecvente Infecţie bacteriană Mai puţin

frecvente Infecţie fungică Mai puţin

frecvente Infecţie a căilor respiratorii superioare Mai puţin

frecvente Vulvită Mai puţin

frecvente Rinită Mai puţin

frecvente Gripă Mai puţin

frecvente Tulburări hematologice şi limfatice:

Limfoadenopatie Mai puţin Frecvente Mai puţin

frecvente frecvente Tulburări metabolice şi de nutriţie:

Anorexie Mai puţin Frecvente

frecvente Tulburări psihice:

Insomnie Mai puţin

frecvente Depresie Mai puţin Mai puţin

frecvente frecvente Iritabilitate Mai puţin

frecvente Tulburări ale sistemului nervos:

Cefalee Frecvente Frecvente

Parestezie Mai puţin

frecvente Vertij Mai puţin

frecvente Migrenă Mai puţin

frecvente Somnolenţă Mai puţin

frecvente Tulburări oculare

Iritaţie conjunctivală Mai puţin

frecvente Edem al pleoapelor Mai puţin

frecvente Tulburări acustice şi vestibulare:

Tinitus Mai puţin

frecvente Tulburări vasculare:

Hiperemie Mai puţin

frecvente Tulburări respiratorii, toracice şi

mediastinale:

Faringită Mai puţin

frecvente Rinită Mai puţin

frecvente Congestie nazală Mai puţin

frecvente Durere faringo-laringiană Mai puţin

frecvente Tulburări gastro-intestinale:

Greaţă Frecvente Mai puţin Frecvente

frecvente Durere abdominală Mai puţin

frecvente Diaree Mai puţin Mai puţin

frecvente frecvente Vomă Mai puţin

frecvente Afecţiuni rectale Mai puţin

frecvente Tenesme rectale Mai puţin

frecvente Uscăciunea gurii Mai puţin

frecvente Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului

subcutanat:

Prurit Mai puţin

frecvente Dermatită Mai puţin Mai puţin

frecvente frecvente Foliculită Mai puţin

frecvente Erupţii cutanate eritematoase Mai puţin

frecvente Eczemă Mai puţin

frecvente Erupţii cutanate Mai puţin

frecvente Transpiraţii abundente Mai puţin

frecvente Urticarie Mai puţin

frecvente Cheratoză actinică Mai puţin

frecvente Eritem Mai puţin

frecvente Edem al feţei Mai puţin

frecvente Ulcer cutanat Mai puţin

frecvente Tulburări musculo-scheletice şi ale

ţesutului conjunctiv:

Mialgie Frecvente Frecvente

Artralgie Mai puţin Frecvente

frecvente Dorsalgie Mai puţin Frecvente

frecvente Durere în extremităţi Mai puţin

frecvente Tulburări renale şi ale căilor urinare:

Disurie Mai puţin

frecvente Tulburări ale aparatului genital şi

sânului:

Durere genitală masculină Mai puţin

frecvente Tulburări peniene Mai puţin

frecvente Dispareunie Mai puţin

frecvente Disfuncţie erectilă Mai puţin frecvente

Prolaps utero-vaginal Mai puţin

frecvente Durere vaginală Mai puţin

frecvente Vaginită atrofică Mai puţin

frecvente Tulburări vulvare Mai puţin

frecvente Tulburări generale şi la nivelul locului

de administrare:

Prurit la nivelul locului de administrare Foarte frecvente Foarte frecvente Foarte frecvente

Durere la nivelul locului de administrare Foarte frecvente Frecvente Frecvente

Arsură la nivelul locului de administrare Frecvente Frecvente Frecvente

Iritaţie la nivelul locului de administrare Frecvente Frecvente Frecvente

Eritem la nivelul locului de administrare Frecvente Frecvente

Reacţie la nivelul locului de administrare Frecvente

Sângerare la nivelul locului de Frecvente Mai puţin

administrare frecvente Papule la nivelul locului de administrare Frecvente Mai puţin

frecvente Parestezie la nivelul locului de Frecvente Mai puţin

administrare frecvente Erupţii cutanate la nivelul locului de Frecvente

administrare Oboseală Frecvente Frecvente

Febră Mai puţin Mai puţin

frecvente frecvente Boală pseudo-gripală Mai puţin Mai puţin

frecvente frecvente Durere Mai puţin

frecvente Astenie Mai puţin Mai puţin

frecvente frecvente Indispoziţie Mai puţin

frecvente Frisoane Mai puţin Mai puţin

frecvente frecvente Dermatită la nivelul locului de Mai puţin

administrare frecvente Secreţii la nivelul locului de administrare Mai puţin Mai puţin

frecvente frecvente Hiperestezie la nivelul locului de Mai puţin

administrare frecvente Inflamaţie la nivelul locului de Mai puţin

administrare frecvente Edem la nivelul locului de administrare Mai puţin Mai puţin

frecvente frecvente Cruste la nivelul locului de administrare Mai puţin Mai puţin

frecvente frecvente Cicatrice la nivelul locului de Mai puţin

administrare frecvente Necroză cutanată la nivelul locului de Mai puţin

administrare frecvente Tumefacţie la nivelul locului de Mai puţin Mai puţin

administrare frecvente frecvente Ulcer la nivelul locului de administrare Mai puţin

frecvente Vezicule la nivelul locului de administrare Mai puţin Mai puţin

frecvente frecvente Căldură la nivelul locului de administrare Mai puţin

frecvente Letargie Mai puţin

frecvente Disconfort Mai puţin

frecvente Inflamaţie Mai puţin

frecvente c) Reacţii adverse frecvente:

Condiloame genitale externe:

Investigatorilor studiilor placebo controlate li s-a cerut să evalueze semnele clinice mandatate în

protocol (reacţiile cutanate). Aceste evaluări ale semnelor clinice mandatate în protocol indică faptul că reacţiile cutanate locale incluzând eritem (61%), eroziune (30%), excoriaţie/exfoliere/descuamare (23%) şi edem (14%) au fost frecvente în aceste studii clinice placebo controlate cu imiquimod cremă aplicat de trei ori pe săptămână (vezi pct. 4.4). Reacţiile cutanate locale, cum ar fi eritemul, reprezintă probabil o extindere a efectelor farmacologice ale imiquimod cremă.

Reacţii cutanate la distanţă, în principal eritem (44%), au fost de asemenea raportate în studiile

placebo controlate. Aceste reacţii au apărut în zonele fără condiloame, care este posibil să fi venit în contact cu imiquimod cremă. Majoritatea reacţiilor cutanate au fost ca severitate de la slabe la moderate, şi s-au rezolvat în 2 săptămâni de la întreruperea tratamentului. Totuşi, în unele cazuri, aceste reacţii au fost severe, necesitând tratament şi/sau provocând incapacitate. În foarte rare cazuri, reacţii severe la nivelul meatului urinar au provocat disurie, la femei (vezi pct. 4.4).

Carcinom bazocelular superficial:

Investigatorilor studiilor placebo controlate li s-a cerut să evalueze semnele clinice mandatate în

protocol (reacţiile cutanate). Aceste evaluări ale semnelor clinice mandatate în protocol indică faptul că eritemul (31%), eroziunile severe (13%) şi pruritul sever şi formarea de cruste (19%) au apărut foarte frecvent în aceste studii cu imiquimod cremă aplicat de 5 ori pe săptămână. Reacţiile cutanate locale, cum ar fi eritemul, reprezintă probabil o extindere a efectului farmacologic al imiquimod cremă.

S-au observat şi infecţii ale pielii în timpul tratamentului cu imiquimod. Cu toate că nu au rezultat

sechele severe, se va ţine seama întotdeauna de posibilitatea infectării pielii lezate.

Cheratoză actinică

În studiile clinice cu imiquimod cremă de 3 ori pe săptămână, timp de 4 sau 8 săptămâni, cele mai

frecvente reacţii apărute la nivelul locului de administrare au fost pruritul la locul ţintă (14%) şi arsurile la locul ţintă (5%). Eritemul sever (24%) şi pruritul sever şi formarea de cruste (20%) au fost foarte frecvente. Reacţiile cutanate locale, cum ar fi eritemul, reprezintă probabil o extindere a efectului farmacologic al imiquimod cremă. Vezi pct. 4.2 și pct. 4.4 pentru informaţii despre perioadele de pauză.

S-au observat şi infecţii ale pielii în timpul tratamentului cu imiquimod. Cu toate că nu au rezultat

sechele severe, se va ţine seama întotdeauna de posibilitatea infectării pielii lezate.

d) Reacţii adverse valabile pentru toate indicaţiile:

Consecutiv utilizării imiquimod cremă, s-au raportat hipopigmentare şi hiperpigmentare localizate.

Informaţiile din perioada de urmărire sugerează că aceste modificări ale culorii pielii pot deveni

permanente la unii pacienţi. Într-un studiu de urmărire realizat pe 162 pacienţi, după cinci ani de tratament pentru carcinom bazocelular superficial, s-a observat o hipopigmentare uşoară la 37% dintre pacienţi şi hipopigmentare moderată la 6% dintre pacienţi. 56% dintre pacienţi nu au prezentat niciun semn de hipopigmentare; nu s-au raportat cazuri de hiperpigmentare.

Studiile clinice care au investigat utilizarea imiquimod pentru tratamentul cheratozei actinice au

detectat o frecvenţă de 0,4% (5/1214) a alopeciei la nivelul locului de administrare sau în zona din apropierea acestuia. S-au primit rapoarte post-autorizare despre alopecie suspectată de a fi apărut în timpul tratamentului CBCs şi CGE.

În studiile clinice s-au observat scăderi ale hemoglobinei, ale numărului de leucocite, neutrofilelor

totale şi trombocitelor. Aceste scăderi nu sunt considerate a fi clinic semnificative la pacienţii cu o rezervă hematologică normală. Pacienţii cu rezervă hematologică redusă nu au fost investigaţi prin studii clinice. Reduceri ale parametrilor hematologici care au necesitat intervenţie clinică au fost raportate din experienţa de după punerea pe piaţă. După punerea pe piaţă a medicamentului au fost raportate cazuri de creşteri ale enzimelor hepatice.

S-au primit rare raportări de exacerbare a bolilor autoimmune.

Reacţii medicamentoase dermatologice la distanţă, inclusiv eritem multiform, au fost raportate din

studiile clinice. Reacţiile cutanate grave raportate din experienţa post-autorizare includ eritem multiform, sindrom Stevens Johnson şi lupus eritematos cutanat.

e) Copii şi adolescenţi:

Au fost efectuate investigaţii cu imiquimod în studii clinice la copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.2 şi

5.1). Nu au existat dovezi ale unor reacţii sistemice. Reacţiile la locul de administrare au apărut mai frecvent după administrarea imiquimod decât după administrarea placebo, dar incidenţa şi intensitatea acestor reacţii nu a fost diferită de cea observată în cazul indicaţiilor aprobate pentru adulţi. Nu au fost evidențiate reacţii adverse grave cauzate de imiquimod în practica pediatrică.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, aşa cum este menţionat în Anexa V.

4.9 Supradozaj

În aplicare topică, supradozajul sistemic cu imiquimod cremă este puţin probabil datorită absorbţiei

percutanate minime. Studiile la iepuri au evidenţiat o doză letală dermică mai mare de 5g/kg.

Supradozajul dermic persistent al imiquimod cremă poate provoca reacţii cutanate locale severe.

După ingestie accidentală, pot să apară greaţă, vărsături, cefalee, mialgie şi febră după o doză unică de

200 mg imiquimod, care corespunde conţinutului a aproximativ 16 pliculeţe. Reacţia adversă clinică cea mai serioasă, raportată după multiple doze orale de  200 mg, a fost hipotensiunea, care a cedat după administrarea orală sau intravenoasă de lichide.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Chimioterapice pentru uz topic, antivirale, Codul ATC: D06BB10.

Imiquimod este un modulator al răspunsului imun. Studiile legate de saturaţie sugerează că există un

receptor de membrană pentru imiquimod pe celulele imunologic active. Imiquimod nu are acţiune antivirală directă. Pe modelele animale imiquimod este eficace împotriva infecţiilor virale şi acţionează ca un agent antitumoral, în principal prin inducţia alpha interferonului şi a altor citokine.

Inducţia interferonului alfa şi a altor citokine, consecutivă aplicării de imiquimod cremă pe ţesuturile

condiloamelor genitale, a fost demonstrată de asemenea în studii clinice.

Creşterea concentraţiilor sistemice ale alfa interferonului şi ale altor citokine, consecutivă aplicării

topice de imiquimod, a fost demonstrată într-un studiu farmacocinetic.

Condiloame genitale externe:

Eficacitate clinică:

Rezultatele a 3 studii pilot de fază III de eficacitate au demonstrat că tratamentul cu imiquimod timp

de şaisprezece săptămâni a fost semnificativ mai eficient decât tratamentul cu placebo, evaluat prin vindecarea totală a condiloamelor tratate.

La 119 paciente tratate cu imiquimod, rata combinată a vindecării totale a fost de 60%, compativ cu

20% la 105 paciente tratate cu placebo (IÎ 95% pentru diferenţa ratei: 20% până la 61%, p<0,001). La acei pacienţi trataţi cu imiquimod la care s-a obţinut vindecarea totală a condiloamelor, intervalul mediu de vindecare a fost de 8 săptămâni.

La 157 de pacienţi bărbaţi trataţi cu imiquimod, rata combinată a vindecării totale a fost de 23%

compativ cu 5% la 161 pacienţi cărora li s-a administrat placebo (IÎ 95% pentru diferenţa ratei: 3% până la 36% , p<0,001). La acei pacienţi trataţi cu imiquimod la care s-a obţinut vindecarea totală a condiloamelor, intervalul mediu de vindecare a fost de 12 săptămâni.

Carcinom bazocelular superficial:

Eficacitate clinică:

Eficacitatea imiquimod administrat de 5 ori pe săptămână timp de 6 săptămâni a fost studiată în două

studii clinice controlate dublu-orb cu placebo. Tumorile ţintă au fost confirmate histologic drept carcinoame bazocelulare superficiale primare unice cu o dimensiune minimă de 0,5 cm2 şi un diametru maxim de 2 cm. Tumorile localizate la 1 cm de ochi, nas, gură, urechi sau linia părului au fost excluse.

Într-o analiză globală a acestor două studii, vindecarea histologică s-a observat la 82% (152/185) din

pacienţi. Când a fost inclusă şi evaluarea clinică, vindecarea considerată prin prisma aceastor poziţii finale conjugate s-a observat la 75% (139/185) din pacienţi. Aceste rezultate au fost statistic semnificative (p<0,001) prin comparaţie cu grupul placebo, 3% (6/179) şi respectiv 2% (3/179). A existat o asociere semnificativă între intensitatea reacţiilor cutanate locale (de exemplu eritemul) observate în timpul perioadei de tratament şi vindecarea completă a carcinomului bazo-celular.

Datele pe cinci ani dintr-un studiu deschis, necontrolat, pe termen lung au indicat faptul că un procent

estimat de 77,9% [95% IÎ (71,9%, 83,8%)] din toţi subiecţii care au primit iniţial tratament au devenit vindecaţi clinic şi au rămas vindecaţi la 60 de luni.

Cheratoza actinică:

Eficacitatea clinică:

Eficacitatea imiquimod aplicat de 3 ori pe săptămână pentru una sau două serii de tratament de 4

săptămâni, separate printr-un interval liber de tratament de 4 săptămâni, a fost studiată în două studii clinice controlate dublu-orb cu placebo. Pacienţii au avut leziuni tipice clinic, vizibile, discrete, nonhipercheratozice, nonhipertrofice de CA pe porţiunea fără păr a scalpului sau pe faţă pe o suprafaţă de tratament de contiguitate de 25 cm². Au fost tratate 4-8 leziuni de CA. Rata de vindecare completă (imiquimod minus placebo) pentru studiile combinate a fost de 46,1% (IÎ 39,0%, 53,1%).

Datele pe un an din două studii combinate de observaţie indică o rată a recurenţei de 27% (35/128

pacienţi) la acei pacienţi care au obţinut vindecarea clinică după una sau două serii de tratament. Rata recurenţei pentru leziunile individuale a fost de 5,6% (41/737). Rata corespunzătoare a recurenţei pentru placebo a fost de 47% (8/17 pacienţi) şi 7,5% (6/80 leziuni).

Două studii clinice deschise, randomizate, controlate au comparat efectele pe termen lung ale

imiquimodului cu cele ale diclofenacului topic la pacienții cu cheratoză actinică în ceea ce privește riscul de progresie către carcinom cu celule scuamoase in situ sau invaziv (SCC). Tratamentele au fost administrate așa cum este recomandat în mod oficial. În cazul în care din zona cu cheratoză actinică (CA) tratată nu au dispărut complet leziunile, au putut fi inițiate perioade suplimentare de tratament.

Toți pacienții au fost urmăriți până la încetarea tratamentului sau până la 3 ani de la randomizare.

Rezultatele provin dintr-o meta-analiză a ambelor studii.

Un total de 482 pacienți au fost incluși în studii, dintre aceștia 481 pacienți au primit tratamente de

studiu, iar dintre aceștia 243 pacienți au fost tratați cu imiquimod și 238 cu diclofenac topic. Zona cu CA tratată a fost localizată pe scalp sau pe față, cu o suprafață continuă de aproximativ 40 cm² pentru

ambele grupuri de tratament care se prezintă cu un număr median de 7 leziuni clinice tipice în zona cu CA la momentul inițial. Experiența clinică provine de la 90 pacienți care au primit 3 sau mai multe

cicluri de tratament cu imiquimod, 80 pacienți au primit 5 sau mai multe cure de tratament cu imiquimod pe parcursul perioadei de studiu de 3 ani.

În ceea ce privește obiectivul primar, progresia histologică, în total 13 din 242 pacienți (5,4%) din

grupul tratat cu imiquimod și 26 din 237 pacienți (11,0%) din grupul tratat diclofenac s-au dovedit a avea o progresie histologică către SCC in situ sau invaziv în termen de 3 ani, cu o diferență de -5.6% (95% IC: -10,7% până la -0.7%). Din aceștia, 4 din 242 pacienți (1,7%) din grupul tratat cu imiquimod și 7 din 237 pacienți (3,0%) din grupul tratat cu diclofenac s-au dovedit a avea o progresie histologică către SCC invaziv în perioada de 3 ani.

Un total de 126 din 242 pacienți tratați cu imiquimod (52,1%) și 84 din 237 pacienți tratați cu

diclofenac topic (35,4%) au prezentat vindecare clinică completă a zonei cu CA tratată în săptămâna 20 (adică aproximativ 8 săptămâni după terminarea perioadei de tratament inițial);cu o diferență de 16,6% (95% IC: 7.7%-25.1%). Pentru pacienții cu cindecare clinică completă a zonei cu CA tratată, recurența leziunilor CA in zona tratată a fost evaluată. Un pacient a fost considerat ca recurent în aceste studii în cazul în care cel puțin o leziune CA a fost observată în zona complet vindecată, în timp ce printr-o leziune recurentă se înțelege o leziune care apare în același loc ca o leziune anterior vindecată sau o leziune nou identificată oriunde în zona cu CA tratată. Riscul de recurență a leziunilor CA în zona de tratatament (așa cum este definită mai sus) a fost de 39,7% (50 din 126 pacienți), până

în luna a 12 la pacienții tratați cu imiquimod, comparativ cu 50,0% (42 din 84 pacienți) pentru pacienții tratați cu diclofenac topic, cu o diferență de -10.3% (95% IC: -23.6% până la 3,3%); și 66,7% (84 din 126 pacienți) pentru tratamentul cu imiquimod și 73,8% (62 din 84 pacienți) pentru diclofenac topic până la 36 luni, cu o diferență de -7.1% (95% IC: -19.0% la 5,7%).

Un pacient cu leziuni CA recurente (așa cum sunt definite mai sus) în zona complet vindecată a avut o

șansă de aproximativ 80%, de a se vindeca complet din nou, ca urmare a unui ciclu de tratament suplimentar cu imiquimod, comparativ cu o șansă de aproximativ 50% în cazul reluării tratamentului cu diclofenac topic.

Copii şi adolescenţi:

Indicaţiile aprobate: condiloame genitale, cheratoză actinică şi carcinom bazocelular superficial sunt

afecţiuni rar observate în practica pediatrică şi nu au fost studiate.

Aldara cremă a fost evaluat în patru studii dublu-orb randomizate, controlate cu placebo, la copii cu

vârsta între 2 şi 15 ani, diagnosticaţi cu molluscum contagiosum (imiquimod n= 576, placebo n = 313). Aceste studii nu au reuşit să demonstreze eficacitatea imiquimod la niciuna din dozele testate (de 3x/săptămână timp de ≤ 16 săptămâni şi de 7x/săptămână timp de ≤ 8 săptămâni).

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Condiloame genitale externe, carcinom bazo-celular superficial şi cheratoză actinică:

Mai puţin de 0,9% dintr-o doză topică unică aplicată de imiquimod radio-marcat s-a absorbit prin

pielea subiecţilor umani. Cantitatea minimă de medicament care a fost absorbită în circulaţia sistemică a fost prompt excretată, atât pe cale urinară, cât şi fecală, într-o proporţie medie de aproximativ 3 la 1.

Nu s-au detectat concentraţii cuantificabile (>5 ng/ml) de medicament în ser după doze topice unice

sau multiple.

Expunerea sistemică (absorbţia percutanată) s-a calculat prin dozarea carbonului-14 din 14C

imiquimod în urină şi fecale.

Absorbţia sistemică minimă prin piele a imiquimod 5% cremă, la 58 de pacienţi cu cheratoză actinică,

s-a observat la schema de dozaj de 3 ori pe săptămână, timp de 16 săptămâni. Extinderea absorbţiei percutanate nu s-a modificat semnificativ între prima şi ultima doză din acest studiu. Vârful concentraţiei serice a medicamentului, la sfârşitul săptămânii 16, s-a observat între 9 şi 12 ore şi a fost 0,1; 0,2, şi 1,6 ng/ml în cazul aplicării pe faţă (12,5 mg, 1 pliculeţ de unică utilizare), scalp (25 mg, 2 pliculeţe) şi, respectiv pe mâini/braţe (75 mg, 6 pliculeţe). Suprafaţa zonei de aplicare nu a fost controlată la grupele cu aplicare pe scalp şi pe mâini/braţe. Nu a fost observată proporţionalitatea dozei. Timpul aparent de înjumătăţire s-a calculat că este de aproximativ 10 ori mai mare decât timpul de înjumătăţire de 2 ore consecutiv dozării subcutanate dintr-un studiu anterior, sugerând o retenţie prelungită a medicamentului în piele. Eliminarea urinară a fost mai mică de 0,6% din doza administrată, în săptămâna 16 la aceşti pacienţi.

Copii şi adolescenţi:

Au fost analizate proprietăţile farmacocinetice ale imiquimod după aplicare topică unică şi repetată la

copii si adolescenţi diagnosticaţi cu molluscum contagiosum (MC). Datele referitoare la expunerea sistemică au demonstrat că absorbţia imiquimod după aplicarea topică pe pielea lezată de MC la copii şi adolescenţi cu vârsta între 6 şi12 ani a fost scăzută şi comparabilă cu cea observată la adulţi sănătoşi şi la adulţii cu cheratoză actinică sau carcinom bazocelular superficial. La pacienţii mai tineri, cu vârsta între 2 şi 5 ani, absorbţia bazată pe valorile Cmax a fost mai mare decât la adulţi.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om, pe baza studiilor convenţionale

farmacologice privind evaluarea siguranţei, mutagenicităţii şi teratogenicităţii.

Într-un studiu de patru luni de toxicitate dermică la şobolan, scăderea semnificativă a greutăţii

corporale şi creşterea greutăţii splinei s-au observat la doze de 0,5 şi 2,5 mg/kg; nu s-au observat efecte similare într-un studiu dermal de patru luni la şoareci. Iritaţia dermică locală, în special la doze mari, s-a observat la ambele specii.

Un studiu pe doi ani de carcinogenicitate la şoareci prin administrare dermică trei zile pe săptămână nu

a indus tumori la nivelul locului de administrare. Totuşi, incidenţa tumorilor hepatocelulare printre

animalele tratate a fost mai mare decât cea de control. Mecanismul acestui fapt este necunoscut dar, deoarece imiquimod are o absorbţie sistemică scăzută prin pielea umană şi nu este mutagen, orice risc la oameni, prin expunere sistemică, este probabil mic. Mai mult, nu s-au observat tumori cu nici o localizare într-un studiu de doi ani de carcinogenicitate orală la şobolani.

Imiquimod cremă a fost evaluat printr-o bioanaliză de fotocarcinogenicitate la şoareci albinoşi fără

păr, expuşi la radiaţie ultravioletă solară simulată (RUV). Animalelor li s-a administrat imiquimod cremă de trei ori pe săptămână şi au fost iradiate 5 zile pe săptămână timp de 40 săptămâni.

Tratamentul la șoareci a fost menținut o perioadă suplimentară de 12 săptămâni, pentru un total de 52

de săptămâni. Tumorile au apărut mai devreme şi în număr mai mare la grupul de şoareci cărora li s-a administrat o cremă placebo în comparaţie cu grupul de control expus la RUV joase. Semnificaţia la om este necunoscută. Administrarea topică de imiquimod cremă nu a avut ca rezultat nici o creştere tumorală la nici o doză, în comparaţie cu grupul la care s-a administrat crema placebo.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

acid izostearic alcool benzilic alcool cetilic alcool stearic parafină albă moale polisorbat 60 sorbitan stearat glicerol hidroxibenzoat de metil (E 218) hidroxibenzoat de propil (E 216) gumă xantan apă purificată.

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

2 ani.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A nu se păstra la temperaturi peste 25°C.

A nu se reutiliza plicurile desfăcute.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Cutii cu 12 sau 24 plicuri de unică utilizare formate din folie de poliester/aluminiu, conţinând câte 250

mg de cremă. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinţe speciale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Viatris Healthcare Limited

Damastown Industrial Park

Mulhuddart

Dublin 15

DUBLIN

Irlanda

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/98/080/001-002

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: 18/09/1998

Reînnoirea autorizaţiei: 03/09/2008

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Informații detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenției Europene pentru

Medicamente - http//www.ema.europa.eu