AKTIPROL 400mg comprimate prospect medicament

Aktiprol 200 mg comprimate

Aktiprol 400 mg comprimate

Aktiprol 200 mg comprimate: fiecare comprimat conţine amisulpridă 200 mg.

Excipient cu efect cunoscut: fiecare comprimat conţine lactoză monohidrat 100 mg.

Aktiprol 400 mg comprimate: fiecare comprimat conţine amisulpridă 400 mg.

Excipient cu efect cunoscut: fiecare comprimat conţine lactoză monohidrat 200 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Comprimat

Aktiprol 200 mg comprimate:

Comprimate de culoare albă, rotunde, plate, cu o linie mediană pe una dintre feţe şi diametrul de 11,5 mm.

Linia mediană are numai rolul de a uşura ruperea comprimatului pentru a fi înghiţit uşor şi nu de divizare în părți egale.

Aktiprol 400 mg comprimate:

Comprimate de culoare albă, biconvexe, în formă de capsulă, cu o linie mediană pe ambele feţe şi dimensiunile de 19 x10 mm. Linia mediană are numai rolul de a uşura ruperea comprimatului pentru a fi înghiţit uşor şi nu de divizare în părți egale.

Aktiprol este indicat pentru tratamentul tulburărilor schizofrenice acute şi cronice:

- simptome pozitive cu iluzii, halucinaţii, tulburări de gândire, ostilitate, suspiciune.

- simptome negative primare (sindrom deficitar) cu aplatizare afectivă, izolare emoţională şi socială.

În cazul episoadelor psihotice acute, sunt recomandate doze orale între 400 mg pe zi şi 800 mg pe zi.

În cazuri individuale, doza zilnică poate fi crescută până la 1200 mg pe zi. Dozele mai mari de 1200 mg pe zi nu au fost evaluate suficient din punct de vedere al siguranţei şi, ca urmare, nu trebuie utilizate.

La iniţierea tratamentului cu Aktiprol nu este necesară ajustarea specifică a dozei. Dozele trebuie ajustate individual.

Pentru pacienţii cu simptome mixte pozitive şi negative, dozele trebuie ajustate pentru a se obţine un control optim al simptomelor pozitive.

Tratamentul de întreţinere trebuie stabilit individual, utilizând doza minimă eficace.

Pentru pacienţii la care sunt predominante simptomele negative, sunt recomandate doze orale între 50 mg pe zi şi 300 mg pe zi. Dozele trebuie adaptate individual.

Aktiprol poate fi administrat oral o dată pe zi, ca doză unică de până la 400 mg. Dozele mai mari de 400 mg pe zi trebuie administrate în mai multe prize.

Trebuie utilizată doza minimă eficace.

Siguranţa amisulpridei a fost evaluată la un număr mic de pacienţi vârstnici. Amisulprida trebuie utilizată cu precauţie datorită riscului posibil de hipotensiune arterială şi sedare. Poate fi necesară o scădere a dozei în caz de insuficienţă renală.

Eficacitatea şi siguranţa administrării amisulpridei la pacienţi cu vârsta cuprinsă între pubertate şi 18 ani nu au fost stabilite. Există numai date limitate cu privire la utilizarea amisulpridei la adolescenţi cu schizofrenie. De aceea, utilizarea amisulpridei nu este recomandată pacienţilor cu vârsta cuprinsă între pubertate şi 18 ani; amisulprida este contraindicată la copiii care nu au ajuns la vârsta pubertăţii, întrucât siguranţa administrării nu a fost stabilită la această grupă de vârstă (vezi pct. 4.3).

Amisulprida se elimină pe cale renală. În insuficienţa renală, doza trebuie redusă la jumătate pentru pacienţii cu clearance-ul creatininei (ClCR) între 30 şi 60 ml/min şi la o treime pentru pacienţii cu

ClCR între 10 şi 30 ml/min. Deoarece nu există experienţă privind pacienţii cu insuficienţă renală severă (ClCR < 10 ml/min), amisulprida este contraindicată la aceşti pacienţi (vezi pct. 4.3).

Deoarece amisulprida este metabolizată în proporţie mică, nu este necesară scăderea dozei.

Pentru administrare orală.

* Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

* Tumori concomitente dependente de prolactină (de exemplu, prolactinomul glandei hipofizare sau neoplasmul mamar)

* Feocromocitom

* Copii până la vârsta pubertăţii (vezi secțiunea 4.2)

* Prelungirea congenitală a intervalui QT

* Alăptare

* Tratament concomitent cu levodopa (vezi pct. 4.5)

* Tratament concomitent cu medicamente care pot induce aritmii grave (prelungirea intervalului

QT, torsada vârfurilor):

- medicamente antiaritmice Clasa Ia, cum sunt chinidina, disopiramida.

- medicamente antiaritmice Clasa III, cum sunt amiodarona, sotalolul.

- alte medicamente cum sunt bepridil, cisapridă, sultopridă, tioridazină, metadonă, eritromicină administrată intravenos, vincamină administrată intravenos, halofantrină, pentamidină, sparfloxacină (vezi pct. 4.5).

Similar altor neuroleptice, poate apărea sindrom neuroleptic malign, o complicaţie potenţial letală, caracterizat prin hipertermie, rigiditate musculară, instabilitatea vegetativă, alterarea stării de conştienţă şi creşterea creatinfosfokinazei (CPK). În caz de apariţie a hipertermiei, în special în cazul dozelor zilnice mari, trebuie întrerupte toate substanţele active antipsihotice, inclusiv Aktiprol.

S-a raportat apariţia hiperglicemiei asociată cu tratamentul cu antipsihotice (inclusiv amisulpridă). Prin urmare, la pacienţii care suferă de diabet zaharat sau la pacienţii cu risc crescut de diabet zaharat, trebuie monitorizată regulat valoarea glicemiei în timpul tratamentului cu amisulpridă.

Aktiprol este eliminat pe cale renală. În cazuri de insuficienţă renală, doza zilnică trebuie scăzută (vezi pct. 4.2).

Aktiprol poate scădea pragul convulsivant. Ca urmare, pacienţii cu antecedente de epilepsie trebuie monitorizaţi îndeaproape pe parcursul terapiei cu Aktiprol.

La pacienţii vârstnici, Aktiprol, similar altor neuroleptice, trebuie utilizat cu precauţie, datorită riscului posibil de hipotensiune arterială sau sedare. Poate fi, de asemenea, necesară o reducere a dozei, datorită insuficienţei renale.

Boală Parkinson

Similar altor medicamente antidopaminergice, prescrierea de Aktiprol la pacienţii cu boală Parkinson trebuie făcută cu prudenţă, deoarece poate determina agravarea bolii. Amisulprida trebuie utilizată numai dacă tratamentul neuroleptic nu poate fi evitat.

Întreruperea

Simptomele acute de întrerupere, incluzând greaţă, vărsături şi insomnia, au fost descrise rar după întreruperea bruscă a dozelor mari de medicamente antipsihotice. Se poate produce, de asemenea, recurenţa simptomelor psihotice şi a fost raportată apariţia tulburărilor cu mişcări involuntare (cum sunt acatizie, distonie şi dischinezie). Prin urmare, se recomandă întreruperea treptată a tratamentului cu amisulpridă.

Amisulprida trebuie prescrisă cu precauţie la pacienţi cu boli cardiovasculare cunoscute sau cu antecedente familiale de QT prelungit, iar utilizarea concomitentă cu neuroleptice trebuie evitată.

Amisulprida induce o prelungire a intervalului QT, în funcţie de doza administrată (vezi pct. 4.8). Este cunoscut faptul că acest efect poate potenţa riscul producerii de aritmii ventriculare grave, cum este torsada vârfurilor. Înaintea oricărei administrări şi dacă starea clinică a pacientului o permite, se recomandă excluderea următorilor factori, care ar putea favoriza apariţia acestei tulburări de ritm:

- tulburări cardiace anterioare

- bradicardie, mai puţin de 55 de bătăi pe minut (bpm)

- tulburări electrolitice, în special hipokaliemie, hipomagneziemie, hipocalcemie

- prelungire congenitală a intervalului QT

- tratament în curs cu medicamente care pot produce bradicardie pronunţată (< 55 bpm), hipokaliemie, scădere a conducerii intracardiace sau prelungire a intervalului QT (vezi pct. 4.5).

Accident vascular cerebral (AVC)

În studiile clinice randomizate, placebo controlate, la pacienţii vârstnici cu demenţă trataţi cu antipsihotice atipice, a fost observată o creştere de trei ori a riscului de producere a evenimentelor adverse cerebrovasculare. Mecanismul acestei creşteri a riscului este necunoscut. Nu este exclus ca acest efect să se producă şi în cazul altor antipsihotice sau la alte grupe de pacienţi. Ca urmare, Aktiprol trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu risc de producere a accidentelor vasculare cerebrale.

Pacienţii vârstnici cu psihoză asociată demenţei trataţi cu medicamente antipsihotice prezintă un risc crescut de deces. Analiza a 17 studii clinice controlate cu placebo (cu durata de 10 săptămâni) în care au fost incluşi pacienţi trataţi cu medicamente antipsihotice atipice a arătat un risc crescut de deces la aceşti pacienți de 1,6-1,7 ori. În cursul unui studiu clinic controlat cu durata de 10 săptămâni, rata de deces la pacienţii trataţi a fost de aproximativ 4,5% comparativ cu rata de aproximativ 2,6% în grupul pacienţilor la care s-a administrat placebo. Deşi cauzele deceselor înregistrate în studiile clinice cu antipsihotice atipice au fost variate, cele mai multe decese au fost de natură cardiovasculară (de exemplu, insuficienţă cardiacă, moarte subită) sau infecţioasă (de exemplu, pneumonie). Studiile observaţionale sugerează că, similar altor medicamente antipsihotice atipice, tratamentul cu medicamente antipsihotice convenţionale poate duce la creşterea mortalităţii.

În ce măsură constatarea mortalităţii crescute în studiile observaţionale poate fi atribuită medicamentelor antipsihotice şi nu altor cauze este neclară.

Aktiprol nu este autorizat pentru tratamentul tulburărilor de comportament legate de demență.

Risc de apariţie a tromboembolismului venos (TEV)

Cazuri de apariţie a tromboembolismului venos (TEV) au fost raportate la administrarea de medicamentele antipsihotice. Deoarece pacienţii trataţi cu medicamente antipsihotice prezintă adesea factori dobândiţi de tromboembolism venos (TEV), toţi factorii de risc posibili trebuie identificaţi înainte sau în timpul tratamentului cu Aktiprol şi trebuie luate măsuri de precauţie.

Leucopenie, neutropenie şi agranulocitoză

La administrarea medicamentelor antipsihotice, inclusiv amisulpridă, au fost raportate leucopenie, neutropenie şi agranulocitoză. Infecţiile şi febra inexplicabile pot fi dovezi ale unor discrazii sanguine (vezi pct. 4.8) şi necesită investigaţii hematologice imediate.

Cancer mamar

Amisulprida poate crește prolactinemia și, ca urmare, sunt necesare măsuri de precauție. Pacienții cu antecedente de cancer la sân sau antecedente heredocolaterale de cancer la sân trebuie monitorizați îndeaproape în timpul tratamentului cu amisulpridă.

Tumoră hipofizară benignă

Amisulprida poate crește prolactinemia. În timpul terapiei cu amisulpridă, au fost observate cazuri de tumori hipofizare benigne, cum ar fi prolactinomul (vezi pct. 4.8). În cazul unor valori foarte mari ale prolactinemiei sau în cazul unor semne clinice de tumoră hipofizară (cum ar fi defect de câmp vizual și cefalee), trebuie efectuate investigații imagistice ale hipofizei. Dacă se confirmă diagnosticul de tumoră hipofizară, tratamentul cu amisulpridă trebuie oprit (vezi pct. 4.3).

La utilizarea amisulpridei a fost raportată toxicitate hepatică severă. Pacienții trebuie instruiți să raporteze imediat medicului semne precum: astenie, anorexie, greață, vărsături, dureri abdominale sau icter.

Investigațiile, inclusiv examenul clinic și evaluarea biologică a funcției hepatice, trebuie efectuate imediat (vezi pct. 4.8).

Medicamentul conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Levodopa: antagonism reciproc al efectelor între levodopa şi neuroleptice.

Amisulprida poate inhiba efectul agoniştilor dopaminergici (de exemplu, bromocriptină, ropinirolă).

Amisulprida nu trebuie administrată concomitent cu medicamente care pot induce aritmii cardiace grave (torsada vârfurilor) (vezi pct. 4.3):

- antiaritmice din clasa Ia, cum sunt chinidină, hidrochinidină, disopiramidă, procainamidă;

- antiaritmice din clasa III, cum sunt amiodaronă, sotalol, dofetilidă, ibutilidă;

- alte medicamente, cum sunt bepridil, cisapridă, sultopridă, tioridazină, metadonă, eritromicină i.v., vincamină i.v., halofantrină, pentamidină, sparfloxacină (vezi pct. 4.3).

Amisulprida poate potenţa efectele centrale ale alcoolului etilic.

Medicamente care cresc riscul de producere a torsadei vârfurilor sau care pot prelungi intervalul QT:

- medicamente care induc bradicardie, incluzând beta-blocantele, blocantele canalelor de calciu care induc bradicardie, cum sunt diltiazem şi verapamil, clonidină, guanfacină, digoxină.

- medicamente care induc dezechilibre electrolitice: diuretice hipokaliemiante, laxative stimulante, amfotericină B i.v., glucocorticoizi și tetracosactide. Hipokaliemia trebuie corectată.

- medicamnete antipsihotice, cum sunt pimozidă sau haloperidol, antidepresive imipraminice, litiu.

Deprimante ale SNC, inclusiv narcotice, anestezice, analgezice, sedative antihistaminice H1, barbiturice, benzodiazepine şi alte anxiolitice, clonidină şi derivaţi.

Medicamente antihipertensive şi alte tratamente hipotensive.

Se recomandă prudenţă la prescrierea amisulpridei concomitent cu anumite antimalarice (de exemplu meflochină) (vezi pct. 4.4).

Tratamentul concomitent cu amisulpridă și clozapină poate duce la concentrații plasmatice crescute de amisulpridă.

Studiile la animale au arătat toxicitate asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3).

Sunt disponibile doar date limitate privind utilizarea amisulpridei la femeile gravide. Siguranţa amisulpridei în timpul sarcinii la om nu a fost stabilită.

Amisulprida traversează placenta.

Utilizarea medicamentului nu este recomandată în timpul sarcinii și la femeile aflate la vârsta fertilă care nu utilizează metode contraceptive eficiente, cu excepția cazului în care beneficiile justifică riscul potenţial.

Nou-născuţii expuşi la antipsihotice (inclusiv amisulpridă) în al treilea trimestru de sarcină prezintă un risc crescut de reacţii adverse, inclusiv simptome extrapiramidale şi/sau de sevraj, care pot varia ca severitate şi durată după naştere (vezi pct. 4.8). Au fost raportate cazuri de agitaţie, hipertonie, hipotonie, tremor, somnolenţă, tulburări respiratorii sau tulburări în alimentaţie. Ca urmare, nou-născuţii trebuie să fie monitorizaţi cu atenţie.

Amisulprida este excretată în laptele matern în cantități destul de mari, peste valoarea acceptată de 10% din doza maternă ajustată în funcție de greutate în unele cazuri, dar concentrațiile din sânge la sugari nu au fost evaluate. Nu există informații suficiente despre efectele amisulpridei la nou-născuți/sugari. Trebuie luată o decizie dacă să se întrerupă alăptarea sau să se evite terapia cu amisulpridă, luând în considerare beneficiile alăptării pentru copil și beneficiile terapiei pentru femeie.

La animalele tratate, a fost observată o scădere a fertilității, legată de efectele farmacologice ale medicamentului (efect mediat de prolactină).

Chiar şi utilizat conform recomandărilor, amisulprida poate cauza somnolenţă și vedere încețoșată, astfel încât capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje poate fi alterată (vezi pct. 4.8).

Reacţiile adverse au fost clasificate pe grupe de frecvenţă utilizând următoarea convenţie:

* foarte frecvente (≥1/10),

* frecvente (≥1/100 şi <1/10),

* mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100),

* rare (≥1/10000 şi <1/1000),

* foarte rare (<1/10000),

* cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Aparate, sisteme și organe Categorie de Reacții adverse frecvență

Tulburări hematologice şi Mai puţin frecvente leucopenie, neutropenie (vezi pct. 4.4).

limfatice Rare agranulocitoză (see section 4.4)

Tulburări ale sistemului Mai puţin frecvente reacție alergică imunitar

Tulburări endocrine Frecvente amisulprida determină o creștere a concentrațiilor plasmatice de prolactină, care este reversibilă după întreruperea medicamentului. Aceasta poate duce la

Aparate, sisteme și organe Categorie de Reacții adverse frecvență galactororee, amenoree, ginecomastie, mastodinie și disfuncție erectile.

Rare tumoră hipofizară benignă, cum este prolactinomul (vezi pct. 4.3 și 4.4).

Tulburări metabolice şi de Mai puţin frecvente hiperglicemie (vezi pct. 4.4), nutriţie hipertrigliceridemie și hipercolesterolemie.

Rare hiponatremie, sindrom de secreție inadecvată de hormon antidiuretic (SIADH).

Tulburări psihice Frecvente insomnie, anxietate, agitație, disfuncție orgasmică.

Mai puţin frecvente confuzie

Tulburări ale sistemului Foarte frecvente pot apărea simptome extrapiramidale:

nervos tremor, rigiditate, hipochinezie, sialoree, acatizie, dischinezie. Aceste simptome sunt, în general, ușoare la doze optime și parțial reversibile, fără întreruperea utilizării amisulpridei după instituirea administrării medicamentelor antiparkinsoniene. Incidența simptomelor extrapiramidale, care depinde de doză, rămâne foarte scăzută în cazul tratamentului pacienților cu simptome predominant negative cu doze de 50 - 300 mg/zi.

Frecvente pot să apară somnolență, distonie acută (torticolis spasmodic, crize oculogire, trismus). Acestea sunt reversibile, fără întreruperea utilizării amisulpridei, după instituirea administrării medicamentelor antiparkinsoniene.

Mai puţin frecvente au fost raportate convulsii, diskinezie tardivă caracterizată prin mișcări ritmice, involuntare, în principal la nivelul limbii și/sau feței, în general după administrarea pe termen lung. Terapia antiparkinsoniană este ineficientă sau poate induce agravarea simptomelor.

Rare sindrom neuroleptic malign (vezi pct. 4.4), care este o complicaţie potenţial letală.

Cu frecvenţă sindromul picioarelor neliniștite necunoscută

Tulburări oculare Frecvente vedere încețoșată (vezi pct. 4.7).

Tulburări cardiace Mai puţin frecvente bradicardie Rare prelungire a intervalului QT, aritmii ventriculare, cum sunt torsada vârfurilor, tahicardia ventriculară, fibrilaţia ventriculară, stop cardiac, moarte subită (vezi pct. 4.4).

Tulburări vasculare Frecvente hipotensiune arterială Mai puţin frecvente creștere a tensiunii arteriale

Aparate, sisteme și organe Categorie de Reacții adverse frecvență

Rare tromboembolism venos, inclusiv tromboembolism pulmonar, uneori letal şi tromboză venoasă profundă (vezi pct. 4.4).

Tulburări respiratorii, Mai puţin frecvente congestie nazală, pneumonie de aspirație (în toracice şi mediastinale general în asociere cu alte antipsihotice și deprimante ale SNC).

Tulburări gastrointestinale Frecvente constipație, greață, vărsături, xerostomie.

Tulburări hepatobiliare Mai puţin frecvente afecțiuni hepatocelulare

Afecţiuni cutanate şi ale Rare angioedem, urticarie.

ţesutului subcutanat Cu frecvenţă reacție de fotosensibilitate necunoscută

Tulburări musculo- Mai puţin frecvente osteopenie, osteoporoză.

scheletice și şi ale ţesutului conjunctiv

Tulburări renale și ale Mai puţin frecvente retenție urinară căilor urinare

Condiţii în legătură cu Cu frecvenţă sindrom de abstinenţă la nou-născut (vezi sarcina, perioada necunoscută pct. 4.6) puerperală şi perinatală

Investigații diagnostice Frecvente creștere în greutate Mai puţin frecvente creșteri ale valorilor serice ale enzimelor hepatice, în principal ale transaminazelor.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la:

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro

Website: www.anm.ro

Datele referitoare la supradozajul cu amisulpridă sunt limitate. Au fost raportate creşteri ale efectelor farmacologice ale medicamentului. Acestea includ somnolenţă, sedare, hipotensiune arterială, simptome extrapiramidale şi comă. A fost raportată evoluţie letală în special în cazul asocierii cu alte medicamente psihotrope.

În cazul supradozajului acut, trebuie luată în considerare posibilitatea administrării mai multor medicamente. Amisulprida, fiind slab dializabilă, hemodializa nu este utilă pentru eliminarea medicamentului.

Nu se cunoaşte un antidot specific pentru amisulpridă. De aceea, trebuie să se instituie măsuri de susţinere adecvate: supraveghere atentă a funcţiilor vitale şi monitorizare cardiacă continuă (risc de prelungire a intervalului QT), care trebuie menţinută până la restabilirea pacientului.

Dacă apar simptome extrapiramidale severe, trebuie să se administreze medicamente anticolinergice.

În cazul în care se suspectează supradozajul, pacienţii să fie monitorizaţi prin ECG.

Grupa farmacoterapeutică: antipsihotice, benzamide, codul ATC: N05AL05.

Amisulprida se leagă selectiv cu o afinitate mare de subtipurile receptorului dopaminergic uman D2/D3, fiind în acelaşi timp lipsită de afinitate pentru subtipurile de receptori D1, D4 şi D5. Spre deosebire de neurolepticele clasice şi alte neuroleptice atipice, amisulprida nu prezintă afinitate pentru receptorii serotoninergici, adrenergici, histaminergici H1 şi colinergici. În plus, nu se leagă de situsurile sigma. În doze mari, amisulprida blochează receptorii D2 post-sinaptici localizaţi în structurile limbice, de preferinţă din corpul striat. Spre deosebire de neurolepticele clasice, aceasta nu induce catalepsie şi, în urma administrării de doze repetate, nu apare o hipersensibilizare a receptorilor dopaminergici D2. În doze mici, amisulprida blochează preferenţial receptorii pre-sinaptici D2/D3, producând eliberarea de dopamină responsabilă de efectele dezinhibitorii.

Acest profil farmacologic atipic poate explica eficacitatea clinică a amisulpridei, atât împotriva simptomelor pozitive, cât şi a celor negative ale tulburărilor psihotice schizofrenice şi tendinţa redusă de a produce reacţii adverse extrapiramidale.

La om, amisulprida prezintă două maxime de absorbţie în urma administrării orale: unul care se atinge rapid, la o oră după administrarea dozei, şi al doilea situat între 3 şi 4 ore după administrare. După administrarea unei doze de 50 mg, concentraţiile plasmatice corespunzătoare sunt 39 ± 3 şi 54 ± 4 ng/ml.

Volumul de distribuţie este de 5,8 l/kg.

Deoarece legarea de proteinele plasmatice se face în proporţie mică (16%), interacţiunile sunt puţin probabile.

Biodisponibilitatea absolută este de 48%.

Amisulprida este metabolizată în proporţie mică: au fost identificaţi doi metaboliţi inactivi, reprezentând aproximativ 4% din doză.

În urma administrării de doze repetate, amisulprida nu se acumulează, iar farmacocinetica rămâne nemodificată.

După administrarea orală a unei doze unice, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al amisulpridei este de aproximativ 12 ore.

Amisulprida este eliminată nemodificată în urină. Cincizeci la sută din doza administrată intravenos este excretată prin urină, din care 90% se elimină în primele 24 de ore. Clearance-ul renal este de 20 l/oră sau 330 ml/min.

O masă bogată în carbohidraţi (conţinând lichide 68%), scade în mod semnificativ valorile ASC, Tmax şi

Cmax ale amisulpridei, dar după o masă bogată în grăsimi nu s-au observat modificări. Cu toate acestea, nu se cunoaşte importanţa acestor date în administrarea clinică de rutină.

Deoarece amisulprida este metabolizată hepatic în proporţie mică, nu este necesară scăderea dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatica.

Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este crescut la pacienţii cu insuficienţă renală, în timp ce clearance-ul sistemic este redus, cu un factor cuprins între 2,5 şi 3. Aria de sub curba concentraţiei în funcţie de timp (ASC) a amisulpridei în cazurile de insuficienţă renală uşoară a crescut de două ori, iar în cazul insuficienţei renale moderate de aproape zece ori. Amisulprida este foarte puţin dializabilă.

La subiecți vârstnici (> 65 ani), datele farmacocinetice limitate arată că pentru Cmax, T½ și ASC apare o creștere de 10-30%, după o singură doză orală de 50 mg. Nu sunt disponibile date după administrarea repetată.

O reevaluare globală a studiilor de siguranţă finalizate indică faptul că amisulprida este lipsită de orice risc general, cu specificitate de organ, teratogen, mutagen sau carcinogen. Modificările observate la şobolan şi câine la doze sub dozele maxim tolerate sunt fie efecte farmacologice, fie sunt lipsite de semnificaţie toxicologică importantă în aceste condiţii. Comparativ cu doza maximă recomandată la om, doza maximă tolerată la şobolan şi la câine este de 2 ori mai mare (200 mg/kg şi zi), respectiv de 7 ori mai mare (120 mg/kg şi zi), în ceea ce priveşte ASC. Nu a fost identificat niciun risc carcinogen relevant pentru om, la şoarece (până la 120 mg/kg şi zi) şi la şobolan (până la 240 mg/kg şi zi), ceea ce corespunde pentru şobolan la 1,5 - 4,5 ori ASC aşteptată la om. Studiile asupra funcţiei de reproducere efectuate la şobolan, iepure şi şoarece nu au arătat potenţial teratogen.

În studiile la animale, amisulprida a determinat un efect asupra creșterii și dezvoltării fetale, la doze corespunzătoare Dozei Echivalente Umane de 2000 mg/zi și peste, pentru un pacient de 50 kg. Nu a existat nicio dovadă referitoare la un potențial teratogen al amisulpridei. Nu s-au efectuat studii asupra impactului amisulpridei asupra comportamentului puilor.

Lactoză monohidrat

Amidonglicolat de sodiu tip A

Hipromeloză E5

Celuloză microcristalină PH-101

Stearat de magneziu

Nu este cazul.

2 ani

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

Comprimatele sunt ambalate în blistere din PVC-PE-PVDC/Al sau blistere din PVC- PVDC/ Al.

Comprimatele de Aktiprol sunt disponibile în cutii cu blistere care conţin 30, 60 sau 90 de comprimate.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate

Făra cerinţe speciale.

Medochemie Ltd., 1-10 Constantinoupoleos Str., 3011 Limassol,

Cipru

13270/2020/01-02-03-04-05-06 13271/2020/01-02-03-04-05-06

Autorizare: Octombrie 2015

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Iunie 2020

Septembrie 2023