AKISTAN 50mcg/ml picături oftalmice soluție PHARMASELECT INTERNA - prospect medicament

Akistan 50 micrograme/ml picături oftalmice, soluţie

1 ml picături oculare soluţie conţine latanoprost 50 micrograme (echivalent cu 0,005 g/ 100 ml).

O picătură conţine latanoprost aproximativ 1,5 micrograme.

Excipienţi cu efect cunoscut: 1ml conține 0,2 mg clorura de benzalconiu (echivalent cu 0,02 g/ 100 ml).

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Picături oftalmice, soluţie.

Soluţie limpede, incoloră.

Scăderea tensiunii intraoculare crescute la pacienţii cu glaucom cu unghi deschis şi hipertensiune intraoculară.

Scăderea tensiunii intraoculare crescute la copii şi adolescenţi cu hipertensiune intraoculară şi glaucom pediatric.

Doza recomandată pentru adulţi (incluzând persoanele vârstnice):

Doza terapeutică recomandată este de o picătură oftalmică în ochiul (ochii) afectat (afectaţi) o dată pe zi. Efectul optim este obţinut dacă Akistan este administrat seara.

Doza de Akistan nu trebuie să depăşească o administrare pe zi, deoarece a fost demonstrat că o administrare mai frecventă scade efectul de scădere a tensiunii intraoculare.

Dacă una dintre doze este omisă, tratamentul trebuie să continue cu următoarea doză aşa cum este în mod normal recomandat.

Aşa cum este valabil pentru orice tip de picături oftalmice, pentru a reduce absorbţia sistemică posibilă, este recomandat ca sacul lacrimal să fie comprimat spre cantusul medial (punctul de ocluzie) timp de un minut. Aceasta manevră trebuie efectuată imediat după instilarea fiecărei picături.

Lentilele de contact trebuie îndepărtate înaintea instilării picăturilor oftalmice şi pot fi reinserate după 15 minute.

În cazul în care sunt utilizate mai multe decât un medicament oftalmic topic, acestea trebuie administrate la cel puţin cinci minute distanţă unul de altul.

Akistan poate fi utilizat la copii şi adolescenţi în aceeaşi doză ca şi la adulţi. Nu sunt disponibile date pentru sugarii prematuri (mai puţin de 36 de săptămâni vârstă gestaţională). Datele din grupa de vârstă de sub 1 an (4 pacienţi) sunt foarte limitate (vezi pct. 5.1).

Acest medicament este pentru administrare oftalmică.

Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1.

Latanoprost poate schimba, treptat, culoarea ochilor prin creşterea cantităţii de pigment brun în iris.

Înaintea de instituirea tratamentului, pacienţii trebuie informaţi de posibilitatea unei schimbări permanente a culorii ochilor. Tratamentul unilateral poate determina o heterocromie permanentă.

Modificarea culorii ochilor a fost observată cu precădere la pacienţii cu ochii de culoare mixtă, de exemplu albaştri-căprui, gri-căprui, galbeni-căprui sau verzi-căprui. În studiile efectuate cu latanoprost, debutul modificării este observat în mod obişnuit în primele 8 luni de tratament, rar în timpul celui de-al doilea sau celui de al treilea an, şi nu a fost observat după cel de al patrulea an de tratament. Rata de progresie a pigmentării irisului scade cu timpul şi este stabilă timp de cinci ani. Efectul pigmentării crescute după o perioadă de 5 ani nu a fost evaluat. Într-un studiu deschis privind siguranţa efectuat cu latanoprost pe o perioadă de 5 ani, 33% dintre pacienţi au dezvoltat o pigmentare a irisului (vezi pct. 4.8). Schimbarea culorii irisului este uşoară în majoritatea cazurilor şi deseori inobservabilă clinic. Incidenţa în rândul pacienţilor cu irisuri de culoare mixtă variază de la 7% la 85%, irisurile galben-căprui având cea mai mare incidenţă.

La pacienţii cu ochi albaştrii omogen, nu a fost observată nicio schimbare, iar la pacienţii cu ochi căprui, verzi sau gri omogen, modificarea a fost observată decât foarte rar.

Modificarea culorii este determinată de conţinutul crescut de melanină în melanocitele stromale ale irisului şi nu de creşterea numărului de melanocite. În mod tipic, pigmentarea brună din jurul pupilei se răspândeşte concentric către periferie în ochii afectaţi, dar irisul întreg sau părţi din el pot deveni mai maronii. După întreruperea tratamentului nu a fost observată nicio creştere suplimentară a pigmentului brun de la nivelul irisului. Nu a fost asociată cu vreun simptom sau cu modificări patologice în studiile clinice realizate până în prezent.

Tratamentul nu a afectat prezenţa nevilor sau efelidelor de la nivelul irisului. În studiile clinice nu s-a constatat acumularea pigmentului în reţeaua trabeculară sau în altă regiune a camerei anterioare. Pe baza experienţei clinice de 5 ani, nu s-a demonstrat ca pigmentarea crescută a irisului să aibă urmări clinice negative, iar administrarea picăturilor oftalmice care conţin latanoprost poate fi continuată chiar dacă apare pigmentarea irisului. Cu toate acestea, pacienţii trebuie monitorizaţi în mod regulat, iar dacă situaţia clinică impune, tratamentul cu Akistan poate să fie întrerupt.

Există o experienţă limitată cu picăturile oftalmice care conţin latanoprost în glaucomul cronic cu unghi închis, glaucomul cu unghi deschis al pacienţilor cu pseudoafakie şi în glaucomul pigmentar. Nu există experienţă în ceea ce priveşte utilizarea picăturilor oftalmice care conţin latanoprost în glaucomul inflamator şi neovascular, afecţiuni oculare inflamatorii, sau glaucomul congenital.

Picăturile oftalmice care conţin latanoprost nu au sau un efect minor asupra pupilei, dar nu există experienţă în atacurile acute de glaucom cu unghi închis. Prin urmare, este recomandat ca Akistan să fie utilizat cu prudență în aceste afecţiuni până când este obţinută o experienţă mai mare.

Există date limitate din studii asupra utilizării picăturilor oftalmice care conţin latanoprost în timpul perioadei peri-operatorii din chirurgia cataractei. Akistan trebuie utilizat cu prudență la aceşti pacienţi.

Latanoprost trebuie utilizat cu prudență la pacienţii cu un istoric de keratită herpetică, şi trebuie evitat în cazurile de keratită activă cu herpes simplex şi la pacienţii cu un istoric de keratită herpetică recurentă asociată în mod specific cu utilizarea analogilor de prostaglandine.

Există raportări de apariţie a edemului macular (vezi pct. 4.8), în principal la pacienţii cu afakie, la pacienţii pseudoafakici cu ruptură de capsulă posterioară a cristalinului sau a lentilelor camerei anterioare, sau la pacienţii cu factori de risc cunoscuţi pentru edem macular cistoid (cum sunt retinopatia diabetică sau ocluzia venei retiniene). Akistan trebuie utilizat cu prudență la pacienţii cu afakie, la pacienţii pseudoafakici cu ruptură de capsulă posterioară a cristalinului sau a lentilelor camerei anterioare sau la pacienţii cu factori de risc cunoscuţi pentru edem macular cistoid.

La pacienţii cu factori de risc predispozanţi pentru irită/uveită, Akistan trebuie utilizat cu prudență .

Există o experienţă limitată de la pacienţii cu astm, dar câteva cazuri de exacerbare a astmului şi/sau dispneei au fost raportate în cadrul experienţei după punerea pe piaţă. Prin urmare, pacienţii astmatici trebuie trataţi cu prudență deoarece nu există suficientă experienţă, vezi de asemenea pct. 4.8.

Decolorarea tegumentelor periorbitare a fost observată, majoritatea raportărilor fiind la pacienţi japonezi. Experienţa de până acum arată că decolorarea tegumentelor periorbitare nu este permanentă şi în câteva cazuri s-a remis în timpul continuării tratamentului cu picăturile oftalmice care conţin latanoprost.

Latanoprost poate schimba treptat genele şi părul vellus la nivelul ochiului tratat şi în zona înconjurătoare; aceste schimbări includ creşterea lungimii, grosimii, pigmentării, numărului de gene şi fire de păr şi creşterea într-o direcţie greşită a genelor. Schimbările genelor sunt reversibile după întreruperea tratamentului.

Akistan conţine clorură de benzalconiu, care este un conservant frecvent utilizat în medicamentele oftalmice. A fost raportat faptul că clorura de benzalconiu poate determina keratopatii punctate şi/sau keratopatie toxică ulcerativă, poate determina iritaţii oculare şi este cunoscut faptul că poate decolara lentilele de contact moi. La pacienţii cu xeroftalmie sau în afecţiunile în care cornea este compromisă este necesară o monitorizare atentă în cazul utilizării frecvente şi prelungite a Akistan. Lentilele de contact pot absorbii clorura de benzalconiu şi acestea trebuie înlăturate înainte de aplicarea Akistan dar pot fi reinserate după 15 minute (vezi pct. 4.2 Doze şi mod de administrare) Copii şi adolescenţi

Datele privind eficacitatea şi siguranţa la copii cu vârsta sub 1 an (4 pacienţi) sunt foarte limitate (vezi pct. 5.1). Nu există date disponibile la nou născuţii prematuri (vârstă gestaţională mai mică de 36 săptămâni).

La copiii cu vârsta cuprinsă între între 0 şi 3 ani care prezintă, în principal, GCP (glaucom congenital primar), tratamentul de primă intenţie rămâne cel chirurgical (de exemplu trabeculotomie/goniotomie). Siguranţa tratamentului de lungă durată la copii nu a fost încă stabilită.

Nu sunt disponibile date definitive referitoare la interacţiunile cu alte medicamente.

După administrarea oftalmică concomitentă a două medicamente care conţin analogi prostaglandinici au fost raportate creşteri paradoxale ale tensiunii intraoculare. Prin urmare, nu este recomandată utilizarea a două sau mai multe prostaglandine, analogi prostaglandinici sau derivaţi de prostaglandine.

Studiile privind interacţiunile medicamentoase au fost realizate doar la adulţi.

Nu a fost stabilită siguranţa administrării acestui medicament în timpul sarcinii la om. El are efecte farmacologice potenţial periculoase cu privire la dezvoltarea sarcinii, produsul de concepţie şi nou născut. Prin urmare, Akistan nu trebuie administrat în timpul sarcinii.

Latanoprost şi metaboliţii săi pot trece în laptele matern, şi prin urmare Akistan nu trebuie utilizat la femeile care alăptează, sau alăptarea trebuie întreruptă în cazul utilizării.

În studiile efectuate la animale nu a fost demonstrat niciun efect al latanoprost asupra fertilității masculine și feminine (a se vedea pct. 5.3).

Asemănător altor medicamente oftalmice, instilaţiile cu picături oftalmice pot provoca tulburarea tranzitorie a vederii. Pacienţii nu trebuie să conducă autovehicule sau să utilizeze maşini, până când aceasta nu se remite.

Majoritatea reacţiilor adverse se referă la sistemul ocular. Într-un studiu deschis privind siguranţa, cu durată de 5 ani, în care s-a administrat latanoprost, 33% dintre pacienţi au dezvoltat pigmentarea irisului (vezi pct. 4.4). Alte reacţii adverse oculare sunt în general tranzitorii, şi apar cu ocazia administrării dozei.

Reacţiile adverse sunt clasificate pe baza frecvenţei de apariţie după următoarea convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi <1/100), rare (≥ 1/100000, şi <1/1000) şi foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată pe baza datelor disponibile).

Clasificarea Foarte Frecvente Mai puțin Rare Foarte Cu frecvență pe aparate, frecvente (≥1/100 to frecvente (≥1/10,000 rare necunoscută sisteme (≥1/10) <1/10) (≥1/1,000 to <1/1,000) (<1/10,00 (care nu poate fi și organe to <1/100) 0) estimată din datele disponibile) Infecţii şi keratită infestări herpetică

Tulburări ale cefalee, ameţeli. sistemului nervos

Tulburări creştere a eroziuni edem al Irite/uveite chisturi la oculare pigmentării epiteliale pleoapelor; (majoritatea nivelul irisului;

irisului; punctuate xeroftalmie raportărilor la modificările hiperemie tranzitorii, keratită; pacienţi cu periorbitalului și conjunctivală majoritatea vedere factori a pleoapei care uşoară până fără înceţoşată; predispozanţi duc la la moderată; simptome; conjunctivit concomitenţi); aprofundarea iritaţie blefarite; ă. edem macular; sulcusului oculară durere edem cornean pleoapelor; (senzaţie de oculară; simptomatic şi pseudopemfigoi arsură şi eroziuni; edem dul conjunctivei nisip în ochi, periorbital; gene oculare +; prurit, cu direcţie fotofobie usturimi şi greşită a senzaţie de creşterii, uneori corp străin); ducând la iritaţii modificări oculare; rânduri ale genelor şi suplimentare de a firelor de cili situaţi la păr vellus din deschiderea jurul ochilor glandelor (creşteri ale moebius lungimii, (distichiaza). grosimii, pigmentării şi numărului acestora) (marea majoritate raportate la populaţia japoneză).

Tulburări angina angină palpitaţii cardiace instabilă

Tulburări astm bronşic, respiratorii, exacerbare a toracice şi astmului bronşic mediastinale şi dispnee.

Tulburări erupţie reacţii cutanate cutanate şi ale cutanată localizate la ţesutului tranzitorie nivelul subcutanat pleoapelor,

înnegrire a tegumentelor palpebrale.

Tulburări mialgii; musculo- artralgii. scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

Tulburări durere în generale şi la piept nivelul locului de administrare

+ raportat ocazional, probabil din cauza conservantului Copii şi adolescenţi:

În cadrul a două studii clinice de scurtă durată ( ≤12 săptămâni) care au inclus 93 pacienţi copii și adolescenți (25 şi 68) profilul de siguranţă a fost similar cu cel observat la adulţi, şi nu au fost identificate reacţii adverse noi . Profilurile de siguranţă pe termen scurt la diferite subgrupe de vârstă la copii şi adolescenţi au fost de asemenea similare (vezi pct. 5.1). Reacţiile adverse observate mult mai frecvent la copii şi adolescenţi faţă de cele observate la adult au fost: nasofaringită şi febră.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Aceasta permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată, la:

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail:adr@anm.ro

Raportând reacţiile adverse puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament.

Cu excepția iritaţiei oculare şi hiperemiei conjunctivale, nu sunt cunoscute alte reacţii adverse oculare în cazul supradozajului Akistan.

Dacă Akistan este ingerat accidental următoarele informaţii pot fi de folos: un flacon conţine latanoprost 125 micrograme. O cantitate mai mare de 90% din substanţă este metabolizată la primul pasaj hepatic. Injectarea intravenoasă a 3 micrograme/kg latanoprost la subiecţi sănătoşi nu a indus simptome, dar o doză de 5,5-10 micrograme/kg a determinat greaţă, durere absominală, ameţeli, fatigabilitate, bufeuri şi transpiraţii. Latanoprost a fost injectat intravenos la maimuţe în doze de până la 500 micrograme/kg fără a fi observate efecte majore la niveleul aparatului cardiovascular. Administrarea intravenoasă a latanoprostului la maimuţe a fost asociată cu bronhoconstricţie tranzitorie. Cu toate acestea, la pacienţii cu forme moderate de astm bronşic, latanoprost nu a indus bronhoconstricţie atunci când a fost administrat topic ocular, în doză de şapte ori mai mare decât doza clinică recomandată de Akistan. Dacă apare supradozaj cu Akistan, tratamentul trebuie să fie simptomatic.

Grupa farmacoterapeutică: antiglaucomatoase şi miotice, analogi de prostaglandine, codul ATC:

S01EE01

Substanţa activă latanoprost, un analog prostaglandinic de tip F2α, este un agonist selectiv al receptorului prostanoid FP, care scade tensiunea intraoculară prin creşterea fluxului de eliminare a umorii apoase. La om, scăderea tensiunii intraoculare începe cu precădere după aproximativ trei patru ore de la administrare, iar efectul maxim este atins după 8 -12 ore. Scăderea tensiunii intraoculare este menţinută pentru cel puţin 24 ore.

Studiile realizate la animale şi om indică faptul că principalul mecanism de acţiune este de creştere a fluxului de eliminare uveoscleral, cu toate că la om a fost raportată şi o oarecare creştere a facilitării fluxului de eliminare (scăderea rezistenţei la flux).

Studiile pivot au demonstrat că picăturile oftalmice care conţin latanoprost sunt eficace în monoterapie. Au fost realizate suplimentar studii clinice care au investigat combinaţii terapeutice. Acestea includ studii care au arătat că latanosprost este eficace în combinaţii cu antagonişti beta- adrenergici (timolol). Studiile de scurtă durată (1 sau 2 săptămâni) sugerează că efectul latanoprostului este aditiv în combinaţie cu agoniştii adrenergici (epinefrină dipivalil), cu inhibitorii orali de anhidrază carbonică (acetazolamidă) şi cel puţin parţial aditiv cu agoniştii colinergici (pilocarpină).

Studiile clinice au arătat că latanoprostul nu are un efect semnificativ asupra producţiei umorii apoase.

Nu a fost demonstrat faptul că latanoprost are vreun efect asupra barierei hemato-apoase.

Atunci când a fost studiat la maimuţe şi administrat în doze clinice recomandate, latanoprost nu a avut sau a avut un efect neglijabil, asupra circulaţiei sanguine intraoculare. Cu toate acestea, în timpul tratamentului topic poate apărea o hiperemie conjuctivală sau episclerală uşoară până la moderată. Tratamentul cronic cu latanosprost administrat ocular la maimuţe, cărora li s-au efectuat extracţii extracapsulare ale cristalinului, nu a afectat vasele de sânge retiniene, aşa cum s-a demonstrat la investigaţiile angiografice efectuate cu fluoresceină.

Pe parcursul tratamentului de scurtă durată latanoprost nu a indus pierderi de fluoresceină în segmentul posterior al globului ocular la ochii cu pseudofakie la om.

Latanoprost administrat în doze terapeutice nu a demonstrat a avea vreun efect farmacologic semnificativ asupra aparatului cardiovascular sau respirator.

Eficacitatea latanoprost la copii şi adolescenţi cu vârsta ≤18 ani a fost demonstrată într-un studiu dublu-orb, cu o durată de 12 săptămâni, în care latanoprost a fost comparat cu timolol prin administrarea la 107 pacienţi diagnosticaţi cu hipertensiune intraoculară şi glaucom pediatric. Includerea în studiu a nou născuţilor a solicitat o vârstă gestaţională de cel puţin 36 săptămâni. Pacienţilor li s-a administrat tratament, fie cu latanoprost 0,005% o dată pe zi, fie cu timolol 0,5% (sau opţional 0,25% pentru copii cu vârstă de până la 3 ani) de două ori pe zi. Criteriile primare de apreciere a eficacităţii au fost valoarea medie a reducerii presiunii intraoculare (PIO) în săptămâna 12 a studiului faţă de valoarea de la intrarea în studiu. Media reducerilor PIO a fost similară în grupurile de studiu cu latanoprost sau timolol. Media reducerii PIO în săptămâna 12 a studiului a fost similară în grupul de studiu cu latanoprost faţă de grupul de studiu cu timolol, la toate categoriile de vârstă studiate (0- <3 ani, 3- < 12 ani şi grupa de vârstă 12-18 ani). Cu toate acestea, în acest studiu realizat la copii, datele de eficacitate obţinute la grupa de vârstă 0 - < 3 ani s-au bazat doar pe evaluarea a 13 pacienţi pentru latanoprost, şi nu a fost demonstrată o eficacitate relevantă la grupa de vârstă 0 -< 1 an deorece acest grup a fost reprezentat de 4 pacienţi. Nu sunt disponibile date pentru nou născuţi prematuri (vârstă gestaţională mai mică de 36 săptămâni).

Reducerea PIO la subgrupul de subiecţi cu glaucom primar congenital/infantil (GCP) a fost similară între grupul de tratament cu latanoprost şi grupul de tratament cu timolol. Analizarea subgrupului non- GCP (de exemplu, glaucom juvenil cu unghi deschis, glaucom prin afakie) a arătat rezultate similare privind eficacitatea cu cele obţinute la subgrupul PCG Tabel: Reducerea PIO (mmHg) în săptamâna 12 în grupurile de tratament activ comparativ cu valorile iniţiale

Latanoprost Timolol

N=53 N=54

Media valorilor iniţiale (ES) 27.3 (0.75) 27.8 (0.84)

Modificările în săptămâna 12 faţă de mediile -7.18 (0.81) -5.72 (0.81)

† valorilor iniţiale Media (ES) valoarea p- vs. timolol 0.2056 GPC N=28 Non-GPC GPC Non-GPC

N=25 N=26 N=28

Media valorilor iniţiale (ES) 26.5 (0.72) 28.2 (1.37) 26.3 (0.95) 29.1 (1.33)

Modificările în săptămâna 12 -5.90 (0.98) -8.66 (1.25) -5.34 (1.02) -6.02 (1.18) faţă de mediile valorilor iniţiale

† Media (ES) 0.6957 0.1317

ES: eroarea standard. †

Estimarea ajustată se bazează pe modelul analizei de covarianţă (ANCOVA).

Latanoprost (GM = 432,58) este un promedicament sub formă de ester izopropil, care ca atare este inactiv, dar după hidroliză la forma acidă a latanoprostului, devine biologic activ. Promedicamentul este bine absorbit prin cornee şi întreaga cantitate de medicament care intră în umoarea apoasă este hidrolizată pe parcursul trecerii acesteia prin cornee. Studiile realizate la om indică faptul că atingerea concentraţiei maxime în umorea apoasă are loc după aproximativ 2 ore de la administrarea topică. După administrarea topică la maimuţă, latanoprost este distribuit în principal în segmental anterior ocular, la nivelul conjunctivei şi pleoapelor. Doar o cantitate infimă trece în segmentul posterior al globului ocular. Nu există practic o metabolizare a formei acide a latanoprostului la nivelul ochiului, aceasta având loc în special la nivel hepatic. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 17 minute la om. Studiile efectuate la animale au arătat că principalii metaboliţi şi anume metaboliţii 1,2- dinor şi 1,2,3,4-tetranor, nu exercită sau au o slabă activitate biologică, şi sunt excretaţi în principal prin urină.

Un studiu deschis de farmacocinetică în care au fost studiate concentraţiile plasmatice ale formei acide de latanoprost a fost realizat la 22 adulţi şi 25 copii şi adolescenţi (cu vârstă cuprinsă în intervalul de la naştere şi < 18 ani) cu hipertensiune oculară şi glaucom. Toate grupele de vârstă au fost tratate cu latanoprost 0,005%, o picătură pe zi, în fiecare ochi pentru minim 2 săptămâni. Expunerea sistemică la forma acidă a latanoprost a fost de aproximativ 2 ori mai mare la grupa de vârstă 3 până la < 12 ani şi de 6 ori mai mare la grupa de vârstă < 3ani, faţă de adulţi, dar a fost menţinută o margine de siguranţă largă în ceea ce priveşte reacţiile adverse sistemice (vezi pct. 4.9). Valoarea mediană a timpului până la atingerea concentraţiei plasmatice maxime a fost de 5 minute după administrarea dozei la toate grupele de vârstă. Valoarea mediană a timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare a fost scurtă (<20 minute), similară pentru pacienţii adulţi şi copii şi adolescenți, şi nu a determinat acumularea de formă acidă a latanoprostului în circulaţia sistemică în condiţiile stării de echilibru.

Toxicitatea latanoprost la nivel ocular, precum şi cea sistemică, au fost investigate la câteva specii de animale. In general, latanoprost a fost bine tolerat cu o margine de siguranţă între doza terapeutică administrată ocular şi toxicitatea sistemică de cel puţin 1000 ori. Dozele mari de latanoprost, de aproximativ 100 de ori mai mari decât doza terapeutică/kg greutate corporală, administrate intravenos la maimuţe neanesteziate, au arătat o creştere a frecvenţei respiratorii ca o reflectare a bronhoconstricţiei de scurtă durată. În studiile efectuate la animale, latanoprost nu a fost incriminat în a avea proprietăţi de sensibilizare. La nivel ocular nu au fost detectate reacţii toxice la doze de până la 100 micrograme/ochi/zi, la iepure sau maimuţă (doza terapeutică este de aproximativ 1,5 micrograme/ochi/zi). Cu toate acestea, la maimuţe latanoprost a demonstrat că induce pigmentaţie crescută a irisului. Mecanismul pigmentării crescute a irisului se pare că este legat de stimularea producţiei de melanină în melanocitele irisului şi nu au fost observate modificări de tip proliferativ. Modificarea de culoare a irisului poate fi permanentă. În studiile de toxicitate cronică, efectuate la nivel ocular, administrarea latanoprost în doză de 6 micrograme/ochi/zi a demonstrat de asemenea, că induce o creştere a fisurilor palpebrale.

Acest efect este reversibil şi apare la doze mai mari decât nivelul dozelor terapeutice. Efectul nu a fost observat la om.

Latanoprost s-a dovedit a fi negativ la testele pentru mutaţii inverse la bacterii, testul mutaţiei genetice pentru limfom la şoarece şi testul micronucleilor la şoarece. Aberaţii cromozomiale au fost observate la testele in vitro pe limfocite umane. Efecte similare au fost observate şi la prostaglandina F2α, o prostaglandină naturală, şi indică ca acesta este un efect de clasă. Studiile suplimentare de mutagenitate in vitro/in vivo realizate asupra sintezei neprogramate a ADN, la şobolan, au fost negative, şi indică faptul că latanoprost nu are potenţial mutagen. Studiile de carcinogenitate efectuate la şoarece şi şobolan au fost negative. În studiile efectuate la animale nu a fost demonstrat faptul că latanoprost are vreun efect asupra fertilităţii la femele sau masculi. În studiile de embriotoxicitate efectuate la şobolan, nu a fost observată embriotoxicitatea latanoprost după administrarea intravenoasă a unor doze (de 5, 50, şi 250 micrograme/kg/zi). Cu toate acestea, latanoprost a indus efecte embrioletale la iepure la doze de 5 micrograme/kg/zi şi peste. Doza de 5 micrograme/kg/zi (de aproximativ 100 ori mai mare decât doza terapeutică) provoacă toxicitate embriofetală semnificativă caracterizată prin o creştere a incidenţei resorbţiei târzii a produsului de concepţie şi avort şi prin reducerea greutăţii fetale.

Nu a fost detectat potenţial teratogen.

Clorură de benzalconiu

Clorură de sodiu

Fosfat monosodic dihidrat (E 339)

Fosfat disodic dodecahidrat

Hidroxid de sodiu şi/sau acid fosforic ( pentru ajustarea pH-ului)

Apă pentru preparate injectabile

Studiile in vitro au arătat că precipitarea apare atunci când Akistan este amestecat cu picături oftalmice care conţin tiomersal. În cazul în care sunt utilizate astfel de medicamente, picăturile oftalmice trebuie administrate la interval de cel puţin 5 minute.

Valabilitate: 36 luni

Valabilitate după prima deschidere a flaconului: 28 zile

A se păstra în frigider (2°C - 8°C).

A se păstra flaconul în cutia de carton pentru a fi protejat de lumină.

După prima deschiderea flaconului: a nu se păstra la peste 25°C şi a se utiliza în timp de 4 săptămâni.

Flacon picurător (5 ml) din polietilenă cu dop filetat şi capac suplimentar protector pentru picurător, din polipropilenă.

Fiecare flacon conţine 2.5 ml soluţie picături oftalmice corespunzătoare pentru aproximativ 80 picături de soluţie.

Mărimea ambalajului: 1 x 2.5 ml, 3 x 2.5 ml, 6 x 2,5 ml

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate

Fără cerinţe speciale.

Pharmaselect International Beteiligungs GmbH

Ernst-Melchior-Gasse 20 1020 Viena

Austria

10497/2018/01-03

Data primei autorizări: Martie 2013

Data ultimei reautorizări: Ianuarie 2018

Ianuarie 2018