AFLAMIL 100mg pulbere pentru suspensie orală GEDEON RICHTER - prospect medicament

M01AB16 aceclofenac

Medicamentul AFLAMIL 100mg conține substanța aceclofenac , cod ATC M01AB16 - Sistemul musculo-scheletic | Produse antiinflamatoare și antireumatice, non-steroidiene | Derivați de acid acetic și substanțe înrudite .

Date generale despre AFLAMIL 100mg GEDEON RICHTER

Substanța: aceclofenac

Data ultimei liste de medicamente: 01-04-2024

Codul comercial: W61427001

Concentrație: 100mg

Forma farmaceutică: pulbere pentru suspensie orală

Cantitate: 20

Prezentare produs: cutie x20 plicuri unidoza din material complex din hartie de tip opalina laminata pe un strat de aluminiu (20 Μm) si film din pejd

Tip produs: original

Preț: 34.46 RON

Restricții eliberare rețetă: P-6L - Medicamente care se eliberează cu prescripție medicală care nu se reține în farmacie (se poate reînnoi); prescripția medicală poate fi folosită timp de 6 luni din momentul eliberării.

Autorizația de Punere pe Piață (APP)

APP producător: GEDEON RICHTER PLC. - UNGARIA

APP deținător: GEDEON RICHTER ROMANIA S.A. - ROMANIA

Număr APP: 12490/2019/01

Valabilitate: 4 ani

Forme farmaceutice disponibile pentru aceclofenac

Concentrațiile disponibile pentru aceclofenac

100mg, 15mg/g

Listele de compensare pentru AFLAMIL 100mg GEDEON RICHTER

A - Sublista A cu 90% reducere din prețul de referință

Preț

Coplată

Plată pacient

34.46 RON

6.29 RON

28.17 RON

Conținutul prospectului pentru medicamentul AFLAMIL 100mg pulbere pentru suspensie orală GEDEON RICHTER

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

AFLAMIL 100 mg pulbere pentru suspensie orală în plic

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare plic conţine aceclofenac 100 mg.

Excipienţi cu efect cunoscut: sorbitol (E 420) 2,64 g şi aspartam (E 951) 10 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Pulbere pentru suspensie orală în plic.

Pulbere pentru suspensie orală, de culoare alb-crem, cu mirosul caracteristic al aromelor conținute,

condiționată într-un plic.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Tratamentul simptomatic al durerilor şi inflamaţiilor din boala artrozică, poliartrita reumatoidă şi

spondilita anchilozantă, ca şi a altor sindroame dureroase ale aparatului locomotor (de exemplu, periartrită scapulo-humerală şi reumatism extraarticular). Analgezic în episoade dureroase (inclusiv dureri lombare sau dentare şi dismenoree primară).

4.2 Doze şi mod de administrare

Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai

scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare).

Administrare orală. Conţinutul unui plic trebuie dizolvat în circa 40-60 ml de apă şi luat imediat.

Aflamil poate fi luat cu alimente.

Adulţi

Doza zilnică recomandată este de 200 mg aceclofenac, administrată în două prize separate de 100 mg,

un plic dimineaţa şi unul seara.

Copii şi adolescenţi

Siguranţa şi eficacitatea Aflamil la copii şi adolescenţi nu au fost complet stabilite.

Vârstnici

În general, nu este necesară reducerea dozei; totuşi, se impune prudenţă în administrare (vezi pct. 4.4).

Insuficienţă hepatică

Se recomandă reducerea dozei de aceclofenac la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la

moderată. Doza iniţială recomandată este de 100 mg aceclofenac pe zi.

Insuficienţă renală

Nu sunt dovezi că pacienţii cu insuficienţă renală uşoară ar necesita modificarea dozei; totuşi, se

recomandă prudenţă în administrare în cazul acestora.

4.3 Contraindicaţii

Aceclofenacul este contraindicat în următoarele situaţii:

* Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1;

* La pacienţii la care administrarea substanţelor cu acţiune similară (de exemplu, acid acetilsalicilic sau alte AINS) precipită crizele de astm bronşic, bronhospasmul, rinita acută sau urticaria sau hipersensibilitate la aceste substanţe;

* Pacienţi cu antecedente de sângerare sau perforaţie gastrointestinală legate de tratamentul anterior cu AINS. Ulcer peptic/hemoragie active sau recidivante în antecedente (două sau mai multe episoade distincte de ulceraţie sau sângerare dovedită);

* Pacienţi cu sângerare activă sau tulburări de sângerare (hemofilie sau tulburări de coagulare);

* Pacienţi cu insuficienţă cardiacă congestivă diagnosticată (clasa II-IV NYHA), boală cardiacă ischemică, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară;

* Pacienţi cu deteriorare severă a funcţiei hepatice sau renale;

* Sarcină, în special în timpul ultimelor trei luni de sarcină, doar dacă sunt motive care să impună acest lucru. În acest caz, trebuie utilizată cea mai mică doză eficace (vezi pct. 4.6).

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Utilizarea Aflamil concomitent cu alte AINS, inclusiv inhibitorii selectivi de ciclooxigenază-2, trebuie

evitată.

Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai

scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile gastrointestinale şi cardiovasculare, prezentate mai jos).

Efecte gastro-intestinale

Sângerare GI fatală sau ulceraţie sau perforaţie, au fost raportate la toate AINS în orice moment în

timpul tratamentului, cu sau fără simptome de atenţionare, cu sau fără antecedente de evenimente gastrointestinale severe.

Riscul de sângerare gastro-intestinală, ulceraţie sau perforaţie este mai mare la creşterea dozelor de

AINS la pacienţii cu antecedente de ulcer, în special cel complicat cu hemoragie sau perforaţie (vezi

pct. 4.3) şi la vârstnici. Aceşti pacienţi trebuie să înceapă tratamentul cu cea mai mică doză disponibilă. Tratamentul asociat cu medicamente protectoare gastrice (de exemplu: misoprosol sau inhibitorii pompei de protoni) trebuie avut în vedere la aceşti pacienţi, şi, de asemenea, la pacienţii care necesită tratament concomitent cu doze mici de acid acetilsalicilic sau alte medicamente care pot creşte riscul gastro-intestinal (vezi pct. 4.5).

Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinală, în special vârstnicii, trebuie să raporteze orice

simptom abdominal neobişnuit (mai ales sângerare gastro-intestinală), mai ales în stadiul incipient al tratamentului. Se recomandă precauţie la pacienţii în tratament concomitent cu medicamente care pot creşte riscul de sângerare sau ulceraţie, cum sunt: corticosteroizii sistemici, anticoagulantele (cum este warfarina), inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei sau medicamente antiplachetare (cum este acidul acetilsalicilic), (vezi pct. 4.5).

Tratamentul trebuie întrerupt dacă apar sângerare GI sau ulceraţie la pacienţii la care se administrează

Aflamil.

Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare

La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară

până la moderată, sunt necesare monitorizare şi recomandări adecvate, deoarece au fost raportate retenţie lichidiană şi edem în legătură cu tratamentul cu AINS.

Pacienţii cu insuficienţă cardiacă congestivă (clasa I NYHA) şi pacienţii cu factori de risc majori

pentru evenimente cardiovasculare (de exemplu: hipertensiune arterială, dislipidemie, diabet zaharat, fumat), trebuie trataţi cu aceclofenac numai după o evaluare atentă. Deoarece riscul cardiovascular pentru aceclofenac poate creşte cu doza şi durata administrării, trebuie utilizată cea mai mică doză zilnicǎ eficace pentru cea mai scurtă perioadă. Pacientul trebuie reevaluat periodic privind ameliorarea simptomelor şi răspunsul la tratament.

Aceclofenacul trebuie administrat cu prudenţă şi sub strictă supraveghere medicală la pacienţii cu

antecedente de sângerare cerebrovasculară.

Aceclofenacul trebuie administrat cu precauţie şi sub strictă supraveghere medicală la pacienţii cu

următoarele afecţiuni, deoarece acestea pot fi exacerbate (vezi pct. 4.8):

- Simptome indicând tulburări gastrointestinale care implică fie tractul gastrointestinal superior, fie cel inferior

- Antecedente de ulceraţie gastrointestinală, sângerare sau perforaţie

- Colită ulcerativă

- Boală Crohn

- Anomalii hematologice, lupus eritematos sistemic, porfirie şi tulburări ale hematopoiezei.

Efecte hepatice şi renale

Administrarea unui AINS poate cauza o reducere a formării de prostaglandine dependentă de doză şi

poate precipita insuficienţă renală. Importanţa prostaglandinelor în menţinerea fluxului sanguin renal trebuie luată în considerare la pacienţii cu funcţie cardiacă sau renală afectată, disfuncţie hepatică, cei care sunt trataţi cu diuretice sau în recuperare după o intervenţie chirurgicală majoră şi la vârstnici.

Se recomandă precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică sau renală uşoară până la moderată şi la

pacienţii cu predispoziţie la retenţie lichidiană. La aceşti pacienţi, administrarea AINS poate determina afectarea funcţiei renale şi retenţie lichidiană. De asemenea, se recomandă prudenţă în cazul pacienţilor trataţi cu diuretice sau cu alt risc de hipovolemie. Trebuie administrată doza minimă eficace şi trebuie monitorizată periodic funcţia renală. Efectele asupra funcţiei renale sunt de obicei reversibile la întreruperea aceclofenacului.

Aceclofenacul trebuie întrerupt dacă rezultatele anormale ale testelor hepatice persistă sau se

agravează, dacă apar semne sau simptome clinice concordante cu boala hepatică sau apar alte manifestări (eozinofilie, erupţii cutanate tranzitorii).

Hepatita poate apărea fără simptome prodromale.

Administrarea AINS la pacienţii cu porfirie hepatică poate declanşa un atac.

Lupus eritematos sistemic şi boala mixtă de ţesut conjunctiv

La pacienţii cu lupus eritematos sistemic şi boala mixtă de ţesut conjunctiv există un risc crescut de

apariţie a meningitei aseptice.

Hipersensibilitate şi reacţii cutanate

Similar altor AINS, pot apărea reacţii alergice, inclusiv reacţii anafilactice/anafilactoide, fără o

expunere prealabilă la medicament. Reacţii cutanate severe, unele dintre ele cu potenţial letal, inclusiv dermatită exfoliativă, sindrom Stevens-Johnson şi necroliză epidermică toxică au fost raportate foarte rar în legătură cu administrarea de AINS (vezi pct. 4.8). Se pare că cel mai mare risc de apariţie a acestor reacţii este la începutul tratamentului, declanşarea reacţiilor apărând în majoritatea cazurilor în cadrul primei luni de tratament. Aceclofenacul trebuie întrerupt la prima apariţie a erupţiei cutanate, leziunilor mucoasei sau a oricăror alte semne de hipersensibilitate.

În mod excepţional, varicela poate declanşa complicaţii cutanate severe şi infecţii ale ţesuturilor moi.

Până în prezent, rolul de contribuţie a AINS la agravarea acestor infecţii nu poate fi exclus. De aceea,

se recomandă evitarea administrării Aflamil în caz de varicelă.

Efecte hematologice

Aceclofenac poate inhiba reversibil agregarea plachetară (vezi pct. 4.5).

Tulburări respiratorii

Este necesară prudenţă în cazul administrării la pacienţi suferind de sau cu antecedente de astm

bronşic, deoarece s-a raportat că AINS precipită bronhospasmul la astfel de pacienţi.

Vârstnici

Vârstnicii au o frecvenţă crescută de reacţii adverse la AINS mai ales sângerare gastrointestinală şi

perforaţie, ce pot fi fatale (vezi pct. 4.2). Pacienţii vârstnici par a suferi mai frecvent de insuficienţă renală, cardiacă şi hepatică.

Tratamentul pe termen lung

Toţi pacienţii aflaţi sub tratament cu AINS pe termen lung trebuie monitorizaţi, ca măsură de precauţie

(de exemplu: hemoleucograme, monitorizarea funcţiilor hepatică şi renală).

Afectarea fertilităţii la femei

Utilizarea Aflamil, ca şi a altor inhibitori ai ciclooxigenazei/sintezei prostagladinelor poate afecta

fertilitatea şi nu este recomandat femeilor care doresc să rămână gravide. În cazul femeilor cu dificultăţi în a rămâne gravide sau care sunt investigate pentru infertilitate, trebuie avută în vedere întreruperea tratamentului cu Aflamil.

Aflamil conţine sorbitol (E 420) care poate cauza dureri de stomac şi diaree. Pacienţii cu afecţiuni

ereditare rare de intoleranţă la fructoză nu trebuie sǎ utilizeze acest medicament.

Aflamil conţine aspartam (E 951). Este sursă de fenilalanină. Poate fi dăunător pentru persoanele cu

fenilcetonurie.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Nu s-au efectuat alte studii privind interacţiunile medicamentoase, cu excepţia studiilor referitoare la

interacţiunea cu warfarina.

Aceclofenacul este metabolizat prin intermediul citocromului P450 (izoenzima CYP 2C9) şi studiile în

vitro indică faptul că aceclofenacul poate inhiba această enzimă.

Există un risc de interacţiuni farmacocinetice cu fenitoina, cimetidina, tolbutamida, fenilbutazona,

amiodarona, miconazolul sau sulfenazolul.

Similar altor AINS, există un risc de interacţiuni farmacocinetice cu medicamente eliminate prin

excreţie renală, cum sunt: metotrexatul şi litiul. Aceclofenacul este aproape complet legat de albumina plasmatică şi în consecinţă, trebuie avută în vedere posibilitatea de interacţiune cu alte medicamente care se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice.

În absenţa studiilor de interacţiune farmacocinetică, recomandările următoare sunt bazate pe

informaţiile culese de la alte AINS.

Următoarele asocieri trebuie evitate:

Metotrexat

Trebuie avută în vedere posibila interacţiune între AINS şi metotrexat, chiar şi în cazul utilizării

metotrexatului în doze reduse, în special la pacienţii cu funcţie renală redusă. Dacă sunt administrate concomitent, trebuie monitorizată cu atenţie funcţia renală. Se recomandă prudenţă dacă AINS şi metotrexatul sunt administrate în interval de 24 de ore, deoarece nivelele plasmatice de metotrexat pot creşte, atingând valori toxice.

Litiu şi digoxină

Mai multe AINS inhibă clearance-ul renal al litiului şi digoxinei, determinând concentraţii plasmatice

crescute ale ambelor. Asocierea trebuie evitată, cu excepţia cazului în care poate fi efectuată o monitorizare frecventă a nivelelor plasmatice ale litiului şi digoxinei.

Anticoagulante

AINS inhibă agregarea plachetară şi lezează mucoasa tractului gastro-intestinal, care poate cauza

activitate anticoagulantă crescută şi risc de hemoragii gastrointestinale la pacienţii trataţi cu anticoagulante.

Agenţii antiplachetari şi inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS)

Risc crescut de sângerare gastro-intestinală (vezi pct. 4.4).

Se recomandă evitarea asocierii aceclofenacului cu anticoagulante orale aparţinând grupului

cumarinicelor, ticlopidinei, tromboliticelor sau heparinei dacă nu se poate asigura monitorizare atentă.

Următoarele asocieri pot necesita ajustarea dozelor şi precauţie în administrare:

Ciclosporină şi tacrolimus

Riscul de nefrotoxicitate poate fi crescut din cauza efectului AINS de scădere a sintezei

prostaglandinelor renale.

De aceea, în timpul tratamentului asociat este importantă monitorizarea atentă a funcţiei renale.

Alte AINS

Administrarea concomitentă de acid acetilsalicilic şi alte medicamente antiinflamatorii nesteroidiene

poate crește frecvenţa de apariţie a reacţiilor adverse şi, de aceea, se recomandă precauţie la administrare.

Diuretice

Ca şi alte AINS, aceclofenacul poate inhiba activitatea diureticelor, poate reduce acţiunea diuretică a

furosemidei, bumetadinei şi efectul andihipertensiv al diureticelor tiazidice. Tratamentul concomitent cu diuretice care economisesc potasiu poate fi asociat cu nivele crescute ale potasemiei şi, de aceea, se recomandă monitorizarea potasemiei.

Antihipertensive

AINS pot reduce, de asemenea, efectele anumitor medicamente antihipertensive.

Administrarea inhibitorilor ECA sau antagoniştilor receptorilor angiotensinei II în asociere cu AINS

pot determina o deteriorare a funcţiei renale. Riscul de insuficienţă renală acută, de regulă reversibilă, poate fi crescut la pacienţii care au decompensare a funcţiei renale (de exemplu: pacienţii deshidrataţi sau pacienţii vârstnici). De aceea, se recomandă precauţie în cazul asocierii aceclofenacului cu aceste medicamente, în special la vârstnici. Pacienţii trebuie să fie hidrataţi adecvat şi trebuie avută în vedere monitorizarea funcţiei renale.

Nu s-a demonstrat că aceclofenacul ar modifica tensiunea arterială dacă este administrat concomitent

cu bendrofluazida, dar o interacţiune cu medicamentele antihipertensive, ca de exemplu, betablocantele nu poate fi exclusă.

Anticoagulante

Ca şi alte AINS, aceclofenacul poate intensifica efectul anticoagulantelor. În tratamentul asociat al

anticoagulantelor cu aceclofenacul trebuie efectuată monitorizarea atentă.

Corticosteroizi

Risc crescut de ulceraţie gastro-intestinală sau sângerare (vezi pct. 4.4).

Antidiabetice orale

Studii clinice au arătat că diclofenacul poate fi administrat în asociere cu antidiabetice orale fără a

influenţa efectul lor clinic. Totuşi, s-au raportat cazuri izolate de efecte hipoglicemiante şi hiperglicemiante datorate aceclofenacului. Dozele medicamentelor ce pot determina hipoglicemie trebuie ajustate în cazul asocierii cu aceclofenacul.

Zidovudina

Există un risc crescut de toxicitate hematologică când AINS sunt administrate în asociere cu

zidovudina. Există dovada unui risc crescut de hemartroze şi hematoame la pacienţii cu hemofilie cu HIV (+) cărora li se administrează concomitent zidovudină şi ibuprofen.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Nu s-au efectuat studii clinice privind administrarea aceclofenacului la gravide.

Inhibarea sintezei prostaglandinelor poate afecta negativ sarcina şi/sau dezvoltarea embrionară/fetală.

Datele din studiile epidemiologice sugerează un risc crescut de avort spontan şi de malformaţii

cardiace şi gastroschizis după utilizarea inhibitorilor sintezei prostaglandinelor la începutul sarcinii.

Riscul absolut al malformaţiilor cardiace a crescut de la mai puţin de 1% până la aproximativ 1,5%.

Riscul pare să crească cu doza şi durata tratamentului.

S-a demonstrat că administrarea inhibitorilor sintezei prostaglandinelor la animale determină o

creştere a pierderilor pre- şi post-nidare şi a letalităţii embriofetale. În plus, s-au raportat creşteri ale incidenţei diferitelor malformaţii, inclusiv cardiovasculare, la animalele care au fost tratate cu inhibitori ai sintezei prostaglandinelor în timpul organogenezei.

În timpul primului şi al celui de al doilea trimestru de sarcină, aceclofenacul nu trebuie administrat,

decât dacă este absolut necesar. În cazul în care aceclofenacul se administrează femeii care încearcă să rămână gravidă sau în timpul primului sau celui de al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât mai mică şi durata administrării cât mai scurtă posibil.

Pe parcursul trimestrului al treilea de sarcină, administrarea tuturor inhibitorilor sintezei de

prostaglandine poate expune fătul la:

* toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a canalului arterial şi hipertensiune pulmonară);

* disfuncţie renală, care poate evolua la insuficienţă renală cu oligo-hidramnios; mama şi nou-născutul, la sfârşitul sarcinii, la:

* o posibilă prelungire a timpului de sângerare, un efect anti-agregant care poate să apară chiar la doze foarte mici;

* inhibare a contracţiilor uterine ale mamei, ce poate conduce la întârzierea sau prelungirea travaliului.

În consecinţă, aceclofenacul este contraindicat în timpul trimestrului al treilea de sarcină (vezi pct.4.3

și pct. 4.4).

Alăptarea

Nu există date privind secreţia aceclofenacului în laptele matern. Totuşi, nu a fost niciun transfer

notabil al aceclofenacului radio-marcat (C14) în laptele şobolanilor care alăptează.

De aceea, utilizarea aceclofenacului trebuie evitată pe perioada sarcinii şi alăptării, cu excepţia cazului

în care beneficiile potenţiale pentru mamă depăşesc riscurile posibile la făt.

Fertilitatea

Utilizarea Aflamil ca şi în cazul oricărui medicament cunoscut că inhibă ciclooxigenaza/sinteza

prostaglandinelor, poate afecta fertilitatea şi nu este recomandat la femei care intenţionează să rămână gravide. La femeile care prezintă dificultăţi în a rămâne gravide sau care la care se efectuează o investigare a infertilităţii, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu Aflamil.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Pacienţii care, în timpul tratamentului cu AINS, prezintă ameţeli, vertij sau alte tulburări ale SNC,

trebuie să evite să conducă vehicule sau să folosească utilaje.

4.8 Reacţii adverse

Tulburări gastro-intestinale: reacţiile adverse cel mai frecvent observate sunt cele de natură gastro-

intestinală. Ulcere peptice, perforaţie sau sângerare GI uneori fatală, mai ales la vârstnici, pot apărea în utilizarea AINS (vezi pct. 4.4). Pe parcursul administrării de AINS au fost raportate greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă, constipaţie, dispepsie, durere abdominală, melenă, hematemeză, stomatită ulcerativă, exacerbare a colitei şi boală Crohn (vezi pct. 4.4). A fost observată mai puţin frecvent gastrita.

Reacţiile adverse raportate în asociere cu tratamentul cu AINS au fost edemul, hipertensiunea arterială

şi insuficienţa cardiacă.

Aceclofenacul este înrudit structural cu diclofenacul şi este metabolizat la diclofenac, pentru care

există studiile clinice şi datele epidemiologice care sugerează un risc crescut de apariţie a evenimentelor trombotice arteriale (infarct miocardic sau accident vascular cerebral), în special în tratamentul de lungă durată cu doze mari. De asemenea, date epidemiologice au demonstrat un risc crescut de apariţie a sindromului coronarian acut şi infarctului miocardic asociat cu utilizarea aceclofenacului (vezi pct. 4.3 Contraindicaţii şi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare).

Următorul tabel cuprinde reacţiile adverse raportate în timpul studiilor clinice şi la utilizarea

aceclofenacului după autorizare, clasificate pe organe, aparate şi sisteme şi frecvenţe estimate: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 până la <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1.000 până la <1/100), rare (≥1/10.000 până la <1/1.000), foarte rare (<1/10.000).

Convenţia Frecvente Mai puţin Rare Foarte rare

MedDRA (≥1/100 frecvente (≥1/10.000 până la (<1/10.000)

până la (≥1/1.000 până la <1/1.000) <1/10) <1/100) Tulburări Anemie Depresie a măduvei

hematologice osoase şi limfatice Granulocitopenie Trombocitopenie

Neutropenie
Anemie hemolitică

Tulburări ale Reacţii anafilactice

sistemului (inclusiv şocul) imunitar Reacţii de hipersensibilitate Tulburări Hiperpotasemie

metabolice şi de nutriţie Tulburări Depresie

psihice Vise anormale Insomnii

Tulburări ale Ameţeli Parestezii

sistemului Tremurături nervos Somnolenţă Cefalee

Disgeuzie (alterare a

gustului) Tulburări Tulburări vizuale

oculare Tulburări Vertij

acustice şi Tinitus vestibulare Tulburări Insuficienţă cardiacă Palpitaţii

cardiace Tulburări Hipertensiune Înroşirea tranzitorie a

vasculare arterială feţei şi gâtului Hipertensiune Bufeuri

arterială agravată Vasculită Tulburări Dispnee Bronhospasm

respiratorii, toracice şi mediastinale Tulburări Dispepsie Flatulenţă Melenă Stomatite

gastro- Dureri Gastrită Ulcer gastro- Hematemeză intestinale abdominale Constipaţie intestinal Perforaţie intestinală Greţuri Vărsături Diaree hemoragică Exacerbare a bolii Crohn

Diaree Ulceraţii bucale Hemoragie şi colitei ulcerative

gastro-intestinală Pancreatită Tulburări Enzime Leziune hepatică (inclusiv

hepatobiliare hepatice hepatită) crescute Fosfatază alcalină crescută în sânge Afecţiuni Prurit Angioedem Purpură

cutanate şi Erupţie cutanată Eczemă ale ţesutului tranzitorie Reacţii cutaneo-mucoase subcutanat Dermatită severe (inclusiv sindrom Urticarie Stevens-Johnson şi

necroliză epidermică toxică) Tulburări Uremie crescută Sindrom nefrotic

renale şi ale Creatininemie Insuficienţă renală căilor crescută urinare Tulburări Edem

generale şi la Fatigabilitate nivelul Spasme musculare (la locului de nivelul membrelor administrare inferioare) Investigaţii Creştere ponderală

diagnostice Alte reacţii adverse raportate legate de administrarea AINS sunt:

Foarte rare (<1/10.000):

Tulburări renale şi ale căilor urinare: nefrită interstiţială.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: reacţii buloase, inclusiv sindromul Stevens-Johnson şi

necroliza epidermică toxică (foarte rare).

În mod excepţional, în cazul varicelei a fost raportată apariţia unor complicaţii infecțioase grave la

nivelul pielii şi ţesuturilor moi în legătură cu tratamentul cu AINS.

Vezi şi pct. 4.4 și pct. 4.5.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România.

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro.

4.9 Supradozaj

Nu există studii disponibile la om privind consecinţele supradozării cu aceclofenac.

Simptomele pot fi: greaţă, vărsături, dureri abdominale, ameţeli, somnolenţă şi cefalee.

Tratamentul intoxicaţiei acute cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene constă, în principal, din

antiacide la nevoie şi alt tratament de susţinere şi simptomatic al complicaţiilor cum sunt: hipotensiune arterială, insuficienţă renală, convulsii, iritaţie gastrointestinală şi depresie respiratorie.

Conduita terapeutică în cazul intoxicaţiei acute cu aceclofenac pe cale orală constă în prevenirea

absorbţiei cât mai curând posibil după supradozaj prin lavaj gastric şi tratament cu cărbune activat în doze repetate. Datorită legării în proporţie mare de proteinele plasmatice şi metabolizării extensive, este posibil ca diureza forţată, dializa sau hemoperfuzia să nu poată elimina AINS.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: medicamente antiinflamatoare şi antireumatice, nesteroidiene; derivați ai

acidului acetic şi substanțe înrudite, codul ATC: M01AB16.

Aceclofenacul este un medicament nesteroidian cu proprietăţi antiinflamatoare și analgezice.

Mecanismul de acţiune se datorează inhibării sintezei prostaglandinelor.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie

După administrarea orală, aceclofenacul este absorbit rapid şi are o biodisponibilitate de aproximativ

100%. Concentraţiile plasmatice maxime sunt atinse în aproximativ 1,25 până la 3 ore de la ingestie.

Tmax este întârziat dacă se administrează concomitent cu alimente, dar gradul absorbţiei nu este

influenţat.

Distribuţie

Aceclofenacul se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice (>99,97%). Aceclofenacul pătrunde

în lichidul sinovial, unde atinge aproximativ 60% din concentraţia plasmatică. Volumul de distribuţie este de aproximativ 30 de litri.

Eliminare

Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de 4-4,3 ore. Clearance-ul este estimat la

5 litri/h. Aproximativ 2/3 din doză este eliminată prin urină sub formă de metaboliţi hidroxilaţi. După administrarea orală a unei doze unice, numai 1% se elimină sub formă nemodificată.

Aceclofenacul este metabolizat probabil prin intermediul citocromului CYP2C9, în principalul său

metabolit activ, 4-OH-aceclofenac, a cărui activitate clinică este probabil neglijabilă. Printre mulţi alţi metaboliţi, au fost detectaţi diclofenac şi 4-OH-diclofenac.

Proprietăţi farmacocinetice la anumiţi pacienţi

Vârstnici

Nu a fost observată nicio modificare a proprietăţilor farmacocinetice ale aceclofenacului la vârstnici.

Insuficienţǎ hepaticǎ

La pacienţii cu afectarea funcţiei hepatice s-a observat o scădere a ratei de eliminare a aceclofenacului

după administrarea în doză unică. Într-un studiu cu doze multiple de 100 mg aceclofenac pe zi, nu s-au observat diferenţe ale parametrilor farmacocinetici între pacienţii cu ciroză uşoară până la moderată şi subiecţii sănătoşi.

Insuficienţǎ renalǎ

Nu au fost observate diferenţe semnificative ale parametrilor farmacocinetici în cazul pacienţilor cu

insuficienţă renală uşoară până la moderată, după administrarea aceclofenacului în doză unică.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Aceclofenacul nu a demonstrat efect mutagen nici în studiile in vitro, nici în cele in vivo. Nu a fost

demonstrat vreun efect cancerigen al aceclofenacului la şoarece sau şobolan.

Similar altor AINS, aceclofenacul a fost puţin tolerat la animalele de laborator.

În plus, diferenţele dintre parametrii farmacocinetici la om şi animale fac dificilă evaluarea

potenţialului toxic al aceclofenacului. Principalul organ ţintă a fost tractul gastro-intestinal. Totuşi, studiile de toxicitate cu doze maxime tolerate la şobolani - o specie care metabolizează aceclofenacul în diclofenac - şi la maimuţe (prezintă o oarecare expunere la forma nemodificată de aceclofenac) nu au evidenţiat alte efecte toxice decât cele frecvent observate în cazul AINS.

Studiile la animale au arătat că nu a existat nicio dovadă a teratogenezei la şobolani. Deşi expunerea

sistemică a fost redusă la iepuri, tratamentul cu aceclofenac (10 mg/Kg şi zi), a avut ca rezultat o serie de modificări morfologice la anumiţi fetuşi.

Studiile de carcinogenitate la şoareci (cu expunere sistemică la aceclofenac necunoscută) şi la şobolani

(metabolizare în diclofenac) nu au evidenţiat efecte carcinogene, iar aceclofenacul a fost găsit negativ în testele de genotoxicitate.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Sorbitol (E 420)

Zaharină sodică (E954)

Aspartam (E 951)

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Hipromeloză

Dioxid de titan ( E 171)

Esenţă de lapte

Esenţă de caramel

Esenţă de cremă de lapte

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

4 ani

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Cutie cu 20 plicuri din material complex din hârtie de tip opalină laminată pe un strat de aluminiu (20

µm) și film din polietilenă de joasă densitate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinţe speciale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Gedeon Richter România S.A.

Str. Cuza Vodă Nr. 99-105

540306 Târgu-Mureş România

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

12490/2019/01

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: Decembrie 2014

Data ultimei reînnoiri a autorizației: Septembrie 2019

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Septembrie 2019

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.