ADRONIK 70mg comprimate filmate ARENA - prospect medicament

Adronik 70 mg comprimate filmate

Fiecare comprimat conţine acid alendronic 70 mg (sub formă de alendronat de sodiu trihidrat).

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1

Comprimat filmat

Comprimate filmate oblongi, de culoare albă până la aproape albă.

Tratamentul osteoporozei la femeile în post-menopauză. Acidul alendronic reduce riscul de fracturi

vertebrale şi de şold.

Doza recomandată este de un comprimat de 70 mg, o dată pe săptămână.

Pentru a obţine o absorbţie adecvată a acidului alendronic

Acidul alendronic comprimate trebuie să fie administrat cu cel puţin 30 de minute înainte de prima

masă a zilei, înainte de a bea lichide sau de a lua alte medicamente, numai cu apă simplă. Alte băuturi (incluzând apa minerală), alimente şi unele medicamente probabil reduc absorbţia acidului alendronic (vezi pct. 4.5).

Pentru a facilita ajungerea medicamentului înstomac şi, în acest fel, reducerea riscului de iritaţii/reacţii

adverse locale şi la nivelul esofagului (vezi pct. 4.4).

- Acidul alendronic comprimate trebuie administrat numai prin înghiţire, dimineaţa, cu un pahar plin cu apă (nu mai puţin de 200 ml).

- Pacientele nu trebuie să mestece comprimatele sau să le lase să se dizolve în cavitatea bucală, datorită riscului potenţial de ulceraţii orofaringiene.

- Pacientele nu vor sta în poziţie culcat până vor lua prima masă a zilei, care va trebui să fie la cel puţin 30 de minute de la administrarea comprimatului.

- Pacientele nu vor sta în poziţie culcat cel puţin 30 de minute după administrarea acidului alendronic.

- Acidul alendronic comprimate nu trebuie administrat înainte de culcare sau înainte de a se ridica din pat dimineaţa.

Pacientelor trebuie să li se administreze suplimente de calciu şi vitamina D, dacă dieta este inadecvată

(vezi pct. 4.4).

Utilizare la vârstnici: în studiile clinice nu au fost observate diferenţe legate de vârstă, cu privire la

profilurile de eficacitate şi de siguranţă ale acidului alendronic. Ca urmare, nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici.

Utilizare în insuficienţa renală

Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu rata de filtrare glomerulară (RFG) mai mare de 35

ml/min. Acidul alendronic comprimate nu este recomandat la pacienţii cu insuficienţă renală, dacă RFG este sub 35 ml/min, deoarece nu există experienţă în acest sens.

Utilizare la copii şi adolescenţi (cu vârsta sub 18 ani)

Acidul alendronic a fost studiat la un număr mic de pacienţi cu vârsta sub 18 ani, cu osteogeneză

imperfectă. Rezultatele sunt insuficiente pentru a recomanda utilizarea la copii şi adolescenţi. Acidul alendronic 70 mg, comprimate filmate, cu administrare o dată pe săptămână, nu a fost investigat în tratamentul osteoporozei indusă de glucocorticoizi.

Adronik este contraindicat în:

- Anomalii esofagiene şi alţi factori care întârzie golirea esofagului, cum sunt stricturile sau acalazia.

- Incapacitate de a sta în şezut sau în ortostatism timp de cel puţin 30 minute.

- Hipersensibilitate la acid alendronic sau la oricare dintre excipienţi.

- Hipocalcemie (vezi pct. 4.4).

La pacienţii cunoscuţi cu esofag Barrett, medical trebuie să se cuantifice beneficiile şi potenţialele

riscuri ale alendronatului în funcţie de fiecare pacient.

Acidul alendronic poate determina iritaţia locală a mucoasei porţiunii superioare a tubului digestiv.

Deoarece există un potenţial de agravare a bolii prexistente, trebuie luate măsuri de precauţie în cazul

în care se administrează acid alendronic la pacienţii cu tulburări active gastro-intestinale superioare, cum sunt disfagia, afecţiunile esofagiene, gastrita, duodenita sau ulcerele (vezi pct. 4.3).

La pacienţii trataţi cu acid alendronic acid au fost raportate reacţii esofagiene (uneori severe şi

necesitând spitalizare), cum sunt esofagita, ulcerele esofagiene şi eroziunile esofagiene, rareori urmate de strictură sau perforaţie esofagiană. Ca urmare, medicii trebuie să fie atenţi la orice semn sau simptom care semnalează o posibilă reacţie esofagiană, iar pacienţii trebuie instruiţi să oprească tratamentul cu acid alendronic şi să solicite consult medical dacă apar simptome de iritaţie esofagiană cum sunt disfagia, durerea la deglutiţie sau durerea retrosternală, pirozis nou apărut sau agravarea pirozisului preexistent.

Riscul de reacţii adverse esofagiene severe pare să fie mai mare la pacienţii care nu utilizează corect

comprimatul care conţine acid alendronic şi/sau care continuă tratamentul cu acid alendronic, comprimate, după apariţia simptomelor sugestive de iritaţie esofagiană. Este foarte important să se ofere toate recomandările cu privire la modul de administrare, iar acestea să fie înţelese de către pacient (vezi pct. 4.2). Pacienţii trebuie informaţi că nerespectarea recomandărilor poate să determine creşterea riscului de tulburări esofagiene.

Deşi în studiile clinice nu au fost observate riscuri crescute, după punerea pe piaţă, au existat raportări

rare de ulcere gastrice şi duodenale, unele severe şi cu complicaţii. Cu toate acestea, nu a putut fi stabilită o relaţie cauzală.

Osteonecroza maxilarului, în general asociată cu extracţia dentară şi/sau infecţia locală (incluzând

osteomielita), a fost raportată la pacienţii cu neoplasm, la care se administrează scheme terapeutice care au inclus, în principal, administrarea intravenoasă de bifosfonaţi. Mulţi dintre aceşti pacienţi utilizau, de asemenea, chimioterapice şi corticosteroizi. Osteonecroza de maxilar a fost raportată, de asemenea, la pacienţii cu osteoporoză la care se administrează oral bifosfonaţi.

La pacienţii cu factori de risc concomitenţi (de exemplu neoplasm, chimioterapie, radioterapie,

tratament cu corticosteroizi, igienă orală precară, boală periodontală), anterior iniţierii tratamentului cu bifosfonaţi, trebuie să se ia în considerare o examinare stomatologică, cu acordarea de măsuri preventive adecvate.

În timpul tratamentului, aceşti pacienţi trebuie să evite, pe cât posibil, procedurile stomatologice

invazive. Pentru pacienţii care dezvoltă osteonecroză de maxilar în timpul terapiei cu bifosfonaţi, chirurgia dentară poate exacerba această afecţiune. Pentru pacienţii care necesită proceduri dentare, nu sunt disponibile date care să sugereze dacă oprirea tratamentului cu bifosfonaţi reduce riscul de osteonecroză de maxilar.

Raţionamentul clinic al medicului curant trebuie să ghideze schema terapeutică, pentru fiecare pacient

în parte, pe baza evaluării raportului risc/beneficiu.

La pacienţii care utilizează bifosfonaţi au fost raportate dureri osoase, articulare şi/sau musculare. În

experienţa de după punerea pe piaţă, aceste simptome au fost rareori severe şi/sau invalidante (vezi pct. 4.8). Timpul până la debutul simptomelor a variat de la o zi, la mai multe luni de la iniţierea tratamentului. La majoritatea pacienţilor, simptomele s-au ameliorat după oprirea tratamentului. O parte dintre pacienţi a prezentat reapariţia simptomelor la reluarea terapiei, cu acelaşi medicament sau cu alt bifosfonat.

Pacienţii trebuie să fie instruiţi ca în cazul în care au omis o doză de Adronik cu administrare o dată pe

săptămână, să utilizeze un comprimat în dimineaţa imediat următoare, după ce şi-au amintit. Nu trebuie să utilizeze două comprimate în aceeaşi zi şi trebuie să revină la administrarea o dată pe săptămână, conform schemei terapeutice iniţiale, în ziua stabilită.

Acidul alendronic nu este recomandat la pacienţii cu insuficienţă renală a căror RFG este sub 35

ml/min (vezi pct. 4.2). Trebuie luate în considerare etiologia osteoporozei, alta decât deficitul de estrogeni, îmbătrânirea şi utilizarea glucocorticoizilor.

Hipocalcemia trebuie corectată înainte de iniţierea terapiei cu acid alendronic (vezi pct. 4.3). De

asemenea, alte afecţiuni care influenţează metabolismul mineral (cum sunt deficitul de vitamina D şi hipoparatiroidismul) trebuie tratate corespunzător. La pacienţii cu aceste tipuri de afecţiuni, în timpul terapiei cu acid alendronic, trebuie monitorizate calcemia şi simptomele de hipocalcemie.

Datorită efectelor pozitive ale acidului alendronic în creşterea mineralizării osoase, poate să apară

scăderea calcemiei şi a fosfatemiei. Aceste scăderi sunt, de obicei, mici şi asimptomatice. Cu toate acestea, au existat rare raportări de hipocalcemie simptomatică, care poate fi ocazional severă şi care a apărut cel mai frecvent la pacienţi cu afecţiuni predispozante (de exemplu hipoparatiroidism, deficit de vitamina D şi malabsorbţie de calciu).

Asigurarea unui aport adecvat de calciu şi vitamina D este important, în mod deosebit,la pacienţii la

care se administrează glucocorticoizi.

Dacă sunt utilizate în acelaşi timp, este probabil ca suplimentele cu calciu, antiacidele şi unele

medicamente administrate oral să influenţeze absorbţia acidului alendronic. Ca urmare, înainte de a utiliza orice alt medicament cu administrare orală, pacienţii trebuie să aştepte cel puţin 30 minute după administrarea comprimatului care conţine acid alendronic (vezi pct. 4.2 şi pct. 5.2).

Nu se preconizează alte interacţiuni medicamentoase cu semnificaţie clinică.La un număr de paciente,

înrolate în studiile clinice, s-au administrat estrogeni (intravaginal, transdermic sau oral), în timp ce utilizau acid alendronic. Nu au fost identificate reacţii adverse care să poată fi atribuite utilizării concomitente.

Deşi nu au fost efectuate studii specifice de interacţiune, în studiile clinice acidul alendronic a fost

utilizat concomitent cu o gamă largă de medicamente, prescrise în mod obişnuit, fără dovezi ale unor interacţiuni care să determine reacţii adverse.

Utilizarea în timpul sarcinii

Nu există date adecvate cu privire la utilizarea acidului alendronic la gravide. Studiile la animale nu

indică reacţii nocive directeasupra sarcinii, dezvoltării embrionare/fetale sau asupra dezvoltării postnatale. La şobolan, acidul alendronic administrat în timpul sarcinii a determinat distocie, corelată cu hipocalcemia (vezi pct. 5.3). Dată fiind indicaţia terapeutică, acidul alendronic nu trebuie utilizat în timpul sarcinii.

Utilizarea în timpul alăptării

La om, nu se ştie dacă acidul alendronic, conţinut în comprimate, este excretat în lapte. Dată fiind

indicaţia terapeutică, acidul alendronic nu trebuie utilizat la femeile care alăptează.

Acid alendronic comprimate nu are efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi

utilaje.

Într-un studiu cu durata de un an, efectuat la femeile cu osteoporoză, aflate în perioada de post-

menopauză, profilurile generale de siguranţă pentru acid alendronic comprimate 70 mg (n=519) şi acid alendronic 10 mg pe zi (n=370) au fost similare.

În două studii clinice, cu durata de trei ani, cu protocol practic identic, efectuate la femeile aflate în

perioada de post-menopauză (acid alendronic comprimate 10 mg: n=196, placebo: n=397), profilurile generale de siguranţă pentru acid alendronic comprimate 10 mg pe zi şi placebo au fost similare.

Reacţiile adverse raportate de către investigatori ca fiind posibil, probabil sau clar legate de

administrarea medicamentului sunt prezentate mai jos, dacă au apărut la > 1%, fie în grupul de tratament din cadrul studiului cu durata de un an, fie la >1% dintre pacienţii trataţi cu acid alendronic 10 mg pe zi şi cu o incidenţă mai mare comparativ cu pacienţii la care s-a administrat placebo, în cadrul studiilor cu durata de trei ani.

Studiu cu durata de un an Studii cu durata de trei ani

Acid alendronic Acid Acid alendronic Placebo

O dată pe alendronic 10 10 mg pe zi săptămână mg pe zi 70 mg (n = 519) % (n = 370) % (n = 196) % (n = 397)%

Tulburări gastro- intestinale

Durere abdominală 3,7 3,0 6,6 4,8

Dispepsie 2,7 2,2 3,6 3,5

Regurgitaţie acidă 1,9 2,4 2,0 4,3

Greaţă 1,9 2,4 3,6 4,0

Distensie abdominală 1,0 1,4 1,0 0,8

Constipaţie 0,8 1,6 3,,8

Diaree 0,6 0,5 3,,8

Disfagie 0,4 0,5 1,0 0,0

Flatulenţă 0,4 1,6 2,6 0,5

Gastrită 0,2 1,1 1,3

Ulcer gastric 0,0 1,,0 0,0

Ulcer esofagian 0,0 0,0 1,5 0,0

Tulburări musculo-

scheletice şi ale ţesutului conjunctiv Dureri musculo-scheletice 2,9 3,2 4,,5

(osoase, musculare sau articulare) Crampe musculare 0,2 1,,0 1,0

Cefalee 0,4 0,3 2,6 1,5

De asemenea, în studiile clinice şi/sau după punerea pe piaţă, au fost raportate următoarele reacţii

adverse:

[Frecvente (>1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (>1/1000 şi < 1/100), rare ( >1/10000 şi < 1/1000), foarte rare ( < 1/10000, cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)] Tulburări ale sistemului imunitar

Rare: reacţii de hipersensibilitate, incluzând urticaria şi edemul

angioneurotic Tulburări metabolice şi de nutriţie

Rare: hipocalcemie simptomatică, adesea în asociere cu afecţiuni

predispozante.(vezi pct. 4.4) Tulburări ale sistemului nervos

Frecvente: cefalee

Rare: uveită, sclerită, episclerită

Frecvente: dureri abdominale, dispepsie, constipaţie, diaree, flatulenţă, ulcer

esofagian*, disfagie*, distensie abdominală, regurgitaţie acidă Mai puţin frecvente: greaţă, vărsături, gastrită, esofagită*,eroziuni esofagiene *, melenă

Rare: stricturi esofagiene *, ulceraţii oro-faringiene *, tulburări ale tractului

gastro-intestinal superior (perforaţii, ulcere, hemoragii) (vezi pct. 4.4)

*Vezi pct. 4.2 și pct. 4.4 Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Mai puţin frecvente: erupţie cutanată tranzitorie, prurit, eritem

Rare: erupţie cutanată tranzitorie cu fotosensibilitate

Foarte rare şi cazuri izolate: cazuri izolate de reacţii cutanate severe, incluzând sindrom Stevens-

Johnson şi necroză epidermică toxică

Tulburări musculo-scheletice, ale ţesutului conjunctiv şi osoase

Frecvente: dureri musculo-scheletice (osoase, musculare sau articulare)

Rare: osteonecroza de maxilar a fost raportată la pacienţii trataţi cu

bifosfonaţi. Majoritatea raportărilor se referă la pacienţi cu neoplasm, dar asemenea cazuri au fost raportate, de asemenea, la pacienţi trataţi pentru osteoporoză. Osteonecroza de maxilar este asociată, în general, cu extracţia dentară şi/sau cu infecţia locală (incluzând osteomielita).

Diagnosticul de neoplasm, chimioterapia, radioterapia, administrarea

de corticosteroizi şi igiena orală precară reprezintă, de asemenea, factori de risc; dureri severe musculo-scheletice (osoase, musculare ori articulare) (vezi pct.4.4 'Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare) Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Rare: simptome tranzitorii ca în faza de răspuns acut (mialgie, stare

generală de rău şi rar, febră), tipic în asociere cu iniţierea tratamentului.

În timpul experienţei după punerea pe piaţă s-au raportat următoarele reacţii adverse (cu frecvenţa

necunoscută):

Tulburări ale sistemului nervos: ameţeli

Tulburări acustice şi vestibulare: vertij

Tulburări musculo-scheletice, ale ţesutului conjunctiv şi osoase: tumefiere articulară

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare: astenie, edeme periferice

Descoperiri în cadrul investigaţiilor diagnostice

În studiile clinice, au fost observate scăderi ale calcemiei şi fosfatemiei asimptomatice, uşoare şi

tranzitorii, la aproximativ 18 %, respectiv 10% dintre pacienţii trataţi cu acid alendronic comprimate 10 mg pe zi, comparativ cu aproximativ 12%,respectiv 3% dintre cei la care s-a administrat placebo.

Cu toate acestea, incidenţa scăderii calcemiei < 8,0 mg/dl (2,0 mmol/l) şi a fosfatemiei < 2,0 mg/dl

(0,65 mmol/l) a fost similară în ambele grupuri de tratament.

În caz de supradozaj după administrare orală pot să apară hipocalcemie, hipofosfatemie şi evenimente

adverse la nivelul tractului gasto-intestinal superior, cum sunt tulburările gastrice, pirozisul, esofagita, gastrita sau ulcerul.

Nu sunt disponibile informaţii specifice cu privire la tratamentul supradozajului cu acid alendronic.

Pentru a lega acidul alendronic trebuie administrate lapte sau antiacide. Datorită riscului de iritaţie

esofagiană, nu trebuie induse vărsături, iar pacientul trebuie să rămână în ortostatism.

Grupa farmacoterapeutică: medicamente care influenţează structura osoasă şi mineralizarea,

bifosfonaţi, codul ATC: M05BA04.

Substanţa activă din compoziţia Adronik 70 mg, comprimate filmate, alendronatul de sodiu trihidrat,

este un bifosfonat care inhibă resorbţia osoasă osteoclastică fără a avea efect direct asupra formării osoase. Studiile preclinice au demonstrat localizarea preferenţială a alendronatului la nivelul situs- urilor unde are loc resorbţia activă. Activitatea osteoclastică este inhibată, dar formarea şi legarea osteoclastelor nu este afectată. Oasele formate în timpul tratamentului cu alendronat au structură normală Tratamentul osteoporozei în post-menopauză

Osteoporoza este definită ca densitate minerală osoasă (DMO) a coloanei vertebrale sau a articulaţiei

şoldului cu o deviaţie standard de 2,5 sub valoarea medie a populaţiei tinere sănătoase sau ca o fractură anterioară determinată de fragilitatea osoasă, fără legătură cu DMO.

Echivalenţa terapeutică dintre un acid alendronic 70 mg comprimate filmate, administrat o dată pe

săptămână, (n=519) şi alendronat 10 mg pe zi (n=370) a fost demonstrată printr-un studiu multicentric de 1 an, efectuat la femei în postmenopauză, cu osteoporoză. Creşterea medie a valorii iniţiale a DMO la nivelul coloanei vertebrale lombare, după un an, a fost de 5,1% (IÎ 95%: 4,8; 5,4%) la grupul tratat cu acid alendronic 70 mg o dată pe săptămână şi de 5,4% (IÎ 95%: 5,0; 5,8%) la grupul tratat cu acid alendronic 10 mg pe zi. Creşterea DMO la nivelul capului femural a fost de 2,3% la grupul tratat cu acid alendronic 70 mg o dată pe săptămână, respectiv, 2,9% la grupul tratat cu acid alendronic 10 mg pe zi, iar la nivelul şoldului de 2,9%, respectiv de 3,1%. Creşterea densităţii osoase la nivelul altor părţi ale scheletului a fost similară, pentru ambele grupuri de tratament.

Efectele acidului alendronic comprimate asupra DMO şi incidenţei fracturilor la femeile în

postmenopauză au fost studiate în două studii de eficacitate iniţiale, cu protocol identic (n=994) şi într- un studiu intervenţional privind fracturile (SIF: n= 6459).

În studiile iniţiale de eficacitate, la pacientele tratate cu acid alendronic 10 mg pe zi comparativ cu

grupul la care s-a administrat placebo, creşterea DMO, după 3 ani, a fost de 8,8%, 5,9% şi 7,8% la nivelul coloanei vertebrale, capului femural, respectiv, trohanterului. Creşterea DMO la nivelul întregului corp a fost, de asemenea, semnificativă. S-a înregistrat o reducere cu 48% a cazurilor de fracturi vertebrale (3,2% la pacienţii trataţi cu acid alendronic faţă de 6,2% la grupul la care s-a administrat placebo). În perioada de extensie, de doi ani, care a urmat acestor studii, s-a observat continuarea creşterii DMO la nivelul coloanei vertebrale şi trohanterului. În plus, DMO la nivelul capului femural şi a corpului ca întreg, s-a menţinut.

Studiile SIF au inclus două studii placebo-controlate, în care s-a administat acid alendronic zilnic (5

mg pe zi, timp de 2 ani şi 10 mg pe zi pentru încă unul sau doi ani).

- Studiul SIF 1: studiu cu durata de 3 ani, efectuat la 2027 pacienţi care suferiseră cel puţin o fractură (compresie) vertebrală. În acest studiu, administrarea zilnică de acid alendronic a redus incidenţa fracturilor noi de coloană vertebrală > 1 cu 47% (acid alendronic 7,9% comparativ cu placebo 15%). În plus, s-a înregistrat o reducere statistic semnificativă a incidenţei fracturilor de şold (1,1% comparativ cu 2,2%, o reducere de 51%).

- Studiul SIF 2: studiu cu durata de 4 ani, efectuat la 4432 pacienţi cu masă osoasă redusă, dar fără fracturi vertebrale în antecedente. În acest studiu, o diferenţă semnificativă a fost observată în analiza subgrupului femeilor cu osteoporoză (37% din totalul populaţiei care a îndeplinit caracteristicele definiţiei osteoporozei, detaliate mai sus), referitoare la incidenţa fracturilor de şold (acid alendronic 1% comparativ cu placebo 2,2%, o reducere de 56%) şi la incidenţa fracturilor de coloană >1 (2,9% comparativ cu 5,8%, o reducere de 50%).

Comparativ cu doza de referinţă administrată intravenos (i.v.), biodisponibilitatea orală medie a

acidului alendronic la femei a fost de 0,64 % pentru doze cuprinse între 5 până la 70 mg, atunci când administrarea s-a făcut în condiţii de repaus alimentar nocturn şi cu două ore înainte de un mic dejun standard. Biodisponibilitatea a scăzut, în mod similar, la o valoare estimată, de 0,46 % şi 0,39 %, atunci când acidul alendronic comprimate filmate a fost administrat cu o oră sau cu o jumătate de oră înainte de un mic-dejun standard. În studiile privind osteoporoza, acidul alendronic comprimate filmate a fost eficace atunci când a fost administrat cu cel puţin 30 minute înainte de primul consum de alimente sau băuturi al zilei.

Biodisponibilitatea a fost neglijabilă atunci când acidul alendronic comprimate a fost administrat la

micul dejun sau până la două ore după un mic dejun standard. Administrarea concomitentă a acidului alendronic cu cafea sau suc de portocale a redus biodisponibilitatea cu aproximativ 60%. La voluntarii sănătoşi, prednisonul administrat oral (20 mg de trei ori pe zi, timp de cinci zile) nu a determinat o modificare semnificativă clinic a biodisponibilităţii orale a acidului alendronic (o creştere medie cuprinsă între 20% şi 44%).

Studiile la şobolani au arătat că acidul alendronic comprimate filmate este distribuit temporar la

nivelul ţesuturilor moi, după administrarea i.v. a 1 mg/kg, dar este rapid redistribuit ulterior la nivel osos sau este excretat în urină. La om, volumul mediu de distribuţie, la starea de echilibru, exceptând pe cel de la nivel osos, este de cel puţin 28 litri. Concentraţiile plasmatice ale medicamentului, după administrarea dozelor orale terapeutice, sunt prea mici pentru a fi detectate analitic (<5 ng/ml). La om, legarea de proteinele plasmatice este de aproximativ 78%.

Nu există date conform cărora acidul alendronic este metabolizat la animale sau la om. Eliminare

După administrarea intravenoasă a unei doze unice de acid alendronic comprimate filmate marcat

[14C], aproximativ 50% din radioactivitatea excretată a fost detectată în urină în decurs de 72 ore, iar în materiile fecale radioactivitatea a fost decelată în cantitate foarte mică sau a fost absentă. După administrarea intravenoasă a unei doze unice de 70 mg, clearance-ul renal al acidului alendronic comprimate filmate a fost de 71 ml/min, iar clearance-ul sistemic nu a depăşit 200 ml/min.

Concentraţiile plasmatice scad cu peste 95% în decurs de şase ore de la administrarea intravenoasă. La

om, timpul de înjumătăţire prin eliminare este estimat la peste zece ani, ceea ce ilustrează eliberarea de acid alendronic de la nivelul scheletului. La şobolani, acidul alendronic nu este excretat prin intermediul sistemelor renale de transport pentru acizi şi baze şi, de aceea, nu se anticipează să interfere la om cu excreţia altor medicamente prin intermediul acestor sisteme.

Studiile preclinice au arătat că medicamentul care nu este depozitat la nivel osos este rapid excretat în

urină. La animale, nu au fost descoperite dovezi ale saturării captării osoase după administrarea intravenoasă, cronică, a dozelor cumulative de până la 35 mg/kg Deşi nu sunt disponibile informaţii clinice, este probabil ca, la fel ca la animale, eliminarea acidului alendronic comprimate filmate pe cale renală să fie redusă la pacienţii cu insuficienţă renală. Ca urmare, la pacienţii cu insuficienţă renală, poate fi preconizată o acumulare, oarecum mai mare, a acidul alendronic la nivel osos(vezi pct.

4.2).

Datele nonclinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale

farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi carcinogenitatea. Studiile efectuate la femelele de şobolan au arătat că tratamentul cu acid alendronic în timpul sarcinii a fost asociat cu distocie în timpul travaliului, care a fost corelată cu hipocalcemia.

În cadrul studiilor, şobolanii trataţi cu doze mari au prezentat o incidenţă crescută de osificare fetală

incompletă. La om, relevanţa acestor observaţii nu este cunoscută.

Celuloză microcristalină PH 102

Croscarmeloză sodică

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Stearil-fumarat de sodiu

Opadry 20A 28569 care conţine:

Hipromeloză

Talc

Nu este cazul.

3 ani

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

Blister din PVC-PVDC/Al

Mărimea ambalajului: 2, 4 sau 12 comprimate filmate.

Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

S.C Arena Group S.A

Str. Ştefan Mihăileanu, nr. 31, Etaj 1, Ap, 1, sector 2,

Bucureşti, România

1531/2009/01-02-03

Autorizare-Martie 2009

Noiembrie 2011