ADJUVIN 50mg comprimate filmate LANNACHER - prospect medicament

Adjuvin 50 mg comprimate filmate

Adjuvin 100 mg comprimate filmate

Adjuvin 50 mg comprimate filmate

Fiecare comprimat filmat conţine sertralină 50 mg, sub formă de clorhidrat de sertralină 56,00 mg.

Adjuvin 100 mg comprimate filmate

Fiecare comprimat filmat conţine sertralină 100 mg, sub formă de clorhidrat de sertralină 112,00 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Comprimat filmat

Adjuvin 50 mg comprimate filmate

Comprimatele filmate de 50 mg sunt biconvexe, având formă de capsulă, de culoare albă până la aproape albă, prevăzută cu o linie mediană una din feţe.

Linia mediană are rolul de divizare în două doze egale.

Adjuvin 100 mg comprimate filmate

Comprimatele filmate de 100 mg sunt biconvexe, având formă de capsulă, de culoare albă până la

aproape albă, prevăzută cu o linie mediană una din feţe.

Linia mediană are rolul de divizare în două doze egale.

Sertralina este indicată în tratamentul:

Episoadelor depresive majore. Prevenţia recidivei episoadelor de depresie majoră.

Tulburării de panică, cu sau fără agorafobie.

Tulburării obsesiv-compulsive (TOC) la adulţi, adolescenţi şi copii cu vârste cuprinse între 6 şi 17 ani.

Tulburării de anxietate socială.

Stresului post-traumatic (SPT).

Iniţierea tratamentului

Depresie şi TOC

Tratamentul cu sertralină trebuie iniţiat cu o doză de 50 mg sertralină pe zi.

Tulburarea de panică, SPT şi tulburarea de anxietate socială

Tratamentul trebuie iniţiat cu 25 mg sertralină pe zi. După o săptămână, doza trebuie crescută la 50 mg

sertralină o dată pe zi. S-a demonstrat că această schemă de tratament reduce incidenţa reacţiilor adverse caracteristice iniţierii tratamentului tulburării de panică.

Stabilirea dozei

Depresie, TOC, tulburarea de panică, tulburarea de anxietate socială şi SPT

Pacienţii care nu răspund la tratamentul cu 50 mg sertralină pe zi pot prezenta efecte benefice la

creşterea dozei. Modificările de dozaj trebuie efectuate în etape de 50 mg sertralină la intervale de cel puţin o săptămână, până la doza maximă zinică de 200 mg sertralină. Modificările de dozaj nu trebuie efectuate mai frecvent de o dată pe săptămână, având în vedere timpul de înjumătăţire prin eliminare de 24 de ore al sertralinei.

Instalarea efectului terapeutic se poate observa în decurs de 7 zile. Totuşi, de regulă, sunt necesare

perioade mai lungi, mai ales în cazul TOC.

În timpul tratamentului de lungă durată, trebuie administrată doza eficace minimă, cu ajustări

ulterioare, în funcţie de răspunsul terapeutic.

Pentru prevenirea recurenţei episoadelor de depresie majoră (EDM) poate fi recomandat tratamentul de lungă durată. În majoritatea cazurilor, doza recomandată în prevenirea recurenţei EDM este aceeaşi cu cea folosită în timpul episoadele curente. Pacienţii cu depresie trebuie trataţi pentru o perioadă suficientă de timp, de cel puţin 6 luni, pentru a se asigura că nu mai prezintă simptome.

Tulburări de panică şi TOC

Continuarea tratamentului tulburărilor de panică şi al TOC trebuie să fie evaluată cu regularitate,

întrucât prevenirea recăderii nu a fost demonstrată pentru aceste tulburări.

Copii şi adolescenţi cu diagnostic de tulburare obsesiv compulsivă

Pentru vârste cuprinse între 13 şi 17 ani: tratamentul se iniţiază cu 50 mg sertralină pe zi.

Pentru vârste cuprinse între 6 şi 12 ani: tratamentul se iniţiază cu 25 mg sertralină pe zi. Doza poate fi

crescută la 50 mg sertralină pe zi după o săptămână.

În lipsa unui răspuns satisfăcător, dozele ulterioare pot fi crescute în etape de câte 50 mg sertralină pe

parcursul câtorva săptămâni, după caz. Doza maximă este de 200 mg sertralină pe zi. Totuşi, atunci când se creşte doza de la 50 mg sertralină pe zi trebuie avut în vedere faptul că, în general, greutatea copiilor este mai mică decât cea a adulţilor. Modificările dozei nu trebuie făcute la intervale mai mici de o săptămână.

Nu a fost demonstrată eficacitatea în tratamentul episoadelor de depresie majoră la copii şi

adolescenţi.

Nu există date disponibile pentru copii cu vârsta sub 6 ani (vezi pct 4.4).

La vârstnici stabilirea dozei se va face cu atenţie, întrucât poate exista un risc mai mare de apariţie a hiponatremiei (vezi pct. 4.4).

Utilizarea la pacienţi cu insuficienţă hepatică

Utilizarea sertralinei la pacienţii cu insuficienţă hepatică trebuie făcută cu precauţie. La pacienţii cu

insuficienţă hepatică trebuie administrate doze mai mici sau la intervale de timp mai mari (vezi pct.

4.4). Sertralina nu trebuie utilizată în caz de insuficienţă hepatică severă, deoarece nu sunt disponibile date clinice privind utilizarea (vezi pct. 4.4).

Nu este necesară ajustarea dozei de sertralină la pacienţi cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.4).

Simptome de întrerupere apărute la oprirea utilizării sertralinei

Trebuie evitată întreruperea bruscă a tratamentului. Când se opreşte tratamentul cu sertralină, doza trebuie redusă treptat într-o perioadă de cel puţin o săptămână până la două săptămâni, pentru a se reduce riscul apariţiei simptomelor de întrerupere (vezi pct. 4.4 şi pct. 4.8). Dacă apar simptome intolerabile ca urmare a scăderii dozei sau după întreruperea tratamentului, atunci poate fi luată în considerare reluarea utilizării dozei prescrise anterior. Prin urmare, medicul poate continua reducerea dozei dar în etape mai mici.

Sertralina trebuie administrată o dată pe zi, dimineaţa sau seara.

Sertralina poate fi administrată cu sau fără alimente.

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.

Tratamentul concomitent cu inhibitori ireversibili de monoaminoxidază (IMAO) este contraindicat din cauza riscului de sindrom serotoninergic cu simptome cum sunt agitaţie, tremor şi hipertermie.

Administrarea sertralinei nu trebuie să fie iniţiată timp de cel puţin 14 zile după întreruperea

tratamentului cu un IMAO ireversibil. Administrarea sertralinei trebuie să fie întreruptă cu cel puţin 7 zile înainte de începerea tratamentului cu un IMAO ireversibil (vezi pct. 4.5).

Administrarea concomitent cu pimozidă este contraindicată (vezi pct. 4.5).

Sindrom serotoninergic (SS) sau Sindrom neuroleptic malign (SNM)

În timpul tratamentului cu ISRS, inclusiv cu sertralină, a fost raportată apariţia unor sindroame care

pot pune viaţa în pericol cum sunt sindromul serotoninergic (SS) sau sindromul neuroleptic malign (SNM). Riscul apariţiei SS sau SNM în timpul administrării ISRS este mai mare în cazul tratamentului concomitent cu medicamente serotoninergice (incluzând triptani), cu medicamente care reduc metabolizarea serotoninei (incluzând medicamente IMAO), antipsihotice şi alţi antagonişti dopaminergici. Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru apariţia semnelor şi simptomelor care caracterizează sindroamele SS sau SNM (vezi pct. 4.3).

Trecerea de la terapia cu inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), antidepresive sau

antiobsesive Există o experienţă controlată limitată privind momentul optim de trecere de la terapia cu inhibitori

selectivi ai recaptării serotoninei, antidepresive sau antiobsesive, la terapia cu sertralină. Sunt necesare atenţie şi precauţie când se ia decizia trecerii la tratamentul cu sertralină, în special de la tratamentul cu medicamente cu acţiune prelungită, cum este fluoxetina.

Alte medicamente serotoninergice, de exemplu triptofan, fenfluramină şi agonişti ai 5-HT

Administrarea concomitentă de sertralină cu alte medicamente care cresc efectul neurotransmisiei serotoninergice, cum sunt triptofan sau fenfluramină sau agonişti ai 5-HT sau planta medicinală, sunătoare (Hypericum perforatum), trebuie făcută cu precauţie sau evitată pe cât posibil, datorită potenţialului de interacţiuni farmacodinamice.

Activarea maniei sau hipomaniei

Simptome ale maniei/hipomaniei au fost raportate la un procent mic de pacienţi trataţi cu alte antidepresive şi antiobsesive existente deja pe piaţă, inclusiv sertralină. De aceea, sertralina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii care prezintă istoric de manie/hipomanie. Se recomandă supravegherea atentă de către medic. Utilizarea sertralinei trebuie oprită la orice pacient care intră în faza de manie.

Pot fi agravate episoadele psihotice la pacienţii schizofrenici.

Crizele epileptice pot apărea în cazul tratamentului cu sertralină: sertralina trebuie evitată la pacienţii cu epilepsie instabilă, iar pacienţii cu epilepsie aflată sub control trebuie monitorizaţi cu atenţie.

Tratamentul cu sertralină trebuie întrerupt la toţi pacienţii la care apar crize epileptice.

Depresia se asociază cu creşterea riscului de ideaţie suicidară, auto-vătămare şi suicid (evenimente

legate de suicid). Riscul se menţine până la apariţia unor semne evidente de remisiune. Dată fiind posibilitatea ca situaţia să nu se amelioreze în primele săptămâni de tratament, pacienţii trebuie monitorizaţi îndeaproape, până la apariţia ameliorării. Experienţa clinică generală demonstrează că riscul de suicid se poate accentua în primele faze ale recuperării.

Există şi alte afecţiuni psihice pentru care se prescrie sertralină şi care se pot şi ele asocia cu risc

crescut de apariţie a unor evenimente legate de suicid. În plus, astfel de afecţiuni pot coexista cu tulburări depresive majore şi din această cauză tratamentul pacienţilor cu alte afecţiuni psihice trebuie să respecte aceleaşi precauţii ca şi în cazul tratamentului pacienţilor cu tulburare depresivă majoră.

Este cunoscut faptul că pacienţii cu antecedente de evenimente legate de suicid sau cei cu manifestări

semnificative de ideaţie suicidară anterioare iniţierii tratamentului prezintă un risc mai accentuat de ideaţie suicidară sau tentativă de suicid, trebuind să fie monitorizaţi cu atenţie pe parcursul tratamentului. Rezultatele unei meta-analize a unor studii clinice placebo-controlate, efectuate cu medicamente antidepresive la pacienţi adulţi cu tulburări psihice au arătat existenţa unui risc accentuat de comportament suicidar la pacienţi cu vârsta sub 25 de ani, în cazul utilizării medicamentelor antidepresive comparativ cu placebo.

Terapia medicamentoasă trebuie să fie însoţită de supravegherea atentă a pacienţilor, mai ales a celor cu risc suicidar accentuat, cu precădere în etapele incipiente ale tratamentului şi după modificarea dozelor. Pacienţilor (şi celor care îi îngrijesc) trebuie să li se atragă atenţia cu privire la necesitatea monitorizării oricărei agravări a stării clinice, a apariţiei oricărui comportament sau ideaţii cu tentă de suicid precum şi la obligaţia de solicitare a sfatului medicului imediat după apariţia unor astfel de simptome.

Sertralina nu trebuie utilizată în tratamentul copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani, exceptând

pacienţii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani suferind de tulburări obsesiv compulsive. În studiile clinice, comportamente legate de suicid (tentativă de suicid şi ideaţie suicidară), ostilitate (predominant agresivă, comportament opozant şi furie) au fost mai frecvent observate la copiii şi adolescenţii trataţi cu antidepresive decât la cei la care s-a administrat placebo. Cu toate acestea, dacă decizia de a trata este luată din considerente clinice, pacientul trebuie monitorizat cu atenţie pentru apariţia simptomelor suicidare. În plus, nu sunt disponibile date de siguranţă pe perioadă îndelungată la copii şi adolescenţi privind creşterea, maturizarea şi dezvoltarea comportamentală şi cognitivă.

Medicii trebuie să supravegheze cu atenţie pacienţii copii şi adolescenţi aflaţi în tratament pe termen

lung pentru identificarea acestor anomalii în dezvoltare.

Sângerare anormală/hemoragie

În cazul utilizării ISRS, au fost raportate cazuri de sângerări anormale la nivel cutanat cum sunt echimozele, purpura şi alte evenimente hemoragice, cum sunt sângerările gastrointestinale şi genitale.

Se recomandă precauţie la pacienţii trataţi cu ISRS, în special în cazul utilizării concomitente cu

medicamente cunoscute ca afectând funcţia plachetară (de exemplu anticoagulantele, antipsihoticele atipice şi fenotiazinele, cele mai multe dintre antidepresivele triciclice, acidul acetilsalicilic şi antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS), precum şi la pacienţii cu antecedente de tulburări hemoragice (vezi pct. 4.5).

Hiponatremia poate apărea în urma tratamentului cu ISRS sau INRS, incluzând sertralina. În multe

cazuri, hiponatremia poate apărea ca urmare a unui sindrom de secreţie inadecvată de hormon antidiuretic (SIADH). Au fost raportate cazuri în care concentraţia plasmatică de sodiu a fost mai mică de 110 mmol/l. Pacienţii vârstnici prezintă un risc mai mare de a dezvolta hiponatremie în urma tratamentului cu ISRS şi INRS. De asemenea, pacienţii care utilizează diuretice sau cei cu depleţie volemică de altă cauză pot prezenta un risc mai mare (vezi pct 4.2). La pacienţii cu hiponatremie simptomatică, ar trebui luată în considerare oprirea tratamentului cu sertralină şi instituirea de măsuri medicale adecvate. Semnele şi simptomele hiponatremiei includ cefalee, dificultăţi de concentrare, deteriorarea memoriei, confuzie, stare de slăbiciune, instabilitate posturală care poate duce la cădere.

Semnele şi simptomele asociate cu cazuri acute şi/sau mai severe includ halucinaţii, sincopă,

convulsii, comă, stop respirator şi moarte.

Simptome de întrerupere apărute la oprirea tratamentului cu sertralină

La oprirea tratamentului apar simptomele de întrerupere obişnuite, mai ales dacă oprirea se face brusc

(vezi pct. 4.8). În studiile clinice, printre pacienţii trataţi cu sertralină, incidenţa reacţiilor de întrerupere raportate a fost de 23% la cei care au întrerupt tratamentul cu sertralină, comparativ cu 12% la cei care au continuat să utilizeze tratamentul cu sertralină.

Riscul apariţiei simptomelor de întrerupere poate fi dependent de mai mulţi factori, incluzând durata şi doza tratamentului, precum şi rata reducerii dozei. Cele mai frecvent raportate reacţii sunt ameţeli, tulburări senzoriale (incluzând parestezii), tulburări ale somnului (incluzând insomnie şi vise agitate), agitaţie sau anxietate, greaţă şi/sau vărsături, tremor şi cefalee. În general, aceste simptome sunt uşoare până la moderate; totuşi, la unii pacienţi pot fi severe ca intensitate. Simptomele apar de obicei în primele zile de la întreruperea tratamentului, dar au fost raportate, foarte rar, şi la pacienţi care au omis din greşeală o doză. În general, aceste simptome sunt auto-limitate şi dispar de obicei în decurs de 2 săptămâni, totuşi la unii pacienţi pot fi prelungite (2 - 3 luni sau mai mult). De aceea, este recomandabil ca doza de sertralină, la întreruperea tratamentului, să fie redusă treptat pe o perioadă de câteva săptămâni sau luni, în funcţie de necesităţile pacientului (vezi pct. 4.2).

Acatizie/agitaţie psihomotorie

Utilizarea sertralinei a fost asociată cu apariţia acatiziei, caracterizată printr-o agitaţie subiectivă

neplăcută sau dureroasă şi prin necesitatea de mişcare deseori însoţită de incapacitatea de a sta jos sau de a sta nemişcat. Această stare apare de cele mai multe ori chiar în primele săptămâni de tratament.

La pacienţii la care apar aceste simptome, creşterea dozei poate fi dăunătoare.

Sertralina este metabolizată în proporţie mare în ficat. Un studiu farmacocinetic cu administrare de

doze repetate la subiecţi cu ciroză uşoară compensată a arătat prelungirea timpului de înjumătăţire prin eliminare şi creşterea de aproximativ trei ori a ASC şi Cmax în comparaţie cu subiecţii normali. Nu există diferenţe semnificative de legare a proteinelor plasmatice între cele două grupuri. Sertralina trebuie utilizată cu atenţie la pacienţii cu afecţiuni hepatice. La pacienţii cu insuficienţă hepatică trebuie administrate doze mai mici sau la intervale mai mari de timp. Sertralina nu trebuie utilizată la pacienţi cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 4.2).

Sertralina este metabolizată în proporţie mare, iar excreţia prin urină a medicamentului nemetabolizat reprezintă o cale minoră de eliminare. La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată (clearance-ul creatininei 30-60 ml/min) sau cu insuficienţă renală moderată până la severă (clearance- ul creatininei 10-29 ml/min), în urma administrării de doze repetate, parametrii farmacocinetici (ASC0-24 sau Cmax) nu au prezentat modificări semnificative în comparaţie cu lotul martor. Nu este necesară ajustarea dozei de sertralină în funcţie de gradul insuficienţei renale.

În studiile clinice au fost incluşi peste 700 de pacienţi vârstnici (> 65 de ani). Profilul şi incidenţa reacţiilor adverse apărute la vârstnici au fost similare cu cele de la pacienţii mai tineri.

ISRS şi INRS, inclusiv sertralina, au fost totuşi asociaţi, cu unele cazuri de hiponatremie semnificativă

clinic la pacienţi vârstnici, ce pot fi expuşi unui risc mai mare de apariţie a acestui eveniment advers (vezi Hiponatremia la pct. 4.4).

Pacienţii cu diabet zaharat

La pacienţii cu diabet zaharat, tratamentul cu un ISRS poate modifica controlul glicemic, posibil ca

urmare a ameliorării simptomelor depresive. Se recomandă monitorizarea cu atenţie a controlului glicemic la pacienţii care utilizează sertralină şi poate fi necesară ajustarea dozei de insulină şi/sau de antidiabetice orale administrate concomitent.

Terapia electroconvulsivantă

Nu există studii clinice care să stabilească riscurile sau beneficiile asocierii terapiei electroconvulsivante cu sertralină.

Sucul de grapefruit

Nu este recomandată administrarea sertralinei cu suc de grapefruit (vezi pct. 4.5).

Interferenţa cu testele de screening pentru urină

La pacienţii aflaţi în tratament cu sertralină au fost raportate rezultate fals-pozitive pentru benzodiazepine la testele de screening din urină prin metode imunologice. Acest lucru se datorează lipsei de specificitate a testelor de screening. Rezultate fals-pozitive la aceste teste pot să apară în următoarele zile după întreruperea tratamentului cu sertralină. Teste de confirmare, cum ar fi cromatografia/spectrometria de masă, diferenţiază sertralina de benzodiazepine.

ISRS, inclusiv sertralina, pot afecta dimensiunea pupilară determinând midriază. Acest efect midriatic

are potenţial de micşorare a unghiului ocular determinând creşterea presiunii intraoculare şi glaucom cu unghi închis, în special la pacienţii predispuşi. Prin urmare, sertralina trebuie folosită cu precauţie la pacienţii cu glaucom cu unghi închis sau cu antecedente de glaucom.

Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS)/inhibitorii recaptării serotoninei și noradrenalinei (IRSN) pot cauza simptome de disfuncție sexuală (vezi pct. 4.8). Au existat raportări privind disfuncție sexuală de lungă durată în care simptomele s-au menținut în pofida întreruperii administrării ISRS/IRSN.

Contraindicaţii

Inhibitori de monoaminoxidază

IMAO ireversibili non-selectivi (de exemplu selegilina)

Sertralina nu trebuie să fie utilizată în asociere cu IMAO ireversibili non-selectivi, cum ar fi selegilina.

Tratamentul cu sertralină nu trebuie să fie iniţiat cel puţin 14 zile după întreruperea tratamentului cu

un IMAO ireversibil (non-selectiv). Administrarea sertralinei trebuie să fie întreruptă timp de cel puţin 7 zile înainte de începerea tratamentului cu un IMAO ireversibil non-selectiv (vezi pct. 4.3) Inhibitori MAO - A reversibili, selectivi (moclobemida)

Din cauza riscului de sindrom serotoninergic, sertralina nu trebuie asociată cu un IMAO reversibil şi selectiv, cum este moclobemida. După un tratament cu un inhibitor de MAO reversibil, poate fi utilizată o perioadă de întrerupere mai scurtă de 14 zile înainte de iniţierea tratamentului cu sertralină.

Se recomandă ca administrarea sertralinei să fie întreruptă cu cel puţin 7 zile înainte de începerea tratamentului cu un IMAO reversibil (vezi pct. 4.3).

IMAO reversibili, non-selectivi (linezolid)

Antibioticul linezolid este un slab IMAO reversibil şi non-selectiv şi nu trebuie administrat la pacienţii

trataţi cu sertralină (vezi pct. 4.3).

S-au raportat reacţii adverse severe la pacienţii la care a fost recent întrerupt tratamentul cu IMAO şi început cel cu sertralină, sau care au avut întrerupt tratamentul cu sertralină înainte de iniţierea celui cu IMAO. Aceste reacţii au inclus tremor, mioclonii, diaforeză, greaţă, vărsături, eritem facial, ameţeli,

hipertermie şi caracteristici asemănătoare cu sindromul neuroleptic malign, convulsii, şi deces.

Pimozidă

Într-un studiu folosind o doză unică mică de pimozidă (2 mg), administrată concomitent cu sertralina,

au fost observate concentraţii plasmatice crescute de pimozidă cu aproximativ 35%. Aceste concentraţii crescute nu au fost asociate cu nici o modificare a ECG. Deoarece nu se cunoaşte mecanismul de producere al acestei interacţiuni, datorită indicelui terapeutic îngust al pimozidei, administrarea concomitentă de setralină şi pimozidă este contraindicată (vezi pct. 4.3).

Administrarea concomitentă cu sertralina nu este recomandată pentru:

Deprimante ale SNC şi alcool etilic

Administrarea concomitentă de sertralină 200 mg pe zi nu a potenţat efectele alcoolului etilic,

carbamazepinei, haloperidolului sau fenitoinei asupra performanţei cognitive şi psihomotorii la subiecţii normali; cu toate acestea, nu se recomandă administrarea concomitentă de sertralină şi alcool etilic.

Alte medicamente serotoninergice

Vezi pct. 4.4.

Se recomandă prudenţă la utilizarea fentanil în anestezia generală sau când este administrat pentru tratamentul durerii cronice.

Într-un studiu clinic controlat cu placebo efectuat la voluntari sănătoşi, administrarea concomitentă de

sertralină şi litiu nu a modificat semnificativ farmacocinetica litiului, dar a avut ca rezultat o creştere a incidenţei tremorului în comparaţie cu placebo, indicând o posibilă interacţiune farmacodinamică. Se recomandă monitorizarea atentă a pacienţilor la care se administrează concomitent sertralină şi litiu.

Într-un studiu clinic efectuat la voluntari sănătoşi, controlat cu placebo, s-a arătat că administrarea

cronică de sertralină 200 mg pe zi nu determină inhibarea semnificativă clinic a metabolizării fenitoinei. Totuşi, au fost raportate câteva cazuri de pacienţi în tratament cu sertralină cu expunere mare la fenitoină; ca urmare, după iniţierea tratamentului cu sertralină se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice de fenitoină în vederea ajustării corespunzătoare a dozelor de fenitoină. În plus, administrarea concomitentă de fenitoină poate determina scăderea concentraţiei plasmatice de sertralină. Nu poate fi exclus faptul că alţi inductori ai citocromului CYP3A4, de exemplu fenobarbital, carbamazepină, sunătoare, rifampicină pot determina o scădere a nivelului concentraţiei plasmatice a sertralinei.

Triptani

După punerea pe piaţă, rareori au fost raportate cazuri de pacienţi care au prezentat slăbiciune,

hiperreflexibilitate, incoordonare, confuzie, anxietate şi agitaţie după administrarea de sertralină în asociere cu sumatriptan. Simptome ale sindromului serotoninergic pot apărea şi la administrarea altor medicamente din aceeaşi clasă (triptani). Dacă asocierea de sertralină şi triptani este absolut necesară, se recomandă supravegherea atentă a pacientului (vezi pct 4.4).

Administrarea concomitentă de sertralină 200 mg pe zi şi warfarină a avut ca rezultat o creştere mică, dar semnificativă statistic a timpului de protrombină, care în câteva cazuri rare a dezechilibrat valoarea INR. Având în vedere acest lucru, se recomandă monitorizarea atentă a timpului de protrombină când

se iniţiază sau se întrerupe tratamentul cu sertralină.

Alte interacţiuni medicamentoase, digoxină, atenolol, cimetidină

Administrarea concomitentă cu cimetidină a determinat o scădere substanţială a clearance-ului de

sertralină. Semnificaţia clinică a acestor modificări nu este încă cunoscută. Sertralina nu are nici un efect asupra capacităţii de beta-blocare adrenergică a atenololului. Nu s-a observat nici un fel de interacţiune la administrarea concomitentă a 200 mg sertralină zilnic cu digoxină.

Medicamente care afectează funcţia plachetară

Riscul de sângerare poate creşte în cazul administrării concomitente de ISRS, inclusiv sertralină şi

medicamente care acţionează asupra funcţiei plachetare (cum sunt AINS, acidul acetilsalicilic şi ticlopidina) sau alte medicamente care pot creşte riscul sângerărilor (vezi pct. 4.4).

Sertralina poate acţiona ca un inhibitor uşor-moderat al CYP 2D6. Administrarea cronică de sertralină 50 mg pe zi a arătat o creştere moderată (în medie 23% - 37%) a concentraţiilor plasmatice la starea de echilibru ale desipraminei (un marker al activităţii izoenzimei CYP 2D6). Interacţiuni clinice relevante pot să apară cu alte substraturi ale CYP 2D6 cu un indice terapeutic îngust, care includ clasa 1C de antiaritmice cum sunt propafenona şi flecainida, antidepresivele triciclice şi antipsihoticele tipice, în special la doze mai mari de sertralină.

Sertralina nu acţionează ca un inhibitor al CYP 3A4, CYP 2C9, CYP 2C19 şi CYP 1A2 la un nivel semnificativ clinic. Acest lucru a fost confirmat de studii de interacţiune in-vivo, cu substraturi ale CYP3A4 (cortizolul endogen, carbamazepina, terfenadina, alprazolamul), cu substratul CYP2C19

diazepam şi substraturile CYP2C9 tolbutamida, fenitoina şi glibenclamida. Studiile in vitro indică faptul că sertralina are un potenţial mic sau nu are potenţial de a inhiba CYP 1A2.

Într-un studiu clinic încrucişat desfăşurat la opt voluntari japonezi sănătoşi, care au primit zilnic trei

pahare cu suc de grapefruit, concentraţia plasmatică a sertralinei a crescut până la aproximativ 100%.

De aceea, consumul de suc de grapefruit trebuie evitat în timpul tratamentului cu sertralină (vezi pct.

4.4).

Pe baza studiilor de interacţiune cu sucul de grapefruit, nu se poate exclude faptul că administrarea

concomitentă de sertralină şi inhibitori potenţi ai CYP3A4, de exemplu, inhibitori de protează, ketoconazol, itraconazol, posaconazol, voriconazol, claritromicină, telitromicină şi nefazodonă, va determina creşteri chiar mai mari ale expunerii sertralinei. Această situaţie este aplicabilă şi în cazul inhibitorilor moderaţi ai CYP3A4, de exemplu aprepitant, eritromicină, fluconazol, verapamil şi diltiazem. Administrarea de inhibitori potenţi ai CYP3A4 trebuie evitată pe parcursul tratamentului cu sertralină.

Concentraţiile plasmatice ale sertralinei cresc cu aproximativ 50% în cazul metabolizatorilor

enzimatici lenţi pentru CYP2C19, comparativ cu metabolizatorii enzimatici rapizi (vezi pct. 5.2). Nu poate fi exclusă interacţiunea cu inhibitorii puternici de CYP2C19, de exemplu omeprazol, lansoprazol, pantoprazol, rabeprazol, fluoxetină, fluvoxamină.

Nu există studii adecvate, controlate la femei gravide. Totuşi, cantitatea mare de date nu a evidenţiat inducerea de către sertralină a malformaţiilor congenitale. Studiile la animale au arătat prezenţa unor efecte asupra reproducerii, datorate probabil toxicităţii materne cauzate de acţiunea farmacodinamică a substanţei şi/sau acţiunea farmacodinamică directă a substanţei asupra fetusului (vezi pct. 5.3).

S-a raportat faptul că utilizarea sertralinei în timpul sarcinii determină simptome asemănătoare

simptomelor de întrerupere la unii nou-născuţi ai căror mame au fost tratate cu sertralină. Acest fenomen a fost observat şi la celelalte antidepresive ISRS. Administrarea sertralinei nu este recomandată în sarcină, decât dacă starea clinică a mamei este de aşa natură încât beneficiile estimate depăşesc riscul potenţial.

Dacă utilizarea sertralinei de către mamă continuă în ultimele stadii de sarcină, în special în al treilea

trimestru, nou-născuţii trebuie ţinuţi sub supraveghere. Următoarele simptome pot apărea la nou- născutul a cărui mamă a utilizat sertralină în ultimele stadii de sarcină: sindrom de detresă respiratorie, cianoză, apnee, convulsii, temperatură instabilă, alăptare dificilă, vărsături, hipoglicemie, hipertonie, hipotonie, hiperreflexie, tremor, apăsare nervoasă, iritabilitate, letargie, plâns constant, somnolenţă şi tulburări de somn. Aceste simptome pot apărea datorită altor efecte serotoninergice sau simptomelor de întrerupere. Complicaţiile apar imediat sau foarte curând (<24 ore) după naştere, în majoritatea cazurilor.

Studiile epidemiologice au sugerat că utilizarea ISRS în timpul sarcinii, în special în ultimul trimestru de sarcină, poate creşte riscul de hipertensiune pulmonară persistentă la nou-născut (HTPN). Riscul a fost constatat în aproximativ 5 cazuri din 1000 de sarcini. La nivelul populaţiei generale, HTPN apare la 1 - 2 cazuri din 1000 de sarcini.

Datele publicate referitoare la concentraţia sertralinei în laptele matern au arătat că mici cantităţi de

sertralină şi de N-demetilsertralină, metabolitul sertralinei, au fost excretate în lapte. În general, concentraţiile plasmatice ale acestora la sugar au fost neglijabile sau nedetectabile, cu o singură excepţie a unui sugar la care concentraţia plasmatică a atins aproximativ 50% din concentraţia plasmatică maternă (dar fără a avea un efect cardiac notabil asupra sugarului). Până la această dată, nu au fost raportate reacţii adverse asupra sănătăţii sugarilor alăptaţi de mame aflate în tratament cu sertralină, dar riscul nu poate fi exclus. Administrarea sertralinei mamelor care alăptează nu este recomandată, decât dacă, în urma deciziei medicului, beneficiile depăşesc riscul potenţial.

Datele din studiile la animale nu au arătat un efect al sertralinei asupra fertilităţii (vezi pct. 5.3).

Rapoartele privind utilizarea unor ISRS la om au arătat un efect asupra calităţii spermei, care este reversibil. Nu a fost observat până în prezent un impact asupra fertilităţii la om.

Studiile clinice farmacologice au arătat că sertralina nu are nici o influenţă asupra performanţelor

psihomotorii. Totuşi, deoarece medicamentele psihotrope pot diminua capacitatea fizică sau mentală necesară îndeplinirii unor activităţi potenţial riscante, cum sunt conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor, pacientul trebuie avertizat în consecinţă.

Greaţa este reacţia adversă cel mai frecvent întâlnită. În tratamentul tulburărilor de anxietate socială,

disfuncţia sexuală (eşecul ejaculării) la bărbaţi a fost întâlnită la 14% din pacienţii trataţi cu sertralină comparativ cu 0% la cei trataţi cu placebo. Aceste reacţii adverse sunt dependente de doză şi sunt tranzitorii adeseori pe parcursul continuării tratamentului.

Profilul reacţiilor adverse cel mai frecvent observate în studii dublu-orb controlate cu placebo, la pacienţii cu TOC, tulburare de panică, SPT şi tulburare de anxietate socială a fost similar cu cel observat în studiile clinice la pacienţii cu depresie.

În Tabelul 1, sunt prezentate reacţiile adverse apărute după punerea pe piaţă (frecvenţa necunoscută) şi

din studiile clinice controlate cu placebo (la un număr total de 2542 pacienţi în tratament cu sertralină şi 2145 pacienţi cu placebo) pentru depresie, TOC, tulburări de panică, SPT şi tulburare de anxietate socială.

Unele dintre reacţiile adverse prezentate în Tabelul 1 pot scădea în intensitate şi frecvenţă odată cu continuarea tratamentului şi, în general, nu duc la oprirea tratamentului.

Tabelul 1: reacţii adverse

Frecvenţa reacţiilor adverse observate în studiile clinice controlate cu placebo în depresie, TOC, tulburări de panică, SPT şi tulburare de anxietate socială. Analiză globală şi experienţă după punerea pe piaţă (frecvenţă necunoscută).

Foarte Frecvente Mai puţin Rare F o a r t e Cu frecvenţă

Frecvente frecvente (≥1/10000 şi rare necunoscută

(≥1/10) (≥1/100 şi (≥1/1000 şi <1/1000) (<1/10000) <1/10) <1/100) Infecţii şi infestări

Faringită Infecţii ale Diverticulită,

tractului Gastroenterită, respirator Otită medie superior, Rinită

Tumori benigne, maligne (incluzând chisturi şi polipi)

Neoplasm+

Limfadenopatie Leucopenie,

Trombocitopeni

e Tulburări ale sistemului imunitar

Reacţii

anafilactoide, Reacţii alergice,

Alergie

Hiperprolactine

mie, Hipotiroidism şi

sindrom de secreţie inadecvată de ADH

Foarte Frecvente Mai puţin Rare F o a r t e Cu frecvenţă

Frecvente frecvente (≥1/10000 şi rare necunoscută

(≥1/10) (≥1/100 şi (≥1/1000 şi <1/1000) (<1/10000) <1/10) <1/100) Tulburări metabolice şi de nutriţie

Anorexie, Hipercolesterole

Apetit mie, Diabet zaharat

alimentar Hipoglicemie crescut* Tulburări psihice

Halucinaţii*, Tulburări de

Insomnie Depresie*, Paronirie

Stare conversie, (19%) Depersonaliz

euforică*, Dependenţă de are Apatie, medicamente,

Coşmaruri,

Gândire Psihoze*,

Anxietate*,

Agitaţie*, anormală Agresivitate*,

Paranoia, Ideaţie

Nervozitate,

suicidară/Compo Libidou scăzut*, rta

ment Bruxism

suicidar***, Somnambulism,

Ejaculare

prematură Tulburări ale sistemului nervos

Ameţeli Parestezie*, Convulsii*, Comă*, Tulburări de

(11%), Tremor, Contracţii Coreoatetoză, motilitate Somnolenţ Hipertonie, musculare Dischinezie, (incluzând involuntare* Hiperestezie, simptome

ă (13%), Disgeuzie, Tulburări de , Coordonare Tulburări extrapiramidale

Cefalee atenţie anormală, senzoriale cum sunt

(21%)* Hiperchinezi hiperchinezie,

e, Amnezie, hipertonie, Hipoestezie* distonie,

, Tulburări bruxism sau de vorbire, tulburări de Ameţeli mers),

posturale, Sincopă.

Migrenă* De asemenea,

au fost raportate semne şi simptome asociate sindromului serotoninergic sau sindromului neuroleptic malign, în unele Foarte Frecvente Mai puţin Rare F o a r t e Cu frecvenţă

Frecvente frecvente (≥1/10000 şi rare necunoscută

(≥1/10) (≥1/100 şi (≥1/1000 şi <1/1000) (<1/10000) <1/10) <1/100) situaţii asociate administrării concomitente de medicamente serotoninergi ce, şi anume: agitaţie, confuzie, diaforeză, diaree, febră, hipertensiune arterială, rigiditate şi tahicardie.

Acatisie şi

agitaţie psihomotorie (vezi pct. 4.4).

Spasm vascular

cerebral (inclusiv sindrom de vasoconstricţie cerebrală reversibilă şi sindrom Call- Fleming).

Tulburări Midriază* Glaucom, Maculopatie

vizuale Tulburări lacrimale, Scotom,

Diplopie,

Fotofobie,

Hifemă,

Tulburări de

vedere, Pupile inegale

Tinitus* Dureri în

ureche Tulburări cardiace

Palpitaţii* Tahicardie Infarct

miocardic, Foarte Frecvente Mai puţin Rare F o a r t e Cu frecvenţă

Frecvente frecvente (≥1/10000 şi rare necunoscută

(≥1/10) (≥1/100 şi (≥1/1000 şi <1/1000) (<1/10000) <1/10) <1/100) Bradicardie,

Tulburări

cardiace Tulburări vasculare

Bufeu * Hipertensiun Ischemie Sângerări

e arterială*, periferică anormale (cum

Eritem facial sunt epistaxis,

hemoragii gastrointestinale sau hematurie) Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

Căscat* Bronhospas Laringospasm, Boală

m*, Hiperventilaţie, pulmonară Dispnee, Hipoventilaţie, interstiţială

Epistaxis Stridor, Disfonie,

Singultus

Diaree Dureri Esofagită, Melenă, Pancreatită

(18%), abdominale* Disfagie, Hematochezie, Vărsături*, Hemoroizi, Stomatită,

Greaţă

(24%), Constipaţie* Hipersecreţi Ulceraţia limbii, Xerostomie Dispepsie, e salivară, Tulburări

Flatulenţă Tulburări dentare, Glosită, (14%)

linguale, Ulceraţii ale gurii Eructaţie

Disfuncţie Evenimente

hepatică hepatice grave (incluzând hepatită, icter şi insuficienţă hepatică) Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Erupţii Edem Dermatită, Rare rapoarte

cutanate periorbitar*, Dermatită de reacţii tranzitorii*, Purpură*, buloasă, Erupţie adverse Hiperhidroză Alopecie*, cutanată cutanate severe

Transpiraţie foliculară, (RACS) de

rece, Piele Textură anormală exemplu, uscată, a părului, Miros sindrom Urticarie* anormal al pielii Stevens-

Johnson şi

necroliză epidermică, Foarte Frecvente Mai puţin Rare F o a r t e Cu frecvenţă

Frecvente frecvente (≥1/10000 şi rare necunoscută

(≥1/10) (≥1/100 şi (≥1/1000 şi <1/1000) (<1/10000) <1/10) <1/100) Edem

angioneurotic, Edem facial,

Fotosensibi

litate, Reacţii cutanate, Prurit Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

Mialgie Osteoartrită, Tulburări osoase Artralgie,

Slăbiciune Crampe

musculară, musculare Dureri de

spate, Spasme

musculare Tulburări renale şi ale căilor urinare

Nicturie, Oligurie,

Retenţie Incontinenţă

urinară*, urinară*, Ezitare Poliurie, urinară

Polakiurie,

Tulburări de

micţiune Tulburări ale aparatului genital şi sânului **

Disfuncţie Hemoragie Menoragie, Ginecomastie,

Insuficienţ

sexuală, vaginală, Vulvovaginită Menstruaţii a ejaculării

Disfuncţie Disfuncţie atrofică, neregulate (14%)

erectilă sexuală Balanopostită, feminină Secreţii genitale, Priapism*,

Galactoree*

Oboseală Dureri Stare Hernie, Fibroză Edem periferic

toracice* generală de la locul injectării, (10%)* rău*, Toleranţă scăzută Frisoane, la medicamente,

Pirexie*, Tulburări de

Astenie*, mers,

Sete Evenimente ne-

evaluate Investigaţii diagnostice

Foarte Frecvente Mai puţin Rare F o a r t e Cu frecvenţă

Frecvente frecvente (≥1/10000 şi rare necunoscută

(≥1/10) (≥1/100 şi (≥1/1000 şi <1/1000) (<1/10000) <1/10) <1/100) Scăderi în Creşteri ale Rezultate

greutate*, concentraţiei anormale ale Creşteri în alanin testelor de greutate* aminotransferaze laborator,

i * şi aspartat Alterări ale aminotransferaze funcţiei i*. Spermă plachetare, anormală Creşterea colesterolemiei Leziuni şi intoxicaţii

Leziuni

Proceduri medicale şi chirurgicale

Vasodilataţie

procedurală Dacă evenimentul advers a apărut în depresie, TOC, tulburări de panică, SPT şi tulburare de

anxietate socială, termenul folosit a fost reclasificat prin termenul folosit în studiile de depresie + Un caz de neoplasm a fost raportat la un pacient care a fost tratat cu sertralină comparativ cu niciun caz la grupul placebo. * aceste reacţii adverse au apărut, de asemenea, şi în studiile după punerea pe piaţă

** numitorul foloseşte numărul de pacienţi din grupuri mixte: sertralină (1118 bărbaţi, 1424 femei) placebo (926 bărbaţi, 1219 femei) Pentru TOC, numai studii pe perioadă scurtă, de 1-12 săptămâni *** În timpul sau la scurt timp după încetarea tratamentului cu sertralină, s-au raportat cazuri de ideaţie suicidară şi comportamente de tip suicidar (vezi pct. 4. 4) Simptome de întrerupere apărute la oprirea tratamentului cu sertralină

Întreruperea tratamentului cu sertralină (mai ales dacă se face brusc) conduce în mod obişnuit la simptome de întrerupere. Cele mai frecvent raportate reacţii sunt ameţeala, tulburările senzoriale (incluzând parestezia), tulburări ale somnului (incluzând insomnia şi visele agitate), agitaţia sau anxietatea, greaţa şi/sau vărsăturile, tremorul şi cefaleea. În general, aceste evenimente sunt uşoare până la moderate şi autolimitate; cu toate acestea, la unii pacienţi pot fi severe şi/sau prelungite. De aceea, este recomandabil ca atunci când tratamentul nu mai este necesar, doza de sertralină să fie redusă treptat (vezi pct. 4.2 și pct. 4.4).

ISRS şi INRS, inclusiv sertralina, au fost asociaţi cu unele cazuri de hiponatremie semnificativă clinic

la pacienţi vârstnici, care pot fi expuşi unui risc mai mare de apariţie a acestui eveniment advers (vezi pct. 4.4).

În studiile clinice în care au fost incluşi peste 600 de pacienţi copii şi adolescenţi trataţi cu sertralină, profilul general al reacţiilor adverse a fost similar cu cel din studiile la pacienţi adulţi. Următoarele reacţii adverse au fost raportate din studiile controlate (n = 281 pacienţi trataţi cu sertralină):

Foarte frecvente (≥1/10): cefalee (22%), insomnie (21%), diaree (11%) şi greaţă (15%)

Frecvente (≥1/100 şi <1/10): dureri toracice, manie, pirexie, vărsături, anorexie, labilitate afectivă, agresivitate, agitaţie, nervozitate, tulburări de atenţie, ameţeală, hiperchinezie, migrenă, somnolenţă, tremor, tulburări vizuale, senzaţie de gură uscată, dispepsie, coşmar, oboseală, incontinenţă urinară, erupţii cutanate tranzitorii, acnee, epistaxis, flatulenţă.

Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100): ECG cu interval QT prelungit, tentativă de suicid, convulsii,

tulburări extrapiramidale, parestezii, depresie, halucinaţii, purpură, hiperventilaţie, anemie, alterări ale funcţiei hepatice, alaninaminotransferază crescută, cistită, herpes simplex, otită externă, otalgii, dureri oculare, midriază, stare generală de rău, hematurie, erupţii cutanate pustuloase, rinită, leziuni, greutate scăzută, spasme musculare, vise anormale, apatie, albuminurie, polakiurie, poliurie, dureri ale sânului, tulburări menstruale, alopecie, dermatită, modificări cutanate, miros anormal al pielii, urticarie, bruxism, eritem facial.

Frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile): enurezis

Reacţii adverse de clasă

Studiile epidemiologice care au fost efectuate în principal la pacienţi cu vârsta de 50 de ani şi peste au

arătat un risc crescut de fracturi osoase la pacienţii care au primit ISRS şi ATC. Nu se cunoaşte mecanismul care conduce la apariţia acestui risc.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro.

Pe baza datelor existente, sertralina a demonstrat o marjă largă de siguranţă în caz de supradozaj. S-a raportat administrarea de supradoze de până la 13,5 g sertralină în monoterapie. S-au raportat decese în cazul supradozajului sertralinei, îndeosebi în cazul asocierii cu alte medicamente şi/sau alcool. În consecinţă, orice supradozaj trebuie tratat intensiv.

Simptomele supradozajului constau în efectele mediate de serotonină, cum sunt somnolenţă, tulburări

gastrointestinale (greaţă şi vărsături), tahicardie, tremor, agitaţie şi ameţeli. Mai puţin frecvent a fost raportată comă.

Nu există nici un antidot specific pentru sertralină. Dacă este necesar, se asigură permeabilitatea şi

funcţionarea căilor respiratorii, oxigenarea şi ventilaţia adecvată. Cărbunele activat, care poate fi folosit împreună cu un purgativ, poate fi la fel sau chiar mai eficace decât lavajul gastric şi trebuie luat în considerare în tratamenul supradozajului. Inducerea emezei nu este recomandată. Se recomandă monitorizarea cardiacă şi a semnelor vitale, în paralel cu tratamentul simptomatic general şi de susţinere. Datorită volumului mare de distribuţie al sertralinei este improbabil ca diureza forţată, dializa, hemoperfuzia sau exsanguinotransfuzia să ofere vreun beneficiu.

Grupa farmacoterapeutică: Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), codul ATC: N06AB06.

In vitro, sertralina este un inhibitor puternic şi selectiv al captării neuronale de serotonină (5-HT), ceea

ce are ca rezultat potenţarea efectelor 5-HT la animale. Sertralina are efecte foarte slabe asupra recaptării neuronale de noradrenalină şi dopamină. La doze clinice, sertralina blochează captarea de serotonină în trombocitele umane. La animale este lipsită de activitate stimulantă, sedativă sau anticolinergică şi nu este cardiotoxică. În studii controlate la voluntari sănătoşi, sertralina nu a produs sedare şi nu a interferat cu performanţa psihomotorie. În concordanţă cu inhibarea selectivă a captării de 5-HT, sertralina nu creşte activitatea catecolaminergică. Sertralina nu are afinitate pentru receptorii muscarinici (colinergici), serotoninergici, dopaminergici, adrenergici, histaminergici, GABA-ergici (acid gama amino butiric) sau benzodiazepinici. Administrarea cronică de sertralină la animale s-a asociat cu scăderea funcţiei receptorilor cerebrali noradrenergici, aşa cum s-a observat şi la alte medicamente eficace clinic în tratamentul depresiei sau obsesiei.

Nu s-a demonstrat că sertralina prezintă potenţial de dependenţă. Într-un studiu la subiecţi umani,

randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo, ce compara potenţialul de apariţie al abuzului la sertralină, alprazolam sau d-amfetamină, s-a observat că sertralina nu produce efecte subiective pozitive indicatoare ale unui potenţial de dependenţă. Pe de altă parte, la subiecţii care au fost trataţi cu alprazolam şi amfetamină s-a observat o rată a fenomenelor de dependenţă, euforie sau potenţial de dependenţă semnificativ mai mare decât la grupul placebo. Sertralina nu determină nici apariţia fenomenelor de stimulare şi anxietate, ce sunt asociate administrării de d-amfetamină, nici a fenomenelor de sedare şi alterarea funcţiei psihomotorii, ce sunt asociate administrării de alprazolam.

Sertralina nu are acţiune stimulantă asupra maimuţelor Rhesus care sunt dresate să-şi administreze cocaină şi nici nu poate substitui d-amfetamina sau pentobarbitalul ca stimul discriminativ la maimuţele Rhesus.

Tulburări depresive majore

Într-un studiu deschis, de 8 săptămâni au fost înrolaţi pacienţi cu depresie trataţi în ambulator şi care

au prezentat un răspuns terapeutic la sârşitul unei faze iniţiale de tratament cu sertralină 50 - 200 mg pe zi. Aceşti pacienţi (N=295) au fost randomizaţi pentru continuarea tratamentului timp de 44 săptămâni în cadrul unui studiu dublu-orb cu sertralină 50-200 mg pe zi sau cu placebo. Rata de recăderi a fost statistic semnificativ mai mică la pacienţii trataţi cu sertralină decât în cazul grupului tratat cu placebo. Doza medie pentru cei care au terminat tratamentul a fost de 70 mg pe zi. Procentul de pacienţi care au răspuns la tratament (definit ca fiind acei pacienţi care nu au prezentat recăderi) pentru grupul tratat cu sertralină şi cel tratat cu placebo a fost de 83,4% şi respectiv 60,8%.

Stres post-traumatic (SPT)

Date combinate din 3 studii privind SPT în populaţia generală au arătat că bărbaţii au o rată de răspuns mai mică decât femeile. În două dintre aceste studii generale, ratele de răspuns la sertralină versus placebo la bărbaţi şi femei au fost similare (femei: 57,2% comparativ cu 34,5%; bărbaţi: 53,9% comparativ cu 38,2%). Numărul de bărbaţi şi de femei din populaţia generală cumulat din studii a fost de 184, respectiv 430 şi prin urmare rezultatele la femei sunt mai robuste, cele de la bărbaţi fiind asociate cu alte variabile iniţiale (abuzul mai mare de medicaţie, durata mai lungă, surse de traumă, etc.) care sunt corelate cu efectul redus.

TOC la copii şi adolescenţi

Siguranţa şi eficacitatea sertralinei (50 - 200 mg pe zi) au fost evaluate în tratamentele copiilor din

ambulatoriu (cu vârste cuprinse între 6 şi 12 ani) şi adolescenţilor (13 - 17 ani) fără depresie, cu tulburare obsesiv compulsivă (TOC). După o săptămâna de introducere într-un studiu orb cu placebo, pacienţii au fost randomizaţi pentru douăsprezece săptămâni de tratament cu doză flexibilă fie cu sertralină, fie cu placebo. Pacienţii selectaţi pentru grupul tratat cu sertralină au arătat o îmbunătăţire semnificativ mai mare decât cei din grupul placebo în ceea ce priveşte scorurile Children`s Yale Brown Obsessive Compulsive Scale CY-BOCS (p = 0,005), NIMH Global Obsessive Compulsive

Scale (p = 0,019), CGI Improvement (p = 0.002). În plus, s-a observat o tendinţă mai mare de

îmbunătăţire în grupul cu sertralină comparativ cu grupul placebo pe scala CGI Severity (p = 0,089).

Pentru CY-BOCS, scorurile medii iniţiale şi modificarea faţă de scorurile iniţiale pentru grupul cu

placebo au fost de 22,25 ± 6,15, respectiv -3,4 ± 0,82, în timp ce pentru grupul cu sertralină, acestea au fost de 23,36 ± 4,56, respectiv -6,8 ± 0,87. Într-o analiză ulterioară studiului, cei care au răspuns la tratament, definiţi ca pacienţi cu o scădere mai mare de 25% pe scala CY-BOCS (măsură a eficacităţii principale) de la valoarea iniţială la valoarea finală, au fost 53% din grupul de pacienţi trataţi cu sertralină comparativ cu 37% din grupul de pacienţi cu placebo (p = 0,03).

Datele privind siguranţa pe termen lung şi eficacitatea nu sunt disponibile pentru populaţia de copii şi

adolescenţi.

Nu există date disponibile pentru copii cu vârsta sub 6 ani.

Sertralina prezintă o farmacocinetică proporţională cu doza, în intervalul de dozaj cuprins între 50 şi

200 mg. La bărbaţi, în urma administrării unei doze orale unice zilnice de 50 până la 200 mg timp de 14 zile, concentraţiile plasmatice maxime ale sertralinei (Cmax) sunt atinse la 4,5 până la 8,4 ore după administrare. Alimentaţia nu modifică semnificativ biodisponibilitatea sertralinei din comprimatele filmate.

Aproximativ 98% din medicamentul aflat în circulaţie este legat de proteinele plasmatice.

Sertralina suferă o metabolizare intensă la primul pasaj hepatic.

Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică al sertralinei este de aproximativ 26 ore (interval 22-36 ore).

În concordanţă cu timpul de înjumătăţire prin eliminare, se produce o acumulare aproximativ dublă

până la atingerea concentraţiei constante, care apare după o săptămână de administrare a unei doze unice zilnice.

Timpul de înjumătăţire al N-demetilsertralinei este de 62 până la 104 ore. Atât sertralina, cât şi N-

demetilsertralina sunt metabolizate în proporţie mare la om, iar metaboliţii rezultaţi sunt excretaţi în fecale şi urină în cantităţi egale. Doar o mică parte ( 0,2%) de sertralină nemetabolizată este excretată prin urină.

Pacienţi copii şi adolescenţi cu TOC

Farmacocinetica sertralinei a fost studiată la 29 pacienţi copii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 12 ani şi la

32 pacienţi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 13 şi 17 ani. Pacienţilor le-a fost crescută treptat doza până la 200 mg pe zi în 32 zile, fie li s-a administrat o doză iniţială de 25 mg crescută treptat, fie li s-a administrat o doză iniţială de 50 mg crescută treptat. Dozajele de 25 mg şi de 50 mg au fost tolerate în egală măsură. La atingerea concentraţiei constante pentru doza de 200 mg, concentraţia plasmatică a sertralinei în grupul de vârstă 6 - 12 ani a fost mai mare cu 35% comparativ cu cel de vârstă 13 - 17 ani şi cu 21% mai mare decât în grupul adult de referinţă. Nu au existat diferenţe semnificative privind clearance-ul între băieţi şi fete. Ca urmare, la copii sunt recomandate o doză de iniţiere mică şi paşi de creştere a dozei de câte 25 mg, mai ales la cei cu greutate corporală mică. Doza pentru adolescenţi poate fi aceeaşi ca la adulţi.

Adolescenţi şi vârstnici

Profilul farmacocinetic la adolescenţi sau persoane vârstnice nu este diferit semnificativ de cel al

adulţilor cu vârste cuprinse între 18 şi 65 de ani.

La pacienţi cu afectare hepatică, timpul de înjumătăţire al sertralinei este prelungit şi ASC creşte de aproximativ trei ori (vezi pct. 4.2 și pct. 4.4).

La pacienţii cu insuficienţă renală moderat-severă, nu a fost demonstrată o acumulare semnificativă de sertralină.

Datele nonclinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale

farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi carcinogenitatea.

Studiile de toxicitate asupra funcţiei de reproducere la animale nu au arătat nici o dovadă de

teratogenitate sau reacţii adverse asupra fertilităţii masculine. Fetotoxicitatea observată se datorează probabil toxicităţii materne. Supravieţuirea post-natală a puilor şi greutatea corporală au scăzut doar în primele zile după naştere. S-a demonstrat că mortalitatea post-natală precoce se datorează expunerii in-utero începând din ziua a 15-a a sarcinii. Întârzierile identificate în dezvoltarea post-natală a puilor din femelele tratate se datorează probabil efectelor asupra femelelor şi, prin urmare, nu sunt relevante pentru om.

Hidrogenofosfat de calciu dihidrat

Celuloză microcristalină

Hidroxipropilceluloză

Amidonglicolat de sodiu tip A

Stearat de magneziu

Polisorbat 80

Dioxid de titan (E 171)

Hipromeloză 6cP

Nu este cazul.

3 ani

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

Cutie cu 3 blistere din PVC-PVdC/Al a câte 10 comprimate filmate.

Fără cerinţe speciale.

LANNACHER HEILMITTEL Ges.m.b.H.

Schloßplatz 1, 8502 Lannach, Austria

ADJUVIN 50 mg

12348/2019/01 ADJUVIN 100 mg

12349/2019/01

Autorizare-Decembrie 2011

Reînnoire - August 2019

August 2019

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro .