ADAGIN FORTE 400mg comprimate filmate TEVA - prospect medicament

Adagin Forte 400 mg comprimate filmate

Fiecare comprimat filmat conţine ibuprofen 400 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Comprimat filmat.

Comprimate filmate ovale, biconvexe, de culoare albă, cu o linie mediană pe una din feţe.

Comprimatul poate fi divizat în două doze egale.

Durere uşoară până la moderată, cum sunt cefaleea, incluzând migrena, durerea de dinţi.

Cele mai mici doze eficace trebuie utilizate pentru cea mai scurtă perioadă necesară ameliorării

simptomelor (vezi pct. 4.4).

Acest medicament este destinat numai pentru utilizarea de scurtă durată, nu mai mult de 7 zile, la

adulți. Dacă simptomele persistă sau se agravează trebuie să vă adresaţi medicului.

Dacă un adolescent necesită administrarea acestui medicament pentru mai mult de 3 zile, sau dacă

simptomele se înrăutățesc, trebuie să vă adresați medicului.

Durere uşoară până la moderată şi febră

Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani (≥40 kg):

200-400 mg ibuprofen administrat într-o priză unică sau de 3-4 ori pe zi, la intervale de 4 până la 6 ore. În migrenă, dozele trebuie să fie: 400 mg ibuprofen administrat într-o priză unică, dacă este necesar 400 mg la intervale de 4 până la 6 ore.

Doza maximă zilnică nu trebuie să depăşească 1200 mg.

200-400 mg de 1-3 ori pe zi la intervale de 4 până la 6 ore, la nevoie. Doza maximă zilnică nu trebuie să depăşească 1200 mg.

Adagin Forte 400 mg comprimate filmate nu trebuie administrat copiilor cu vârsta sub 12 ani.

AINS trebuie administrate cu deosebită atenţie la pacienţii vârstnici care sunt mult mai predispuşi la

evenimente adverse şi prezintă risc crescut de hemoragii gastro-intestinale potenţial letale, ulceraţii sau perforaţii (vezi pct. 4.4). Dacă tratamentul este considerat necesar, trebuie utilizată cea mai mică doză pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor. Tratamentul trebuie reevaluat la intervale regulate şi întrerupt dacă nu se observă un beneficiu sau dacă apar manifestări de intoleranţă.

La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată, doza trebuie menţinută la cea mai mică

valoare posibilă pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor şi funcţia renală trebuie monitorizată. (Pentru pacienţi cu insuficienţă renală severă, vezi pct. 4.3).

La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată, doza va fi menţinută la cea mai mică

valoare posibilă pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor şi funcţia hepatică trebuie monitorizată. (Pentru pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, vezi pct. 4.3).

Mod de administare

Comprimatul trebuie înghiţit cu un pahar de apă în timpul mesei sau după masă.

Ibuprofenul este contraindicat la pacienţii cu:

- hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

- antecedente de reacţii de hipersensibilitate (de exemplu, astm bronşic, rinită, urticarie sau angioedem) la acid acetilsalicilic sau alte AINS

- antecedente de hemoragii sau perforaţii gastro-intestinale legate de terapia anterioară cu AINS

- ulcer gastro-duodenal activ/hemoragie activă sau antecedente de ulcer gastro-duodenal recurent/hemoragie recurentă (două sau mai multe episoade distincte de ulceraţii sau hemoragii dovedite)

- insuficienţă hepatică sau renală severă (filtrare glomerulară sub 30 ml/min)

- insuficienţă cardiacă severă (Clasa IV clasificarea NYHA) sau coronaropatii

- trimestrul trei de sarcină (vezi pct. 4.6)

- deshidratare semnificativă (determinată de vărsături, diaree sau consum insuficient de lichide)

- hemoragie cerebrovasculară sau altă hemoragie activă

- tulburări de coagulare a sângelui de cauză necunoscută

Pacienţii cu astm bronşic vor cere sfatul medicului înainte de a utiliza ibuprofen (vezi mai jos).

Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin administrarea celei mai mici doze eficace pentru cea

mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile gastro-intestinale şi cardiovasculare prezentate mai jos). Pacienţii trataţi cu AINS pe termen lung trebuie investigaţi medical regulat în vederea monitorizării evenimentelor adverse.

Ibuprofenul trebuie administrat numai după o evaluare strictă a raportului beneficiu/risc în următoarele

situaţii:

- lupus eritematos sistemic (LES) sau alte afecţiuni autoimune;

- tulburare congenitală în metabolismul porfirinei (de exemplu, porfirie acută intermitentă);

- primul şi al doilea trimestru de sarcină;

- alăptare.

Se va acorda o atenţie deosebită în următoarele cazuri:

- afecţiuni gastro-intestinale, inclusiv afecţiune intestinală inflamatorie cronică (colită ulcerativă, boala Crohn);

- insuficienţă cardiacă şi hipertensiune arterială;

- funcţie renală redusă;

- disfuncţie hepatică;

- tulburări de hematopoieză;

- tulburări de coagulare a sângelui;

- alergie, febra fânului, congestie cronică a mucoasei nazale, vegetaţii adenoide, boală respiratorie obstructivă cronică sau astm bronşic;

- imediat după intervenţii chirurgicale majore.

Siguranța gastro-intestinală:

Utilizarea de ibuprofen concomitent cu AINS, inclusiv cu inhibitori selectivi de 2-ciclooxigenază,

trebuie evitată.

Hemoragia, ulceraţia sau perforaţia gastro-intestinală, care poate fi letală, a fost raportată pentru toate

AINS şi în orice moment al tratamentului, cu sau fără simptome de alarmă sau antecedente de

evenimente gastro-intestinale grave.

Riscul de hemoragie, ulceraţie sau perforaţie gastro-intestinală este mai mare odată cu creşterea

dozelor de AINS, la pacienţii cu antecedente de ulcer, în special dacă a fost complicat cu hemoragie sau perforaţie (vezi pct. 4.3) şi la vârstnici. La aceşti pacienţi, tratamentul trebuie iniţiat cu cea mai mică doză disponibilă.

La aceşti pacienţi şi, de asemenea, la pacienţii care necesită administrarea concomitentă de doze mici

de acid acetilsalicilic sau alte medicamente care pot creşte riscul de afecţiuni gastro-intestinale, trebuie luată în considerare terapia asociată cu protectoare gastrice (de exemplu, misoprostol sau inhibitori de pompă de protoni) (vezi mai jos şi pct. 4.5).

Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinală, în special vârstnicii, trebuie să raporteze orice

simptome abdominale neobişnuite (în special hemoragia gastro-intestinală), mai ales în stadiile iniţiale ale tratamentului.

Se recomandă precauţie la pacienţii cărora li se administrează tratament concomitent cu medicamente

care pot creşte riscul de ulceraţie sau hemoragie, cum sunt corticosteroizii orali, anticoagulantele de tipul warfarinei sau heparinei, inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei sau medicamentele antiagregante antiplachetare, cum este acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).

Tratamentul trebuie întrerupt în cazul în care apare hemoragia sau ulceraţia gastro-intestinală la

pacienţii aflaţi în tratament cu ibuprofen.

AINS trebuie administrate cu precauţie la pacienţii cu antecedente de afecţiuni gastro-intestinale

(colită ulcerativă, boală Crohn), deoarece pot determina exacerbarea acestor afecţiuni (vezi pct. 4.8).

Vârstnicii prezintă o frecvenţă crescută a reacţiilor adverse la AINS, în special a hemoragiei şi

perforaţiei gastro-intestinale, care pot fi letale (vezi pct. 4.2).

La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară până

la moderată sunt necesare monitorizare şi recomandări adecvate, deoarece raportările au arătat că tratamentul cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană, hipertensiune arterială şi edem.

Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari (2400 mg/zi), se poate

asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral). În general, studiile epidemiologice nu sugerează că o doză mai mică de ibuprofen (de exemplu, ≤ 1200 mg/zi) se asociază cu un risc crescut de evenimente trombotice arteriale.

Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă (II-III NYHA), boală

cardiacă ischemică diagnosticată, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară trebuie trataţi cu ibuprofen numai după o evaluare atentă iar dozele mari (2400 mg/zi) trebuie evitate.

O evaluare atentă trebuie efectuată de asemenea înainte de iniţierea tratamentului de lungă durată la

pacienţii care prezintă factori de risc în ceea ce priveşte apariţia unor evenimente cardiovasculare (de exemplu, hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat şi fumat), în special dacă sunt necesare doze mari de ibuprofen (2400 mg/zi).

Au fost raportate cazuri de sindrom Kounis la pacienții tratați cu ibuprofen. Sindromul Kounis se

definește ca simptome cardiovasculare secundare unei reacții alergice sau de hipersensibilitate, asociate cu constricția arterelor coronare și cu potențial de a provoca infarct miocardic.

Inițierea tratamentului cu ibuprofen la pacienții deshidratați trebuie făcută cu precauție. Există un risc

de insuficiență renală la copii, adolescenți sau vârstnici deshidratați.

Ibuprofen poate determina retenţie de sodiu, potasiu şi lichid la pacienţii care nu au prezentat anterior

de tulburări renale datorate efectului acestui medicament asupra perfuziei renale. La pacienţii predispuşi, acesta poate determina edeme sau poate conduce chiar la insuficienţă cardiacă sau hipertensiune arterială.

Similar altor AINS, administrarea de lungă durată a ibuprofenului la animale a determinat necroză

papilară renală şi alte modificări renale patologice. La om, au fost raportate cazuri de nefrită interstiţială acută cu hematurie, proteinurie şi, episodic, sindrom nefrotic. De asemenea, s-au observat cazuri de toxicitate renală la pacienţii la care prostaglandinele joacă un rol compensator în menţinerea perfuziei renale. La aceşti pacienţi, administrarea de AINS poate determina o reducere dependentă de doză a formării prostaglandinelor şi, secundar, a fluxului sanguin renal care poate precipita decompensarea renală manifestă. Pacienţii cu riscul cel mai mare pentru această reacţie sunt cei cu disfuncţie renală, insuficienţă cardiacă, disfuncţie hepatică, cei care utilizează diuretice şi inhibitori ai ECA şi vârstnicii. Întreruperea tratamentului cu AINS este, în general, urmată de revenirea la starea

anterioară tratamentului.

Bronhospasmul, urticaria sau angioedemul pot fi precipitate sau se pot agarava la pacienţii cu, sau care

au avut în antecedente, astm bronşic, rinită cronică, sinuzită, polipoză nazală, vegetaţii adenoide sau afecţiuni alergice.

Pacienţii cu astm bronşic vor cere sfatul medicului înainte de a utiliza ibuprofen.

Reacţii adverse cutanate severe (RACS)

Reacţiile adverse cutanate severe (RACS), care includ dermatita exfoliativă, eritemul multiform,

sindromul Stevens-Johnson (SSJ), necroliza epidermică toxică (NET), reacție la medicamente cu eozinofilie și afectare sistemică (sindrom DRESS) și pustuloza exantematică generalizată acută (PEGA), care pot pune viața în pericol sau pot fi letale, au fost raportate în asociere cu utilizarea de ibuprofen (vezi pct. 4.8). Majoritatea acestor reacții au survenit în prima lună de tratament.

Dacă apar semne și simptome ce sugerează aceste reacții, ibuprofenul trebuie oprit imediat și luat în

considerare un tratament alternativ (după caz).

Mascarea simptomelor infecțiilor existente

Ibuprofen poate masca simptomele de infecție, ceea ce poate determina o inițiere întârziată a

tratamentului adecvat și astfel agravarea evoluției infecției. Acest lucru a fost observat în pneumonia bacteriană comunitară și complicațiile bacteriene ale varicelei. Când ibuprofenul este administrat pentru febră sau atenuarea durerii în asociere cu o infecție, se recomandă monitorizarea infecției. În ambulator, pacientul trebuie să se adreseze medicului dacă simptomele persistă sau se agravează.

Varicelă

În mod excepţional, varicela poate fi la originea infecţiilor cutanate grave şi a complicaţiilor de la

nivelul ţesuturilor moi. Până în prezent, nu poate fi exclus rolul contributiv al AINS în agravarea acestor infecţii. Prin urmare, se recomandă evitarea administrării ibuprofenului în varicelă.

S-au observat simptome de meningită aseptică, precum rigiditate a gâtului, cefalee, greață, vărsături,

febră sau dezorientare.

În cazuri rare, a fost raportată meningită aseptică la pacienți tratați cu ibuprofen. Deși această afecțiune

este mai probabilă la pacienții cu lupus eritematos sistemic (LES) și boli asemănătoare ale țesutului conjunctiv, a fost raportată și la pacienți fără boli cronice pre-existente.

În tratamentul de lungă durată, la utilizarea de doze mari de analgezice, poate să apară cefaleea care nu

trebuie tratată prin creşterea dozelor din acest medicament. În general, administrarea de rutină a analgezicelor, în special a asocierilor de mai multe substanţe analgezice diferite, poate determina leziuni renale permanente şi risc de insuficienţă renală (nefropatie determinată de analgezice).

Ibuprofen poate inhiba temporar agregarea plachetară şi prelungi timpul de sângerare. Prin urmare,

pacienţii cu deficite de coagulare sau cei aflaţi sub terapie cu anticoagulante trebuie atent monitorizaţi.

În cazul tratamentului de lungă durată cu ibuprofen, este necesară monitorizarea periodică a funcţiei

hepatice şi a celei renale, precum şi a hemogramei, în special la pacienţii cu risc mare.

Consumul de alcool etilic trebuie evitat întrucât acesta poate accentua reacţiile adverse ale AINS, în

special dacă acestea afectează tractul gastro-intestinal sau sistemul nervos central.

Acest medicament conține mai puțin de 1 mmol sodiu (23 mg) per comprimat filmat, adică este practic

“fără sodiu”.

Ibuprofenul (similar altor AINS) trebuie administrat numai cu precauție în asociere cu următoarele

substanţe:

Acid acetilsalicilic: Administrarea concomitentă de ibuprofen cu acid acetilsalicilic nu este

recomandată în general, din cauza probabilității crescute de apariție a reacțiilor adverse.

Date experimentale sugerează faptul că la administrare concomitentă, ibuprofen poate inhiba în mod

competitiv efectul dozei mici de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare. Deși există incertitudinii privind extrapolarea datelor ex vivo la situaţia clinică, nu poate fi exclusă posibilitatea ca utilizarea regulată și pe perioadă îndelungată a ibuprofenului să reducă efectul cardioprotector al dozelor mici de acid acetilsalicilic. Este puţin probabil ca utilizarea ocazională a ibuprofenului să aibă efecte relevante clinic (vezi pct. 5.1).

Alte AINS: datorită efectelor sinergice, utilizarea concomitentă a mai multor AINS poate creşte riscul

apariţiei ulcerelor gastro-intestinale şi hemoragiei. Prin urmare, administrarea concomitentă de ibuprofen cu alte AINS trebuie evitată (vezi pct. 4.4).

Anticoagulante: AINS pot creşte efectele anticoagulantelor, cum este warfarina sau heparina (vezi pct.

4.4). În cazul unui tratament concomitent, se recomandă monitorizarea statusului coagulării.

Antiagregante plachetare (Ticlopidină, Clopidogrel): AINS nu trebuie asociate cu antiagregantele

plachetare datorită riscului de efect aditiv la nivelul inhibării funcţiei plachetare. Riscul de sângerare gastro-intestinală este crescut.

Metotrexat: AINS inhibă secreţia tubulară renală a metotrexat şi anumite interacţiuni metabolice pot

apărea, având ca rezultat scăderea clearance-ului metotrexatului. Administrarea de Adagin Forte în decurs de 24 ore înainte sau după administrarea de metotrexat poate conduce la o concentraţie mărită de metotrexat şi la creşterea efectelor toxice ale acestuia. Prin urmare, administrarea concomitentă de AINS cu doze mari de metotrexat trebuie evitată. De asemenea, riscul potenţial de interacţiune la un

tratament cu doze mici de metotrexat trebuie evaluat, în special la pacienţii cu funcţie renală afectată.

În tratamentul asociat, trebuie monitorizată funcţia renală.

Fenitoină, litiu: administrarea concomitentă de ibuprofen cu fenitoină sau litiu poate creşte

concentraţia plasmatică a acestor medicamente. Este necesară verificarea concentraţiilor plasmatice ale litiului şi se recomandă controlul concentraţiilor plasmatice ale fenitoinei.

Glicozide cardiace (de exemplu, digoxin): AINS pot exacerba insuficienţa cardiacă, reduce rata de

filtrare glomerulară şi creşte concentraţiile plasmatice ale glicozidelor cardiace. Se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale digoxinului.

Diuretice şi antihipertensive: diureticele şi inhibitorii ECA pot creşte nefrotoxicitatea AINS. AINS pot

reduce efectul diureticelor şi al antihipertensivelor, inclusiv al inhibitorilor ECA şi al beta blocantelor.

La pacienţii cu funcţie renală redusă (de exemplu, pacienţi deshidrataţi sau pacienţi vârstnici cu funcţie

renală redusă), administrarea concomitentă a unui inhibitor al ECA şi a unui antagonist de angiotensină II cu un inhibitor de ciclooxigenază poate conduce la deteriorarea suplimentară a funcţiei rinichilor până la insuficienţă renală acută. În mod normal, aceasta este reversibilă. Prin urmare, o astfel de asociere trebuie utilizată numai cu prudenţă, în special la pacienţii vârstnici. Pacienţii vor fi instruiţi să consume o cantitate suficientă de lichide şi în perioada imediat următoare iniţierii terapiei asociate, trebuie luată în considerare monitorizarea periodică a parametrilor funcţiei renale.

Administrarea concomitentă de ibuprofen şi diuretice care economisesc potasiu sau inhibitori ai ECA

poate determina hiperkaliemie. Este necesară monitorizarea atentă a kaliemiei.

Aminoglicozide: AINS pot încetini eliminarea aminoglicozidelor şi creşte toxicitatea acestora.

Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS): risc crescut de apariţie a hemoragiei gastro-

intestinale (vezi pct. 4.4).

Ciclosporină: riscul de lezare a rinichiului de către ciclosporină creşte la administrarea concomitentă a

anumitor AINS. Acest efect nu poate fi exclus nici pentru asocierea ciclosporinei cu ibuprofen.

Colestiramină: tratamentul concomitent cu colestiramină şi ibuprofen conduce la absorbţia prelungită

şi redusă a ibuprofenului (25%). Medicamentele trebuie administrate la interval de cel puţin o oră unul de celălalt.

Tacrolimus: risc crescut de nefrotoxicitate.

Zidovudină: există dovezi ale unui risc crescut de apariţie a hemartrozelor şi hematoamelor la pacienţii

cu hemofilie HIV pozitivi care urmează tratament concomitent cu zidovudină şi ibuprofen. Pe durata administrării concomitente de zidovudină şi AINS, poate creşte riscul de hemotoxicitate. Se recomandă efectuarea hemogramei după 1-2 săptămâni de la iniţierea utilizării concomitente.

Mifepristonă: eficacitatea mifepristonei poate fi scăzută.

Probenecid sau sulfinpirazonă: poate cauza o întârziere în eliminarea ibuprofenului. Activitatea

uricozurică a acestor substanţe este redusă.

Antibiotice chinolone: pacienţii care utilizează AINS şi chinolone pot prezenta risc crescut de a

dezvolta convulsii.

Sulfoniluree: AINS pot creşte efectul hipoglicemiant al sulfonilureelor. În cazul unui tratament

concomitent, se recomandă monitorizarea glicemiei.

Corticosteroizi: risc crescut de apariţie a ulceraţiei sau hemoragiei gastro-intestinale (vezi pct. 4.4).

Utilizarea concomitentă de ibuprofen cu inhibitori ai CYP2C9 poate crește expunerea la ibuprofen

(substrat pentru CYP2C9). Într-un studiu efectuat cu voriconazol şi fluconazol (inhibitori ai CYP2C9), s-a arătat o creştere a expunerii la ibuprofen-S(+) cu aproximativ 80 până la 100%. Trebuie luată în considerare o reducere a dozei de ibuprofen atunci când se administrează concomitent inhibitori puternici ai CYP2C9, în special atunci când se administrează doze mari de ibuprofen cu voriconazol sau cu fluconazol.

Alcool etilic, bisfosfonaţi şi oxpentifilină (pentoxifilină): pot potenţa reacţiile adverse gastro-intestinale

şi riscul de apariţie a hemoragiei şi ulceraţiei.

Baclofen: creştere a toxicităţii baclofenului.

Ginkgo biloba: Poate potența riscul de sângerare la asocierea cu AINS.

Inhibarea sintezei de prostaglandine poate avea o influenţă negativă asupra sarcinii şi/sau a dezvoltării

embrionare/fetale. Datele din studii epidemiologice sugerează o creştere a riscului de avort spontan, de malformaţii cardiace şi de gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandină la începutul sarcinii. Riscul absolut de malformaţii cardiovasculare a crescut de la mai puţin de 1% la aproximativ 1,5%. Se presupune că riscul creşte în raport de doză şi de durata tratamentului. La animale, administrarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandină a avut drept rezultat creşterea numărului de sarcini pierdute pre- şi postimplant şi a letalităţii embrio-fetale. În plus, la animalele cărora li s-a administrat un inhibitor al sintezei de prostaglandină în timpul organogenezei a fost raportată creşterea incidenţei diverselor malformaţii, inclusiv cardiovasculare.

Începând cu a 20-a săptămână de sarcină, utilizarea ibuprofenului poate provoca oligohidramnios ca

urmare a disfuncției renale fetale. Acest lucru poate apărea la scurt timp după inițierea tratamentului și este, de obicei, reversibil după întreruperea acestuia. În plus, au fost raportate cazuri de constricție a canalului arterial după tratamentul din al doilea trimestru, dintre care majoritatea s-au remis după încetarea tratamentului. Prin urmare, pe durata primului şi a celui de al doilea trimestru de sarcină, ibuprofenul nu trebuie administrat decât dacă este absolut necesar. Dacă ibuprofenul este utilizat de către o femeie care încearcă să rămână gravidă sau în timpul primul şi al celui de al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât mai mică şi durata tratamentului să fie cât mai scurtă posibil.

Monitorizarea antenatală pentru oligohidramnios și constricția canalului arterial trebuie luată în

considerare după expunerea la ibuprofen timp de câteva zile începând cu săptămâna a 20-a de sarcină.

Ibuprofenul trebuie întrerupt dacă este prezent oligohidramniosul sau constricția canalului arterial.

În al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandină pot expune fătul la:

- toxicitate cardiopulmonară (constricția/închiderea prematură a canalului arterial şi hipertensiune pulmonară);

- disfuncţie renală (vezi mai sus); mama şi nou-născutul, la sfârşitul sarcinii, la:

- o posibilă prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant care poate să apară chiar şi la doze foarte mici.

- inhibarea contracţiilor uterine, cu întârzierea nașterii sau prelungirea travaliului.

În consecinţă, ibuprofenul este contraindicat în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină (vezi pct.

4.3. și 5.3).

Ibuprofen este excretat în laptele matern, dar la doze terapeutice în timpul tratamentului de scurtă

durată, riscul de afectare a sugarului pare puţin probabil. Cu toate acestea, dacă se recomandă un tratament de lungă durată, trebuie luată în considerare întreruperea definitivă a alăptării la sân.

Există unele dovezi care indică faptul că medicamentele care inhibă ciclooxigenaza/sinteza de

prostaglandine pot determina reducerea fertilităţii la femei printr-un efect asupra ovulaţiei. Acest efect este reversibil la întreruperea tratamentului.

Ca urmare a tratamentului cu ibuprofen, la unii pacienți timpul de reacție poate fi afectat întrucât la

doze mari se pot manifesta reacţii adverse precum fatigabilitate, somnolenţă, vertij şi tulburări de vedere. Acest lucru trebuie luat în considerare în situațiile în care este necesară vigilență crescută, de exemplu, în conducerea autovehiculelor. Acest efect este potenţat în cazul consumului concomitent de alcool etilic.

Cele mai frecvente evenimente adverse observate sunt de natură gastro-intestinală Greaţă, vărsături,

diaree, flatulenţă, constipaţie, dispepsie, durere abdominală, melenă, hematemeză, stomatită ulcerativă, exacerbare a colitei şi bolii Crohn (vezi pct. 4.4) au fost raportate după administrare. Gastrita, ulcerul gastro-duodenal, perforația gasto-intestinală au fost observate mai puţin frecvent.

Ulcerul gastro-intestinal, perforaţia sau sângerarea gastro-intestinală pot fi uneori letale, în special la

pacienții vârstnici (vezi pct 4.4).

Majoritatea reacţiilor adverse sunt dependente de doză. În special, riscul de apariţie a sângerărilor

gastro-intestinale depinde de doză şi durata tratamentului. Pentru alţi factori de risc cunoscuţi, vezi pct. 4.4.

Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari (2400 mg/zi), se poate

asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).

Edemul, hipertensiunea arterială şi insuficienţa cardiacă au fost raportate în asociere cu tratamentul cu

Reacţiile adverse cel puţin posibil asociate cu administrarea ibuprofen sunt prezentate pe

aparate, sisteme şi organe şi frecvenţă utilizând convenţia MedDRA:

Evaluarea reacţiilor adverse se bazează pe următoarele frecvenţe de apariţie:

Foarte frecvente (1/10)

Frecvente (1/100 şi <1/10)

Mai puţin frecvente (1/1000 şi <1/100)

Rare (1/10000 şi <1/1000)

Foarte rare (<1/10000)

Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)

Clasificare pe sisteme și Frecvență Reacții adverse

organe Infecţii şi infestări Mai puțin frecvente Rinită

Rare Meningită aseptică (vezi pct. 4.4)

Tulburări hematologice şi Foarte rare Tulburări de hematopoieză: leucopenie,

limfatice trombocitopenie, neutropenie agranulocitoză, anemie aplastică, anemie hemolitică (Primele simptome sau semne pot include: febră, durere în gât, ulceraţii la nivelul mucoasei bucale, simptome asemănătoare gripei, fatigabilitate severă, hemoragie nazală şi cutanată) Tulburări ale sistemului Mai puțin frecvente Reacţii de hipersensibilitate

imunitar Rare Reacţie anafilactică Tulburări psihice Mai puțin frecvente Insomnie, anxietate

Rare Depresie, confuzie

Tulburări ale sistemului Frecvente Cefalee, amețeli

nervos Mai puțin frecvente Paraestezie, somnolență Rare Nevrită optică

Tulburări oculare Mai puțin frecvente Tulburări vizuale

Rare Neuropatie optică toxică

Tulburări acustice şi Mai puțin frecvente Tulburări ale auzului

vestibulare Rare Tinitus, vertij Tulburări cardiace Foarte rare Insuficienţă cardiacă, infarct miocardic (vezi

pct. 4.4) Cu frecvență Sindrom Kounis

necunoscută Tulburări vasculare Foarte rare Hipertensiune arterială

Tulburări respiratorii, toracice Mai puțin frecvente Astm bronșic, bronhospasm, dispnee

şi mediastinale Tulburări gastro-intestinale Frecvente Dispepsie, diaree, greață, vomă, durere

abdominală, flatulență, constipație, melenă, hematemeză, hemoragie gastro-intestinală, complicaţii ale diverticulitei de la nivelul intestinului gros (perforaţie, fistulă) Mai puțin frecvente Gastrită, ulcer duodenal, ulcer gastric,

ulcerație bucală, perforaţie gastro- intestinală Foarte rare Pancreatită, esofagită, stricturi intestinale

Cu frecvență Exacerbare a colitei și bolii Crohn

necunoscută Tulburări hepatobiliare Mai puțin frecvente Hepatită, icter, funcția hepatică anormală

Rare Leziuni hepatice

Foarte rare Insuficiență hepatică

Afecţiuni cutanate şi Frecvente Erupție cutanată

ale ţesutului subcutanat Mai puțin frecvente Urticarie, prurit, purpură, angioedem, reacții de fotosensibilitate Foarte rare Reacții adverse cutanate severe (RACS-uri)

(care includ eritemul polimorf, sindromul Stevens-Johnson și necroliza epidermică

toxică) Cu frecvență Reacție la medicament cu eozinofilie și

necunoscută simptome sistemice (sindrom DRESS) Pustuloză exantematică generalizată acută

(PEGA) Tulburări renale şi ale căilor Mai puțin frecvente Nefrotoxicitate în forme variate de exemplu,

urinare nefrită tubulo-interstițială, sindrom nefrotic și insuficiență renală Tulburări generale și la Frecvente Oboseală

nivelul locului de Rare Edeme administrare Rare Creştere a uremiei, a valorilor serice ale

transaminazelor şi fosfatazei alcaline, scăderea valorilor hemoglobinei şi hematocritului, Investigații diagnostice

inhibarea agregării plachetare, timp de sângerare prelungit, scăderea calcemiei, creşterea uricemiei Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478- RO

e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro

Majoritatea pacienţilor care au ingerat o cantitate importantă clinic de AINS vor manifesta cel mult

greaţă, vărsături, durere epigastrică sau mai rar, diaree. De asemenea, pot să apară tinitus, cefalee, ameţeli, vertij şi hemoragie gastro-intestinală. În cazuri de intoxicare gravă, toxicitatea se manifestă la nivelul sistemului nervos central prin somnolenţă şi episodic, prin excitaţie şi dezorientare sau comă.

Episodic, pacienţii pot manifesta convulsii. De asemenea, copiii pot dezvolta convulsii mioclonice. În

intoxicaţia gravă poate apărea acidoză metabolică şi timpul de protombină/INR poate fi prelungit, posibil datorită activităţii factorilor de coagulare. Pot apărea insuficienţă renală acută, leziuni hepatice, hipotensiune arterială, depresie respiratorie şi cianoză. La pacienţii cu astm bronşic, există posibilitatea exacerbării astmului bronşic.

Tratamentul trebuie să fie simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale şi include menţinerea căilor

respiratorii libere şi monitorizarea semnelor cardiace şi vitale până la stabilizarea acestora. Lavajul gastric sau administrarea orală de cărbune activat sunt indicate dacă pacientul se prezintă în decurs de o oră de la ingestia a mai mult de 400 mg per kg corp. Dacă ibuprofenul a fost deja absorbit, trebuie administrate substanţe alcaline pentru a se favoriza excreţia de acid ibuprofenic în urină. Dacă convulsiile sunt frecvente sau prelungite, trebuie administrat intravenos diazepam sau lorazepam.

Pentru astm bronşic, trebuie administrate bronhodilatoare. Nu există antidot specific.

Grupa farmacoterapeutică: antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene; derivaţi de acid propionic.

Codul ATC: M01AE01

Ibuprofen este un AINS cu acţiune antiinflamatoare, analgezică şi antipiretică. Modelele animale de

studiu a durerii şi inflamaţiei arată că ibuprofenul inhibă eficace sinteza de prostaglandine. La om, ibuprofenul reduce durerea, posibil determinată de inflamaţie sau conexă acesteia, edemul şi febra.

Ibuprofenul exercită un efect inhibitor asupra sintezei de prostaglandine prin inhibarea activităţii

ciclooxigenazei. În plus, ibuprofenul are efect inhibitor asupra agregării plachetare indusă de ADP (adenozin difosfat) sau colagen.

Date experimentale sugerează că ibuprofen, la administrare concomitentă cu acid acetilsalicilic, poate

inhiba în mod competitiv efectul unei doze mici de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare.

Anumite studii de farmacodinamică au arătat că atunci când se administrează o doză unică de 400 mg

ibuprofen cu 8 ore înainte sau 30 de minute după o doză de acid acetilsalicilic cu eliberare imediată (81 mg), apare o scădere a efectului acidului acetilsalicilic asupra formării de tromboxan sau asupra agregării plachetare. Deși există incertitudini legate de extrapolarea datelor ex vivo la situaţia clinică, nu poate fi exclusă posibilitatea ca utilizarea regulată și pe perioadă îndelungată să reducă efectul cardioprotector al dozelor mici de acid acetilsalicilic. Se consideră că este puţin probabil ca utilizarea ocazională de ibuprofen să aibă efecte relevante clinic (vezi pct. 4.5).

Ibuprofenul inhibă sinteza de prostaglandine din uter, reducând astfel presiunea intrauterină de repaus

şi activă, contracţiile uterine periodice şi cantitatea de prostaglandine eliberate în circulaţie. Se presupune că aceste modificări explică atenuarea durerilor menstruale. Ibuprofenul inhibă sinteza renală de prostaglandine care poate conduce la insuficienţă renală, retenţie de lichide şi insuficienţă cardiacă la pacienţii cu risc (vezi pct. 4.3).

Prostaglandinele au legătură cu ovulaţia şi, prin urmare, utilizarea medicamentelor inhibitoare ale

sintezei de prostaglandine pot afecta fertilitatea la femei (vezi pct. 4.4, pct. 4.6 și pct. 5.3).

Ibuprofenul este absorbit rapid din tractul gastro-intestinal, valoarea concentraţiilor plasmatice maxime

fiind atinsă la 1-2 ore de la administrare.

Ibuprofenul este rapid distribuit în întregul organism. Legarea de proteinele plasmatice este de

aproximativ 99%.

Ibuprofenul este metabolizat la nivel hepatic (hidroxilare, carboxilare).

La indivizii sănătoşi, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 2,5 ore.

Metaboliţii farmacologic inactivi sunt excretaţi, în principal, pe cale renală (90%), dar şi prin bilă.

Ibuprofen fiind un medicament cunoscut şi larg utilizat, siguranţa preclinică a acestuia este bine

documentată.

În studiile la animale, toxicitatea subcronică şi cronică a ibuprofenului, a demonstrat, în principal,

leziuni şi ulcere la nivelul tractului gastro-intestinal.

Testele in vitro şi in vivo nu au demonstrat efecte semnificative clinic privind mutagenitatea

ibuprofenului. Mai mult, nu s-au observat efecte carcinogene la şoarece şi şobolani.

Ibuprofen inhibă ovulaţia la iepuri şi afectează nidarea la diferite specii de animale (iepure, şobolan şi

şoarece). În testele de reproducere efectuate la şobolani şi iepuri, ibuprofenul traversează placenta.

Când este utilizat în doze toxice la mamă, malformaţiile apar mai frecvent (de exemplu, defecte septale

ventriculare).

Celuloză microcristalină

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Hidroxipropilceluloză

Laurilsulfat de sodiu

Croscarmeloză sodică

Talc

Film de acoperire (Opadry alb 06B28499)

Hipromeloză

Macrogol 400

Dioxid de titan (E 171)

Nu este cazul.

3 ani.

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

Cutii cu blistere din PVC opac/Al.

Cutii cu blistere din PVC transparent/Al.

Flacoane (polietilenă) cu capac din polipropilenă.

Mărimea ambalajelor:

Blistere: 6, 10, 12 comprimate filmate.

Flacoane: 10 comprimate filmate.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Fără cerinţe speciale.

Teva B.V.

Swensweg 5, 2031 GA Haarlem, Țările de Jos

7162/2014/01-07

Reînnoire autorizației: Noiembrie 2014

Iulie 2024