ACTONEL 75mg comprimate filmate ACTAVIS - prospect medicament

Actonel 75 mg comprimate filmate

Fiecare comprimat filmat conţine risedronat de sodiu 75 mg (echivalent cu acid risedronic 69,6 mg).

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Comprimat filmat

Comprimat filmat oval, de culoare roz, cu dimensiunea de 11,7 x 5,8 mm, marcat cu 'RSN” pe o faţă şi cu '75 mg” pe cealaltă faţă.

Tratamentul osteoporozei la pacientele aflate în perioada de postmenopauză cu risc crescut de fracturi (vezi pct. 5.1).

La adulţi, doza recomandată este de un comprimat de 75 mg, administrat oral, două zile consecutive pe lună. Primul comprimat trebuie administrat în aceeaşi zi a fiecărei luni, urmat de al doilea comprimat în ziua următoare.

Nu este necesară ajustarea dozelor, deoarece biodisponibilitatea, distribuţia şi eliminarea au fost similare la vârstnici (cu vârsta peste 60 de ani) şi la subiecţii mai tineri. Acest fapt s-a demonstrat şi la pacientele foarte vârstnice, cu vârsta de 75 de ani şi peste, aflate în perioada de postmenopauză.

La pacienţii cu insuficienţă renală de la uşoară la moderată nu este necesară ajustarea dozelor. La pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul plasmatic al creatininei mai mic de 30 ml/min) este contraindicată administrarea de risedronat de sodiu (vezi pct. 4.3 și pct. 5.2).

Risedronatul de sodiu nu este recomandat pentru utilizare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani, din cauza datelor insuficiente privind siguranţa şi eficacitatea (vezi şi pct. 5.1).

- Absorbţia risedronatului de sodiu este influenţată de prezenţa alimentelor şi a cationilor polivalenţi (vezi pct. 4.5) şi, ca urmare, pentru a asigura o absorbţie adecvată, pacientele trebuie să utilizeze Actonel 75 mg înainte de micul dejun, cu cel puţin 30 de minute înainte de orice aliment, alt medicament sau băutură (exceptând apa plată) din ziua respectivă. Apa plată este singura băutură cu care trebuie luat comprimatul de Actonel 75 mg. Trebuie luat în considerare faptul că unele tipuri de apă minerală pot avea o concentraţie mare de calciu şi, de aceea, nu trebuie folosite (vezi pct. 5.2).

- În cazul în care se omite o doză, pacientele trebuie instruite să ia comprimatul de Actonel 75 mg în dimineaţa imediat următoare zilei în care şi-au amintit, doar în cazul în care perioada de timp până la administrarea dozelor programate în următoarea lună nu este mai mică de 7 zile. Ulterior, pacientele vor relua administrarea comprimatului de Actonel 75 mg în două zile consecutive pe lună, din ziua în care se făcea în mod obişnuit administrarea.

- Dacă perioada până la administrarea dozelor de Actonel 75 mg programate în luna următoare este mai mică de 7 zile, atunci pacientele trebuie să aştepte până la momentul administrării dozelor din luna următoare şi apoi să continue administrarea Actonel 75 mg, în două zile consecutive ale fiecărei luni, conform schemei terapeutice iniţiale.

- Nu trebuie administrate trei comprimate în aceeaşi săptămână.

Comprimatul trebuie înghiţit întreg şi nu trebuie supt sau mestecat. Pentru a favoriza tranzitul comprimatului până în stomac, Actonel 75 mg trebuie administrat în ortostatism, cu un pahar cu apă plată (≥120 ml). Pacientele nu trebuie să se aşeze în clinostatism timp de 30 de minute după administrarea comprimatului (vezi pct. 4.4). Administrarea suplimentară de calciu şi vitamina D trebuie luată în considerare, dacă aportul alimentar este inadecvat.

Nu a fost stabilită durata optimă a tratamentului cu bifosfonaţi pentru osteoporoză. Necesitatea continuării tratamentului trebuie reevaluată periodic, în funcţie de beneficiile şi riscurile potenţiale ale administrării risedronatului, pentru fiecare caz în parte, în special după 5 sau mai mulţi ani de utilizare.

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Hipocalcemie (vezi pct. 4.4).

Sarcină şi alăptare.

Insuficienţă renală severă (clearance-ul plasmatic al creatininei <30 ml/min).

Alimentele, băuturile (altele decât apa plată) şi medicamentele care conţin cationi polivalenţi (de exemplu calciu, magneziu, fier şi aluminiu) interferează cu absorbţia bifosfonaţilor şi nu trebuie administrate concomitent cu Actonel 75 mg (vezi pct. 4.5). Pentru a atinge eficacitatea scontată, este necesară respectarea cu stricteţe a recomandărilor privind administrarea (vezi pct. 4.2).

Eficacitatea bifosfonaţilor în tratamentul osteoporozei este corelată cu prezenţa unei densităţi minerale osoase scăzute şi/sau cu numărul fracturilor prevalente. Vârsta înaintată sau factorii de risc pentru fracturi, prezenţi izolat, nu constituie un motiv de iniţiere a tratamentului osteoporozei cu bifosfonaţi. La pacientele foarte vârstnice (cu vârsta >80 de ani), dovezile în sprijinul eficacităţii bifosfonaţilor, incluzând risedronatul de sodiu, sunt limitate (vezi pct. 5.1).

Bifosfonaţii au fost asociaţi cu esofagită, gastrită, ulceraţii esofagiene şi ulceraţii gastro-duodenale. De aceea, este necesară prudenţă:

- la pacientele cu antecedente de afecţiuni esofagiene, care întârzie tranzitul sau golirea esofagiană, cum sunt stricturile esofagiene sau acalazia.

- la pacientele care nu pot sta în ortostatism timp de cel puţin 30 de minute după administrarea comprimatului.

- dacă se administrează risedronat la pacienţi cu afecţiuni esofagiene sau ale tractului gastro- intestinal superior, active sau recente (inclusiv esofag Barrett diagnosticat).

Medicii curanţi trebuie să atenţioneze pacientele asupra importanţei respectării instrucţiunilor de administrare şi alertării în cazul apariţiei semnelor sau simptomelor unei posibile reacţii esofagiene. Pacientele trebuie sfătuite să solicite imediat asistenţă medicală în cazul în care dezvoltă simptome de iritaţie esofagiană, cum sunt disfagie, odinofagie, durere retrosternală sau pirozis nou apărut sau agravat.

Hipocalcemia trebuie tratată înainte de începerea tratamentului cu Actonel 75 mg. Alte tulburări ale metabolismului osos sau mineral (de exemplu disfuncţie paratiroidiană, hipovitaminoză D) trebuie tratate în momentul începerii terapiei cu Actonel 75 mg.

Osteonecroza de maxilar, în general asociată cu o extracţie dentară şi/sau infecţie locală (incluzând osteomielită), a fost raportată la pacienţii cu neoplasm care utilizau scheme de tratament ce conţineau bifosfonaţi cu administrare, în principal, intravenoasă. De asemenea, mulţi dintre aceşti pacienţi utilizau chimioterapie şi tratament cu corticosteroizi. Osteonecroza de maxilar a fost raportată, de asemenea, la pacienţii cu osteoporoză trataţi cu bifosfonaţi administraţi pe cale orală.

La pacienţii cu factori de risc asociaţi (de exemplu neoplasm, chimioterapie, radioterapie, tratament cu corticosteroizi, igienă orală deficitară), înaintea începerii tratamentului cu bifosfonaţi, trebuie luată în considerare o examinare dentară şi măsuri preventive stomatologice adecvate.

În timpul tratamentului, aceşti pacienţi trebuie să evite, dacă este posibil, procedurile stomatologice invazive. La pacienţii care dezvoltă osteonecroză de maxilar în timpul tratamentului cu bifosfonaţi, chirurgia dentară poate exacerba afecţiunea. Nu există date disponibile care să susţină că întreruperea administrării de bifosfonaţi va minimaliza riscul de osteonecroză de maxilar la pacienţii care necesită intervenţii chirurgicale stomatologice. Planul de măsuri terapeutice pentru fiecare pacient trebuie ghidat de judecata clinică a medicului curant, în funcţie de evaluarea individuală a raportului risc/beneficiu.

În cursul tratamentului cu bifosfonați au fost raportate cazuri de osteonecroză a canalului auditiv extern, în special în asociere cu terapia de lungă durată. Factorii de risc posibili pentru osteonecroza canalului auditiv extern includ utilizarea corticosteroizilor și chimioterapia și/sau factorii de risc locali, cum sunt infecțiile sau traumatismele. Trebuie luată în considerare posibilitatea de apariție a osteonecrozei canalului auditiv extern la pacienții cărora li se administrează bifosfonați, care prezintă simptome auriculare, inclusiv infecții cronice ale urechii.

În timpul tratamentului cu bifosfonaţi, au fost raportate fracturi atipice subtrohanterice şi de diafiză femurală, în special la pacienţii care urmează un tratament pe termen lung pentru osteoporoză. Aceste fracturi transversale sau oblice scurte pot apărea oriunde de-a lungul femurului, imediat de sub trohanterul mic până imediat deasupra platoului supracondilar. Aceste fracturi apar în urma unui traumatism minor sau în absenţa unui traumatism, iar unii pacienţi prezintă durere la nivelul coapsei sau la nivel inghinal, frecvent asociată cu aspecte imagistice de fracturi de stres, prezente cu săptămâni până la luni de zile înainte de apariţia unei fracturi femurale complete. Fracturile sunt frecvent bilaterale; de aceea, la pacienţii trataţi cu bifosfonaţi, la care s-a confirmat apariţia unei fracturi de diafiză femurală, trebuie examinat femurul contralateral. A fost raportată, de asemenea, vindecarea insuficientă a acestor fracturi. La pacienţii la care se suspicionează o fractură femurală atipică până la finalizarea evaluării trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu bifosfonaţi pe baza aprecierii raportului risc-beneficiu individual. În timpul tratamentului cu bifosfonaţi, pacienţii trebuie sfătuiţi să raporteze orice durere la nivelul coapsei, şoldului sau la nivel inghinal, iar orice pacient care prezintă astfel de simptome trebuie evaluat pentru o fractură femurală incompletă.

Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol sodiu (23 mg) pe comprimat filmat, adică practic 'nu conține sodiu”.

Nu s-au efectuat studii specifice privind interacţiunile medicamentoase, însă în cursul studiilor clinice efectuate nu s-au raportat interacţiuni semnificative clinic cu alte medicamente.

Administrarea concomitentă de medicamente care conţin cationi polivalenţi (de exemplu calciu, magneziu, fier şi aluminiu) va interfera cu absorbţia risedronatului de sodiu (vezi pct. 4.4).

Risedronatul de sodiu nu se metabolizează sistemic, nu este inductor enzimatic al citocromului P450 şi se leagă în proporţie mică de proteinele plasmatice.

În studiile de fază III efectuate cu risedronat de sodiu, administrat zilnic la pacienţii cu osteoporoză, a fost raportată utilizarea acidului acetilsalicilic sau a altor antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) la 33%, respectiv 45% dintre pacienţi. În studiul de fază III care compara administrarea de risedronat de sodiu în doză de 75 mg, două zile consecutive pe lună cu utilizarea zilnică a dozei de risedronat de sodiu 5 mg la femei cu osteoporoză aflate în perioada de postmenopauză, utilizarea acidului acetilsalicilic sau a altor AINS a fost raportată la 54,8% dintre paciente. Un procent similar de paciente au prezentat evenimente adverse gastro-intestinale superioare, necorelate cu utilizarea de AINS sau acid acetilsalicilic.

Dacă se consideră necesar, risedronatul de sodiu se poate administra concomitent cu un tratament de substituţie cu estrogen.

Nu există date adecvate cu privire la administrarea risedronatului de sodiu la gravide. Studiile efectuate la animale au arătat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial la om nu este cunoscut. Studiile efectuate la animale arată că o cantitate mică de risedronat de sodiu trece în laptele uman. Risedronatul de sodiu nu trebuie administrat în timpul sarcinii sau la femeile care alăptează.

Actonel nu are nicio influenţă sau are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

Risedronatul de sodiu a fost studiat în studii clinice de fază III, care au inclus peste 15000 de pacienţi.

Majoritatea reacţiilor adverse observate în studiile clinice au fost de intensitate uşoară până la moderată şi nu au necesitat, de obicei, întreruperea tratamentului.

Evenimentele adverse raportate în studiile clinice de fază III efectuate la femei cu osteoporoză aflate în perioada de postmenopauză, la care s-a administrat timp de 36 luni risedronat de sodiu în doză de 5 mg pe zi (n=5020) sau placebo (n=5048) şi considerate posibil sau probabil corelate cu risedronatul de sodiu, sunt prezentate mai jos, utilizând următoarea convenţie (incidenţele comparativ cu placebo sunt prezentate în paranteze): foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare (≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000).

Frecvente: cefalee (1,8% comparativ cu 1,4%)

Mai puţin frecvente: irită*

Frecvente: constipaţie (5,0% comparativ cu 4,8%), dispepsie (4,5% comparativ cu 4,1%), greaţă (4,3% comparativ cu 4,0%), dureri abdominale (3,5% comparativ cu 3,3%), diaree (3,0% comparativ cu 2,7%) Mai puţin frecvente: gastrită (0,9% comparativ cu 0,7%), esofagită (0,9% comparativ cu 0,9%), disfagie (0,4% comparativ cu 0,2%), duodenită (0,2% comparativ cu 0,1%), ulceraţii esofagiene (0,2% comparativ cu 0,2%) Rare: glosită (<0,1% comparativ cu 0,1%), strictură esofagiană (<0,1% comparativ cu 0,0%)

Frecvente: durere musculo-scheletică (2,1% comparativ cu 1,9%)

Rare: valori anormale ale testelor funcţiei hepatice*

*Fără incidenţe relevante în studiile de fază III pentru osteoporoză; frecvenţa se bazează pe evenimentele adverse/datele de laborator/reevaluările rezultatelor din studiile clinice anterioare.

Într-un studiu multicentric, dublu-orb, cu durata de urmărire de doi ani, care a comparat administrarea de risedronat de sodiu în doză de 5 mg pe zi (n=613) şi administrarea de risedronat de sodiu în doză de 75 mg, în două zile consecutive ale lunii (n=616), la femei cu osteoporoză aflate în perioada de postmenopauză, profilul general de siguranţă a fost similar. Au fost raportate următoarele evenimente adverse suplimentare, considerate de către investigatori ca posibil sau probabil corelate cu medicamentul (incidenţa a fost mai mare în grupul de tratament cu risedronat de sodiu 75 mg comparativ cu grupul de tratament cu risedronat de sodiu 5 mg):

Frecvente: gastrită erozivă (1,5% comparativ cu 0,8%), vărsături (1,3% comparativ cu 1,1%),

Frecvente: artralgii (1,5% comparativ cu 1,0 %), dureri osoase (1,1% comparativ cu 0,5%) şi dureri la nivelul extremităţilor (1,1% comparativ cu 0,5%).

Tulburări generale:

Mai puţin frecvente: reacţii de fază acută, cum sunt febră şi/sau sindrom pseudo-gripal (în perioada de 5 zile consecutivă administrării primei doze) (0,6% comparativ cu 0%).

La unii pacienţi s-a raportat scăderea precoce, tranzitorie, asimptomatică şi uşoară a concentraţiilor plasmatice ale calciului şi fosfatului.

După punerea pe piaţă, au fost raportate următoarele reacţii adverse suplimentare (cu frecvenţă necunoscută):

Tulburări oculare: irită, uveită

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv: osteonecroză de maxilar

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: hipersensibilitate şi reacţii cutanate, incluzând angioedem, erupţie generalizată, urticarie şi reacţii buloase, unele severe, incluzând cazuri izolate de sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică şi vasculită leucocitoclastică. alopecie Tulburări ale sistemului imunitar: reacţie anafilactică

Tulburări hepatobiliare: tulburări hepatice grave. În cele mai multe dintre cazurile raportate, pacienţii au fost trataţi şi cu alte medicamente cunoscute că determină afecţiuni hepatice.

Din punerea pe piaţă au fost raportate următoarele reacţii adverse:

Rare: Fracturi femurale subtrohanterice şi fracture de diafiză femurală atipice (reacţii adverse specifice clasei bifosfonaţilor).

Foarte rare: Osteonecroza canalului auditiv extern (reacție adversă caracteristică clasei bifosfonaților).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro. Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO Tel: + 4 0757 117 259 Fax: +4 0213 163 497

Nu sunt disponibile informaţii specifice cu privire la tratamentul supradozajului cu risedronat de sodiu.

Consecutiv supradozajului marcat, sunt de aşteptat scăderi ale calcemiei. De asemenea, la unii dintre aceşti pacienţi pot să apară semne şi simptome de hipocalcemie.

Trebuie să se administreze lapte sau antiacide care conţin magneziu, calciu sau aluminiu, pentru a lega risedronatul de sodiu şi a-i reduce absorbţia. În cazul supradozajului marcat, poate fi luat în considerare lavajul gastric, pentru îndepărtarea risedronatului de sodiu neabsorbit.

Grupa farmacoterapeutică: medicamente pentru tratamentul afecţiunilor osoase, medicamente ce influenţează structura osoasă şi mineralizarea, bifosfonaţi, codul ATC: M05BA07.

Risedronatul de sodiu este un piridinil-bifosfonat care se leagă de hidroxiapatita osoasă şi inhibă resorbţia osoasă mediată de osteoclaste. Turn-over-ul osos este redus, în timp ce activitatea osteoblastelor şi mineralizarea osoasă sunt menţinute.

În studiile nonclinice, risedronatul de sodiu a demonstrat o puternică activitate anti-osteoclastică şi anti-resorbtivă şi a crescut masa osoasă şi forţa biomecanică musculo-scheletică, în mod dependent de doză. Activitatea risedronatului de sodiu a fost confirmată prin măsurarea markerilor biochimici ai turn-over-ului osos în cursul studiilor farmacodinamice şi clinice. În cadrul studiilor efectuate la femeile aflate în perioada de postmenopauză, scăderea markerilor biochimici ai turn-over-ului osos s-a observat în decurs de o lună şi a atins un maxim în 3-6 luni. Într-un studiu cu durata de urmărire de 2 ani, scăderile valorilor markerilor biochimici ai turn-over-ului osos (N-telopeptidul cross-linkat urinar al colagenului şi fosfataza alcalină serică specifică osului) au fost similare la 24 de luni, pentru comprimatele de risedronat de sodiu 75 mg, administrate în două zile consecutive pe lună şi pentru comprimatele de risedronat de sodiu 5 mg, administrate zilnic.

Factorii de risc asociaţi cu osteoporoza postmenopauză includ masa osoasă scăzută, densitatea minerală osoasă scăzută, existenţa fracturilor în antecedente, menopauza precoce, antecedentele tabagice şi antecedentele familiale de osteoporoză. Consecinţa clinică a osteoporozei este apariţia fracturilor. Riscul de apariţie a fracturilor creşte odată cu numărul factorilor de risc.

Într-un studiu dublu-orb, multicentric, cu durata de urmărire de doi ani, efectuat la femei cu osteoporoză aflate în perioada de postmenopauză, pe baza efectelor asupra creşterii medii a densităţii minerale osoase (DMO) la nivelul coloanei vertebrale lombare, s-a dovedit că risedronatul de sodiu 75 mg (n=524) administrat două zile consecutive pe lună este echivalent cu risedronat de sodiu 5 mg administrat zilnic (n=527). În ceea ce priveşte densitatea minerală osoasă (DMO) la nivelul coloanei vertebrale lombare, ambele grupuri de tratament au prezentat creşteri procentuale medii semnificative, începând cu momentul iniţial până în luna 6, 12, 24 şi la final.

Programul de cercetare clinică a studiat efectul risedronatului de sodiu, administrat o dată pe zi, asupra riscului producerii de fracturi de şold şi de fracturi vertebrale şi a inclus femei intrate recent sau aflate mai demult în postmenopauză, cu şi fără fracturi. Au fost studiate dozele zilnice de 2,5 mg şi 5 mg şi la toate grupurile, incluzând grupurile control, s-a administrat calciu şi vitamina D (dacă valorile iniţiale erau scăzute). Riscurile absolut şi relativ de noi fracturi vertebrale şi noi fracturi de şold au fost evaluate utilizând analiza intervalului de timp până la producerea primului eveniment.

- Două studii controlate cu placebo (n=3661) au inclus femei în postmenopauză cu vârsta sub 85 de ani, care prezentau fracturi vertebrale la includere. Risedronatul de sodiu 5 mg pe zi, administrat timp de 3 ani, a redus riscul de noi fracturi vertebrale, comparativ cu grupul de control. La femeile care au avut cel puţin una sau cel puţin două fracturi vertebrale, reducerea riscului relativ a fost de 41%, respectiv de 49% (incidenţa de noi fracturi vertebrale în timpul tratamentului cu risedronat de sodiu a fost de 11,3%, respectiv de 18,1%, iar în cazul administrării placebo de 16,3%, respectiv de 29,0%). Eficacitatea tratamentului s-a observat încă de la sfârşitul primului an de administrare. Beneficii au fost demonstrate şi la femeile cu multiple fracturi vertebrale la includere. Risedronatul de sodiu, administrat în doză de 5 mg pe zi, a redus, de asemenea, scăderea anuală în înălţime, comparativ cu grupul de control.

- Alte două studii controlate cu placebo au inclus femei în postmenopauză cu vârsta peste 70 de ani, cu sau fără fracturi vertebrale la includere. Au fost incluse şi femei cu vârsta cuprinsă între 70 şi 79 de ani, cu scorul-T al DMO la nivelul colului femural <-3 DS (intervalul producătorului, anume -2,5 DS după NHANES III) [National Health and Nutrition Examination Survey]) şi cu cel puţin un factor de risc adiţional. Femeile cu vârsta ≥ 80 de ani au putut fi incluse, pe baza existenţei a cel puţin unui factor de risc de origine non-osoasă pentru fractura de şold sau a unei DMO scăzute la nivelul colului femural. Semnificaţia statistică a eficacităţii risedronatului de sodiu comparativ cu placebo se atinge numai dacă cele două grupuri de tratament (cu risedronat 2,5 mg şi 5 mg) sunt analizate împreună. Următoarele rezultate se bazează numai pe analiza a posteriori a subgrupurilor definite de practica clinică şi de definiţia actuală a osteoporozei:

- La subgrupul de paciente cu scorul-T al DMO la nivelul colului femural <-2,5 DS (NHANES III) şi cu cel puţin o fractură vertebrală la includere, risedronatul de sodiu, administrat timp de 3 ani, a redus riscul relativ de fracturi de şold cu 46%, comparativ cu grupul de control (incidenţa fracturilor de şold la grupurile de tratament cu risedronat 2,5 mg şi 5 mg analizate împreună a fost de 3,8%, comparativ cu 7,4% la grupul la care s-a administrat placebo).

- Datele sugerează că la femeile foarte vârstnice (>80 de ani) se poate observa o protecţie mult mai limitată decât cea menţionată mai sus. Aceasta poate fi determinată de faptul că, odată cu vârsta, creşte importanţa factorilor de risc de origine non-osoasă pentru fractura de şold.

- În aceste studii, datele analizate pentru criteriul secundar de evaluare au indicat o scădere a riscului de noi fracturi vertebrale la pacientele cu DMO scăzută la nivelul colului femural, fără fracturi vertebrale şi la pacientele cu DMO scăzută la nivelul colului femural, cu sau fără fracturi vertebrale.

- Comparativ cu grupul de control, risedronatul de sodiu administrat timp de 3 ani în doză de 5 mg pe zi a crescut densitatea minerală osoasă (DMO) la nivelul coloanei lombare, colului femural, trohanterului şi pumnului şi a prevenit pierderea osoasă la nivelul mijlocului diafizei radiusului.

- După întreruperea unui tratament de 3 ani cu risedronat de sodiu administrat în doză de 5 mg pe zi, la pacientele urmărite timp de un an, s-a constatat o rapidă reversibilitate a efectului supresor al risedronatului de sodiu asupra turn-over-ului osos.

- Biopsiile osoase prelevate de la femei aflate în perioada de postmenopauză tratate cu risedronat de sodiu 5 mg pe zi, timp de 2 până la 3 ani, au demonstrat o reducere moderată, aşa cum se anticipa, a ratei remodelării osoase. Osul format în cursul tratamentului cu risedronat de sodiu a avut atât structura lamelară cât şi mineralizarea normale. La femeile cu osteoporoză, aceste date, împreună cu scăderea incidenţei fracturilor la nivel vertebral de cauză osteoporotică, par să indice că nu există niciun efect negativ asupra calităţii osului.

Rezultatele endoscopice obţinute de la pacientele care au prezentat reacţii adverse gastro-intestinale moderate până la severe, atât din grupul tratat cu risedronat de sodiu cât şi din grupul de control, nu au pus în evidenţă ulcere gastrice, duodenale sau esofagiene provocate de tratament, în niciunul dintre grupuri, cu toate că în grupul tratat cu risedronat s-au observat, mai puţin frecvent, duodenite.

Siguranţa şi eficacitatea risedronatului de sodiu au fost evaluate într-un studiu cu durata de 3 ani (studiu randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo, multicentric, pe grupuri paralele, cu durata de un an, urmat de o perioadă de 2 ani cu tratament deschis), efectuat la copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 4 ani sub 16 ani, cu osteogenesis imperfecta uşoară sau moderată. În acest studiu, pacienţii cu greutatea cuprinsă între 10-30 kg au fost trataţi cu risedronat în doză de 2,5 mg pe zi, iar pacienţii cu greutatea peste 30 kg au fost trataţi cu risedronat în doză de 5 mg pe zi.

După finalizarea fazei cu durata de un an, randomizată, dublu-orb, controlată cu placebo, s-a demonstrat o creştere semnificativă statistic a DMO în grupul tratat cu risedronat, comparativ cu grupul tratat cu placebo; cu toate acestea, în grupul tratat cu risedronat a fost observat un număr crescut de pacienţi care au prezentat cel puţin 1 fractură vertebrală morfometrică nouă (identificată radiologic), comparativ cu placebo. În timpul perioadei dublu-orb, cu durata de un an, procentul de pacienţi la care s-au raportat fracturi clinice a fost de 30,9% în grupul tratat cu risedronat şi de 49,0% în grupul tratat cu placebo. În perioada de tratament deschis, atunci când toţi pacienţii au fost trataţi cu risedronat (din luna a 12-a până în luna a 36-a), fracturile clinice au fost raportate de către 65,3% din pacienţii randomizaţi iniţial în grupul tratat cu placebo şi de către 52,9% din pacienţii randomizaţi iniţial în grupul tratat cu risedronat. În general, rezultatele nu susţin utilizarea risedronatului de sodiu la copii şi adolescenţi cu osteogenesis imperfecta uşoară sau moderată.

După administrarea orală a unei doze, absorbţia este relativ rapidă (timpul de atingere a concentraţiei plasmatice maxime - tmax este aproximativ 1 oră) şi este independentă de doză în intervalul studiat (studii cu administrare de doză unică, doze de 2,5 mg până la 30 mg; studii cu administrare de doze repetate, doze de 2,5 mg până la 5 mg zilnic şi doze de până la 75 mg în două zile consecutive pe lună). Biodisponibilitatea orală medie a comprimatului este 0,63% şi scade atunci când risedronatul de sodiu se administrează concomitent cu alimente. Comparativ cu un repaus alimentar de 4 ore după administrarea dozei, biodisponibilitatea a scăzut cu aproximativ 50%, respectiv 30%, atunci când micul dejun a fost luat la 30 de minute sau 1 oră după administrarea comprimatului de risedronat. S-a arătat că înghiţirea comprimatului de 75 mg cu apă dură a scăzut biodisponibilitatea cu aproximativ 60%, comparativ cu apa simplă. Biodisponibilitatea a fost similară la bărbaţi şi la femei.

La om, volumul aparent de distribuţie mediu la starea de echilibru este de 6,3 l/kg. Legarea de proteinele plasmatice este de aproximativ 24%.

Nu există dovezi care să indice că risedronatul de sodiu este metabolizat sistemic.

Aproximativ o jumătate din doza absorbită se elimină prin urină în decurs de 24 de ore; 85% din doza administrată intravenos se regăseşte în urină după 28 zile. Clearance-ul renal mediu este de 105 ml/min, iar clearance-ul total mediu este de 122 ml/min, diferenţa fiind atribuită, probabil, clearance-ului prin adsorbţie osoasă. Clearance-ul renal nu este dependent de concentraţie şi există o relaţie liniară între clearance-ul renal şi clearance-ul creatininei. Risedronatul de sodiu neabsorbit se elimină nemodificat prin materiile fecale. După administrare orală, curba concentraţie-timp indică trei faze de eliminare, cu un timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare de 480 de ore.

Nu este necesară ajustarea dozei.

Pacienţi care utilizează acid acetilsalicilic/AINS:

La pacienţii care utilizează în mod regulat acid acetilsalicilic sau AINS (3 sau mai multe zile pe săptămână), incidenţa evenimentelor adverse la nivelul tractului gastro-intestinal superior a fost similară la cei trataţi cu risedronat de sodiu, comparativ cu pacienţii din grupul de control (vezi pct. 4.5).

În studiile de toxicitate efectuate la şobolan şi câine s-au observat efecte toxice hepatice ale risedronatului de sodiu, dependente de doză, în special creşteri ale concentraţiilor plasmatice ale enzimelor, asociate cu modificări histologice la şobolan. Relevanţa clinică a acestor observaţii nu este cunoscută. La şobolan şi câine s-a observat toxicitate testiculară la expuneri considerate superioare expunerii care rezultă prin utilizarea dozelor terapeutice la om. La rozătoare au fost frecvent semnalate iritaţii ale căilor respiratorii superioare, dependente de doză. Efecte similare s-au observat şi cu alţi bifosfonaţi. Efectele asupra tractului respirator inferior s-au semnalat şi în studiile pe termen lung efectuate la rozătoare, cu toate că semnificaţia clinică a acestor observaţii nu este clară. Studiile de toxicitate asupra funcţiei de reproducere, la expuneri apropiate de expunerea clinică, au pus în evidenţă modificări de osificare la nivelul sternului şi/sau craniului fetuşilor şobolanilor trataţi şi hipocalcemie şi mortalitate la femelele gestante care au fost lăsate să nască. Nu s-au evidenţiat efecte teratogene la doze de 3,2 mg/kg şi zi la şobolan, respectiv de 10 mg/kg şi zi la iepure, cu toate că datele disponibile provin doar de la un număr mic de iepuri. Toxicitatea maternă a împiedicat testarea unor doze mai mari. Studiile de genotoxicitate şi carcinogenitate nu au evidenţiat niciun risc particular pentru om.

celuloză microcristalină, crospovidonă A, stearat de magneziu.

hipromeloză, macrogol 400, macrogol 8000, hidroxipropilceluloză, dioxid de siliciu coloidal anhidru, dioxid de titan (E171), oxid roşu de fer (E172).

Nu este cazul.

5 ani.

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

Cutii cu blistere din PVC transparent/aluminiu

Cutie cu un blister a 2 comprimate filmate

Cutie cu 2 blistere a câte 2 comprimate filmate

Cutie cu 3 blistere a câte 2 comprimate filmate

Cutie cu 4 blistere a câte 2 comprimate filmate

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Fără cerinţe speciale la eliminare.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Theramex Ireland Limited 3rd Floor, Kilmore House, Park Lane, Spencer Dock,

Dublin 1.D01YE64, Irlanda

5122/2012/01-04

Data primei autorizări: Decembrie 2009

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Octombrie 2012

Iunie 2020