ACID ALENDRONIC AUROBINDO 70mg comprimate prospect medicament

M05BA04 acid alendronic • Sistemul musculo-scheletic | Medicamente care afectează structura și mineralizarea oaselor | Bifosfonatii

Date generale despre ACID ALENDRONIC AUROBINDO 70mg

Substanța: acid alendronic

Data ultimei liste de medicamente: 01-08-2023

Codul comercial: W66435002

Concentrație: 70mg

Forma farmaceutică: comprimate

Cantitate: 4

Prezentare produs: cutie cu blist pvc-aclar/al x4 compr

Tip produs: generic

Restricții eliberare rețetă: P-6L - Medicamente care se eliberează cu prescripție medicală care nu se reține în farmacie (se poate reînnoi); prescripția medicală poate fi folosită timp de 6 luni din momentul eliberării.

Autorizația de Punere pe Piață (APP)

Producător: APL SWIFT SERVICES (MALTA) LIMITED - MALTA

Deținător: AUROBINDO PHARMA ROMÂNIA SRL - ROMANIA

Număr APP: 7184/2014/02

Valabilitate: 2 ani

Forme farmaceutice disponibile pentru acid alendronic

Concentrațiile disponibile pentru acid alendronic

10mg, 5mg, 70mg, 70mg/2800UI, 70mg/5600UI

Conținutul prospectului pentru medicamentul ACID ALENDRONIC AUROBINDO 70mg comprimate

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Acid alendronic Aurobindo 70 mg comprimate

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat conţine acid alendronic 70 mg (echivalent cu alendronat de sodiu trihidrat 91,363 mg).

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat

Comprimate nefilmate ovale, biconvexe, de culoare albă până la aproape albă, marcate cu 'F” pe una dintre feţe şi cu '21” pe cealaltă faţă. Dimensiunile sunt 12,8 mm x 7,0 mm.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Tratamentul osteoporozei la femeile în postmenopauză.

Acidul alendronic reduce riscul de fracturi vertebrale şi de şold.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doza recomandată este de un comprimat de 70 mg administrat o dată pe săptămână.

Nu a fost stabilită durata optimă a tratamentului cu bifosfonaţi pentru osteoporoză. Necesitatea continuării tratamentului trebuie reevaluată periodic, în funcţie de beneficiile şi riscurile potenţiale ale administrării acidului alendronic, pentru fiecare caz în parte, în special după 5 sau mai mulţi ani de utilizare.

Pentru a obţine o absorbţie satisfăcătoare a alendronatului

Pentru a obţine o absorbţie satisfăcătoare medicamentului, Acid alendronic Aurobindo trebuie administrat cu cel puţin 30 minute înainte de consumul primelor alimente, băuturi sau administrării oricăror medicamente din ziua respectivă. Este posibil ca alte băuturi (incluzând apa minerală), alimente şi unele medicamente să reducă absorbţia alendronatului (vezi pct. 4.5).

Pentru a facilita ajungerea medicamentului în stomac şi pentru a reduce riscul de iritaţie/reacţii adverse locale şi esofagiene (vezi pct. 4.4)

- Acid alendronic Aurobindo trebuie administrat pe cale orală, doar dimineaţa, după trezire, cu un pahar plin cu apă (cel puţin 200 ml).

- Comprimatele Acid alendronic Aurobindo trebuie înghiţite întregi. Pacienţii nu trebuie să zdrobească sau să mestece comprimatul şi nici nu trebuie să lase comprimatul să se dizolve în cavitatea bucală, din cauza riscului de ulceraţii orofaringiene.

- Pacienţii nu trebuie să stea în clinostatism, până după prima masă a zilei, care trebuie să fie la cel puţin 30 minute după ce au utilizat comprimatul.

- Pacienţii nu trebuie să stea în clinostatism timp de cel puţin 30 minute după administrarea comprimatului Acid alendronic Aurobindo.

- Acid alendronic Aurobindo nu trebuie administrat seara înainte de culcare sau înainte ca pacientul să se ridice din pat, dimineaţa.

Pacienţilor trebuie să li se administreze suplimente de calciu şi vitamina D, dacă aportul din alimentaţie este inadecvat (vezi pct. 4.4).

Utilizare la pacienţi vârstnici

În studiile clinice nu au fost observate diferenţe legate de vârstă cu privire la profilurile de eficacitate şi de siguranţă ale alendronatului. Ca urmare, nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii vârstnici.

Utilizare la pacienţi cu insuficienţa renală

Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu RFG mai mare de 35 ml/min. Alendronatul nu este recomandat la pacienţii cu insuficienţă renală, la care RFG este mai mică de 35 ml/min, din cauza lipsei experienţei la această categorie de pacienţi.

Copii şi adolescenţi

Alendronatul sodic nu este recomandat pentru utilizare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani, din cauza datelor insuficiente privind siguranța și eficacitatea în cazul utilizării la copii şi adolescenţi diagnosticaţi cu osteoporoză (vezi, de asemenea, pct. 5.1).

Administrarea de acid alendronic în doză de 70 mg o dată pe săptămână nu a fost investigată în tratamentul osteoporozei induse de corticosteroizi.

4.3 Contraindicaţii

- Anomalii ale esofagului şi alţi factori care întârzie golirea esofagului, cum sunt stricturile sau acalazia.

- Incapacitate de a sta în şezut sau în ortostatism timp de cel puţin 30 minute.

- Hipersensibilitate la alendronat sau la oricare dintre excipienţi.

- Hipocalcemie.

A se vedea, de asemenea, pct. 4.4 'Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare”.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Alendronatul poate cauza iritaţia locală a mucoasei porţiunii superioare a tubului digestiv. Deoarece există un potenţial de agravare a bolii preexistente, trebuie luate măsuri de precauţie atunci când se administrează alendronat la pacienţii cu tulburări active la nivelul tractului gastrointestinal superior, cum sunt disfagia, afecţiunile esofagiene, gastrita, duodenita, ulcerele sau la cei cu antecedente recente (în cursul anului precedent) de afecţiuni gastrointestinale majore cum sunt ulcerul gastroduodenal sau cu sângerări gastrointestinale active sau intervenţii chirurgicale la nivelul tractului gastrointestinal superior, altele decât piloroplastia (vezi pct. 4.3). La pacienţii diagnosticaţi cu esofag Barrett, medicii trebuie să ia în considerare beneficiile şi riscurile potenţiale ale alendronatului, pentru fiecare pacient în parte.

La pacienţii trataţi cu alendronat au fost raportate reacţii esofagiene (uneori severe şi necesitând spitalizare), cum sunt esofagita, ulcerele esofagiene şi eroziunile esofagiene, rareori urmate de strictură esofagiană. Ca urmare, medicii trebuie să fie atenţi la orice semne sau simptome care semnalează o posibilă reacţie esofagiană, iar pacienţii trebuie instruiţi să întrerupă tratamentul cu alendronat şi să solicite consult medical dacă apar simptome de iritaţie esofagiană cum sunt disfagia, durerea la deglutiţie sau durerea retrosternală, pirozis nou apărut sau agravarea pirozisului preexistent.

Riscul de reacţii adverse esofagiene severe pare să fie mai mare la pacienţii care nu utilizează corect comprimatul care conţine alendronat şi/sau care continuă tratamentul cu alendronat după apariţia simptomelor sugestive de iritaţie esofagiană. Este foarte important să se ofere toate recomandările cu privire la modul de administrare, iar acestea să fie înţelese de către pacient (vezi pct. 4.2). Pacienţii trebuie informaţi că nerespectarea acestor recomandări poate să crească riscul de tulburări esofagiene.

Deşi în studiile clinice nu a fost observat un risc crescut, după punerea pe piaţă s-au raportat cazuri rare de ulcere gastrice şi duodenale, unele severe şi cu complicaţii.

Osteonecroza de maxilar, în general asociată cu extracţia dentară şi/sau cu infecţii locale (incluzând osteomielita), a fost raportată la pacienţii cu cancer la care se administrează scheme terapeutice care au inclus, în principal, bifosfonaţi administraţi intravenos. Mulţi dintre aceşti pacienţi erau trataţi şi cu chimioterapie şi corticosteroizi. Osteonecroza de maxilar a fost raportată şi la pacienţii cu osteoporoză care utilizează bifosfonaţi pe cale orală.

Următorii factori de risc trebuie luaţi în considerare atunci când se evaluează riscul individual de a dezvolta osteonecroză de maxilar:

- de exemplu, potenţa bifosfonaţilor (cea mai mare pentru acidul zoledronic), calea de administrare (vezi mai sus) şi doza cumulativă la pacienţii cu cancer.

- factorii de risc asociaţi includ cancerul, chimioterapia, radioterapia, utilizarea de corticosteroizi, fumatul,

- antecedente de boli dentare, inclusiv igienă orală necorespunzătoare, boală parodontală, traumatisme dentare, proceduri dentare invazive, proteze dentare fixate necorespunzător.

La pacienţii cu probleme dentare, înainte de administrarea orală de bifosfonaţi , trebuie avută în vedere o examinare dentară, cu prevenţie stomatologică adecvată.

În timpul tratamentului, aceşti pacienţi trebuie să evite, pe cât posibil, procedurile stomatologice invazive.

Pentru pacienţii care dezvoltă osteonecroză de maxilar în timpul tratamentului cu bifosfonaţi, chirurgia dentară poate exacerba această afecţiune. Pentru pacienţii care necesită proceduri dentare, nu sunt disponibile date care să indice dacă întreruperea tratamentului cu bifosfonaţi reduce riscul de osteonecroză de maxilar. Raţionamentul clinic al medicului curant trebuie să ghideze tratamentul pentru fiecare pacient în parte, pe baza evaluării raportului risc/beneficiu individual.

În timpul tratamentului cu bifosfonaţi toţi pacienţii trebuie sfătuiţi să menţină o igienă orală corespunzătoare, să facă controale dentare periodice şi să raporteze orice simptome la nivelul cavităţii bucale, cum sunt mobilitate dentară, durere dentară sau inflamaţie.

În cursul tratamentului cu bifosfonați au fost raportate cazuri de osteonecroză a canalului auditiv extern, în special în asociere cu terapia de lungă durată. Factorii de risc posibili pentru osteonecroza canalului auditiv extern includ utilizarea corticosteroizilor și chimioterapia și/sau factori de risc locali, cum sunt infecțiile sau traumatismele. Trebuie luată în considerare posibilitatea de apariție a osteonecrozei canalului auditiv extern la pacienții cărora li se administrează bifosfonați, care prezintă simptome auriculare, inclusiv infecții cronice ale urechii.

Fracturi femurale atipice

În timpul tratamentului cu bifosfonaţi au fost raportate fracturi atipice subtrohanteriene şi de diafiză femurală, în special la pacienţii care urmează un tratament pe termen lung pentru osteoporoză. Aceste fracturi transversale sau oblice scurte pot apărea oriunde de-a lungul femurului, imediat de sub trohanterul mic până imediat deasupra platoului supracondilian. Aceste fracturi apar ca urmare a unui traumatism minor sau în absenţa unui traumatism, iar unii pacienţi prezintă durere la nivelul coapsei sau la nivel inghinal, asociată adesea cu aspecte imagistice de fracturi de stres, prezente cu săptămâni până la luni de zile înainte de apariţia unei fracturi femurale complete. Fracturile sunt adesea bilaterale; de aceea, la pacienţii trataţi cu bifosfonaţi la care s-a confirmat apariţia unei fracturi de diafiză femurală, trebuie examinat femurul contralateral. A fost raportată, de asemenea, vindecarea insuficientă a acestor fracturi.

La pacienţii la care se suspectează o fractură femurală atipică, până la finalizarea evaluării, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu bifosfonaţi, pe baza aprecierii raportului risc/beneficiu individual. În timpul tratamentului cu bifosfonaţi, pacienţii trebuie sfătuiţi să raporteze orice durere la nivelul coapsei, şoldului sau la nivel inghinal, iar orice pacient care prezintă astfel de simptome trebuie evaluat pentru o fractură femurală incompletă.

La pacienţii care utilizează bifosfonaţi au fost raportate dureri osoase, articulare şi/sau musculare. În experienţa după punerea pe piaţă, aceste simptome au fost rareori severe şi/sau invalidante (vezi pct. 4.8).

Timpul până la debutul simptomelor a variat de la o zi la mai multe luni de la iniţierea tratamentului. La majoritatea pacienţilor simptomele s-au ameliorat după oprirea tratamentului. La o parte dintre pacienţi simptomele au reapărut la reluarea tratamentului cu acelaşi medicament sau cu alt bifosfonat.

În timpul experienței de după punerea pe piață, au fost raportate rareori reacții cutanate severe, inclusiv sindrom Stevens Johnson și necroliză epidermică toxică.

Alendronatul nu este recomandat la pacienţii cu insuficienţă renală a căror RFG este mai mică de 35 ml/min (vezi pct. 4.2).

Trebuie avute în vedere cauzele osteoporozei, altele decât deficitul de estrogeni şi îmbătrânirea.

Hipocalcemia trebuie corectată înainte de iniţierea tratamentului cu alendronat (vezi pct. 4.3).

De asemenea, alte tulburări ale metabolismului mineral (cum sunt deficitul de vitamina D şi hipoparatiroidismul) trebuie tratate în mod eficace. La pacienţii cu aceste tulburări, în timpul tratamentului cu acid alendronic trebuie monitorizate calcemia şi simptomele de hipocalcemie.

Din cauza efectelor pozitive ale alendronatului în creşterea mineralizării osoase, poate să apară scăderea calcemiei şi a fosfatemiei, în special la pacienţii care utilizează corticosteroizi, la care absorbţia calciului poate fi redusă. Aceste scăderi sunt, de regulă, mici şi asimptomatice. Cu toate acestea, s-au raportat cazuri rare de hipocalcemie simptomatică, care ocazional a fost severă şi care a apărut adesea la pacienţi cu afecţiuni predispozante (de exemplu hipoparatiroidism, deficit de vitamina D şi malabsorbţie de calciu). Asigurarea unui aport adecvat de calciu şi vitamina D este importantă, în special la pacienţii la care se administrează corticosteroizi.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Dacă sunt administrate în acelaşi timp, este posibil ca alimentele şi băuturile (inclusiv apa minerală), suplimentele de calciu, antiacidele şi unele medicamente administrate pe cale orală să influenţeze absorbţia alendronatului. Ca urmare, înainte de a utiliza orice alt medicament cu administrare orală, pacienţii trebuie să aştepte cel puţin 30 minute după administrarea alendronatului (vezi pct. 4.2 și pct. 5.2).

Nu se anticipează alte interacţiuni medicamentoase cu semnificaţie clinică. La un număr de paciente incluse în studiile clinice s-au administrat estrogeni (intravaginal, transdermic sau oral), în timp ce utilizau alendronat. Nu au fost identificate reacţii adverse care să poată fi atribuite utilizării concomitente.

Deoarece utilizarea AINS se asociază cu iritaţie gastrointestinală, este necesară prudenţă în timpul utilizării concomitente cu alendronat.

Deşi nu au fost efectuate studii specifice privind interacţiunile, în studiile clinice alendronatul a fost utilizat concomitent cu o gamă largă de medicamente, prescrise în mod obişnuit, fără dovada unor interacţiuni care să determine reacţii adverse.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Utilizarea în timpul sarcinii

Alendronatul nu trebuie utilizat în timpul sarcinii. Nu există date suficiente cu privire la utilizarea alendronatului la gravide. Studiile la animale nu indică efecte nocive directe asupra sarcinii, dezvoltării embrionare/fetale sau dezvoltării postnatale. La şobolani, administrarea de alendronat în timpul gestaţiei a provocat distocie, corelată cu hipocalcemia (vezi pct. 5.3).

Utilizarea în timpul alăptării

Nu se cunoaşte dacă alendronatul se elimină în laptele uman. Alendronatul nu trebuie utilizat la femeile care alăptează.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Cu toate acestea, anumite reacţii adverse care au fost raportate în cazul acidului alendronic pot afecta capacitatea unor pacienţi de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Răspunsurile individuale la acidul alendronic pot varia (vezi pct. 4.8).

4.8 Reacţii adverse

Într-un studiu cu durata de un an care a inclus femei cu osteoporoză aflate în perioada de postmenopauză, profilurile generale de siguranţă pentru alendronatul de sodiu administrat în doză de 70 mg o dată pe zi (n = 519) şi pentru alendronatul de sodiu administrat în doză de 10 mg pe zi (n = 370) au fost similare.

În două studii clinice cu durata de trei ani, având un protocol practic identic, care au inclus femei aflate în perioada de postmenopauză (alendronat 10 mg: n = 196, placebo: n = 397), profilurile generale de siguranţă pentru administrarea dozei de alendronat de 10 mg pe zi şi placebo au fost similare.

Reacţiile adverse raportate de către investigatori ca fiind posibile, probabile sau în mod clar asociate administrării medicamentului sunt prezentate mai jos, dacă au apărut cu o frecvenţă ≥ 1%, fie în grupul de tratament din cadrul studiului cu durata de un an, fie la ≥ 1% dintre pacienţii trataţi cu alendronat 10 mg pe zi şi cu o incidenţă mai mare comparativ cu pacienţii la care s-a administrat placebo în cadrul studiilor cu durata de trei ani.

Studiu cu durata de un an Studii cu durata de trei ani Acid alendronic Acid alendronic Acid alendronic Placebo 70 mg o dată pe 10 mg pe zi 10 mg pe zi (n = 397); % săptămână (n = 370); % (n = 196); % (n = 519); %

Tulburări gastrointestinale

Durere abdominală 3,7 3,0 6,6 4,8

Dispepsie 2,7 2,2 3,6 3,5

Regurgitaţie acidă 1,9 2,4 2,0 4,3

Greaţă 1,9 2,4 3,6 4,0

Distensie abdominală 1,0 1,4 1,0 0,8

Constipaţie 0,8 1,6 3,,8

Diaree 0,6 0,5 3,,8

Disfagie 0,4 0,5 1,0 0,0

Flatulenţă 0,4 1,6 2,6 0,5

Gastrită 0,2 1,,5 1,3

Ulcer gastric 0,0 1,,0 0,0

Ulcer esofagian 0,0 0,0 1,5 0.0

Tulburări musculo- scheletice şi ale ţesutului conjuncti

Dureri musculo- 2,9 3,2 4,,5 scheletice (osoase, musculare sau articulare)

Crampe musculare 0,2 1,,0 1,0

Tulburări ale sistemului nervos

Cefalee 0,4 0,3 2,6 1,5

De asemenea, în studiile clinice şi/sau după punerea pe piaţă, au fost raportate următoarele reacţii adverse: [Foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100), rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000), foarte rare (< 1/10000, inclusiv cazurile izolate)]

Tulburări ale sistemului imunitar Rare: reacţii de hipersensibilitate incluzând urticarie şi angioedem

Tulburări metabolice şi de nutriţie Rare: hipocalcemie simptomatică, adesea în asociere cu afecţiuni predispozante.§

Tulburări ale sistemului nervos Frecvente: cefalee, ameţeală†

Mai puţin frecvente: disgeuzie†

Tulburări oculare Mai puţin frecvente: inflamaţie oculară (uveită, sclerită, episclerită)

Tulburări acustice şi vestibulare Frecvente: vertij†

Tulburări gastrointestinale Frecvente: dureri abdominale, dispepsie, constipaţie, diaree, flatulenţă, ulcer esofagian*, disfagie*, distensie abdominală, regurgitaţie acidă.

Mai puţin frecvente: greaţă, vărsături, gastrită, esofagită*, eroziuni esofagiene*, melenă†

Rare: stricturi esofagiene*, ulceraţii orofaringiene*, tulburări la nivelul tractului gastrointestinal superior (perforaţii, ulcere, hemoragii)§

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Frecvente: alopecie†, prurit†

Mai puţin frecvente: erupţie cutanată tranzitorie, eritem.

Rare: erupţie cutanată tranzitorie cu fotosensibilitate, reacţii cutanate severe, incluzând sindrom Stevens-Johnson şi necroză epidermică toxică‡

Tulburări musculo-scheletice ale ţesutului Foarte frecvente: dureri musculo-scheletice conjunctiv şi osoase (osoase, musculare sau articulare) care sunt uneori severe†§ Frecvente: tumefiere a articulaţiilor†

Rare: osteonecroză de maxilar‡§, fracturi atipice subtrohanteriene şi de diafiză femurală (reacţii adverse specifice clasei bifosfonaţilor)

Foarte rare: osteonecroza canalului auditiv extern (reacții adverse specifice clasei bifosfonaților).

Tulburări generale şi la nivelul locului de Frecvente: astenie†, edeme periferice† administrare

Mai puţin frecvente: simptome tranzitorii, ca în faza de răspuns acut (mialgie, stare generală de rău şi rareori febră), asociate în mod caracteristic cu iniţierea tratamentului.

§ Vezi pct. 4.4. † Incidenţa în studiile clinice a fost similară între grupul de tratament şi grupul la care s-a administrat placebo.

* Vezi pct. 4.2 și pct. 4.4. ‡Această reacţie adversă a fost identificată prin supravegherea după punerea pe piaţă. Frecvenţa 'rare” a fost estimată pe baza studiilor clinice relevante. ┴ identificate în experiența după punerea pe piață.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a

Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro

4.9 Supradozaj

Hipocalcemia, hipofosfatemia şi evenimentele adverse la nivelul tractului gastrointestinal superior cum sunt dispepsie, pirozis, esofagită, gastrită sau ulcer, pot apărea ca urmare a supradozajului pe cale orală.

Nu sunt disponibile informaţii specifice cu privire la tratamentul supradozajului cu alendronat. Pentru a lega alendronatul trebuie administrat lapte sau antiacide. Din cauza riscului de iritaţie esofagiană, nu trebuie indusă emeza, iar pacientul trebuie să rămână în ortostatism.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: medicamente care influenţează structura osoasă şi mineralizarea, bifosfonaţi, codul ATC: M05BA04.

Substanţa activă din compoziţia Acid Alendronic Aurobindo 70 mg comprimate, acidul alendronic, este un bifosfonat care inhibă resorbţia osoasă de către osteoclaste, fără a avea efect direct asupra formării osoase. Studiile preclinice au demonstrat localizarea preferenţială a acidului alendronic la nivelul situs-urilor unde are loc resorbţia activă. Activitatea osteoclastelor este inhibată, dar formarea sau legarea osteoclastelor nu este influenţată. Ţesutul osos format în timpul tratamentului cu acid alendronic are calitate normală.

Tratamentul osteoporozei în postmenopauză

Osteoporoza este definită ca DMO la nivelul coloanei vertebrale sau şoldului cu 2,5 DS sub valoarea medie la populaţia tânără normală sau ca o fractură de fragilitate anterioară, indiferent de valoarea DMO.

Echivalenţa terapeutică a unei doze de acid alendronic 70 mg administrată o dată pe săptămână (n = 519) şi a unei doze de acid alendronic 10 mg administrată zilnic (n = 370) a fost demonstrată într-un studiu multicentric cu durata de un an, efectuat la femei cu osteoporoză aflate în perioada de postmenopauză.

Creşterile medii faţă de valoarea iniţială a DMO la nivelul coloanei vertebrale lombare la un an au fost de 5,1% (IÎ 95%: 4,8, 5,4%) în grupul de tratament cu doza de 70 mg administrată o dată pe săptămână şi de 5,4% (IÎ 95%: 5,0, 5,8%) în grupul de tratament cu doza de 10 mg administrată zilnic. Creşterile medii ale

DMO au fost de 2,3% şi 2,9% la nivelul colului femural şi de 2,9% şi 3,1% la nivelul întregului şold în grupul de tratament cu doza de 70 mg administrată o dată pe săptămână, respectiv în grupul de tratament cu doza de 10 mg administrată zilnic. În ceea ce priveşte creşterile DMO la nivelul altor zone ale scheletului rezultatele din cele două grupe de tratament au fost, de asemenea, similare.

Efectele acidului alendronic asupra masei osoase şi a incidenţei fracturilor la femeile aflate în perioada de postmenopauză au fost evaluate în două studii iniţiale privind evaluarea eficacităţii, având un protocol identic (n = 994), precum şi în studiul Fracture Intervention (FIT: n = 6459).

În studiile iniţiale privind evaluarea eficacităţii, creşterile medii ale densităţii minerale osoase (DMO) în cazul administrării dozei de acid alendronic 10 mg pe zi, comparativ cu placebo, după trei ani de tratament, au fost de 8,8%, 5,9% şi 7,8% la nivelul coloanei vertebrale, colului femural, respectiv trohanterului. DMO la nivelul corpului ca întreg a crescut, de asemenea, semnificativ. Comparativ cu placebo, în grupul de tratament cu acid alendronic a existat o reducere cu 48% (acid alendronic 3,2% faţă de placebo 6,2%) a procentului de pacienţi care au prezentat una sau mai multe fracturi vertebrale. În extensia cu durata de doi ani a acestor studii, DMO la nivelul vertebrelor şi trohanterului a continuat să crească, iar DMO la nivelul corpului ca întreg şi colului femural s-a menţinut.

FIT a fost compus din două studii controlate cu placebo, în care s-a administrat acid alendronic zilnic (în doză de 5 mg zilnic timp de doi ani şi în doză de 10 mg zilnic, timp de încă unul sau doi ani):

- FIT 1: un studiu cu durata de trei ani care a inclus 2027 pacienţi care au avut la momentul iniţial cel puţin o fractură vertebrală (de compresie). În acest studiu, acidul alendronic administrat zilnic a redus incidenţa de apariţia a unei fracturi vertebrale noi cu 47% (acid alendronic 7,9% faţă de placebo 15,0%). În plus, s-a observat o reducere semnificativă a incidenţei fracturilor de şold (1,1% faţă de 2,2%, o reducere de 51%)

- FIT 2: un studiu cu durata de patru ani care a inclus 4432 pacienţi cu masă osoasă redusă, dar fără o fractură vertebrală la momentul includerii în studiu. În acest studiu, s-a observat o diferenţă semnificativă în analiza subgrupelor de femei cu osteoporoză (37% din numărul total de pacienţi se încadrează în definiţia mai sus menţionată a osteoporozei) în aceea ce priveşte incidenţa fracturilor de şold (acid alendronic 1,0% faţă de placebo 2,2%, o reducere de 56%) şi incidenţa pentru existanţa unei singure fracturi vertebrale (2,9% faţă de 5,8%, o reducere de 50%).

Rezultatele analizelor de laborator

În studii clinice, scăderile asimptomatice, uşoare şi tranzitorii ale calcemiei şi concentraţiei plasmatice de fosfat au fost observate la aproximativ 18% şi, respectiv 10% dintre pacienţii care au utilizat doza de alendronat 10 mg pe zi, faţă de aproximativ 12% şi 3% dintre cei la care s-a administrat placebo. Cu toate acestea, incidenţa scăderii calcemiei la < 8,0 mg/dl (< 2,0 mmol/l) şi a concentraţiei plasmatice de fosfat la ≤ 2,0 mg/dl (≤ 0,65 mmol/l) a fost similară în ambele grupuri din studiu.

Copii și adolescenți

Alendronatul sodic a fost studiat la un număr mic de pacienți cu osteogenesis imperfecta cu vârsta sub 18 ani. Rezultatele sunt suficiente pentru a susține utilizarea de alendronat sodic la pacienții copii și adolescenți cu osteogenesis imperfecta.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie

Comparativ cu o doza de referinţă administrată intravenos, biodisponibilitatea orală medie a acidului alendronic la femei a fost de 0,64% pentru doze cuprinse între 5 şi 70 mg, în condiţiile administrării după repaus alimentar nocturn şi cu două ore înainte de un mic dejun standard. Biodisponibilitatea a scăzut în mod similar, la o valoare estimată de 0,46% şi 0,39% atunci când acidul alendronic a fost administrat cu o oră sau cu o jumătate de oră înainte de un mic dejun standard. În studiile privind osteoporoza, acidul alendronic fost eficace atunci când a fost administrat cu cel puţin 30 minute înainte de consumul primelor alimente sau băuturi în ziua respectivă.

Biodisponibilitatea a fost neglijabilă indiferent dacă acidul alendronic a fost administrat la micul dejun sau până la două ore după un mic dejun standard. Administrarea concomitentă a acidului alendronic cu cafea sau suc de portocale a redus biodisponibilitatea cu aproximativ 60%.

La voluntarii sănătoşi, prednisonul administrat oral (20 mg de trei ori pe zi, timp de cinci zile) nu a determinat o modificare semnificativă clinic a biodisponibilităţii după administrarea pe cale orală a acidului alendronic (o creştere medie de 20% până la 44%).

Distribuţie

Studiile la şobolani au arătat că acidul alendronic se distribuie aleatoriu la nivelul ţesuturilor moi după administrarea i.v. a 1 mg/kg, dar este ulterior redistribuit rapid la nivel osos sau este excretat în urină. La om, volumul mediu de distribuţie la starea de echilibru, exceptând pe cel de la nivel osos, este de cel puţin 28 litri. Concentraţiile plasmatice ale medicamentului după administrarea dozelor orale terapeutice sunt prea mici pentru a fi detectate analitic (< 5 ng/ml). La om, legarea de proteinele plasmatice este de aproximativ 78%.

Metabolizare

Nu există dovezi privind faptul că acidul alendronic este metabolizat la animale sau la om.

Eliminare

După administrarea intravenoasă a unei doze unice de acid alendronic marcat cu [14C], aproximativ 50% din radioactivitate a fost detectată în urină în decurs de 72 ore, iar în materiile fecale radioactivitatea a fost mică sau absentă. După administrarea intravenoasă a unei doze unice de 10 mg, clearance-ul renal al acidului alendronic a fost de 71 ml/min, iar clearance-ul sistemic nu a depăşit 200 ml/min. Concentraţiile plasmatice scad cu mai mult de 95% după şase ore de la administrarea intravenoasă. La om, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este estimat la peste zece ani, ceea ce reflectă eliberarea de acid alendronic de la nivelul osului. La şobolani, acidul alendronic nu este excretat prin intermediul sistemelor renale de transport pentru acizi şi baze şi, de aceea, nu se anticipează să interfere la om cu eliminarea altor medicamente realizată prin intermediul acestor sisteme.

Caracteristici la pacienţi

Studiile preclinice au arătat faptul că medicamentul care nu este depozitat la nivel osos este rapid excretat în urină. La animale nu s-au evidenţiat dovezi ale saturării captării osoase după administrarea intravenoasă, repetată, de doze cumulative de până la 35 mg/kg. Deşi nu sunt disponibile informaţii clinice, este posibil ca, la fel ca la animale, eliminarea acidului alendronic pe cale renală să fie redusă la pacienţii cu insuficienţă renală. Ca urmare, la pacienţii cu insuficienţă renală poate fi preconizată o acumulare oarecum mai mare a acidul alendronic la nivel osos (vezi pct. 4.2).

5.3 Date preclinice de siguranţă

Datele nonclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi carcinogenitatea. Studiile la şobolani au arătat că administrarea de alendronat în timpul gestaţiei a fost asociată cu distocie în timpul travaliului, care a fost corelată cu hipocalcemia. În cadrul studiilor, şobolanii la care s-au administrat doze mari au prezentat o incidenţă crescută a osificării incomplete la fetuşi. La om, relevanţa acestor observaţii nu este cunoscută.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Celuloză microcristalină

Amidon de porumb

Amidonglicolat de sodiu (Tip A)

Povidonă (K 30)

Stearat de magneziu

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Comprimatele sunt ambalate în blistere din PVC/PE/PVdC-Aluminiu.

Mărimi de ambalaj: 2, 4, 8, 12, 20, 30, 40, 50 şi 60 comprimate.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinţe speciale

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Aurobindo Pharma România SRL

Sos. Bucureşti-Ploieşti, nr. 42-44, etajul 2, Clădirea B, Aripa B2, Complex Băneasa

Business&Technology Park, sector 1, Bucureşti, România

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

7184/2014/01-09

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Reînnoirea autorizaţiei - Noiembrie 2014

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Noiembrie 2019