ACECLOFEN supozitoare ANTIBIOTICE - prospect medicament

Aceclofen 500 mg/50 mg supozitoare

Un supozitor conţine paracetamol 500 mg şi diclofenac sodic 50 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct.6.1.

Supozitoare.

Supozitoare de culoare albă, cu formă de torpilă, cu suprafaţa netedă şi onctuoasă.

Aceclofen supozitoare este indicat ca tratament simptomatic în:

- boli reumatismale inflamatorii sau degenerative: artrită reumatoidă, artrită reumatoidă juvenilă, spondilită anchilopoetică, osteoartrită, spondilartrită, sindroame dureroase ale coloanei vertebrale, reumatism abarticular, reumatism psoriazic, atacuri acute de gută;

- afecţiuni dureroase şi/sau inflamatorii în patologia ginecologică, de exemplu, dismenoree primară sau anexită.

Doza zilnică recomandată este de 1-2 supozitoare Aceclofen după cum urmează:

În afecţiuni reumatismale acute, se recomandă o doză iniţială de 100- 150 mg diclofenac sodic, în 2- 3

prize:

- 1 supozitor Aceclofen de 2 ori pe zi (dimineaţa şi seara) asociat cu 50 mg diclofenac sodic administrat oral;

- la pacienţii cu sensibilitate a mucoasei rectale, în antecedente, pentru a se evita iritaţiile locale, se recomandă un supozitor Aceclofen seara, asociat cu 50-100 mg diclofenac sodic, administrat oral.

În tratamentul de întreţinere în afecţiunile reumatismale se administrează o doză zilnică de 100 mg

diclofenac sodic în 2 prize ( un supozitor Aceclofen seara la culcare, pentru calmarea durerii nocturne şi diminuarea redorii matinale, asociat cu 50 mg diclofenac sodic administrat oral, dimineaţa).

În dismenorea primară, doza iniţială recomandată este de 50-100 mg diclofenac sodic ( 1- 2

supozitoare sau un supozitor de Aceclofen şi 50 mg diclofenac sodic administrat oral, dimineaţa) şi poate fi crescută treptat până la maxim 200 mg diclofenac sodic pe zi (1- 2 supozitoare Aceclofen la care se adaugă diclofenac sodic administrat oral până la doza totală). Tratamentul trebuie început înaintea apariţiei primelor manifestări şi în funcţie de simptomatologie trebuie continuat câteva zile.

Nu se recomandă utilizarea de Aceclofen supozitoare la copii sub 12 ani; se vor utiliza forme

farmaceutice cu concentraţii adecvate vârstei.

Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai

scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare).

- Hipersensibilitate la paracetamol, la diclofenac sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

- Insuficienţă hepato-celulară

- Deficit de glucozo-6 fosfatdehidrogenază.

- Hipersensibilitate la alte AINS (inclusiv criza de astm, urticarie, rinita acută).

- Ulcer gastro- duodenal.

- Insuficienţă renală severă.

- Insuficienţă cardiacă cronică sau necontrolată terapeutic.

- Insuficienţa cardiacă congestivă (NYHA II-IV), boală cardiacă ischemică, boală arterială periferică şi/sau boală cerebro-vasculară.

- Antecedente recente de rectită sau rectoragii.

- Ultimul trimestru de sarcină.

Se administrează cu prudenţă şi sub supraveghere la pacienţii cu afecţiuni gastro- duodenale sau

intestinale în antecedente şi la cei cu antecedente de tulburări hematologice sau de coagulare.

La pacienţii cu insuficienţă cardiacă, ciroză sau nefropatie cronică, la pacienţii trataţi cu diuretice,

după o intervenţie chirurgicală majoră care antrenează o hipovolemie, trebuie monitorizată diureza şi funcţia renală.

La pacienţii vârstnici şi subponderali se recomandă utilizarea celei mai mici doze eficace.

Diclofenacul poate determina creşterea concentraţiei uneia sau mai multor enzime hepatice, ceea ce

impune monitorizarea atentă a funcţiei hepatice. Dacă testele hepatice se menţin modificate sau apar alte complicaţii (eozinofilie sau eritem), tratamentul trebuie întrerupt.

Pentru evitarea riscului de supradozaj trebuie verificată absenţa paracetamolului din compoziţia altor

medicamente utilizate concomitent.

Utilizarea supozitoarelor nu este adecvată în caz de diaree.

Utilizarea supozitoarelor prezintă un risc de iritaţie locală, în special în cazul utilizării timp îndelungat

şi în doze mari.

Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai

scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2. Doze şi mod de administrare şi riscurile gastro-intestinale şi cardiovasculare prezentate mai jos).

Efecte cardiovascualre şi cerebrovasculare

La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară

până la moderată, sunt necesare monitorizare şi recomandări adecvate deoarece raportările au arătat că tratamentul cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană şi edem.

Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea diclofenacului, în special în doze mari

(150 mg zilnic) şi în tratament de lungă durată, se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic şi accident vascular cerebral).

Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă, boală cardiacă

ischemică diagnosticată, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară trebuie trataţi cu diclofenac numai după evaluare atentă.

Pacienţii care prezintă factori majori de risc pentru evenimente cardiovasculare (de exemplu

hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat) trebuie trataţi cu diclofenac doar după evaluare atentă.

Deoarece factorii de risc cardiovasculari asociaţi cu administrarea diclofenacului se pot accentua în

funcţie de doză şi durata expunerii, trebuie utilizată cea mai mică doză eficace pentru cea mai scurtă perioadă de timp. Trebuie să se reevalueze periodic nevoia pacientului de atenuare a simptomelor şi răspunsul acestuia la tratament.

Diclofenac

- alte AINS incluzând salicilaţi: la doze mari, cresc riscul ulcerogen şi hemoragic digestiv prin sinergie aditivă;

- anticoagulante orale, heparina şi ticlopidina: cresc riscul hemoragic prin inhibarea funcţiei plachetare şi agresiune asupra mucoasei gastro-duodenale. Dacă asocierea nu poate fi evitată, se recomandă supravegherea clinică şi biologică (urmărirea timpilor de sângerare şi de protrombină);

- dispozitive intrauterine: posibilitatea diminuării eficacităţii dispozitivelor intrauterine;

- litiu: creşterea litemiei poate atinge valori toxice prin diminuarea excreţiei renale a litiului. Dacă, totuşi, asocierea este necesară se urmăreşte litemia şi se adaptează doza de litiu, în timpul tratamentului şi după întreruperea administrării diclofenacului;

- metotrexatul: creşte toxicitatea hematologică când se administrează în doze mari şi la mai puţin de 24 ore înainte sau după diclofenac, prin deplasarea legării de proteinele plasmatice şi/sau diminuarea clearance-ului renal.

- diuretice: risc de insuficienţă renală acută la bolnavi deshidrataţi, prin diminuarea filtrării glomerulare. Este necesară hidratarea bolnavului şi urmărirea funcţiei renale la debutul tratamentului.

Asocieri de care se ţine cont:

- antihipertensive (β-blocante, captopril, lisinopril, diuretice): scad efectul antihipertensiv prin inhibiţia prostaglandinelor vasodilatatoare;

- interferon α: risc de inhibiţie a acţiunii sale.

- mifepriston: AINS se administrează la 8- 12 ore după administrarea de mifepriston, deoarece AINS reduce efectul acestuia.

- glicozide: administrarea concomitentă poate agrava insuficienţa cardiacă, reducând rata filtratului glomerular şi crescând nivelul glicozidului în plasmă.

- antidiabetice orale: au fost raportate izolat efecte hipo- şi hiper- glicemice; se recomandă ajustarea dozelor antidiabeticului.

- ciclosporină: cazuri de nefrotoxicitate au fost raportate după administrarea concomitentă de ciclosporină şi AINS.

Poate modifica valorile uricemiei determinate prin metoda acidului fosfotungstic şi valorile glicemiei

determinate prin metoda glucozoxidazei-peroxidazei.

Se recomandă a se ţine cont de atenţionările generale privind utilizarea antiinflamatoarelor

nesteroidiene în timpul sarcinii. Acest medicament este contraindicat din luna a 6-a de sarcină datorită riscului de toxicitate cardio-pulmonară (hipertensiune pulmonară cu închiderea prematură a canalului arterial) şi renală la făt şi de prelungire a timpului de sângerare la mamă şi copil, la sfârşitul sarcinii.

Diclofenacul se excretă în cantităţi foarte mici în lapte; nu se recomandă administrarea de Aceclofen

supozitoare în timpul alăptării.

Aceclofen supozitoare influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Pacienţii trebuie avertizaţi despre o posibilă apariţie a unor senzaţii uşoare de ameţeală sau alte

tulburări la nivelul SNC, cazuri în care nu se recomandă conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor.

Frecvenţele reacţiilor adverse sunt clasificate astfel:

Foarte frecvente (≥1/10)

Frecvente (≥1/100 şi < 1/10)

Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi < 1/100)

Rare (≥1/10000 şi < 1/1000)

Foarte rare (< 1/10000)

Cu frecvenţă necunoscută: care nu poate fi estimată din datele disponibile

Tulburări hematologice şi limfatice: cu frecvenţă necunoscută: leucopenie, trombocitopenie (în

general asimptomatică, rar sângerări sau hematoame, scaune negre şi moi, sânge în urină şi fecale, pete roşii pe tegumente), agranulocitoză, anemie hemolitică sau aplastică.

Tulburări ale sistemului imunitar: rar pot să apară reacţii alergice (erupţie cutanată tranzitorie,

parestezii sau prurit, dermatită), manifestări respiratorii (bronhospasm şi foarte rar reacţii anafilactice) Tulburări ale sistemului nervos: foarte rar: cefalee, ameţeală, somnolenţă sau insomnie, rar-

parestezii, tulburări de memorie, dezorientare, anxietate, iritabilitate, depresie, tremurături, meningită aseptică.

Tulburări cardio-vasculare: reacţiile adverse raportate în asociere cu tratamentul cu AINS au fost

edemul, hipertensiunea arterială şi insuficienţa cardiacă.

Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează un risc crescut de apariţie a evenimentelor

trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic şi accident vascular cerebral) asociate cu utilizarea diclofenacului, în special în doze mari (150 mg zilnic) şi în tratamentul de lungă durată (vezi pct.4.3.

4.4. Contraindicaţii şi Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare.) Tulburări gastro-intestinale: rare cazuri de ulcer gastro-duodenal, hemoragie digestivă sau perforaţie,

exacerbarea colitei ulcero-hemoragice, iritaţii locale sau agravarea bolii hemoroidale; cu frecvenţă necunoscută: dureri epigastrice, greaţă, vărsături, diaree, crampe abdominale, dispepsie, flatulenţă, anorexie; Tulburări hepato-biliare: cu frecvenţă necunoscută: hepatită (icter conjunctival sau tegumentar),

creşterea nivelului transaminazelor Tulburări renale şi ale căilor urinare: rar: colică renală (algie lombară apărută brusc), insuficienţă

renală (oligo-anurie), piurie sterilă, hematurie, nefrită, proteinurie şi necroză papilară. La doze mari şi tratament prelungit paracetamolul poate produce afectarea funcţiei renale până la insuficienţă renală cronică (nefropatie caracteristică analgezicelor), în special la persoanele cu afectarea preexistentă a rinichiului.

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare:cu frecvenţă necunoscută: iritaţii rectale şi

anale.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Cazurile de supradozaj au fost semnalate numai pentru formele orale de paracetamol. Intoxicaţia acută

se manifestă prin tulburări gastro-intestinale (diaree, pierderea apetitului, greaţă, vărsături, crampe sau dureri abdominale), transpiraţii profuze. Simptomatologia poate să apară la 6-14 ore după ingestia supradozei şi poate să dureze aproximativ 24 ore.

Dozele mai mari de 10 g la adulţi şi 150 mg/ kg corp la copii pot provoca citoliză hepatică cu necroză

hepatică ireversibilă. Simptomatologia apare după 24-48 ore de la ingestia medicamentului, devenind mai gravă după 2-7 zile, odată cu instalarea insuficienţei hepatice.

În timp se dezvoltă encefalopatia hepatică (cu tulburări mintale, stare de confuzie, agitaţie, stupoare),

convulsii, deprimare respiratorie, comă, edem cerebral, tulburări de coagulare, hemoragie digestivă, coagulare intravasculară diseminată, hipoglicemie, acidoză metabolică şi colaps cardio-vascular.

Odată cu leziunile toxice hepatice, paracetamolul poate produce necroză tubulară renală sau chiar

insuficienţă renală (oligo- anurie cu hematurie sau urini tulburi).

Supradozajul cu diclofenac nu prezintă un tablou clinic caracteristic; simptomele care pot să apară

sunt: cefalee, agitaţie motorie, iritabilitate, ameţeli, convulsii, dureri epigastrice, greaţă, vărsături, diaree, hematemeză, tulburări ale funcţiei renale şi hepatice.

Tratamentul supradozajului se instituie urgent, chiar dacă manifestările sunt minore.

Pentru reducerea absorbţiei se va evacua conţinutul gastric prin provocarea de vărsături şi lavaj

gastric, folosindu-se soluţii cu cărbune activat; se administrează per os şi i. v. acetilcisteină.

Pentru accelerarea eliminării se foloseşte la nevoie hemodializa, hemoperfuzia sau dializa peritoneală.

Se monitorizează funcţiile hepatice (transaminazele), timpul de protrombină şi bilirubina; funcţiile

renale şi cardiace.

Tratamentul de susţinere trebuie să menţină echilibrul hidro-electrolitic şi glicemia şi la nevoie se

administrează fitomenadionă, plasmă şi factori ai coagulării.

Grupa farmacoterapeutică: antiinflamatoare şi antireumatice; derivaţi ai acidului acetic şi substanţe

înrudite; diclofenac, combinaţii.

Cod ATC: M01A B55

Aceclofen supozitoare conţine diclofenac, un compus nesteroidian cu efecte antiinflamatorii,

analgezice şi antipiretice, determinând ameliorarea marcată a simptomatologiei şi paracetamol, care contribuie prin efectul analgezic la diminuarea durerii pe timpul nopţii. Diclofenacul este un derivat al acidului fenilpropionic şi este un puternic antiinflamator, antialgic şi antipiretic, inhibând sinteza prostaglandinelor.

Paracetamolul, metabolit al fenacetinei este un derivat de paraaminofenol şi are un puternic efect

analgezic de tip central.

Diclofenacul face parte din grupa medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene, acţionând ca

antireumatismal, analgezic şi antipiretic.

Acţiunea antiinflamatoare interesează predominant componenta congestiv-exudativă a procesului

inflamator. La acţiunea inflamatorie contribuie inhibarea migrării leucocitelor, deprimarea activităţii hidrolazelor acide eliberate de lizozomi, ca şi împiedicarea sintezei, eliberării şi acţiunii unor factori chimici locali, importanţi pentru generarea sau întreţinerea inflamaţiei: histamină, serotonină, prostaglandine, bradikinină. Acţiunea analgezică este de intensitate moderată, având un mecanism dublu: central, prin interferarea procesului de integrare talamică şi hipotalamică a senzaţiei dureroase şi periferic, prin inhibarea inflamaţiei care generează sau întreţine durerea.

Paracetamolul prezintă acţiune analgezică şi antipiretică. Efectul analgezic este asemănător cu al

fenacetinei şi influenţează numai durerile de intensitate medie. Acţiunea antipiretică este apropiată de cea a salicilaţilor, intervenind asupra centrilor termoreglatori ai SNC, determinând o pierdere mai accentuată de căldură prin vasodilataţie cutanată.

Eficienţa tratamentului cu Aceclofen supozitoare se apreciază pe baza următoarelor date clinice:

ameliorarea durerii din afecţiunile inflamatorii şi anume, dureri reumatismale, nevralgice, dureri dentare şi anumite forme de cefalee.

Paracetamolul

Se face rapid şi aproape complet prin mucoasa rectală. Concentraţia plasmatică maximă se atinge după

2-3 ore de la administrare. Biodisponibilitatea pe cale rectală este comparabilă cu cea orală.

Se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de aproximativ 25%.

Substanţa se distribuie larg în organism, trece bariera feto- placentară, se excretă în laptele matern.

Metabolizarea are loc în celula hepatică, 90- 95% prin glucurono- şi sulfo-conjugare.

Un metabolit intermediar, care se poate acumula în caz de supradozaj este hepatotoxic şi posibil

nefrotoxic.

Timpul de înjumătăţire plasmatică este de aproximativ 2- 3 ore. Nu se modifică în caz de insuficienţă

renală, dar poate fi prelungit în caz de supradozaj, în unele afecţiuni hepatice, la vârstnici şi la nou- născuţi; la copii poate fi mai scăzut.

Durata acţiunii este de 3- 4 ore.

Epurarea se face prin metabolizare hepatică; prin urină se elimină sub formă de metaboliţi şi 3%

neschimbată.

Se poate elimina prin: hemodializă, hemoperfuzie, dializă peritoneală.

Diclofenacul :

Concentraţia plasmatică maximă este atinsă după 30 min şi este de 2 mg/ml;

Se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 99,7%. Pătrunde în lichidul sinovial, unde

concentraţii maxime sunt măsurate după 2- 4 ore de la atingerea concentraţiei plasmatice maxime. T1/2 este de 3- 6 ore.

Se metabolizează prin glicoconjugare.

În jur de 60% este eliminată prin urină sub formă de metaboliţi şi mai puţin de 1% sub formă

nemodificată. Restul dozei se elimină sub formă de metaboliţi prin bilă. Dozele repetate de diclofenac nu determină acumulare plasmatică.

În caz de insuficienţă renală severă, cu clearance- ul de creatinină mai mic de 10 ml/min, eliminarea

paracetomolului şi ai metaboliţilor săi este întârziată.

În cazul afectării hepatice, cinetica şi metabolizarea diclofenacului sunt aceleaşi ca la persoanele

sănătoase.

Nu sunt disponibile.

Grăsime solidă.

Nu este cazul.

4 ani.

A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.

Cutie cu 2 folii termosudate din Al/PE a câte 3 supozitoare

Cutie cu 2 folii termosudate din Al/PE a câte 6 supozitoare

Cutie cu 1 folie termosudată din Al/PE cu 6 supozitoare

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Antibiotice SA

Str. Valea Lupului nr.1, 707410, Iaşi,

România

7222/2014/01-02-03

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Decembrie 2014

Februarie, 2024