Conținutul prospectului pentru medicamentul ABASAGLAR 100UI / ml soluție injectabilă
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
ABASAGLAR 100 unităţi/ml soluţie injectabilă în cartuș
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare ml conţine insulină glargin* 100 unităţi (echivalent la 3,64 mg).
Fiecare cartuş conţine 3 ml de soluţie injectabilă, echivalent la 300 unităţi.
* produsă prin tehnologia ADN-ului recombinant din Escherichia coli.
Pentru lista completă a excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă (injecţie).
Soluţie limpede, incoloră.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul diabetului zaharat la adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta de 2 ani şi peste această vârstă.
4.2 Doze şi mod de administrare
DozeABASAGLAR conţine insulină glargin, un analog al insulinei şi are o durată de acţiune prelungită.
ABASAGLAR trebuie administrat o dată pe zi, oricând în timpul zilei, însă la aceeaşi oră în fiecare zi.
Schema de tratament (doza şi momentul) trebuie ajustată individual. La pacienţii cu diabet zaharat de tip 2, ABASAGLAR poate fi administrat şi în asociere cu antidiabetice orale.
Potenţa acestui medicament este exprimată în unităţi. Aceste unităţi sunt valabile exclusiv pentru insulina glargin şi nu sunt identice cu UI sau unităţile utilizate pentru a exprima potenţa altor analogi de insulină (vezi pct. 5.1).
Grupe speciale de pacienţiPacienţi vârstnici (cu vârsta ≥ 65 ani)La vârstnici, deteriorarea progresivă a funcţiei renale poate duce la o scădere constantă a necesarului de insulină.
Insuficienţă renalăLa pacienţii cu insuficienţă renală, necesarul de insulină poate fi diminuat din cauza metabolizării reduse a insulinei.
Insuficienţă hepaticăLa pacienţii cu insuficienţă hepatică, necesarul de insulină poate fi diminuat din cauza capacităţii reduse de gluconeogeneză şi metabolizării reduse a insulinei.
Copii şi adolescenţiCopii și adolescenți cu vârsta de 2 ani și pesteSiguranţa şi eficacitatea insulinei glargin au fost stabilite la adolescenţi şi copii cu vârsta de 2 ani şi mai mari (vezi pct. 5.1). Schema de tratament (doza şi momentul) trebuie ajustată individual.
Copii cu vârsta sub 2 aniNu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea utilizării insulinei glargin la copii cu vârste mai mici de 2 ani. Nu sunt disponibile date.
Schimbarea de la alte tipuri de insuline la ABASAGLARCând se face schimbarea de la o schemă de tratament care conţine o insulină cu acţiune intermediară sau de lungă durată la o schemă de tratament care conţine ABASAGLAR, pot fi necesare modificarea dozei de insulină bazală şi ajustarea tratamentului antidiabetic concomitent (doza şi momentul administrării suplimentare de insuline regular sau analogi de insulină cu acţiune rapidă sau doza de medicamente antidiabetice orale).
Schimbarea de la o altă insulină NPH cu administrare de două ori pe zi la ABASAGLARPentru a reduce riscul de hipoglicemie nocturnă sau apărută dimineaţa devreme, pacienţii care schimbă în schema de tratament insulina bazală, de la insulină NPH de două ori pe zi, la ABASAGLAR o dată pe zi, trebuie să reducă doza zilnică de insulină bazală cu 20-30% în primele săptămâni de tratament.
Schimbarea de la insulină glargin 300 unități/ml la ABASAGLARABASAGLAR și Toujeo (insulină glargin 300 unități/ml) nu sunt bioechivalente și nu sunt direct interschimbabile. Pentru a reduce riscul instalării hipoglicemiei, pacienților cărora li se schimbă schema de administrare a insulinei bazale de la insulină bazală o dată pe zi insulină glargin 300 unități/ml o dată pe zi la o schemă de administrare a ABASAGLAR o dată pe zi ar trebui să li se reducă doza cu aproximativ 20%.
În timpul primelor săptămâni, această reducere trebuie compensată, cel puţin parţial, prin creşterea dozei de insulină injectată la ora mesei, după această perioadă schema de tratament trebuie ajustată în mod individual.
În timpul perioadei de schimbare şi în primele săptămâni după aceasta, se recomandă o monitorizare metabolică strictă.
Odată cu ameliorarea controlului metabolic şi cu creşterea consecutivă a sensibilităţii la insulină, poate deveni necesară o ajustare suplimentară a schemei de administrare a dozelor. De asemenea, ajustarea dozei poate fi necesară, de exemplu, dacă se modifică greutatea corporală, stilul de viaţă al pacientului, orarul administrării insulinei sau dacă survin alte situaţii care cresc susceptibilitatea la hipoglicemie sau hiperglicemie (vezi pct. 4.4).
Pacienții cărora li se administrează doze mari de insulină din cauza anticorpilor împotriva insulinei umane ar putea resimți îmbunătățirea răspunsului la insulină cu ABASAGLAR.
Modul de administrareABASAGLAR se administrează pe cale subcutanată.
ABASAGLAR nu trebuie administrat intravenos. Durata prelungită de acţiune a insulinei glargin este dependentă de injectarea sa în ţesutul subcutanat. Administrarea intravenoasă a dozei uzuale subcutanate poate determina hipoglicemie severă.
Nu există diferenţe semnificative clinic ale concentraţiei plasmatice a insulinei sau ale valorilor glicemiei după injectarea insulinei glargin în regiunea abdominală, deltoidiană sau a coapsei.
Locurile de injectare trebuie schimbate de fiecare dată în cadrul aceleiași regiuni anatomice pentru a reduce riscul de lipodistrofie și de amiloidoză cutanată (vezi pct. 4.4 și 4.8).
ABASAGLAR nu trebuie amestecat cu nicio altă insulină şi nu trebuie diluat. Amestecarea sau diluarea îi pot modifica profilul timp/acţiune, iar amestecarea poate determina precipitare.
Pentru detalii suplimentare privind manipularea, vezi pct. 6.6.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
TrasabilitateaPentru a avea sub control trasabilitatea medicamentelor biologice, numele și numărul lotului medicamentului administrat trebuie înregistrate cu atenție.
Cetoacidoza diabeticăABASAGLAR nu este insulina de ales pentru tratamentul cetoacidozei diabetice. În astfel de cazuri, se recomandă insulină regular, administrată intravenos.
Necesarul de insulină și ajustarea dozelorÎn caz de control insuficient al glicemiei sau de tendinţă la episoade hiperglicemie sau hipoglicemice, înainte de a lua în considerare ajustarea dozei, trebuie verificate complianţa pacientului la schema de tratament prescris, locurile de injectare, corectitudinea tehnicii de injectare şi toţi ceilalţi factori relevanţi.
Trecerea unui pacient la un alt tip sau la o altă marcă de insulină trebuie efectuată sub supraveghere medicală strictă. Modificări în ceea ce priveşte concentraţia, marca (fabricantul), tipul (regular, NPH, lentă, cu durată lungă de acţiune, etc.), originea (animală, umană, analog de insulină umană) şi/sau metoda de fabricaţie pot necesita modificări ale dozei.
HipoglicemieMomentul apariţiei hipoglicemiei depinde de profilul de acţiune al insulinelor utilizate şi, de aceea, se poate modifica atunci când se schimbă schema de tratament. Datorită aportului de insulină bazală mai prelungit cu insulină glargin, este mai puţin de aşteptat o hipoglicemie nocturnă şi mai mult de aşteptat o hipoglicemie apărută dimineaţa devreme.
Se recomandă prudenţă deosebită şi sporirea supravegherii glicemiei la pacienţii la care episoadele hipoglicemice pot avea o relevanţă clinică particulară, cum sunt cei cu stenoză semnificativă a arterelor coronare sau a vaselor cerebrale (risc de complicaţii cardiace sau cerebrale ale hipoglicemiei), precum şi la pacienţii cu retinopatie proliferativă, mai ales dacă nu au fost trataţi prin fotocoagulare (risc de amauroză tranzitorie consecutivă hipoglicemiei).
Pacienţii trebuie atenţionaţi despre circumstanţele în care simptomele de avertizare a hipoglicemiei sunt diminuate. Simptomele de avertizare a hipoglicemiei pot fi modificate, pot fi mai puţin evidente sau chiar absente la anumite grupe de risc. Acestea includ pacienţii:
- la care controlul glicemiei este semnificativ ameliorat,
- la care hipoglicemia se dezvoltă treptat,
- vârstnici,
- la care s-a trecut de la insulină animală la insulină umană,
- cu neuropatie vegetativă,
- cu antecedente îndelungate de diabet zaharat,
- cu afecţiuni psihice,
- în tratament concomitent cu anumite alte medicamente (vezi pct. 4.5).
Astfel de situaţii pot determina hipoglicemie severă (cu posibilă pierdere a conştienţei) înainte ca pacientul să îşi dea seama de simptomele de avertizare ale hipoglicemiei.
Efectul prelungit al insulinei glargin administrată subcutanat poate întârzia remiterea hipoglicemiei.
Dacă valorile hemoglobinei glicozilate sunt normale sau scăzute, trebuie luată în considerare posibilitatea apariţiei episoadelor hipoglicemice recurente (mai ales nocturne), nerecunoscute ca atare.
Complianţa pacientului la schema de administrare a dozelor şi la dietă, administrarea corectă a insulinei şi cunoaşterea simptomelor hipoglicemiei sunt esenţiale pentru reducerea riscului de hipoglicemie. Factorii care cresc susceptibilitatea la hipoglicemie necesită o monitorizare deosebit de atentă şi, eventual, ajustarea dozei. Acestea includ:
- schimbarea regiunii de injectare,
- ameliorarea sensibilităţii la insulină (de exemplu, prin îndepărtarea factorilor de stres),
- activitatea fizică neobişnuită, intensă sau prelungită,
- afecţiunile intercurente (de exemplu vărsături, diaree),
- alimentaţia inadecvată,
- omiterea unor mese,
- consumul de alcool etilic,
- anumite afecţiuni endocrine decompensate (de exemplu, în hipotiroidie şi insuficienţă hipofizară anterioară sau corticosuprarenală),
- tratamentul concomitent cu anumite alte medicamente.
Tehnica de injectarePacienții trebuie instruiți să alterneze continuu locurile de injectare, pentru a reduce riscul de apariție a lipodistrofiei și amiloidozei cutanate. Există un posibil risc de absorbție întârziată a insulinei sau de reglare insuficientă a glicemiei în urma injectării insulinei în locuri unde au apărut aceste reacții. S-a raportat că schimbarea bruscă a locului de injectare cu o zonă neafectată duce la hipoglicemie. Se recomandă monitorizarea glicemiei după schimbarea locului de injectare și se poate avea în vedere ajustarea dozei de medicament antidiabetic.
Afecţiuni intercurenteAfecţiunile intercurente necesită intensificarea supravegherii metabolice. În multe cazuri, sunt indicate determinări ale corpilor cetonici în urină şi adesea este necesară ajustarea dozei de insulină. Necesarul de insulină este adesea crescut. Pacienţii cu diabet zaharat de tip 1 trebuie să continue să consume regulat cel puţin o cantitate mică de glucide, chiar dacă nu pot să mănânce decât puţin sau deloc sau varsă, etc. Şi nu trebuie niciodată să renunţe complet la insulină.
Anticorpi anti-insulinăAdministrarea insulinei poate determina formare de anticorpi anti-insulină. În cazuri rare, prezenţa acestor anticorpi anti-insulină poate face necesară ajustarea dozei de insulină pentru a corecta tendinţa la hiper- sau hipoglicemie (vezi pct. 5.1).
Stilouri injectoare de utilizat împreună cu cartușele ABASAGLARCartușele trebuie utilizate doar împreună cu un stilou injector reutilizabil Lilly şi nu trebuie utilizate cu niciun alt stilou injector deoarece acurateţea dozei nu a fost stabilită cu alte stilouri injectoare.
Erori de medicaţieAu fost raportate erori de medicaţie în care alte insuline, în special insuline cu durată de acţiune scurtă, au fost administrate accidental în locul insulinei glargin. Întotdeauna trebuie verificată eticheta insulinei înaintea fiecărei injecţii pentru a evita erorile de medicaţie între ABASAGLAR şi alte insuline.
Asocierea ABASAGLAR cu pioglitazonăAu fost raportate cazuri de insuficienţă cardiacă atunci când pioglitazona a fost utilizată în asociere cu insulină, în special la pacienţii cu factori de risc pentru dezvoltarea insuficienţei cardiace. Acest lucru trebuie avut în vedere dacă se ia în considerare tratamentul asociat cu pioglitazonă şi ABASAGLAR.
Dacă este utilizată asocierea, pacienţii trebuie supravegheaţi pentru identificarea de semne şi simptome ale insuficienţei cardiace, creştere în greutate şi edeme. Tratamentul cu pioglitazonă trebuie întrerupt la apariţia oricărei deteriorări a simptomatologiei cardiace.
SodiuAcest medicament conţine sodiu (23 mg) sub 1 mmol per doză, adică practic 'nu conţine sodiu”.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
O serie de substanţe afectează metabolizarea glucozei şi pot impune ajustarea dozei de insulină glargin.
Substanţele care pot accentua efectul de scădere a glicemiei şi susceptibilitatea la hipoglicemie includ medicamentele antidiabetice orale, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA), disopiramida, fibraţii, fluoxetina, inhibitorii monoaminooxidazei (IMAO), pentoxifilina, propoxifenul, salicilaţii, analogii de somatostatină şi sulfonamidele antibacteriene.
Substanţele care pot reduce efectul de scădere a glicemiei includ glucocorticoizii, danazolul, diazoxidul, diureticele, glucagonul, izoniazida, estrogenii, progestogenii, derivaţii de fenotiazină, somatropina, medicamentele simpatomimetice (de exemplu epinefrina [adrenalina], salbutamolul, terbutalina), hormonii tiroidieni, medicamentele antipsihotice atipice (de exemplu clozapina şi olanzapina) şi inhibitorii de protează.
Blocantele beta-adrenergice, clonidina, sărurile de litiu sau alcoolul etilic pot fie să potenţeze, fie să diminueze efectul insulinei de scădere a glicemiei. Pentamidina poate determina hipoglicemie, care uneori poate fi urmată de hiperglicemie.
În plus, sub influenţa medicamentelor simpatolitice, cum sunt blocantele beta-adrenergice, clonidina, guanetidina şi rezerpina, semnele reacţiei adrenergice compensatorii pot fi reduse sau absente.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
SarcinaPentru insulina glargin nu sunt disponibile date clinice din studii controlate privind utilizarea sa la gravide. Conform unui număr mare de date privind femeile gravide (peste 1000 de rezultate obţinute din sarcini), nu s-au evidenţiat reacţii adverse asupra sarcinii specifice insulinei glargin şi nici efecte malformative sau efecte toxice feto/neo-natale specifice insulinei glargin.
Studiile la animale nu au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere.
Utilizarea ABASAGLAR poate fi luată în considerare în timpul sarcinii, în cazul în care este necesar din punct de vedere clinic.
Este esenţial pentru pacientele cu diabet zaharat pre-existent sau de sarcină să menţină un control metabolic bun în timpul sarcinii pentru a preveni evenimente adverse asociate cu hiperglicemia.
Necesarul de insulină poate să scadă în primul trimestru şi, în general, creşte în trimestrele doi şi trei.
Imediat după naştere, necesarul de insulină scade rapid (risc crescut de hipoglicemie). Este esenţială supravegherea atentă a controlului glicemiei.
AlăptareaNu se cunoaşte dacă insulina glargin se excretă în laptele uman. Nu se anticipează apariţia de efecte metabolice ale insulinei glargin ingerate asupra nou-născuţilor/sugarilor alăptaţi, deoarece insulina glargin sub formă de peptid este digerată în aminoacizi la nivelul tractului gastro-intestinal uman.
Femeile care alăptează pot necesita ajustarea dozei de insulină şi a dietei.
FertilitateStudiile la animale nu au evidenţiat efecte dăunătoare directe privind fertilitatea.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Capacitatea de concentrare şi de reacţie a pacientului poate fi afectată datorită hipoglicemiei, hiperglicemiei sau, de exemplu, din cauza tulburărilor vizuale. Aceasta poate constitui un risc în situaţiile în care aceste capacităţi au o importanţă deosebită (de exemplu, conducerea unui vehicul sau folosirea utilajelor).
Pacienţii trebuie atenţionaţi să îşi ia toate măsurile de precauţie pentru a evita hipoglicemia în timp ce conduc vehicule. Acest aspect este important îndeosebi pentru pacienţii la care simptomele de avertizare a hipoglicemiei sunt reduse sau absente sau care au episoade frecvente de hipoglicemie.
Trebuie evaluat dacă în aceste situaţii sunt recomandabile conducerea de vehicule sau folosirea de utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Rezumatul profilului de siguranţăHipoglicemia (foarte frecventă), în general cea mai frecventă reacţie adversă la tratamentul cu insulină, poate să apară dacă doza de insulină este prea mare în raport cu necesarul de insulină (vezi pct. 4.4).
Lista tabelară a reacţiilor adverseUrmătoarele reacţii adverse din studiile clinice sunt enumerate mai jos ca termen preferat MedDRA, pe aparate, sisteme şi organe, în ordinea descrescătoare a incidenţei (foarte frecvente: ≥1/10; frecvente:
≥1/100 şi <1/10; mai puţin frecvente: ≥1/1000 şi <1/100; rare: ≥1/10000 şi <1/1000; foarte rare:
<1/10000) şi cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Baza de date Foarte Frecvent Mai puţin Rare Foarte rare Cu
MedDRA pe frecvente e frecvente frecvență aparate, sisteme necunoscută şi organe
Tulburări ale sistemului imunitarReacţii alergice X
Tulburări metabolice şi de nutriţieHipoglicemie X
Tulburări ale sistemului nervosDisgeuzie X
Tulburări oculareScăderea acuităţii X vizuale
Retinopatie X
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanatLipohipertrofie X
Lipoatrofie X
Amiloidoză X cutanată
Tulburări musculo - scheletice şi ale ţesutului conjunctivMialgii X
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrareReacţii la locul de X injectare
Edem X
Descrierea reacţiilor adverse selectateTulburări metabolice şi de nutriţieEpisoadele severe de hipoglicemie, mai ales dacă sunt recurente, pot determina leziuni neurologice.
Episoadele hipoglicemice prelungite sau severe pot pune viaţa în pericol. La mulţi pacienţi, semnele şi simptomele neuroglicopeniei sunt precedate de semne ale reacţiei adrenergice compensatorii. În general, cu cât scăderea glicemiei este mai mare şi mai rapidă, cu atât reacţia compensatorie şi simptomele ei sunt mai intense.
Tulburări ale sistemului imunitarReacţiile alergice de tip imediat la insulină sunt rare. Astfel de reacţii la insulină (inclusiv insulină glargin) sau la excipienţi pot fi asociate, de exemplu, cu reacţii cutanate generalizate, angioedem, bronhospasm, hipotensiune arterială şi şoc şi pot pune viaţa în pericol.
Tulburări oculareModificarea marcată a controlului glicemic poate determina tulburări vizuale temporare, datorită alterării temporare a turgescenţei şi a indicelui de refracţie al cristalinului.
Ameliorarea de durată a controlului glicemic scade riscul progresiei retinopatiei diabetice. Cu toate acestea, intensificarea tratamentului cu insulină cu ameliorarea bruscă a controlului glicemic poate fi asociată cu agravarea temporară a retinopatiei diabetice. La pacienţii cu retinopatie proliferativă, îndeosebi dacă nu este tratată prin fotocoagulare, episoadele hipoglicemice severe pot determina amauroză tranzitorie.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanatLa locul injectării poate să apară lipodistrofie și amiloidoză cutanată, care poate întârzia absorbţia insulinei. Alternarea continuă a locului de injectare din cadrul unei anumite regiuni de injectare poate ajuta la reducerea sau prevenirea acestor reacţii (vezi pct. 4.4).
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrareReacţiile la locul injectării includ eritem, durere, prurit, urticarie, edem sau inflamaţie. Cele mai multe reacţii minore la insuline la nivelul locului de injectare se remit, de obicei, în decurs de câteva zile până la câteva săptămâni.
Rar, insulina poate determina retenţie de sodiu şi edeme, în special atunci când controlul metabolic inadecvat anterior este ameliorat prin tratament intensificat cu insulină.
Copii şi adolescenţiÎn general, profilul de siguranţă la copii şi adolescenţi (cu vârsta ≤18 ani) este similar cu cel al adulţilor. Raportările de reacţii adverse din supravegherea după punerea pe piaţă au inclus relativ mai frecvent reacţii la locul injectării (durere la locul injectării, reacţie la locul injectării) şi reacţii cutanate (erupţie cutanată, urticarie) la copii şi adolescenţi (cu vârsta ≤18 ani) comparativ cu adulţii. Nu sunt disponibile date din studii clinice privind siguranţa la copii cu vârsta sub 2 ani.
Raportarea reacţiilor adverse suspectateRaportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, aşa cum este menţionat în Anexa V.
4.9 Supradozaj
SimptomeSupradozajul insulinei poate determina hipoglicemie severă, uneori de lungă durată şi care poate pune în pericol viaţa pacientului.
TratamentEpisoadele uşoare de hipoglicemie pot fi tratate, de obicei, prin administrarea orală de glucide. Pot fi necesare ajustări ale dozei medicamentului, dietei sau activităţii fizice.
Episoadele mai severe, cu comă, convulsii sau tulburări neurologice pot fi tratate prin administrare de glucagon intramuscular/subcutanat sau de soluţie concentrată de glucoză intravenos. Pot fi necesare aportul susţinut de glucide şi ţinerea sub observaţie a pacientului, deoarece hipoglicemia poate să reapară după o ameliorare clinică aparentă.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Medicamente utilizate în diabetul zaharat, insuline şi analogi injectabili, cu acţiune prelungită. Codul ATC: A10AE04.
ABASAGLAR este un medicament 'biosimilar”. Informaţii detaliate sunt disponibile pe website-ul
Agenţiei Europene a Medicamentelor: http://www.ema.europa.eu.
Mecanism de acţiuneInsulina glargin este un analog de insulină umană conceput pentru a avea solubilitate mică la pH neutru. Este complet solubilă la pH-ul acid al soluţiei injectabile de ABASAGLAR (pH 4). După injectarea în ţesutul subcutanat, soluţia acidă este neutralizată ducând la formarea de microprecipitate, din care mici cantităţi de insulină glargin sunt eliberate continuu, asigurând o curbă concentraţie/timp aplatizată, fără vârfuri, previzibilă şi o durată prelungită de acţiune.
Insulina glargin este metabolizată în doi metaboliţi activi, M1 şi M2 (vezi pct. 5.2).
Legarea de receptorul insulineiStudiile in vitro arată că afinitatea insulinei glargin şi a metaboliţilor săi, M1 şi M2, pentru receptorul uman pentru insulină este similară cu cea a insulinei umane.
Legarea de receptorul IGF-1: Afinitatea insulinei glargin pentru receptorul uman IGF-1 este de aproximativ 5 până la 8 ori mai mare decât cea a insulinei umane (dar aproximativ de 70 până la 80 de ori mai mică decât cea a IGF-1), în timp ce M1 şi M2 se leagă de receptorul IGF-1 cu o afinitate uşor mai redusă comparativ cu insulina umană.
Concentraţia totală a insulinei cu efect terapeutic (insulina glargin şi metaboliţii săi), determinată la pacienţii cu diabet zaharat de tip 1, a fost mult mai mică decât cea necesară pentru a ocupa receptorul
IGF-1 la jumătate din potenţialul maxim şi pentru a activa consecutiv calea mitogenic-proliferativă iniţiată de receptorul IGF-1. Concentraţiile fiziologice ale IGF-1 endogen pot activa calea mitogenic-proliferativă; cu toate acestea, concentraţiile cu efect terapeutic determinate în timpul tratamentului cu insulină, inclusiv în tratamentul cu ABASAGLAR, sunt considerabil mai mici decât concentraţiile farmacologice necesare pentru a activa calea IGF-1.
Efecte farmacodinamiceAcţiunea principală a insulinei, inclusiv a insulinei glargin, este reglarea metabolismului glucozei.
Insulina şi analogii ei scad glicemia prin stimularea captării periferice a glucozei, mai ales de către muşchii scheletici şi ţesutul adipos şi prin inhibarea glucogenezei hepatice. Insulina inhibă lipoliza în adipocite, inhibă proteoliza şi stimulează sinteza proteică.
În studiile de farmacologie clinică, s-a demonstrat că insulina glargin şi insulina umană injectate intravenos sunt echipotente la aceleaşi doze. Similar tuturor celorlalte insuline, activitatea fizică precum şi alţi factori pot influenţa timpul de acţiune al insulinei glargin.
În studiile care utilizează tehnica 'clampului” euglicemic, efectuate la voluntari sănătoşi sau la pacienţi cu diabet zaharat de tip 1, acţiunea insulinei glargin injectate subcutanat a debutat mai târziu decât pentru insulina umană NPH, profilul efectului său a fost mai aplatizat şi fără vârfuri, iar durata efectului a fost prelungită.
Următorul grafic arată rezultatele unui studiu efectuat pe pacienţi:
Figura 1: Profilul activităţii la pacienţi cu diabet zaharat de tip 1 ____ insulină glargin
- ----- Insulină NPH
Sfârşitul perioadei de
Timp (ore) după injecţia subcutanată observaţie
* reprezintă cantitatea de glucoză perfuzată pentru a menţine niveluri constante ale glucozei plasmatice (valori medii la fiecare oră)
Durata mai lungă de acţiune a insulinei glargin administrată pe cale subcutanată este legată direct de viteza mai lentă a absorbţiei sale şi justifică administrarea unei singure doze zilnice. Timpul de acţiune al insulinei şi al analogilor de insulină, cum este insulina glargin, poate varia considerabil între indivizi diferiţi precum şi la acelaşi individ.
Într-un studiu clinic, simptomele de hipoglicemie sau răspunsurile hormonale compensatorii au fost similare după administrarea intravenoasă de insulină glargin şi respectiv după insulină umană, atât la voluntari sănătoşi cât şi la pacienţi cu diabet zaharat de tip 1.
Eficacitate şi siguranţă clinicăÎn studiile clinice, frecvenţa apariţiei anticorpilor care reacţionează încrucişat cu insulina umană şi insulina glargin a fost aceeaşi în grupul tratat cu insulină NPH şi în cel tratat cu insulină glargin.
Efectele insulinei glargin (o dată pe zi) în retinopatia diabetică au fost evaluate într-un studiu clinic deschis, controlat cu insulină NPH (administrată de două ori pe zi), cu durata de 5 ani, la 1024 de pacienţi cu diabet zaharat de tip 2, la care progresia retinopatiei cu 3 sau mai multe trepte pe scala
ETDRS (Early Treatment Diabetic Retinopathy Study [studiul tratamentului timpuriu al retinopatiei diabetice]) a fost investigată prin fotografia fundului de ochi. Nu s-au observat diferenţe semnificative în ceea ce priveşte progresia retinopatiei diabetice atunci când insulina glargin a fost comparată cu insulina NPH.
Studiul ORIGIN (Outcome Reduction with Initial Glargine INtervention [rezultatul reducerii prin intervenţia iniţială cu glargin]) a fost un studiu multicentric, randomizat, cu model factorial 2x2, care a inclus 12537 de participanţi cu risc mare cardiovascular (CV), cu alterarea glicemiei în condiţii de repaus alimentar (glicemie a jeun) sau cu toleranţa alterată la glucoză (TTG) (12% dintre participanţi) sau cu diabet zaharat de tip 2 trataţi cu ≤1 medicament antidiabetic oral (88% dintre participanţi).
Participanţii au fost randomizaţi (1:1) pentru a li se administra insulină glargin (n=6264), titrată astfel încât să se atingă valori ale glicemiei în condiţii de repaus alimentar ≤95 mg/dl (5,3 mM), sau îngrijire standard (n=6273).
Primul obiectiv primar de evaluare a eficacităţii a fost perioada de timp până la apariţia fie a primului deces de cauză CV, fie a primului infarct miocardic (IM) non-letal sau a primului accident vascular cerebral non-letal, iar cel de-al doilea obiectiv primar de evaluare a eficacităţii a fost perioada de timp
Rata * de utilizare a glucozei (mg/kg/min) până la prima apariţie a oricăruia dintre evenimentele obiectivului primar sau până la procedura de revascularizare (coronariană, carotidiană sau periferică) sau până la spitalizare pentru insuficienţă cardiacă.
Obiectivele secundare au inclus mortalitatea de orice cauză şi un obiectiv compus referitor la complicaţiile microvasculare.
Insulina glargin nu a modificat riscul relativ de boală CV şi de mortalitate CV, comparativ cu îngrijirea standard. Nu au existat diferenţe între insulina glargin şi îngrijirea standard în ceea ce priveşte cele două obiective principale; pentru oricare dintre evenimentele componente ale acestor obiective; pentru mortalitatea de orice cauză; sau pentru obiectivul compus referitor la complicaţiile microvasculare.
Doza medie de insulină glargin până la sfârşitul studiului a fost de 0,42 U/kg. La momentul iniţial, participanţii au avut o valoare mediană a HbA1c de 6,4%, iar valorile mediane ale HbA1c în timpul tratamentului au fost cuprinse între 5,9% şi 6,4% în grupul cu insulină glargin şi între 6,2% şi 6,6% în grupul cu îngrijire standard, pe toată durata perioadei de urmărire. Frecvenţele hipoglicemiei severe (participanţi afectaţi pe 100 participanţi-ani de expunere) au fost de 1,05 pentru grupul cu insulină glargin şi de 0,30 pentru grupul cu îngrijire standard, iar frecvenţele hipoglicemiei non-severe confirmate au fost de 7,71 pentru grupul cu insulină glargin şi de 2,44 pentru grupul cu îngrijire standard. Pe parcursul acestui studiu cu durata de 6 ani, 42% dintre participanţii incluşi în grupul cu insulină glargin nu au prezentat niciun episod de hipoglicemie.
La ultima vizită din timpul tratamentului, în grupul cu insulină glargin s-a evidenţiat o creştere medie a greutăţii corporale cu 1,4 kg faţă de momentul iniţial, iar în grupul cu îngrijire standard o scădere medie cu 0,8 kg.
Copii şi adolescenţiÎntr-un studiu clinic controlat, randomizat, pacienţii copii şi adolescenţi (cu vârsta cuprinsă între 6 şi 15 ani) cu diabet zaharat de tip 1 (n=349) au fost trataţi timp de 28 de săptămâni cu terapie pe bază de insulină în regim bolus-bazal, în care insulina umană regular a fost utilizată înainte de fiecare masă.
Insulina glargin a fost administrată o dată pe zi seara la culcare şi insulina umană NPH a fost administrată o dată sau de două ori pe zi. Efecte similare asupra hemoglobinei glicozilate şi incidenţei hipoglicemiei simptomatice au fost observate în ambele grupuri de tratament; cu toate acestea, glicemia în condiţii de repaus alimentar a scăzut mai mult faţă de momentul iniţial în grupul tratat cu insulină glargin comparativ cu grupul tratat cu insulină NPH. De asemenea, hipoglicemia severă a apărut în mai mică măsură în grupul tratat cu insulină glargin. O sută patruzeci şi trei dintre pacienţii trataţi cu insulină glargin în acest studiu au continuat tratamentul cu insulină glargin într-un studiu de extensie necontrolat, cu o durată medie de urmărire de 2 ani. Nu au fost observate noi semnale de siguranţă în timpul acestui tratament prelungit cu insulină glargin.
De asemenea, a fost efectuat un studiu clinic încrucişat, care a comparat insulină glargin plus insulină lispro cu insulină NPH plus insulină umană regular (fiecare tratament fiind administrat timp de 16 săptămâni, în ordine aleatorie) la 26 de adolescenţi cu diabet zaharat de tip 1 şi cu vârste cuprinse între 12 şi 18 ani. Similar studiului la copii şi adolescenţi descris mai sus, reducerea glicemiei în condiţii de repaus alimentar faţă de valoarea iniţială a fost mai mare în grupul tratat cu insulină glargin comparativ cu grupul tratat cu insulină NPH. Modificările HbA1c faţă de valorile iniţiale au fost similare între grupurile de tratament; cu toate acestea, valorile glicemiei înregistrate în timpul nopţii au fost semnificativ mai mari în grupul tratat cu insulină glargin/lispro comparativ cu grupul tratat cu insulină NPH/regular, cu o limită inferioară medie de 5,4 mmoli faţă de 4,1 mmoli. În mod corespunzător, incidenţa hipoglicemiei nocturne a fost de 32% în grupul tratat cu insulină glargin/lispro comparativ cu 52% în grupul tratat cu insulină NPH/regular.
Un studiu clinic, cu grupuri paralele, cu durata de 24 de săptămâni, a fost efectuat la 125 de copii cu diabet zaharat de tip 1, cu vârsta cuprinsă între 2 şi 6 ani, pentru a compara insulina glargin administrată o dată pe zi, dimineaţa, cu insulina NPH administrată o dată sau de două ori pe zi, ca insulină bazală. La ambele grupuri, s-a administrat insulină în bolus înainte de mese. În toate cazurile de hipoglicemie nu a fost atins obiectivul primar de demonstrare a non-inferiorităţii insulinei glargin faţă de insulina NPH şi a existat o tendinţă de creştere a evenimentelor hipoglicemice în cazul insulinei glargin [insulină glargin: Rata NPH (95% CI) = 1,18 (0,97-1,44)]. Valorile hemoglobinei glicozilate şi ale glicemiei au fost comparabile în ambele grupuri de tratament. În acest studiu, nu s-au observat date noi privind siguranţa.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
AbsorbţieLa subiecţii sănătoşi şi la pacienţii diabetici, analizarea concentraţiilor plasmatice ale insulinei a arătat o absorbţie mai lentă şi mult mai prelungită şi a demonstrat lipsa vârfurilor după injectarea subcutanată de insulină glargin, comparativ cu insulina umană NPH. Concentraţiile au fost astfel concordante cu profilul de activitate farmacodinamică în funcţie de timp al insulinei glargin. Figura 1 de mai sus arată profilurile de activitate în funcţie de timp pentru insulina glargin şi insulina NPH.
Insulina glargin injectată zilnic o dată pe zi realizează concentraţiile la starea de echilibru în 2-4 zile de la prima doză.
MetabolizareDupă injectarea subcutanată la pacienţi cu diabet zaharat, insulina glargin este metabolizată rapid la capătul carboxi-terminal al lanţului Beta, cu formarea a doi metaboliţi activi M1 (21A-Gly-insulină) şi
M2 (21A-Gly-des-30B-Thr-insulină). În plasmă, principalul metabolit circulant este M1. Expunerea la
M1 creşte cu doza de insulină glargin administrată.
Constatările farmacocinetice şi farmacodinamce arată că efectul injectării subcutanate a insulinei glargin se bazează, în principal, pe expunerea la M1. Insulina glargin şi metabolitul M2 nu au fost detectabili la marea majoritate a subiecţilor, iar atunci când erau detectabili, concentraţia acestora a fost independentă de doza de insulină glargin administrată.
EliminareDupă administrarea intravenoasă, timpul de înjumătăţire prin eliminare al insulinei glargin a fost comparabil cu cel al insulinei umane.
Grupe speciale de paciențiÎn studiile clinice, analizele pe subgrupuri populaţionale selecţionate pe criterii de vârstă şi sex nu au indicat nicio diferenţă privind siguranţa şi eficacitatea tratamentului cu insulină glargin faţă de întreaga populaţie de studiu.
Copii şi adolescenţiFarmacocinetica la copii cu vârsta de la 2 până la sub 6 ani, cu diabet zaharat de tip 1, a fost evaluată într-un studiu clinic (vezi pct. 5.1). La copiii trataţi cu insulină glargin, au fost determinate valorile minime ale concentraţiei plasmatice a insulinei glargin şi a principalilor săi metaboliţi M1 şi M2, care au arătat evoluţii ale concentraţiei plasmatice similare cu cele observate la adulţi şi fără a aduce dovezi cu privire la acumularea insulinei glargin sau a metaboliţilor acesteia în cazul administrării cronice.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea, carcinogenitatea, toxicitatea asupra funcţiei de reproducere.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Oxid de zinc
Metacrezol
Glicerol
Acid clorhidric (pentru ajustarea pH-ului)
Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului)
Apă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilităţi
Acest medicament nu trebuie amestecat cu niciun alt medicament.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani.
Perioada de valabilitate după prima utilizareMedicamentul poate fi păstrat maxim 28 de zile la temperaturi care nu depăşesc 30°C şi la distanţă de căldură sau ferit de lumina directă. Stiloul injector în curs de utilizare nu trebuie păstrat la frigider.
Capacul stiloului injector trebuie pus înapoi pe stilou după fiecare injecţie pentru a-l proteja de lumină.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Înainte de utilizareA se păstra la frigider (2°C - 8°C).
A nu se congela.
A nu se pune ABASAGLAR lângă pereţii congelatorului sau lângă pachetul cu lichid de congelare din lada frigorifică.
A se ţine cartușul în cutie pentru a fi protejat de lumină.
Pe perioada utilizăriiPentru condiţiile de păstrare a medicamentului după prima deschidere, vezi pct. 6.3.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
3 ml soluţie în cartuș (din sticlă incoloră de tip 1), cu piston (din cauciuc halobutilic) şi sigiliu disc (din aluminiu) cu dop (laminat din poliizopren şi cauciuc din halobutilic) cu sigiliu din aluminiu.
Sunt disponibile cutii cu 5 și 10 cartuşe. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
ABASAGLAR nu trebuie amestecat cu nicio altă insulină sau medicament şi nu trebuie diluat.
Amestecarea sau diluarea îi pot modifica profilul timp/acţiune, iar amestecarea poate determina precipitare.
Stiloul injector (pen-ul) pentru insulinăCartușele ABASAGLAR trebuie utilizate numai împreună cu un stilou injector refolosibil Lilly (vezi pct. 4.4).
Stiloul injector trebuie utilizat conform recomandărilor din informaţiile furnizate împreună cu dispozitivului medical.
Trebuie urmate cu stricteţe instrucţiunile fabricantului de utilizare a stiloului injector cu privire la încărcarea cartușului, ataşarea acului şi administrarea injecţiei cu insulină.
Dacă stiloul injector pentru insulină este defect sau nu funcţionează corect (din cauza unor defecţiuni mecanice), acesta trebuie aruncat şi trebuie utilizat un nou stilou injector pentru insulină.
CartușInspectaţi cartușul înainte de utilizare. Trebuie utilizat numai dacă soluţia este limpede, incoloră, fără particule solide vizibile şi cu consistenţă asemănătoare apei. Deoarece ABASAGLAR este o soluţie, nu necesită agitare înaintea utilizării. Bulele de aer din cartuș trebuie eliminate înainte de injectare (vezi instrucţiunile de utilizare a stiloului injector).
Pentru a preveni eventuala transmitere a unor boli, fiecare stilou injector trebuie utilizat numai de către un singur pacient.
Cartușele goale nu trebuie reumplute, iar aruncarea lor trebuie să se facă într-un mod corespunzător.
Întotdeauna trebuie verificată eticheta insulinei înaintea fiecărei injecţii pentru a evita erorile de medicaţie între insulina glargin şi alte insuline (vezi pct. 4.4).
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Eli Lilly Nederland B.V., Papendorpseweg 83, 3528 BJ Utrecht, Olanda
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
EU/1/14/944/003
EU/1/14/944/009
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: 9 Septembrie 2014
Data ultimei reînnoiri a autorizației: 25 iulie 2019
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenţiei Europene pentru medicamente http://www.ema.europa.eu