Conținutul prospectului pentru medicamentul OXICODONA/NALOXONA SANDOZ 5mg/2.5mg comprimate eliberare prelungită
1. DENUMIREA COMERCIALÄ‚ A MEDICAMENTULUI
Oxicodonă/Naloxonă Sandoz 5 mg/2,5 mg comprimate cu eliberare prelungită
Oxicodonă/Naloxonă Sandoz 10 mg/5 mg comprimate cu eliberare prelungită
Oxicodonă/Naloxonă Sandoz 20 mg/10 mg comprimate cu eliberare prelungită
Oxicodonă/Naloxonă Sandoz 30 mg/15 mg comprimate cu eliberare prelungită
Oxicodonă/Naloxonă Sandoz 40 mg/20 mg comprimate cu eliberare prelungită
2. COMPOZIÅ¢IA CALITATIVÄ‚ ÅžI CANTITATIVÄ‚
Oxicodonă/Naloxonă Sandoz 5 mg/2,5 mg
Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conţine clorhidrat de oxicodonă 5 mg (echivalent cu 4,5 mg oxicodonă) şi clorhidrat de naloxonă 2,5 mg (sub formă de clorhidrat de naloxonă dihidrat 2,74 mg, echivalent cu naloxonă 2,25 mg).
Oxicodonă/Naloxonă Sandoz 10 mg/5 mg
Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conţine clorhidrat de oxicodonă 10 mg (echivalent cu 9 mg oxicodonă) şi clorhidrat de naloxonă 5 mg (sub formă de clorhidrat de naloxonă dihidrat 5,45 mg, echivalent cu naloxonă 4,5 mg).
Oxicodonă/Naloxonă Sandoz 20 mg/10 mg
Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conţine clorhidrat de oxicodonă 20 mg (echivalent cu 18 mg oxicodonă) şi clorhidrat de naloxonă 10 mg (sub formă de clorhidrat de naloxonă dihidrat 10,9 mg, echivalent cu naloxonă 9 mg).
Oxicodonă/Naloxonă Sandoz 30 mg/15 mg
Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conţine clorhidrat de oxicodonă 30 mg (echivalent cu 27 mg oxicodonă) şi clorhidrat de naloxonă 15 mg (sub formă de clorhidrat de naloxonă dihidrat 16,35 mg, echivalent cu naloxonă 13,5 mg).
Oxicodonă/Naloxonă Sandoz 40 mg/20 mg
Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conţine clorhidrat de oxicodonă 40 mg (echivalent cu 36 mg oxicodonă) şi clorhidrat de naloxonă 20 mg (sub formă de clorhidrat de naloxonă dihidrat 21,8 mg, echivalent cu naloxonă 18 mg).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICÄ‚
Comprimat cu eliberare prelungită
Oxicodonă/Naloxonă Sandoz 5 mg/2.5 mg
Comprimate cu eliberare prelungită, de culoare albă, rotunde, biconvexe, cu un diametru de 4,7 mm și o înălțime de 2,9 - 3,9 mm.
Oxicodonă/Naloxonă Sandoz 10 mg/5 mg
Comprimate cu eliberare prelungită, de culoare roz, alungite, biconvexe, cu linie de rupere pe ambele fețe, cu o lungime de 10,2 mm, lățime de 4,7 mm și înălțime de 3,0 - 4,0 mm. Comprimatul poate fi divizat în doze egale.
Oxicodonă/Naloxonă Sandoz 20 mg/10 mg
Comprimate cu eliberare prelungită, de culoare albă, alungite, biconvexe, cu linie de rupere pe ambele fețe, cu o lungime de 11,2 mm, lățime de 5,2 mm și înălțime de 3,3 - 4,3 mm. Comprimatul poate fi divizat în doze egale.
Oxicodonă/Naloxonă Sandoz 30 mg/15 mg
Comprimate cu eliberare prelungită de culoare galbenă, alungite, biconvexe, cu linie de rupere pe ambele fețe, cu o lungime de 12,2 mm, lățime de 5,7 mm și înălțime de 3,3 - 4,3 mm. Comprimatul poate fi divizat în doze egale.
Oxicodonă/Naloxonă Sandoz 40 mg/20 mg
Comprimate cu eliberare prelungită, de culoare roz, alungite, biconvexe, cu linie de rupere pe ambele fețe, cu o lungime de 14,2 mm, lățime de 6,7 mm și înălțime de 3,6 - 4,6 mm. Comprimatul poate fi divizat în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Dureri severe, care pot fi tratate în mod adecvat numai cu analgezice opiode.
Tratament simptomatic de linia a doua al pacienților cu sindromul picioarelor neliniștite sever sau foarte sever, după eșecul terapiei dopaminergice.
Naloxona, antagonist opioid, este adăugată pentru a contracara constipaţia indusă de opioide, prin blocarea acţiunii oxicodonei la nivelul receptorilor opiozi locali, în intestin.
Oxicodonă/Naloxonă Sandoz este indicat la adulți.
4.2 Doze ÅŸi mod de administrare
DozeAnalgezie
Eficacitatea analgezică a Oxicodonă/Naloxonă Sandoz este echivalentă cu cea a formulărilor cu eliberare prelungită de clorhidrat de oxicodonă.
Doza trebuie ajustată în funcţie de intensitatea durerii şi de sensibilitatea specifică a fiecărui pacient.
Dacă nu a fost prescris altfel de către medic, Oxicodonă/Naloxonă Sandoz trebuie administrat după cum urmează:
AdulțiDoza iniţială uzuală pentru un pacient care nu a fost tratat anterior cu opioide este de 10 mg/5 mg clorhidrat de oxicodonă/clorhidrat de naloxonă la intervale de 12 ore.
Pacienţii trataţi anterior cu opioide pot începe tratamentul cu doze mai mari de Oxicodonă/Naloxonă
Sandoz în funcţie de experienţa anterioară cu opioide.
Oxicodonă/Naloxonă Sandoz 5 mg/2,5 mg este destinat creşterii treptate a dozei la începerea tratamentului cu opioide şi ajustării dozei individuale.
Doza zilnică maximă de Oxicodonă/Naloxonă Sandoz este de 160 mg clorhidrat de oxicodonă şi 80 mg clorhidrat de naloxonă. Doza zilnică maximă este rezervată pentru pacienții care au avut anterior tratament de menținere cu o doză zilnică stabilă și care necesită o doză mai mare. O atenție specială trebuie acordată pacienților cu insuficiență renală și pacienților cu insuficiență hepatică ușoară, dacă este luată în considerare necesitatea creșterii dozei. La pacienţii care necesită doze mai mari, trebuie să se ia în considerare administrarea suplimentară de clorhidrat de oxicodonă cu eliberare prelungită la aceleaşi intervale de timp, ţinând cont de doza zilnică maximă de 400 mg clorhidrat de oxicodonă cu eliberare prelungită. În cazul suplimentării dozei de clorhidrat de oxicodonă, efectul benefic al clorhidratului de naloxonă asupra funcţionării intestinale poate fi diminuat.
După întreruperea completă a tratamentului cu oxicodonă/naloxone, urmată de înlocuirea acestuia cu un alt opiod, se poate aştepta înrăutăţirea funcţionării intestinului.
Unii pacienți tratați cu Oxicodonă/Naloxonă Sandoz comprimate cu eliberare prelungită după o schemă regulată necesită utilizarea de analgezice cu eliberare imediată ca medicaţie de 'salvare' pentru durerile episodice intense. Oxicodonă/Naloxonă Sandoz este o formulare cu eliberare prelungită şi prin urmare nu este destinat tratamentului durerilor episodice intense. Pentru tratamentul durerilor episodice intense, o doză unică de 'tratament de salvare' trebuie să reprezinte aproximativ a şasea parte din doza zilnică echivalentă de clorhidrat de oxicodonă. Necesitatea de a lua mai mult de două doze de 'salvare' pe zi este, de obicei, un indiciu că doza uzuală de Oxicodonă/Naloxonă Sandoz trebuie crescută. Această ajustare trebuie făcută la fiecare 1-2 zile în trepte de 5 mg/2,5 mg de două ori pe zi, sau acolo unde este necesar de 10 mg/5 mg, clorhidrat de oxicodonă/clorhidrat de naloxonă, până la atingerea unei doze stabile. Scopul este de a stabili o doză luată de două ori pe zi specifică pacientului care să menţină efectul analgezic adecvat şi să necesite utilizarea medicaţiei de salvare pe cât de puţin posibil pe toată durata tratamentului analgezic.
Oxicodonă/Naloxonă Sandoz se administrează în doza stabilită de două ori pe zi conform unei scheme de tratament fixe. În timp ce pentru majoritatea pacienţilor este potrivit dozajul simetric (cu aceeaşi doză atât dimineaţa cât şi seara), administrat la un interval stabilit (la fiecare 12 ore), anumiţi pacienţi în funcţie de evoluţia individuală a durerii pot fi avantajaţi de un dozaj asimetric adaptat tipurilor specifice de durere. În general, trebuie aleasă cea mai mică doză cu efect analgezic.
Pentru tratamentul durerilor care nu sunt cauzate de cancer, doze zilnice de până la 40 mg/20 mg clorhidrat de oxicodonă/clorhidrat de naloxonă sunt, de obicei, suficiente, dar pot fi necesare şi doze mai mari.
Pentru doze nerealizabile/practicabile cu această concentraţie sunt disponibile alte concentraţii ale medicamentului.
Sindromul picioarelor neliniÅŸtite (SPN)
Oxicodonă/Naloxonă Sandoz este indicat pacienților care suferă de SPN timp de cel puțin 6 luni. SPN trebuie să fie prezent zilnic și în timpul zilei (de cel puțin 4 zile pe săptămână). Oxicodonă/naloxonă trebuie utilizat după eșecul unui tratament dopaminergic anterior. Eșecul tratamentului dopaminergic este definit ca un răspuns inițial inadecvat, un răspuns care a devenit inadecvat în timp, creșterea tolerabilității sau tolerabilitate inacceptabilă, în pofida dozelor adecvate. Tratamentul anterior cu cel puțin un medicament dopaminergic ar fi trebuit să dureze în general 4 săptămâni. O perioadă mai scurtă ar putea fi acceptabilă în cazul tolerabilității inacceptabile cu terapia dopaminergică.
Doza trebuie ajustată în funcție de sensibilitatea pacientului.
Tratamentul oxicodonă/naloxonă al pacienților cu sindromul picioarelor neliniștite trebuie să se facă sub supravegherea unui unui medic cu experiență în tratamentul sindromului picioarelor neliniștite.
Dacă nu este altfel prescris, Oxicodonă/Naloxonă Sandoz trebuie administrat după cum urmează:
AdulțiDoza uzuală inițială este de 5 mg/2,5 mg clorhidrat de oxicodonă/clorhidrat de naloxonă la interval de 12 ore.
Se recomandă creșterea săptămânală a dozei în cazul în care sunt necesare doze mai mari. Doza zilnică medie în studiul pilot a fost de 20 mg/10 mg clorhidrat de oxicodonă/clorhidrat de naloxonă.
Unii pacienți pot beneficia de doze mai mari până la o doză de maximum 60 mg/30 mg clorhidrat de oxicodonă/clorhidrat de naloxonă.
Oxicodonă/Naloxonă Sandoz se administrează în doza stabilită de două ori pe zi conform unei scheme de tratament fixe. Deși administrarea simetrică (aceeași doză dimineața și seara) ca parte a unei scheme fixe de tratament (la fiecare 12 ore) este adecvată pentru majoritatea pacienților, unii pacienți, în funcție de situația individuală, pot beneficia de doze asimetrice adaptate specificului pacientului. În general, trebuie selectată cea mai mică doză eficientă.
Pentru doze nerealizabile/practicabile cu această concentraţie sunt disponibile alte concentraţii ale medicamentului.
Analgezie/sindromul picioarelor neliniștite
Pacienți vârstniciSimilar pacienţilor mai tineri, dozajul trebuie ajustat în funcţie de intensitatea durerii şi de sensibilitatea specifică a fiecărui pacient.
Pacienţi cu insuficienţă hepaticăUn studiu clinic a arătat că la pacienţii cu insuficienţă hepatică atât concentraţiile plasmatice de oxicodonă cât şi cele de naloxonă sunt crescute. Concentraţiile de naloxonă au fost afectate într-o mai mare măsură decât cele de oxicodonă (vezi pct. 5.2). Relevanţa clinică a expunerii relativ mari la naloxonă a pacienţilor cu insuficienţă hepatică nu este încă cunoscută. Se impune prudenţă la administrarea de oxicodonă/naloxonă la pacienți cu insuficiență hepatică ușoară (vezi pct. 4.4). Utilizarea Oxicodonă/Naloxonă Sandoz la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată până la severă este contraindicată (vezi pct. 4.3).
Pacienţi cu insuficienţă renalăUn studiu clinic a arătat că la pacienţii cu insuficienţă renală atât concentraţiile plasmatice de oxicodonă cât şi cele de naloxonă sunt crescute (vezi pct. 5.2). Concentraţiile de naloxonă au fost afectate într-o mai mare măsură decât cele de oxicodonă. Relevanţa clinică a expunerii relativ mari la naloxonă a pacienţilor cu insuficienţă renală nu este încă cunoscută. Se impune prudenţă la pacienţii cu insuficienţă renală când se administrează (vezi pct. 4.4).
Copii și adolescențiSiguranța și eficacitatea Oxicodonă/Naloxonă Sandoz la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite. Nu sunt date disponibile.
Durata tratamentuluiOxicodonă/Naloxonă Sandoz nu trebuie administrat pentru mai mult timp decât este absolut necesar.
Dacă tratamentul pe termen lung este necesar având în vedere natura și severitatea bolii, este necesară o monitorizare atentă și regulată pentru a stabili dacă și în ce măsură este necesar un tratament ulterior.
Analgezia
Atunci când pacientul nu mai necesită terapie cu opioide, poate fi recomandată reducerea treptată a dozei (vezi pct. 4.4).
Sindromul picioarelor neliniștite
Cel puțin o dată la trei luni în timpul tratamentului cu Oxicodonă/Naloxonă Sandoz, pacienții trebuie evaluați din punct de vedere clinic. Tratamentul trebuie continuat numai dacă Oxicodonă/Naloxonă Sandoz este considerat eficient și se consideră că beneficiile depășesc reacțiile adverse și potențialele daune la pacienții individuali. Înainte de continuarea tratamentului pentru SPN după un an, trebuie luat în considerare un regim de descărcare prin reducerea treptată a Oxicodonă/Naloxonă Sandoz pe o perioadă de aproximativ o săptămână pentru a stabili dacă este indicată continuarea tratamentului cu oxicodonă/naloxonă.
Atunci când un pacient nu mai necesită tratament cu opioide, se recomandă încetarea tratamentului prin reducerea dozei pe o perioadă de aproximativ o săptămână, pentru a reduce riscul unei reacții de întrerupere (vezi pct. 4.4).
Mod of administrare
Administrare orală.Oxicodonă/Naloxonă Sandoz comprimate cu eliberare prelungită se administrează în doza stabilită de două ori pe zi conform unei scheme de tratament fixe.
Comprimatele cu eliberare prelungită pot fi luate cu sau fără alimente.
Oxicodonă/Naloxonă Sandoz 5 mg/2,5 mg
Comprimatele de Oxicodonă/Naloxonă Sandoz trebuie înghițite întregi, cu suficient lichid și nu trebuie divizate, rupte, mestecate sau zdrobite (vezi pct. 4.4).
Oxicodonă/Naloxonă Sandoz 10 mg/5 mg
Oxicodonă/Naloxonă Sandoz 20 mg/10 mg
Oxicodonă/Naloxonă Sandoz 30 mg/15 mg
Oxicodonă/Naloxonă Sandoz 40 mg/20 mg
Comprimatul poate fi divizat în doze egale. Oxicodonă/Naloxonă Sandoz trebuie înghițit cu suficient lichid și nu trebuie rupt, mestecat sau zdrobit. (vezi pct. 4.4).
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la substanţele active sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1, - Deprimare respiratorie severă însoţită de hipoxie şi/sau hipercapnie - Boală pulmonară obstructivă cronică severă - Cord pulmonar - Astm bronşic sever - Ileus paralitic indus de non-opioide - Insuficienţă hepatică moderată până la severă Suplimentar pentru sindromul picioarelor neliniștite: - Antecedente de abuz de opioide
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Deprimare respiratorieRiscul major al utilizării în exces a opioidelor este deprimarea respiratorie. Se impune prudenţă la administrarea de oxicodonă/naloxonă la pacienţii vârstnici sau slăbiţi, la pacienţii cu ileus paralitic indus de opioide, la pacienţii prezentând insuficienţă respiratorie severă, la pacienții cu apnee de somn, cu mixedem, hipotiroidism, boală Addison (insuficienţă cortico-suprarenaliană), psihoză toxică, colelitiază, hipertrofie prostatică, alcoolism, delirium tremens, pancreatită, hipotensiune arterială, hipertensiune arterială, afecţiuni cardiovasculare pre-existente, traumatisme craniene (datorită riscului crescut de hipertensiune intracraniană), tulburări epileptice sau predispoziţie la convulsii. Se recomandă prudență la pacienţii trataţi cu inhibitori MAO sau deprimante ale SNC.
Riscul care apare în urma administrării concomitente de medicamente sedative precum benzodiazepine sau medicamente cu acțiune asemănătoare acestora. Utilizarea concomitentă de oxicodonă/naloxonă și medicamente sedative precum benzodiazepine sau medicamente cu acțiune asemănătoare acestora poate determina sedare, deprimare respiratorie, comă și deces. Din cauza acestor riscuri prescrierea concomitentă cu aceste medicamente sedative trebuie rezervată numai pacienților pentru care nu sunt posibile alte tratamente alternative. Dacă este luată decizia de a prescrie oxicodonă/naloxonă concomitent cu medicamente sedative, trebuie utilizată cea mai mică doză eficace, iar durata tratamentului trebuie să fie cât mai scurtă. Pacienții trebuie să urmărească cu atenție semnele și simptomele pentru deprimarea respiratorie și sedare. Ca urmare, se recomandă informarea pacienților și a îngrijitorilor acestora să fie atenți la aceste simptome (vezi pct. 4.5).
Se recomandă prudență la tratarea cu oxicodonă/naloxonă a pacienților cu sindromul picioarelor neliniștite care prezintă în plus și sindrom de apnee în somn datorită riscului suplimentar de deprimare respiratorie. Nu există date privind riscul deoarece în cadrul studiului clinic pacienții cu sindrom de apnee în somn au fost excluși.
Insuficiență hepatică sau renalăDe asemenea, se impune prudenţă la administrarea oxicodonă/naloxonă la pacienţii cu insuficienţă hepatică sau renală uşoară. O supraveghere medicală atentă este necesară în mod special la pacienţii cu insuficienţă renală severă.
DiareeDiareea poate fi considerată un efect posibil al naloxonei.
Tratamentul pe termen lung
La pacienţii sub tratament pe termen lung cu opioide, schimbarea tratamentului la oxicodonă/naloxonă poate determina iniţial simptome ale sindromului de întrerupere. Astfel de pacienţi pot necesita atenţie specială.
Oxicodonă/Naloxonă Sandoz nu este adecvat pentru tratamentul simptomelor sindromului de întrerupere.
În timpul tratamentului pe termen lung, pacienţii pot dezvolta toleranţă la medicament şi pot necesita doze mai mari pentru obţinerea efectului dorit. Administrarea cronică de oxicodonă/naloxonă poate duce la dependenţă fizică. Simptome ale sindromului de întrerupere pot apărea la întreruperea bruscă a tratamentului. Dacă tratamentul cu oxicodonă/naloxonă nu mai este necesar este recomandată reducerea treptată a dozei zilnice pentru a evita apariţia simptomelor sindromului de întrerupere (vezi pct. 4.2).
Nu există experiență clinică cu oxicodonă/naloxonă în tratamentul pe termen lung al SPN peste 1 an (vezi pct. 4.2).
Dependența psihologică (dependență)
Există posibilitatea apariţiei dependenţei psihologice la analgezice opioide, inclusiv la oxicodonă/naloxonă. Oxicodonă/naloxonă trebuie utilizat cu deosebită prudenţă la pacienţii cu antecedente de consum excesiv de alcool sau medicamente. Oxicodona singură prezintă un potenţial pentru abuz similar cu alte agoniste opioide puternice.
Oxicodonă/Naloxonă Sandoz 5 mg/2,5 mg
Pentru a nu afecta eliberarea prelungită a substanţei active, comprimatele trebuie luate întregi şi nu trebuie divizate, rupte, mestecate sau zdrobite. Ruperea, mestecarea sau zdrobirea comprimatelor cu eliberare prelungită în vederea înghiţirii duce la o eliberare mai rapidă a substanţei active şi absorbţia unei doze potenţial letale de oxicodonă (vezi pct. 4.9).
Oxicodonă/Naloxonă Sandoz 10 mg/5 mg
Oxicodonă/Naloxonă Sandoz 20 mg/10 mg
Oxicodonă/Naloxonă Sandoz 30 mg/15 mg
Oxicodonă/Naloxonă Sandoz 40 mg/20 mg
Comprimatul poate fi divizat în doze egale. Cu toate acestea, pentru a nu afecta eliberarea prelungită a substanţei active, comprimatele nu trebuie rupte mai mult, mestecate sau zdrobite. Ruperea, mestecarea sau zdrobirea comprimatelor cu eliberare prelungită în vederea înghiţirii duce la o eliberare mai rapidă a substanţei active şi absorbţia unei doze potenţial letale de oxicodonă (vezi pct. 4.9).
Matricea goală (comprimatele) poate fi observată în scaun.
Pacienţii care au manifestat somnolenţă şi/sau episoade de somn cu instalare bruscă trebuie să evite conducerea vehiculelor sau folosirea de utilaje. În plus, trebuie avută în vedere micşorarea dozei sau întreruperea tratamentului. Datorită posibilelor reacții adverse suplimentare, se recomandă precauție atunci când pacienții iau alte medicamente sedative în asociere cu oxicodonă/naloxonă (vezi pct. 4.5 și 4.7).
Consumul de alcool
Consumul concomitent de alcool și Oxicodonă/Naloxonă Sandoz poate accentua reacțiile adverse ale
Oxicodonă/Naloxonă Sandoz; utilizarea concomitentă trebuie evitată.
Copii și adolescențiNu au fost efectuate studii privind siguranţa şi eficacitatea oxicodonă/naloxonă la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani. Din această cauză, utilizarea acestuia la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani nu este recomandată.
Cancer
Nu există nicio experienţă clinică la pacienţii cu cancer asociat cu carcinomatoză peritoneală sau cu sindrom sub-ocluziv în stadii avansate de cancer digestiv şi pelvian. De aceea, utilizarea de oxicodonă/naloxonă la această categorie de pacienţi nu este recomandată.
Intervenții chirurgicaleOxicodonă/naloxonă nu este recomandat pentru utilizare pre-operatorie sau în primele 12-24 ore post- operator. În funcție de tipul și amploarea intervenției chirurgicale, procedura anestezică selectată, alte medicamente administrate simultan și starea individuală a pacientului, momentul exact pentru inițierea tratamentului postoperator cu oxicodonă/naloxonă depinde de o evaluare atentă a raportului risc/beneficiu pentru fiecare pacient.
AbuzOrice consum excesiv de Oxicodonă/Naloxonă Sandoz de către dependenţii de droguri este puternic descurajat.
Dacă este utilizat excesiv pe cale parenterală, intranazal sau oral de către persoane dependente de agonişti opioizi cum sunt heroina, morfina sau metadona, este de aşteptat ca oxicodona/naloxonă să determine simptome de întrerupere semnificative - datorită caracteristicilor antagoniste ale naloxonei la nivelul receptorilor opioizi - sau să accentueze simptomele de întrerupere deja existente (vezi pct. 4.9).
Aceste comprimate sunt utilizate numai pentru administrare orală. Injectarea parenterală abuzivă a componentelor comprimatului cu eliberare prelungită (în special talc) poate determina necroză a ţesutului local, granuloame ale plămânilor sau poate duce la alte reacții adverse grave, potențial letale.
Sistemul endocrin
Opioidele precum oxicodona pot influența axul hipotalamo-hipofizo-suprarenalian sau gonadele.
Unele dintre modificările care pot fi observate includ creșterea prolactinemiei și scăderea cortizolemiei și a concentrațiilor serice ale testosteronului. Ca urmare a acestor modificări, pot să apară simptome clinice.
Dopaj
Utilizarea acestui medicament poate duce la rezultate pozitive la testele anti-doping. Utilizarea
Oxicodonă/Naloxonă Sandoz ca substanță dopantă poate pune în pericol sănătatea.
Oxicodonă/Naloxonă Sandoz conține mai puțin de 1 mmol sodiu (23 mg) per comprimat cu eliberare prelungită, adică practic nu conține sodiu.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Medicamente sedative precum benzodiazepine sau medicamente cu acțiune asemănătoare:
Utilizarea concomitentă de opioide și medicamente sedative precum benzodiazepine sau medicamente cu acțiune asemănătoare crește riscul de sedare, deprimare respiratorie, comă și deces ca urmare a efectului deprimant suplimentar la nivelul SNC. Doza și durata utilizării concomitente trebuie limitate (vezi pct. 4.4).
Substanţele cu efect deprimant la nivelul SNC includ dar nu sunt limitate la: alte opioide, anxiolitice, hipnotice, sedative (inclusiv benzodiazepine), antidepresive, antipsihotice, antihistaminice şi antiemetice.
Alcoolul poate accentua efectele farmacodinamice ale Oxicodonă/Naloxonă Sandoz; a se evita folosirea concomitentă.
Administrarea concomitentă a oxicodonei cu agenți serotoninergici, cum ar fi un inhibitor selectiv de recaptare al serotoninei (ISRS) sau un inhibitor de recaptare al serotoninei de norepinefrină (IRSN) poate determina toxicitate pentru serotonină. Simptomele toxicității serotoninei pot include modificări ale stării psihice (de exemplu: agitație, halucinații, comă), instabilitate autonomă (de exemplu: tahicardie, tensiune arterială labilă, hipertermie), anomalii neuromusculare (de exemplu: hiperreflexie, incoordonare, rigiditate) și/sau simptome gastrointestinale (de exemplu: greață, vărsături, diaree). Oxicodona trebuie utilizată cu prudență și poate fi necesară reducerea dozei la pacienții care utilizează aceste medicamente.
Au fost observate modificări clinice relevante în ambele direcții ale Raportului Internațional
Normalizat (INR sau Valoare rapidă) la pacienți la care s-a administrat concomitent oxicodonă și anticoagulante cumarinice.
Oxicodona este metabolizată în principal prin intermediul CYP3A4 și parțial prin intermediul
CYP2D6 (vezi pct. 5.2). Activitățile acestor căi de metabolizare pot fi inhibate sau induse de diverse medicamente administrate concomitent sau de elemente ce țin de dietă. Poate fi necesar ca dozele de Oxicodonă/Naloxonă Sandoz să fie ajustate corespunzător.
Inhibitori ai CYP3A4, cum ar fi antibioticele macrolide (de exemplu: claritromicina, eritromicina, telitromicina), agenți antimicotici de tip azol (de exemplu: ketoconazol, voriconazol, itraconazol, posaconazol), inhibitori de protează (de exemplu:, ritonavir, indinavir, nelfinavir, saquinavir), cimetidina și sucul de grapefruit pot determina scăderea clearance-ului oxicodonei, ceea ce poate duce la creșterea concentrațiilor plasmatice ale oxicodonei. Poate fi necesară o reducere a dozei de Oxicodonă/Naloxonă Sandoz și ulterior o reajustare a acesteia.
Inductorii de CYP3A4, cum ar fi rifampicina, carbamazepina, fenitoina și sunătoarea, pot induce metabolizarea oxicodonei și determină creșterea clearance-ului substanței active, având ca rezultat o scădere în concentrațiile plasmatice ale oxicodonei. Se recomandă prudență și poate fi necesară o ajustare ulterioară pentru a atinge un nivel adecvat al controlului simptomelor.
Teoretic, medicamentele care inhibă activitatea CYP2D6, cum ar fi paroxetina, fluoxetina și chinidina, pot determina scăderea clearance-ului oxicodonei, fapt care poate duce la creșterea concentrațiilor plasmatice de oxicodonă. Administrarea concomitentă a oxicodonei cu inhibitori de CYP2D6 a avut un efect nesemnificativ asupra eliminării oxicodonei și de asemenea, nu a influențat efectele farmacodinamice ale oxicodonei.
Studiile metabolice in vitro au demonstrat că nu sunt de aşteptat interacţiuni relevante clinic între oxicodonă şi naloxonă. Probabilitatea interacţiunilor relevante clinic între paracetamol, acid acetilsalicilic sau naltrexonă şi combinaţia de oxicodonă şi naloxonă în concentraţii terapeutice este minimă.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
SarcinaNu există date referitoare la utilizarea oxicodonă/naloxonă la femeile gravide sau în timpul naşterii.
Datele limitate privind utilizarea oxicodonei în timpul sarcinii la om nu au evidenţiat un risc crescut de anomalii congenitale. Pentru naloxonă, date clinice disponibile privind expunerea în sarcină sunt insuficiente. Cu toate acestea, expunerea sistemică la naloxonă a femeilor după utilizarea Oxicodonă/Naloxonă Sandoz este relativ redusă (vezi pct. 5.2). Atât oxicodona cât și naloxona traversează placenta. Nu au fost efectuate studii la animale cu oxicodonă și naloxonă în combinație (vezi pct. 5.3). Studiile la animale cu oxicodonă sau naloxonă administrate în monoterapie nu au evidenţiat niciun efect teratogen sau embriotoxic.
Utilizarea pe termen lung a oxicodonei în timpul sarcinii poate duce la simptome de întrerupere la nou-născut. Dacă este administrată în timpul travaliului, oxicodona poate determina deprimare respiratorie la nou-născut.
Oxicodonă/Naloxonă Sandoz trebuie administrat în timpul sarcinii, numai dacă beneficiile depăşesc riscurile posibile la copii încă nenăscuţi sau la nou-născuţi.
AlăptareaOxicodona se excretă în laptele matern. A fost măsurat un raport de 3,4 la 1 între concentraţia din lapte şi cea plasmatică şi de aceea, se pot lua în considerare efecte ale oxicodonei asupra sugarului. Nu este cunoscut dacă naloxona este excretată în laptele matern. Totuşi, după utilizarea Oxicodonă/Naloxonă Sandoz, concentrațiile plasmatice sistemice ale naloxonei sunt foarte scăzute (see section 5.2). Riscul asupra sugarului nu poate fi exclus, în special, după administrarea de doze repetate de Oxicodonă/Naloxonă Sandoz mamei care alăptează. Alăptarea trebuie întreruptă în perioada tratamentului cu Oxicodonă/Naloxonă Sandoz.
FertilitateaNu sunt date disponibile privind fertilitatea.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Oxicodonă/Naloxonă are influență moderată asupra capacității de a conduce vehicule și de folosi utilaje. Aceasta este în mod special probabilă la începerea tratamentului cu Oxicodonă/Naloxonă Sandoz, după creşterea dozei sau schimbarea tratamentului şi în cazul în care Oxicodonă/Naloxonă Sandoz este asociat cu alte substanţe deprimante ale SNC. Nu se impun în mod necesar restricţii la pacienţii stabilizați cu o doză specifică. Prin urmare, pacienţii trebuie să se consulte cu medicul lor în privinţa posibilităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
Pacienții tratați cu Oxicodonă/Naloxonă Sandoz care prezintă somnolență și/sau episoade de somn cu instalare bruscă trebuie informați să nu conducă vehicule sau să nu se angajeze în activități în care depresia bruscă îi poate pune pe ei înșiși sau pe ceilalți în pericol de vătămare gravă sau de deces (de exemplu operarea mașinilor) până când astfel de episoade recurente și somnolența vor fi rezolvate (vezi de asemenea pct. 4.4 și 4.5).
4.8 Reacţii adverse
Următoarele frecvenţe stau la baza evaluării reacţiilor adverse:
Foarte frecvente ≥ 1/10
Frecvente ≥ 1/100 și < 1/10
Mai puțin frecvente ≥ 1/1000 și < 1/100
Rare ≥ 1/10000 și < 1/1000
Foarte rare < 1/10000
Cu frecvenţă necunoscută: nu poate fi estimată din datele disponibile
În cadrul fiecărui grup de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Reacții adverse în tratamentul durerii
Clasa MedDRA Frecvente Mai puțin Rare Cu frecvență de organe și frecvente necunoscută sisteme
Tulburări ale Hipersensibilitate sistemului imunitar
Tulburări Scăderea metabolice și de apetitului nutriție alimentar până la
inapetență Tulburări psihice Insomnie Dependență Stare euforică
Ideație anormală medicamentoasă Halucinații
Anxietate Coșmaruri
Confuzie Agresivitate
DepresieScăderea libidoului
Nervozitate
Neliniște
Clasa MedDRA Frecvente Mai puțin Rare Cu frecvență de organe și frecvente necunoscută sisteme
Tulburări ale Amețeală Convulsii1 Parestezie sistemului nervos Cefalee Tulburări de Sedare
Somnolență atenție
Disgeuzie
Tulburări de vorbire
SincopăTremor
Letargie
Tulburări oculare Tulburări vizuale
Tulburări acustice Vertij și vestibulare
Tulburări cardiace Angină pectorală2 Tahicardie
Palpitații
Tulburări vasculare Bufeuri Scăderea tensiunii arteriale
Creșterea tensiunii arteriale
Tulburări Dispnee Căscat Deprimare respiratorii, Rinoree respiratorie toracice și Tuse mediastinale
Tulburări Durere Distensie Afecțiuni ale Eructații gastrointestinale abdominală abdominală dinților
ConstipațieDiareeUscăciune a gurii
Dispepsie
VărsăturiGrețuri
Flatulență
Tulburări Creșterea hepatobiliare enzimelor hepatice
Colică biliară
Afecțiuni cutanate Prurit și ale țesutului Reacții cutanate subcutanat Hiperhidroză
Tulburări Spasme musculoscheletice musculare și ale țesutului Crampe conjunctiv musculare
Mialgie
Tulburări renale și Necesitate Retenție urinară urinare imperioasă de a
urina Tulburări ale Disfuncție erectilă aparatului genital și sânului
Clasa MedDRA Frecvente Mai puțin Rare Cu frecvență de organe și frecvente necunoscută sisteme
Tulburări generale Astenie Sindrom de și la nivelul locului Oboseală întrerupere de administrare Durere toracică
Frisoane
Stare generală de rău
Durere
Edem perifericSete
Investigații Scădere în Creștere în diagnostice greutate greutate
Leziuni, intoxicaţii Leziuni datorate şi complicaţii accidentelor legate de procedurile utilizate
1 în special la persoanele cu tulburări epileptice sau predispoziție la convulsii 2 în special la pacienții cu antecedente de boală arterială coronariană Pentru substanţa activă clorhidrat de oxicodonă, sunt cunoscute următoarele reacţii adverse suplimentare
Datorită proprietăţilor sale farmacologice, clorhidratul de oxicodonă poate produce deprimare respiratorie, mioză, spasm bronşic şi spasm al musculaturii netede şi, de asemenea, poate inhiba reflexul de tuse.
Clasa MedDRA Frecvente Mai puțin Rare Cu frecvență de organe și frecvente necunoscută sisteme
Infecții și infestări Herpes simplex
Tulburări ale Reacții sistemului anafilactice imunitar
Tulburări Deshidratare Creșterea metabolice și de apetitului nutriție
Clasa MedDRA Frecvente Mai puțin Rare Cu frecvență de organe și frecvente necunoscută sisteme
Tulburări psihice Modificări de Agitație dispoziție și Tulburări de
personalitate percepție (de Activitate exemplu diminuată depersonificare)
Hiperactivitate psihomotorie
Tulburări ale Scăderea Hiperalgezie sistemului nervos concentrării
MigrenăHipertonie
Contracții musculare involuntare
Hipoestezie
Anomalii de coordonare
Tulburări acustice Afectare a auzului și vestibulare
Tulburări Vasodilatație vasculare
Tulburări Disfonie respiratorii, toracice și mediastinale
Tulburări Sughițuri Disfagie Melenă Carii dentare gastrointestinale Ileus Sângerare
Ulcerații bucale gingivală
Stomatită
Tulburări Colestază hepatobiliare
Afecțiuni cutanate Piele uscată Urticarie și ale țesutului subcutanat
Tulburări renale Disurie și urinare
Tulburări ale Hipogonadismul Amenoree aparatului genital și sânului
Tulburări Edem Sindrom de generale și la Toleranță la retragere neonatal nivelul locului de medicament administrare
Reacții adverse în tratamentul sindromului picioarelor neliniștite
Lista de mai jos prezintă reacțiile adverse la medicament observate într-un studiu clinic randomizat, placebo-controlat, cu durata de 12 săptămâni, care a cuprins un număr total de 150 pacienți la care s-a administrat oxicodonă/naloxonă și 154 pacienți la care s-a administrat placebo, cu doze zilnice cuprinse între 10 mg/5 mg și 80 mg/40 mg clorhidrat de oxicodonă/clorhidrat de naloxonă. Reacțiile adverse asociate cu oxicodonă/naloxonă în tratamentul durerii și care nu au fost observate în tratamentul sindromului picioarelor neliniștite au fost incluse în tabel cu frecvență necunoscută.
Clasa MedDRA Foarte frecvente Frecvente Mai puțin Cu frecvență de organe și frecvente necunoscută sisteme
Tulburări ale Hipersensibilitate sistemului imunitar
Tulburări Scăderea metabolice și de apetitului nutriție alimentar până la
inapetență Tulburări psihice Insomnie Scăderea Ideație anormală
Depresie libidoului Anxietate
Episoade de somn Confuzie cu instalare Nervozitate bruscă Neliniște
Stare euforică
Halucinații
Coșmaruri
Agresivitate
Dependență medicamentoasă
Tulburări ale Cefalee Amețeli Disgeuzie Convulsii1 sistemului nervos Somnolență Tulburări de Sedare atenție Tulburări de
Tremor vorbire
Parestezie Sincopă
Letargie
Tulburări oculare Tulburări vizuale
Tulburări acustice Vertij și vestibulare
Tulburări cardiace Angină pectorală2
Palpitații
TahicardieTulburări vasculare Bufeuri
Scăderea tensiunii
arteriale Creșterea tensiunii arteriale
Tulburări Dispnee Tuse respiratorii, Rinoree toracice și Deprimare mediastinale respiratorie
Căscat
Tulburări Constipație Durere Flatulență Distensie gastrointestinale Greață abdominală abdominală
Uscăciune a gurii Diaree
Vărsături Dispepsie
Eructații
Afecțiuni ale dinților
Tulburări Creșterea Colică biliară hepatobiliare enzimelor
hepatice3 Clasa MedDRA Foarte frecvente Frecvente Mai puțin Cu frecvență de organe și frecvente necunoscută sisteme
Afecțiuni cutanate Hiperhidroză Prurit și ale țesutului Reacții cutanate subcutanat
Tulburări Durere musculară musculoscheletice Spasme muculare și ale țesutului Mialgie conjunctiv
Tulburări renale și Necesitate urinare imperioasă de a
urina Retenție urinară
Tulburări ale Disfuncție erectilă aparatului genital și sânului
Tulburări generale Oboseală Durere toracică Simptome ale Stare generală de și la nivelul locului Frisoane sindromului de rău de administrare Sete întrerupere Astenie Durere Edem periferic
Investigații Scădere în diagnostice greutate
Creștere în greutateLeziuni, intoxicaţii Leziuni datorate şi complicaţii accidentelor legate de procedurile utilizate
1 în special la persoanele cu tulburări epileptice sau predispoziție la convulsii 2 în special la pacienții cu antecedente de boală arterială coronariană 3 alanin aminotransferaza crescută, gamma-glutamil transferaza crescută Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptomele intoxicaţiei
În funcţie de antecedentele pacientului, un supradozaj cu oxicodonă/naloxonă se poate manifesta prin simptome determinate fie de oxicodonă (agonist al receptorilor opioizi) fie de naloxonă (antagonist al receptorilor opioizi).
Simptomele supradozajului cu oxicodonă includ mioză, deprimare respiratorie, somnolenţă mergând până la stupoare, hipotonie, bradicardie ca şi hipotensiune arterială. În cazurile mai severe pot apărea comă, edem pulmonar non-cardiogen şi insuficienţă circulatorie, acestea fiind potenţial letale.
Apariţia simptomele supradozajului naloxonei administrată în monoterapie este puţin posibilă.
Tratamentul intoxicaţieiSimptomele de întrerupere datorate unui supradozaj cu naloxonă trebuie tratate simptomatic într-un mediu strict supravegheat.
Simptomele clinice sugestive ale supradozajului cu oxicodonă pot fi tratate prin administrarea de antagonişti ai opioidelor (de exemplu clorhidrat de naloxonă 0,4-2 mg pe cale intravenoasă). Administrarea trebuie repetată la intervale de 2-3 minute, în funcţie de starea clinică. De asemenea, este posibilă administrarea unei perfuzii a 2 mg clorhidrat de naloxonă în 500 ml clorură de sodiu 0,9% sau glucoză 5% (naloxonă 0,004 mg/l). Viteza de perfuzare trebuie adaptată la doza în bolus administrată anterior şi la răspunsul pacientului.
Trebuie luat în considerare lavajul gastric.
În abordarea terapeutică a şocului circulator ce însoţeşte supradozajul trebuie utilizate măsuri de susţinere (inclusiv respiraţie asistată, administrare de oxigen, vasopresoare şi perfuzii cu lichide pentru substituţie volemică) conform situaţiilor clinice. Stopul cardiac sau aritmiile pot necesita masaj cardiac sau defibrilare. Dacă este necesar trebuie instituită respiraţie asistată. Trebuie menţinut echilibrul hidro-electrolitic.
5. PROPRIETÄ‚Å¢I FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Analgezice; opioide; alcaloizi naturali de opium, codul ATC: N02AA55.
Mecanism de acțiuneOxicodona şi naloxona prezintă afinitate pentru receptorii kappa (k), miu (μ) şi delta (δ) ai opioidelor de la nivelul creierului, măduvei spinării şi organelor periferice (de exemplu intestin). Oxicodona acţionează ca agonist al receptorilor opioizi şi determină diminuarea durerii prin legarea de receptorii opioizi endogeni de la nivelul SNC. Comparativ, naloxona este un antagonist pur acţionând la nivelul tuturor tipurilor de receptori opioizi.
Efecte farmacodinamiceDatorită metabolizării în proporţie mare la primul pasaj hepatic, biodisponibilitatea naloxonei după administrarea orală este mai mică de 3%, ca urmare un efect sistemic relevant clinic este puţin probabil. Datorită antagonizării competitive locale- de către naloxonă al efectului oxicodonei la nivelul receptorilor opioizi intestinali, naloxona scade tulburările funcţionale intestinale care sunt specifice tratamentului cu opioide.
Eficiență și siguranță clinică
Pentru efectele opioidelor asupra sistemului endocrin, vezi pct. 4.4.
Studiile preclinice au demonstrat diferite efecte ale opioidelor naturale asupra componentelor sistemului imunitar. Nu se cunoaşte semnificaţia clinică a acestor rezultate. Nu se cunoaşte dacă oxicodona, un opioid de semisinteză are asupra sistemului imunitar efecte similare opioidelor naturale.
Analgezie
Într-un studiu dublu-orb la grupuri paralele desfăşurat timp de 12 săptămâni la 322 de pacienţi cu constipaţie indusă de opioide, pacienţii care au fost trataţi cu clorhidrat de oxicodonă/clorhidrat de naloxonă au avut, în medie, o mişcare a intestinului complet spontană suplimentară (fără laxative) în ultima săptămână de tratament, comparativ cu pacienţii care au continuat tratamentul cu doze similare de clorhidrat de oxicodonă comprimate cu eliberare prelungită (p < 0,0001). Utilizarea de laxative în primele patru săptămâni a fost semnificativ mai scăzută la grupul la care s-a administrat oxicodonă/naloxonă comparativ cu grupul la care s-a administrat oxicodonă în monoterapie (31% faţă de respectiv 55%, p < 0,0001). Rezultate similare au fost prezentate într-un studiu cu 265 de pacienţi fără cancer comparând dozele zilnice de clorhidrat de oxicodonă/clorhidrat de naloxonă 60 mg/30 mg până la 80 mg/40 mg cu acelaşi interval de dozaj de clorhidrat de oxicodonă în monoterapie.
Sindromul picioarelor neliniștite
Într-un studiu dublu-orb privind eficacitatea, 150 pacienți cu sindrom idiopatic al picioarelor neliniștite sever până la foarte sever la randomizare au fost tratați cu clorhidrat de oxicodonă/clorhidrat de naloxonă. Sindromul sever este definit ca având un scor IRLS cuprins între 21 și 30, și foarte sever definit între 31 și 40. Pacienții au prezentat o îmbunătățire relevantă din punct de vedere clinic și semnificativă din punct de vedere statistic a scorului IRLS comparativ cu placebo pe întreaga perioadă de tratament, cu o scădere de 5,9 puncte a scorului mediu IRLS comparativ cu placebo în săptămâna 12 (presupunând un efect similar cu cel al pacienților care au încheiat tratamentul cu placebo pentru pacienții care au întrerupt studiul, reprezentând o abordare foarte conservatoare). Debutul eficacității a fost demonstrat încă de la prima săptămână de tratament. Rezultate similare au fost observate pentru ameliorarea severității simptomelor sindromului picioarelor neliniștite (măsurată pe scala de evaluare RLS-6), în calitatea vieții, măsurată printr-un chestionar QoL-RLS, în calitatea somnului (măsurată prin scala de somn MOS), și proporția de remitențe de scor IRLS. Niciun subiect nu a avut un caz de augmentare confirmat în timpul studiului.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Clorhidrat de oxicodonă
AbsorbțieOxicodona are o biodisponibilitate absolută mare de până la 87% după administrare orală.
DistribuțieDupă absorbţie, oxicodona se distribuie în întreg organismul. Aproximativ 45% din aceasta se leagă de proteine plasmatice. Oxicodona traversează bariera feto-placentară şi poate fi detectată în laptele matern.
MetabolizareOxicodona este metabolizată intestinal şi hepatic în noroxicodonă şi oximorfonă şi în diferiţi derivaţi glucuronoconjugaţi. Noroxicodona, oximorfona şi noroximorfona sunt produse pe calea sistemului enzimatic al citocromului P450. Chinidina scade sinteza de oximorfonă la om, fără a influenţa semnificativ farmacodinamica oxicodonei. Implicarea metaboliţilor la efectul farmacodinamic general este nesemnificativă.
EliminareOxicodona şi metaboliţii săi sunt excretaţi atât în urină cât şi în fecale.
Clorhidrat de naloxonă
AbsorbțieDupă administrarea orală, naloxona are o biodisponibilitate sistemică foarte mică < 3%.
DistribuțieNaloxona traversează bariera feto-placentară. Nu este cunoscut dacă naloxona se excretă în laptele matern.
Biotransformarea ÅŸi eliminarea
După administrarea pe cale parenterală, timpul de înjumătăţire plasmatică este de aproximativ o oră.
Durata efectului depinde de doză şi de modul de administrare, injectarea intramusculară determinând un efect mai prelungit decât dozele administrate intravenos. Este metabolizată în ficat şi excretată prin urină. Principalii metaboliţi sunt glucurono-naloxonă, 6β-naloxol şi glucuronoconjugaţii săi.
Asocierea clorhidrat de oxicodonă/clorhidrat de naloxonă (Oxicodonă/Naloxonă Sandoz)
Relația farmacocinetică/farmacodinamică
Caracteristicile farmacocinetice ale oxicodonei din Oxicodonă/Naloxonă Sandoz sunt echivalente cu acelea ale comprimatelor cu eliberare prelungită de oxicodonă administrate concomitent cu comprimate cu eliberare prelungită de naloxonă.
Toate concentraţiile de Oxicodonă/Naloxonă Sandoz sunt interschimbabile.
După administrarea pe cale orală de clorhidrat de oxicodonă/clorhidrat de naloxonă în doză maximă la subiecţii sănătoşi, concentraţiile plasmatice de naloxonă sunt atât de mici încât nu este posibilă realizarea de analize farmacocinetice. Pentru desfăşurarea de analize farmacocinetice a fost folosită ca marker surogat 3-glucurono-naloxonă, deoarece concentraţia plasmatică a acesteia este suficient de mare pentru a fi măsurată.
În general, după consumul unui mic dejun bogat în grăsimi, biodisponibilitatea şi concentraţiile plasmatice maxime (Cmax) ale oxicodonei au crescut în medie cu 16%, respectiv 30% comparativ cu cele obţinute în urma administrării în condiţii de repaus alimentar. S-a considerat că acestea nu sunt relevante clinic şi de aceea Oxicodonă/Naloxonă Sandoz comprimate cu eliberare prelungită poate fi administrat cu sau fără alimente (vezi pct. 4.2).
Studiile in vitro privind metabolizarea au indicat că este puţin probabilă apariţia de interacţiuni semnificative clinic care să implice clorhidrat de oxicodonă/clorhidrat de naloxonă.
Pacienți vârstniciOxicodonă
Creșterile ASCƮ ale oxicodonei au fost în medie de 118% (IÎ 90%: 103, 135) la pacienţii vârstnici, comparativ cu voluntarii tineri. Creșterile Cmax ale oxicodonei au fost în medie de 114% (IÎ 90%: 102, 127). Creşterile Cmin ale oxicodonei au fost în medie de 128% (IÎ 90%: 107, 152).
Naloxonă
Creșterile ASCƮ ale naloxonei au fost în medie de 182% (IÎ 90%: 123, 270) la pacienţii vârstnici, comparativ cu voluntarii tineri. Creşterile Cmax ale naloxonei au fost în medie de 173% (IÎ 90% : 107, 280). Creşterile Cmin ale naloxonei au fost în medie de 317% (IÎ 90%: 142, 708).
3-glucurono-naloxonă:
Creșterile ASCƮ ale 3-glucurono-naloxonei au fost în medie de 128% (IÎ 90%: 113, 147), la pacienţii vârstnici, comparativ cu voluntarii tineri. Creşterile Cmax ale 3-glucurono-naloxonei au fost în medie de 127% (IÎ 90%: 112, 144). Creşterile Cmin ale 3-glucurono-naloxonei au fost în medie de 125% (IÎ 90%: 105, 148).
Pacienţi cu insuficienţă hepaticăOxicodonă
Creșterile ASCINF ale oxicodonei au fost în medie de 143% (IÎ 90%: 111, 184), 319% (IÎ 90%: 248, 411) şi 310% (IÎ 90%: 241, 398) la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară, medie, respectiv severă, comparativ cu voluntarii sănătoşi. Creşterile Cmax ale oxicodonei au fost în medie de 120% (IÎ 90%: 99, 144), 201% (IÎ 90%: 166, 242) şi 191% (IÎ 90%: 158, 231) la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară, medie şi respectiv severă, comparativ cu voluntarii sănătoşi. Creşterile t1/2Z ale oxicodonei au fost în medie de 108% (IÎ 90%: 70, 146), 176% (IÎ 90%: 138, 215) şi 183% (IÎ 90%: 145, 221) la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară, medie şi respectiv severă, comparativ cu voluntarii sănătoşi.
Naloxonă
Creşterile ASCt ale naloxonei au fost în medie de 411% (IÎ 90%: 152, 1112), 11518% (IÎ 90%: 4259, 31149) şi 10666% (IÎ 90%: 3944, 28847) la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară, medie, respectiv severă, comparativ cu voluntarii sănătoşi. Creşterile Cmax ale naloxonei au fost în medie de 193% (IÎ 90%: 115, 324), 5292% (IÎ 90%: 3148, 8896) şi 5252% (IÎ 90%: 3124, 8830) la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară, medie şi respectiv severă, comparativ cu voluntarii sănătoşi. Datorită faptului că datele disponibile sunt insuficiente, t1/2Z şi ASCINF pentru naloxonă nu au fost calculate. Din această cauză, comparaţiile privind biodisponibilitatea naloxonei au fost făcute pe baza valorilor ASCt.
3-glucurono-naloxonă Creşterile ASCINF ale 3-glucurono-naloxonei au fost în medie de 157% (IÎ 90%: 89, 279), 128% (IÎ 90%: 72, 227) şi 125% (IÎ 90%: 71, 222) la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară, medie, respectiv severă, comparativ cu voluntarii sănătoşi. Creşterile Cmax ale 3-glucurono-naloxonei au fost în medie de 141% (IÎ 90%: 100, 197), 118% (IÎ 90%: 84, 166) şi o scădere la 98% (IÎ 90%: 70, 137) la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară, medie şi respectiv severă, comparativ cu voluntarii sănătoşi. Pentru 3- glucurono-naloxonă au fost în medie creşteri ale t1/2Z de 117% (IÎ 90%: 72, 161), o scădere la 77% (IÎ 90%: 32, 121) şi o scădere la 94% (IÎ 90%: 49, 139) la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară, medie, respectiv severă, comparativ cu voluntarii sănătoşi.
Pacienţi cu insuficienţă renalăOxicodonă
Creşterile ASCINF ale oxicodonei au fost în medie de 153% (IÎ 90%: 130, 182), 166% (IÎ 90%: 140, 196) şi 224% (IÎ 90%: 190, 266) la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară, medie, respectiv severă, comparativ cu voluntarii sănătoşi. Creşterile Cmax ale oxicodonei au fost în medie de 110% (IÎ 90%: 94, 129), 135% (IÎ 90%: 115, 159) şi 167% (IÎ 90%: 142, 196) la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară, medie, respectiv severă, comparativ cu voluntarii sănătoşi. Creşterile t1/2Z ale oxicodonei au fost în medie de 149%, 123% şi 142% la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară, medie, respectiv severă, comparativ cu voluntarii sănătoşi.
Naloxonă
Creşterile ASCt ale naloxonei au fost în medie de 2850% (IÎ 90%: 369, 22042), 3910% (IÎ 90%: 506, 30243) şi 7612% (IÎ 90%: 984, 58871) la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară, medie, respectiv severă, comparativ cu voluntarii sănătoşi. Creşterile Cmax ale naloxonei au fost în medie de 1076% (IÎ 90%: 154, 7502), 858% (IÎ 90%: 123, 5981) şi 1675% (IÎ 90%: 240, 11676) la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară, medie, respectiv severă, comparativ cu voluntarii sănătoşi. Datorită faptului că datele disponibile sunt insuficiente, t1/2Z şi ASCINF pentru naloxonă nu au fost calculate. Din această cauză, comparaţiile privind biodisponibilitatea naloxonei au fost făcute pe baza valorilor ASCt. Este posibil ca rapoartele să fi fost influenţate de incapacitatea de a defini complet profilele plasmatice ale naloxonei la subiecţii sănătoşi.
3-glucurono-naloxonă Creşterile ASCINF ale 3-glucurono-naloxonei au fost în medie de 220% (IÎ 90%: 148, 327), 370% (IÎ 90%: 249, 550) şi 525% (IÎ 90%: 354, 781) la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară, medie şi respectiv severă, comparativ cu subiecţii sănătoşi. Creşterile Cmax ale 3-glucurono-naloxonei au fost în medie de 148% (IÎ 90%: 110, 197), 202% (IÎ 90%: 151, 271) şi 239% (IÎ 90%: 179, 320) la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară, medie, respectiv severă, comparativ cu subiecţii sănătoşi. Modificările t1/2Z ale 3-glucurono-naloxonei au fost, în general, nesemnificative la pacienţii cu insuficienţă renală comparativ cu subiecţii sănătoşi.
AbuzPentru a evita afectarea proprietăţilor de eliberare controlată ale comprimatelor cu eliberare prelungită de Oxicodonă/Naloxonă Sandoz, acestea nu trebuie rupte, zdrobite sau mestecate, deoarece aceasta determină eliberarea rapidă a substanţelor active. Oxicodonă/Naloxonă Sandoz 10 mg/5 mg Oxicodonă/Naloxonă Sandoz 20 mg/10 mg Oxicodonă/Naloxonă Sandoz 30 mg/15 mg Oxicodonă/Naloxonă Sandoz 40 mg/20 mg Comprimatele pot fi divizate în doze egale.
În plus, naloxona are o viteză de eliminare mai mică atunci când este administrată intranazal. Aceste două caracteristici arată că abuzul de Oxicodonă/Naloxonă Sandoz nu va avea efectul urmărit. La şobolanii dependenţi de oxicodonă, administrarea pe cale intravenoasă de clorhidrat de oxicodonă/clorhidrat de naloxonă în proporţie de 2:1 a condus la apariţia de simptome de întrerupere.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu sunt disponibile date din studii de toxicitate asupra funcţiei de reproducere a combinaţiei de oxicodonă şi naloxonă. Studii cu componentele administrate singure au arătat că oxicodona nu a avut niciun efect asupra fertilităţii şi dezvoltării embrionare precoce la masculii şi femelele de şobolan, în doze de până la 8 mg/kg şi nu a indus malformaţii la şobolan, în doze de până la 8 mg/kg şi la iepuri în doze de 125 mg/kg. Cu toate acestea, la iepuri, atunci când au fost utilizaţi în evaluarea statistică fetuşi individuali, a fost observată o creştere, corelată cu doza, a variaţiilor în dezvoltare (creşterea incidenţei apariţiei de perechi de coaste suplimentare la vertebrele 27 presacrale). Când aceşti parametri au fost evaluaţi statistic folosind pui, doar incidenţa vertebrelor 27 presacrale a fost crescută şi numai la grupul la care s-a administrat 125 mg /kg, o valoare a dozei care a determinat efecte severe farmacotoxice la animalele gestante. Într-un studiu cu privire la dezvoltarea pre-şi postnatală la şobolani din generaţia F1, greutăţile corporale au fost mai mici, la 6 mg/kg şi zi comparativ cu greutăţile corporale din grupul de control, la care au fost administrate doze ce au redus greutatea şi aportul alimentar al mamelor (NOAEL 2 mg/kg). Nu au existat efecte nici asupra parametrilor fizici, de reflex şi senzoriali şi nici asupra indicilor de comportament şi de reproducere. Studiile de toxicitate standard asupra funcţiei de reproducere cu naloxonă orală au arătat că, la doze mari pe cale orală, naloxona nu a fost teratogenă şi/sau toxică asupra embrionilor/fetuşilor şi nu a afectat dezvoltarea perinatală/postnatală. La doze foarte mari (800 mg/kg şi zi) naloxona a crescut numărul de decese ale puilor în perioada imediată post-partum la doze care au dus la o toxicitate semnificativă maternă la şobolani (de exemplu, pierderea de greutate corporală, convulsii). Cu toate acestea, nu s-au observat efecte asupra dezvoltării sau asupra puilor supravieţuitori.
Nu au fost desfăşurate studii de carcinogenitate pe termen lung pentru combinaţia de oxicodonă/naloxonă sau pentru oxicodonă în monoterapie. Pentru naloxonă a fost desfăşurat un studiu cu durata de 24 de luni privind carcinogenitatea după administrarea pe cale orală în doze de până la 100 mg/kg şi zi. Rezultatele indică faptul că naloxona nu este carcinogenă în aceste condiţii.
În testele in vitro oxicodona şi naloxona ca şi entităţi separate au demonstrat potenţial clastogen. Cu toate acestea, efecte similare nu au fost observate în condiţii in vivo nici chiar la doze toxice. Rezultatele indică faptul că riscul mutagen al oxicodonă/naloxonă la om în cazul concentraţiilor terapeutice poate fi exclus cu suficientă încredere.
6. PROPRIETÄ‚Å¢I FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Oxicodonă/Naloxonă Sandoz 5 mg/2,5 mg comprimate cu eliberare prelungită:
Nucleul comprimatuluiAcetat de polivinil,
Povidonă,
Laurilsulfat de sodiu,
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Celuloză microcristalină
Stearat de magneziu
FilmAlcool polivinilic,
Dioxid de titan (E171),
Macrogol 3350,
Talc
Oxicodonă/Naloxonă Sandoz 10 mg/5 mg comprimate cu eliberare prelungită:
Nucleul comprimatuluiAcetat de polivinil,
Povidonă,
Laurilsulfat de sodiu,
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Celuloză microcristalină
Stearat de magneziu
FilmAlcool polivinilic,
Dioxid de titan (E171),
Macrogol 3350,
Talc
Oxid roșu de fer (E172),
Oxicodonă/Naloxonă Sandoz 20 mg/10 mg comprimate cu eliberare prelungită:
Nucleul comprimatuluiAcetat de polivinil,
Povidonă,
Laurilsulfat de sodiu,
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Celuloză microcristalină
Stearat de magneziu
FilmAlcool polivinilic,
Dioxid de titan (E171),
Macrogol 3350,
Talc
Oxicodonă/Naloxonă Sandoz 30 mg/15 mg comprimate cu eliberare prelungită:
Nucleul comprimatuluiAcetat de polivinil,
Povidonă,
Laurilsulfat de sodiu,
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Celuloză microcristalină
Stearat de magneziu
FilmAlcool polivinilic,
Dioxid de titan (E171),
Macrogol 3350,
Talc
Oxid galben de fer (E 172),
Oxicodonă/Naloxonă Sandoz 40 mg/20 mg comprimate cu eliberare prelungită:
Nucleul comprimatuluiAcetat de polivinil,
Povidonă,
Laurilsulfat de sodiu,
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Celuloză microcristalină
Stearat de magneziu
FilmAlcool polivinilic,
Dioxid de titan (E171),
Macrogol 3350,
Talc
Oxid roșu de fer (E172),
6.2 Incompatibilităţi
6.3 Perioada de valabilitate
Blister: 3 ani
Flacon: 3 ani
Perioada de valabilitate după prima deschidere a flaconului: 3 luni
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Blister:A nu se păstra la temperaturi peste 25°C.
Flacon:A nu se păstra la temperaturi peste 30°C.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
BlisterBlister din PVC-PE-PVdC/Al securizat pentru copii, perforate, unidoză din care comprimatul se scoate prin apăsare.
Blister din PVC-PE-PVdC/Al securizat pentru copii, perforate, unidoză cu folie protectoare detașabilă.
Blister din PVC-PE-PVdC/Al securizat pentru copii.
FlaconFlacon din PEÎD cu capac cu filet prevăzut cu sistem de ȋnchidere securizată pentru copii din PP.
Mărimi de ambalajBlister unidoză: 10x1 (ambalaj de uz spitalicesc), 14x1, 20x1, 28x1, 30x1, 50x1, 56x1, 60x1, 98x1, 100x1 comprimate cu eliberare prelungită.
Blister: 28, 56 și 84 comprimate cu eliberare prelungită.
Flacoane: 50 și 100 comprimate cu eliberare prelungită.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Sandoz S.R.L.
Str. Livezeni Nr. 7A, 540472, Târgu Mureș
România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
13618/2020/01-25 13619/2020/01-25 13620/2020/01-25 13621/2020/01-25 13622/2020/01-25
9. DATA PRIMEI AUTORIZÄ‚RI SAU A REÃŽNNOIRII AUTORIZAÅ¢IEI
Data primei autorizaţii: Decembrie 2017
Data ultimei reȋnnoiri a autorizaţiei: Decembrie 2020
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI