OMNITROPE prospect medicament 6.7mg/ml SOLUȚIE INJECTABILĂ SANDOZ

H01AC01 somatropină

Medicamentul OMNITROPE 6.7mg/ml conține substanța somatropină , cod ATC H01AC01 - Preparate hormonale sistemice, excluzând hormoni sexuali și insuline | Hormoni ai lobului hipofizar anterior si analogi | Somatropină și agoniști somatropină .

Date generale despre OMNITROPE 6.7mg/ml SANDOZ

Substanța: somatropină

Data ultimei liste de medicamente: 01-08-2022

Codul comercial: W52346001

Concentrație:6.7mg/ml

Forma farmaceutică: SOLUȚIE INJECTABILĂ

Volum ambalaj: 1,5ml

Prezentare produs: cutie x1cartus x1.5ml solinj

Tip produs: generic

Preț: 686.06 RON

Restricții eliberare rețetă: P-RF - Medicamente care se eliberează cu prescripție medicală care se reține în farmacie (nu se reînnoiește).

Autorizația de Punere pe Piață (APP)

APP producător:SANDOZ GMBH - AUSTRIA

APP deținător: SANDOZ GMBH - AUSTRIA

Număr APP: 332/2007/01

Valabilitate: 2 ani

Concentrațiile disponibile pentru somatropină

1.3mg/ml, 10mg/1.5ml, 10mg/2ml, 10mg/ml, 15mg/1.5ml, 16UI/ml (5.3mg/ml), 3.3mg/ml, 4mg, 5.83mg/ml, 5mg/1.5ml, 5mg/ml, 6.7mg/ml, 8mg/ml

Alte substanțe medicamentoase din aceeași grupă farmaceutică cu somatropină

Listele de compensare pentru OMNITROPE 6.7mg/ml SANDOZ

A - Sublista A cu 90% reducere din prețul de referință

Preț

Coplată

Plată pacient

686.06 RON

617.45 RON

68.61 RON

PNS 6.7 (C2) - Sindrom Prader Willi

Preț

Coplată

Plată pacient

686.06 RON

686.06 RON

0.00 RON

Conținutul prospectului pentru medicamentul OMNITROPE 6.7mg/ml SOLUȚIE INJECTABILĂ SANDOZ

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Omnitrope 1,3 mg/ml pulbere și solvent pentru soluție injectabilă

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

După reconstituire, un flacon conține 1,3 mg somatropină* (corespunzător la 4 UI) per ml.

*produsă pe Escherichia coli prin tehnologie ADN recombinant.

Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Pulbere și solvent pentru soluție injectabilă. Pulberea este de culoare albă. Solventul este limpede și incolor.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Sugari, copii și adolescenți
- Tulburări de creștere determinate de secreția insuficientă de hormon de creștere (deficit de

hormon de creștere, GHD).
- Tulburări de creștere asociate cu sindromul Turner.
- Tulburări de creștere asociate cu insuficiența renală cronică.
- Tulburări de creștere (scorul abaterii standard a înălțimii actuale (SDS) < -2,5 și

corespunzătoare înălțimii părinților SDS < -1) la copii cu înălțime mică sau adolescenți născuți mici pentru vârsta gestațională (SGA), cu greutatea la naștere și/sau lungimea sub -2 abaterii standard (AS), care nu prezintă saltul statural (viteza creșterii (VC) SDS < 0 în ultimul an) până la vârsta de 4 ani sau mai târziu.

- Sindromul Prader-Willi (PWS), pentru îmbunătățirea creșterii și compoziției corporale. Diagnosticul de sindrom Prader-Willi trebuie confirmat prin teste genetice corespunzătoare.

Adulți
- Terapia de substituție la adulți cu deficit accentuat de hormon de creștere.
- Debut la vârsta adultă: pacienții care prezintă deficit sever de hormon de creștere asociat cu

multiple deficiențe hormonale ca rezultat al unei patologii hipotalamice sau hipofizare diagnosticate și care prezintă cel puțin un deficit cunoscut al unui hormon hipofizar, cu excepția prolactinei. Acestor pacienți trebuie să li se efectueze un singur test dinamic adecvat pentru a diagnostica sau a exclude deficitul de hormon de creștere.

- Debut în copilărie: pacienții care au prezentat deficit de hormon de creștere în copilărie ca rezultat al unei cauze congenitale, genetice, dobândite sau idiopatice. La pacienții cu debut al
GHD în copilărie trebuie reevaluată capacitatea de secreție de hormon de creștere, după încheierea creșterii longitudinale. La pacienții cu probabilitate ridicată de GHD persistent, adică de etiologie congenitală sau determinată de GHD secundar unei boli sau afecțiuni pituitare/hipotalamice, o valoare a SDS < -2 a factorului de creștere I insulin-like (IGF-I), în absența tratamentului cu hormon de creștere timp de cel puțin 4 săptămâni, trebuie considerată drept o dovadă suficientă de GHD marcant.

La toți ceilalți pacienți sunt necesare un test IGF-I și un test de stimulare a hormonului de creștere.

4.2 Doze şi mod de administrare

Diagnosticul și tratamentul cu somatropină trebuie inițiat și monitorizat de către medici cu specializare și experiență corespunzătoare în diagnosticul și tratamentul pacienților cu tulburări de creștere.

Doze
Copii și adolescenți
Dozele și schema de administrare trebuie să fie individualizate.

Tulburări de creștere datorate secreției insuficiente de hormon de creștere la copii și adolescenți
În general, se recomandă o doză de 0,025 - 0,035 mg/kg greutate corporală și zi sau 0,7 - 1,0 mg/m2 suprafață corporală și zi. Au fost folosite chiar doze mai mari decât cele menționate.

În cazurile în care GHD cu debut în copilărie persistă în adolescență, trebuie continuat tratamentul în vederea obținerii dezvoltării somatice complete (de exemplu compoziție corporală, masă osoasă). În scop de monitorizare, atingerea unui nivel maxim normal al masei osoase, definit ca scor T >-1 (valoarea standardizată până la medie a nivelului maxim al masei osoase la adulți, măsurat prin absorbțiometrie duală cu raze X, ținând cont de sex și rasă) reprezintă unul dintre obiectivele tratamentului în perioada de tranziție. A se vedea punctul de mai jos privind adulții, pentru recomandări privind dozele.

Sindrom Prader-Willi, pentru îmbunătățirea creșterii și compoziției corporale la copii și adolescenți
În general, este recomandată o doză de 0,035 mg/kg greutate corporală și zi sau 1,0 mg/m2 suprafață corporală și zi. Nu trebuie depășită o doză zilnică de 2,7 mg.

Tratamentul nu trebuie administrat sugarilor, copiilor și adolescenților cu o viteză a creșterii mai mică de 1 cm pe an și cu epifizele aproape de închidere.

Tulburări de creștere datorate sindromului Turner
Se recomandă o doză de 0,045 - 0,050 mg/kg greutate corporală și zi sau 1,4 mg/m2 suprafață corporală și zi.

Tulburări de creștere în insuficiența renală cronică
Se recomandă o doză de 0,045 - 0,050 mg/kg greutate corporală și zi (1,4 mg/m2 suprafață corporală și zi). Pot fi necesare doze mai mari în cazul în care viteza creșterii este prea mică. Poate fi necesară corectarea a dozei după 6 luni de tratament (vezi pct. 4.4).

Tulburări de creștere la copii cu înălțime mică sau adolescenți născuți mici pentru vârsta gestațională (SGA)
De regulă este recomandată o doză de 0,035 mg/kg greutate corporală și zi (1 mg/m2 suprafață corporală și zi) până se atinge înălțimea finală (vezi pct. 5.1). Tratamentul trebuie întrerupt după primul an de tratament dacă SDS pentru viteza creșterii este sub + 1. Tratamentul trebuie întrerupt dacă viteza creșterii este < 2 cm/an și, dacă este necesară confirmarea, vârsta osoasă este > 14 ani (fete) sau > 16 ani (băieți), corespunzătoare închiderii lamelor de creștere epifizare.

Doze recomandate la copii și adolescenți

Indicații Doza în mg/kg greutate Doza în mg/m2 corporală și zi suprafață corporală și zi

Deficit de hormon de creștere 0,025 - 0,035 0,7 - 1,0
Sindrom Prader-Willi 0,035 1,0
Sindrom Turner 0,045 - 0,050 1,4
Insuficiență renală cronică 0,045 - 0,050 1,4
Copii sau adolescenți născuți mici pentru vârsta gestațională (SGA) 0,035 1,0

Pacienți adulți cu deficit de hormon de creștere
La pacienții care continuă terapia cu hormon de creștere pentru indicația de GHD cu debut în copilărie, doza recomandată de reîncepere este de 0,2 - 0,5 mg pe zi. Doza trebuie crescută sau redusă gradat, în funcție de necesitățile individuale ale pacientului, determinate de valoarea IGF-1.

La pacienții cu GHD cu debut la vârsta adultă, tratamentul trebuie început cu o doză mică, 0,15 -0,3 mg pe zi. Doza trebuie crescută gradat în funcție de necesitățile individuale ale pacientului, determinate de concentrația IGF-1.

În ambele cazuri, scopul tratamentului este următorul: concentrațiile factorului de creștere insulin-like (IGF-1) să fie cuprinse între 2 SDS de la media corectată în funcție de vârstă. Pacienților cu concentrații normale ale IGF-1 la începutul tratamentului trebuie să li se administreze hormon de creștere până la o valoare a IGF-1 aflată la limita superioară a valorilor normale, care să nu depășească 2 SDS. De asemenea, răspunsul clinic și reacțiile adverse pot fi folosite ca și ghid pentru stabilirea treptată a dozei. Este recunoscut faptul că există pacienți cu GHD la care valoarea IGF-1 nu se normalizează în pofida răspunsului clinic bun și, de aceea, nu este necesară creșterea dozei. Doza de întreținere depășește rareori 1,0 mg pe zi. Femeile pot avea nevoie de o doză mai mare decât bărbații, bărbații prezentând o creștere a sensibilității IGF-1 în timp. Acest lucru înseamnă că există riscul ca femeile, în special cele cărora li se administrează tratament oral de substituție estrogenică, să fie subtratate, în timp ce bărbații să fie tratați în exces. De aceea, acuratețea dozei de hormon de creștere trebuie controlată la intervale de 6 luni. Deoarece producția fiziologică de hormon de creștere scade cu vârsta, doza necesară poate scădea.

Grupe speciale de pacienți
Vârstnici
La pacienții cu vârsta peste 60 ani, tratamentul trebuie să înceapă cu o doză de 0,1 - 0,2 mg pe zi, iar aceasta trebuie crescută lent, în funcție de necesitățile individuale ale pacientului. Trebuie utilizată doza minimă eficace. La acești pacienți, doza de întreținere depășește rareori 0,5 mg pe zi.

Mod de administrare
Injecția trebuie administrată subcutanat, iar locul injectării trebuie schimbat pentru prevenirea lipoatrofiei.

Pentru instrucțiuni privind utilizarea și manipularea, vezi pct. 6.6.

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienți enumerați la pct. 6.1.

Somatropina nu trebuie administrată când există orice dovadă a unei tumori active. Tumorile intracraniene trebuie să fie inactive și tratamentul anti-tumoral trebuie terminat înainte de începerea terapiei cu GH. Tratamentul trebuie întrerupt dacă există dovezi de creștere tumorală.

Somatropina nu trebuie utilizată pentru stimularea creșterii la copii cu epifizele închise.

Pacienții cu afecțiuni acute critice, cu complicații după chirurgie pe cord deschis, chirurgie abdominală, traumatisme accidentale multiple, insuficiență respiratorie acută sau condiții similare, nu trebuie tratați cu somatropină (referitor la pacienții care urmează terapie de substituție, vezi pct. 4.4).

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Trasabilitate
Pentru a avea sub control trasabilitatea medicamentelor biologice, numele și numărul lotului medicamentului administrat trebuie înregistrate cu atenție.

Nu trebuie depășită doza zilnică maximă recomandată (vezi pct. 4.2).

Introducerea tratamentului cu somatropină poate duce la inhibarea concentrațiilor de 11ßHSD-1 și la reducerea concentrațiilor serice de cortizol. La pacienții tratați cu somatropină, hipoadrenalismul central (secundar) nediagnosticat anterior poate fi nemascat și poate fi necesară substituție cu glucocorticoizi. În plus, pacienții care primesc terapie de substituție cu glucocorticoizi pentru hipoadrenalism diagnosticat anterior pot necesita o creștere a dozei de întreținere sau de stres, după începerea tratamentului cu somatropină (vezi pct. 4.5).

Administrare cu estrogen pe cale orală
Dacă o femeie care ia Omnitrope începe tratamentul cu estrogen pe cale orală, poate fi necesară creșterea dozei de Omnitrope pentru a menține concentrațiile serice ale IGF-1 în intervalul normal adecvat vârstei. În schimb, dacă o femeie care ia Omnitrope întrerupe tratamentul cu estrogen pe cale orală, este posibil să fie necesar ca doza de Omnitrope să fie redusă pentru a evita excesul de hormon de creștere și/sau reacții adverse (vezi pct. 4.5).

Sensibilitatea la insulină

Somatropina poate reduce sensibilitatea la insulină. La pacienții cu diabet zaharat poate fi necesară ajustarea dozei de insulină după instituirea terapiei cu somatropină. Pacienții cu diabet zaharat, intoleranță la glucoză sau factori de risc suplimentari pentru diabet zaharat trebuie monitorizați strict în timpul terapiei cu somatropină.

Funcția tiroidiană

Hormonul de creștere mărește conversia extratiroidiană a T4 la T3, care poate determina o reducere a concentrației serice a T4 și o creștere a concentrației serice a T3. În aceste cazuri, valoarea hormonilor tiroidieni periferici a rămas în limitele corespunzătoare subiecților sănătoși; la subiecții cu hipotiroidism subclinic poate apărea teoretic hipotiroidismul. În consecință, funcția tiroidiană trebuie monitorizată la toți pacienții. La pacienții cu hipopituitarism aflați în tratament de substituție standard trebuie monitorizat îndeaproape efectul potențial al tratamentului cu hormon de creștere asupra funcției tiroidiene.

În deficitul de hormon de creștere secundar tratamentului afecțiunilor maligne, este recomandată luarea în considerare a semnelor de recădere a afecțiunii maligne. În cazul supraviețuitorilor unui cancer în copilărie, la pacienții tratați cu somatropină pentru primul neoplasm, a fost raportat un risc crescut de neoplasm secundar. La pacienții tratați prin radioterapie craniană pentru primul neoplasm, tumorile intracraniene, în special meningioame, au fost cele mai frecvente neoplasme secundare.

La pacienții cu afecțiuni endocrine, inclusiv cu deficit de hormon de creștere, epifizioliza șoldului poate apărea mai frecvent decât în populația generală. Pacienții care prezintă mers șchiopătat în timpul tratamentului cu somatropină trebuie examinați clinic.

Hipertensiunea intracraniană benignă
Se recomandă oftalmoscopie pentru evidențierea edemului papilar în caz de cefalee severă sau recurentă, probleme vizuale, greață și/sau vărsături. Dacă se confirmă edemul papilar, trebuie avut în vedere diagnosticul de hipertensiune intracraniană benignă și, dacă este cazul, tratamentul cu hormon

de creștere trebuie întrerupt. În prezent, există date insuficiente pentru a acorda un sfat specific asupra continuării tratamentului cu hormon de creștere la pacienții cu hipertensiune intracraniană remisă.
Dacă tratamentul cu hormon de creștere este reluat, este necesară monitorizarea atentă a simptomelor de hipertensiune intracraniană.

Leucemie
S-a raportat leucemie la un număr redus de pacienți cu deficit de hormon de creștere, din care o parte au fost tratați cu somatropină. Totuși, nu există dovezi că incidența leucemiei ar fi crescută la persoanele cărora li se administrează hormon de creștere, în absența factorilor predispozanți.

Anticorpi

La un procentaj redus de pacienți pot apărea anticorpi la Omnitrope. Omnitrope a determinat formarea de anticorpi la aproximativ 1% dintre pacienți. Capacitatea de legare a acestor anticorpi este scăzută și nu există efecte asupra ratei de creștere. Prezența anticorpilor la somatropină trebuie testată la orice pacient cu lipsă de răspuns la tratament, care nu este explicată în alt mod.

Pancreatită
Deși rară, pancreatita trebuie luată în considerare la pacienții tratați cu somatropină care dezvoltă durere abdominală, în special la copii.

Pacienți vârstnici
Pentru pacienții cu vârsta peste 80 ani există o experiență limitată. Este posibil ca persoanele vârstnice să fie mai sensibile la acțiunea Omnitrope și, prin urmare, pot fi mai predispuse la apariția reacțiilor adverse.

Afecțiuni acute critice

Efectele somatropinei în perioada de recuperare au fost studiate în două studii clinice controlate cu placebo, care au inclus 522 pacienți adulți cu afecțiuni critice, care au prezentat complicații după chirurgie pe cord deschis, chirurgie abdominală, traumatisme multiple accidentale sau insuficiență respiratorie acută. Mortalitatea a fost mai mare în cazul pacienților tratați cu 5,3 sau 8 mg somatropină zilnic, comparativ cu pacienții cărora li s-a administrat placebo, 42% comparativ cu 19%. Pe baza acestor informații, pacienții din această categorie nu trebuie tratați cu somatropină. Deoarece nu există informații disponibile despre siguranța tratamentului de substituție cu hormon de creștere la pacienții cu afecțiuni acute critice, beneficiile continuării tratamentului în această situație trebuie evaluate comparativ cu riscurile potențiale.

La toți pacienții care dezvoltă afecțiuni acute critice similare sau de alt fel, posibilul beneficiu al tratamentului cu somatropină trebuie evaluat comparativ cu riscul potențial.

Copii și adolescenți
Pancreatită
Deși rară, pancreatita trebuie luată în considerare la copiii tratați cu somatropină care prezintă dureri abdominale.

Sindrom Prader-Willi

La pacienții cu sindrom Prader-Willi, tratamentul trebuie asociat întotdeauna cu o dietă hipocalorică.

Au fost raportate cazuri de deces asociate cu utilizarea hormonului de creștere la pacienții copii cu sindrom Prader-Willi care au avut unul sau mai mulți dintre următorii factori de risc: obezitate severă (pacienții depășeau un raport înălțime/greutate de 200%), istoric de insuficiență respiratorie sau apnee

de somn, sau infecții respiratorii neidentificate. Pacienții cu sindrom Prader-Willi și unul sau mai mulți dintre acești factori de risc pot prezenta un risc mai mare.

Înainte de începerea tratamentului cu somatropină, pacienții cu SPW trebuie evaluați pentru obstrucția căilor aeriene superioare, apnee de somn sau infecții respiratorii.

În cazul detectării de aspecte patologice în timpul evaluării obstrucției căilor aeriene superioare, copilul trebuie trimis la un specialist ORL (otorinolaringologie - nas, gât, urechi) în vederea tratării și remiterii tulburării respiratorii înaintea începerii tratamentului cu hormon de creștere.

Înainte de începerea tratamentului cu hormon de creștere, apneea de somn trebuie evaluată prin metode cunoscute cum sunt polisomnografia sau oximetria în timpul nopții și dacă este suspectată, este necesară monitorizare.

Dacă în timpul tratamentului cu somatropină, pacienții prezintă semne de obstrucție a căilor aeriene superioare (incluzând debutul sau intensificarea sforăitului), tratamentul trebuie întrerupt și trebuie efectuată o nouă evaluare ORL.

Dacă este suspectată apneea de somn, toți pacienții cu SPW trebuie evaluați și monitorizați. Pacienții trebuie monitorizați pentru semne de infecții respiratorii care trebuie diagnosticate cât mai rapid posibil și tratate agresiv.

Toți pacienții cu SPW trebuie să aibă un control eficace al greutății înainte și în timpul tratamentului cu hormon de creștere.

Scolioza este frecventă la pacienții cu SPW. Scolioza poate progresa la orice copil în timpul creșterii rapide. Semnele de scolioză trebuie monitorizate în timpul tratamentului.

Experiența privind tratamentul prelungit la adulți și la pacienții cu SPW este limitată.

Copii sau adolescenți care au fost născuți mici pentru vârsta gestațională

La copii sau adolescenți cu înălțime mică, care au fost născuți mici pentru vârsta gestațională, trebuie eliminate înainte de începerea tratamentului alte motive medicale sau tratamente care pot explica tulburările de creștere.

La copiii sau adolescenții născuți mici pentru vârsta gestațională se recomandă determinarea insulinei și glicemiei înainte de a începe tratamentul și anual ulterior. La pacienții cu risc crescut de diabet zaharat (de exemplu istoric familial de diabet zaharat, obezitate, rezistență severă la insulină, acanthosis nigricans), trebuie efectuat testul de toleranță orală la glucoză (OGTT). Dacă apare diabetul zaharat manifest, nu trebuie administrat hormon de creștere.

La copiii sau adolescenții cu SGA se recomandă măsurarea valorii IGF-1 înainte de începerea tratamentului și de două ori pe an după aceea. Dacă la determinări repetate valoarea IGF-1 depășește + 2 DS comparativ cu valoarea de referință pentru vârstă și statusul pubertar, pentru ajustarea dozei trebuie avut în vedere raportul IGF-1/IGFBP-3.

Experiența în începerea tratamentului la pacienții cu SGA aproape de debutul pubertății este limitată.
Ca urmare, este recomandat să nu se înceapă tratamentul aproape de debutul pubertății. Experiența la pacienții cu sindrom Silver-Russel este limitată.

O parte din creșterea staturală obținută prin tratamentul cu hormon de creștere a copiilor sau adolescenților cu înălțime mică născuți cu SGA poate fi pierdută dacă tratamentul se oprește înainte să se atingă înălțimea finală.

Insuficiența renală cronică

În insuficiența renală cronică, funcția renală trebuie să fie cu 50 de procente sub valoarea normală înainte de începerea tratamentului. Pentru a verifica tulburările de creștere înainte de începerea tratamentului trebuie monitorizată creșterea timp de 1 an. În timpul acestei perioade, trebuie inițiat tratamentul conservator al insuficienței renale (care include controlul acidozei, hiperparatiroidismului și statusului nutrițional), care trebuie menținut în timpul tratamentului.

În cazul transplantului renal, tratamentul trebuie întrerupt.

Până în prezent, la pacienții cu insuficiență renală cronică tratați cu Omnitrope nu sunt disponibile date despre înălțimea finală.

Omnitrope conține sodiu
Acest medicament conține mai puțin de 1 mmol de sodiu (23 mg) per ml, respectiv este considerat 'a nu conține sodiu”.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Tratamentul concomitent cu glucocorticoizi inhibă efectele de promovare a creșterii ale Omnitrope.
Pacienții cu deficiență de ACTH ar trebui să primească terapie de substituție cu glucocorticoizi ajustată cu atenție pentru a evita orice efect inhibitor asupra creșterii.

Hormonul de creștere micșorează conversia cortizonului în cortizol și poate demasca hipoadrenalismul central anterior nedescoperit sau poate face ineficace doza redusă de înlocuire a glucocorticoizilor (vezi pct. 4.4).

La femeile care urmează un tratament oral de substituție estrogenică poate fi necesară o doză mai mare de hormon de creștere pentru a atinge ținta tratamentului (vezi pct 4.4).

Datele obținute în urma unui studiu de interacțiune care a cuprins adulți cu deficit de hormon de creștere sugerează că administrarea somatropinei poate crește clearance-ul compușilor cunoscuți a fi metabolizați prin intermediul izoenzimelor citocromului P450. În special clearance-ul compușilor metabolizați prin intermediul citocromului P450 3A4 (de exemplu: steroizi sexuali, corticosteroizi, anticonvulsivante și ciclosporină) poate fi crescut, determinând concentrații mai mici ale acestor componente. Semnificația clinică a acestui fapt nu este cunoscută.

De asemenea, pentru informații privind diabetul zaharat și afecțiunile tiroidiene, vezi pct. 4.4 și pentru informații privind tratamentul de substituție cu estrogeni orali, pct. 4.2.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina
Datele provenite din utilizarea somatropinei la femeile gravide sunt inexistente sau limitate. Studiile la animale sunt insuficiente pentru evidențierea efectelor toxice asupra funcției de reproducere (vezi pct. 5.3). Somatropina nu este recomandată în timpul sarcinii și la femei aflate la vârsta fertilă care nu utilizează măsuri contraceptive.

Alăptarea
Nu s-au efectuat studii clinice cu medicamente care conțin somatropină la femeile care alăptează. Nu se cunoaște dacă somatropina se excretă în laptele uman, dar este puțin probabilă absorbția proteinelor intacte din tractul gastro-intestinal al copilului. Prin urmare, este necesară precauție în cazul administrării Omnitrope la femeile care alăptează.

Fertilitatea
Nu s-au efectuat studii cu Omnitrope privind fertilitatea.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Omnitrope nu are nicio influență sau are influență neglijabilă asupra capacității de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

4.8 Reacţii adverse

a. Rezumatul profilului de siguranță
Pacienții cu deficit de hormon de creștere sunt caracterizați prin deficitul volumului extracelular. Când se începe tratamentul cu somatropină, acest deficit este corectat rapid. Reacțiile adverse legate de retenția de lichide cum sunt: edemul periferic și artralgia sunt foarte frecvente; rigiditatea musculo- scheletică, mialgiile și paresteziile sunt frecvente.
În general, aceste reacții adverse sunt ușoare până la moderate, apar în primele luni de tratament și se remit fie spontan, fie la reducerea dozei.
Incidența acestor reacții adverse este legată de doza administrată, vârsta pacienților și, posibil, invers proporțională cu vârsta pacienților la debutul deficitului de hormon de creștere.

Omnitrope a determinat formarea de anticorpi la aproximativ 1% dintre pacienți. Capacitatea de legare a acestor anticorpi a fost mică, iar formarea lor nu a fost asociată cu modificări clinice, vezi pct. 4.4.

b. Lista sub formă de tabel a reacțiilor adverse

Tabelul 1 prezintă reacțiile adverse grupate conform categoriilor din cadrul Clasificării pe aparate, sisteme și organe și în funcție de frecvență, utilizând următoarea convenție: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 și <1/10); mai puțin frecvente (≥1/1000 și <1/100); rare (≥1/10000 și <1/1000); foarte rare (<1/10000); cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile), pentru fiecare dintre afecțiunile indicate.

Tabelul 1
Clasificarea pe aparate, sisteme și Frecvența organe
Tumori benigne, maligne și Mai puțin frecvente: leucemie†1 nespecificate (incluzând chisturi și Necunoscută: leucemie†2, 3, 4, 5 polipi)
Tulburări endocrine Necunoscută: hipotiroidism**
Tulburări metabolice și de nutriție Necunoscută: diabet tip II
Tulburări ale sistemului nervos Frecvente: parestezie*, hipertensiune

intracraniană benignă5, sindrom de tunel carpian6
Necunoscută: , hipertensiune intracraniană benignă1, 2, 3, 4,6

Necunoscută: Dureri de cap** Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului Frecvente: erupție cutanată**, subcutanat urticarie**

Mai puțin frecvente: prurit**

Tulburări musculo-scheletice, ale Foarte frecvente: artralgie * țesutului conjunctiv și ale Frecvente: mialgie* rigiditate sistemului osos musculo-scheletică*

Tulburări ale aparatului genital și Mai puțin frecvente: ginecomastie** ale sânului
Tulburări generale și la nivelul Foarte frecvente: Reacție la locul de locului de administrare injectare$, edem periferic*

Necunoscută: edem facial*

Investigații diagnostice Necunoscută: scăderea concentrațiilor serice de cortizol‡

1 Studii clinice pentru copii cu GHD 2 Studii clinice pentru copii cu sindromul Turner 3 Studii clinice pentru copii insuficiență renală cronică 4 Studii clinice pentru copii cu SGA 5 Studii clinice în PWS 6 Studii clinice pentru adulți cu GHD

*În general, aceste reacții adverse sunt ușoare până la moderate, apar în primele luni de tratament și se remit spontan sau la reducerea dozei. Incidența acestor reacții adverse este legată de doza administrată, de vârsta pacienților și este, posibil, invers proporțională cu vârsta pacienților la debutul deficitului de hormon de creștere.

**Reacție adversă la medicament (RAM) identificată după punerea pe piață.

$ S-au raportat reacții tranzitorii la locul de injectare la copii.

‡ Nu se cunoaște semnificația clinică

† Raportată la copii cu deficit de hormon de creștere cărora li s-a administrat somatropină, dar incidența pare similară cu cea observată la copii fără deficit de hormon de creștere.

c. Descrierea reacțiilor adverse selectate

Scăderea concentrațiilor serice de cortizol

S-a raportat că somatropina reduce concentrațiile serice ale cortizolului prin modificarea proteinelor transportoare sau prin creșterea clearance-ului hepatic. Semnificația clinică a acestor date poate să fie limitată. Cu toate acestea, terapia de substituție cu corticosteroizi trebuie optimizată înaintea începerii tratamentului cu Omnitrope.

Sindrom Prader-Willi

În cadrul experienței ulterioare punerii pe piață s-au raportat cazuri rare de moarte subită la pacienții cu sindrom Prader-Willi, tratați cu somatropină, deși nu s-a demonstrat nicio relație cauzală.

Leucemie
S-au raportat cazuri de leucemie (rare sau foarte rare) la copii și adolescenți cu deficit de hormon de creștere cărora li s-a administrat somatropină și care au fost incluse în cadrul experienței ulterioare punerii pe piață. Cu toate acestea, nu există dovezi privind un risc crescut de leucemie în absența factorilor predispozanți, cum este iradierea la nivelul creierului sau al capului.

Epifizioliza capului femural și boala Legg-Calvé-Perthes

La copiii tratați cu GH s-au raportat epifizioliza capului femural și boala Legg-Calvé-Perthes.
Epifizioliza capului femural apare mai frecvent în cazul tulburărilor endocrine, iar boala Legg-Calvé-
Perthes este mai frecventă în cazul staturii mici. Însă nu se cunoaște dacă aceste 2 patologii sunt sau nu mai frecvente în timpul tratamentului cu somatropină. Trebuie luată în considerare diagnosticarea acestora la un copil cu senzații de disconfort sau durere la nivelul șoldului sau genunchiului.

Alte reacții adverse la medicament

Alte reacții adverse la medicament pot fi considerate drept reacții ale clasei somatropinei, cum sunt hiperglicemia posibilă, determinată de sensibilitatea redusă la insulină, scăderea concentrațiilor de tiroxină liberă și hipertensiunea intracraniană benignă.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată prin intermediul sistemului național de raportare, astfel cum este menționat în Anexa V.

4.9 Supradozaj

Simptome:
Supradozajul acut poate determina inițial hipoglicemie și ulterior hiperglicemie.

Supradozajul pe termen lung poate determina semne și simptome concordante cu efectele cunoscute ale excesului de hormon de creștere uman.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: hormoni ai lobului hipofizar anterior și analogi, codul ATC: H01AC01.

Omnitrope este un medicament biosimilar. Informații detaliate sunt disponibile pe site-ul Agenției Europene pentru Medicamente http://www.ema.europa.eu.

Mecanism de acțiune
Somatropina este un hormon metabolic potent, important pentru metabolismul lipidelor, carbohidraților și proteinelor. La copiii cu valori inadecvate ale hormonului de creștere endogen, somatropina stimulează creșterea liniară și mărește viteza creșterii. La adulți, la fel ca și la copii, somatropina menține o compoziție corporală normală prin creșterea retenției de azot și stimularea creșterii musculaturii scheletice, precum și prin mobilizarea grăsimii corporale. Țesutul adipos visceral este în special receptiv la somatropină. Pe lângă stimularea lipolizei, somatropina scade captarea trigliceridelor în depozitele adipoase corporale. Concentrațiile serice de IGF-1 (factor de creștere I insulin-like) și IGFBP3 (proteina de legare 3 a factorului de creștere insulin-like) sunt crescute de somatropină. În plus, s-au demonstrat următoarele acțiuni:

Efecte farmacodinamice
Metabolismul lipidic
Somatropina induce receptorii hepatici ai LDL-colesterolului și influențează profilul lipidelor serice și lipoproteinelor. În general, administrarea somatropinei la pacienții cu deficit de hormon de creștere

determină reducerea valorilor LDL-ului seric și apolipoproteinei B. De asemenea, poate fi observată reducerea valorilor serice ale colesterolului total.

Metabolismul carbohidraților
Somatropina determină creșterea insulinei dar glicemia a jèun este frecvent nemodificată. Copiii cu hipopituitarism pot prezenta hipoglicemie a jèun. Această situație este reversibilă când se administrează somatropină.

Metabolismul mineral și al apei Deficitul de hormon de creștere este asociat cu scăderea volumelor plasmatice și extracelulare.
Ambele cresc rapid după tratamentul cu somatropină. Somatropina induce retenție de sodiu, potasiu și fosfor.

Metabolismul osos
Somatropina stimulează turnover-ul oaselor scheletului. Administrarea pe termen lung a somatropinei la pacienții cu deficit de hormon de creștere (cu osteopenie) determină creșterea conținutului mineral osos și a densității, în punctele de susținere a greutății.

Capacitatea fizică
Puterea musculară și capacitatea de exercițiu fizic se îmbunătățesc după tratamentul pe termen lung cu somatropină. De asemenea somatropina crește debitul cardiac, dar mecanismul nu este clarificat încă. O scădere a rezistenței vasculare periferice poate contribui la acest efect.

Eficacitate și siguranță clinică
În studiile clinice efectuate la copii sau adolescenți cu înălțime mică născuți cu SGA au fost folosite pentru tratament doze de 0,033 și 0,067 mg/kg greutate corporală și zi până la obținerea înălțimii finale. La 56 de pacienți care au fost tratați continuu și care (aproape) au atins înălțimea finală, modificarea medie față de înălțimea de la începutul tratamentului a fost + 1,90 SDS (0,033 mg/kg greutate corporală și zi) și + 2,19 SDS (0,067 mg/kg greutate corporală și zi). Datele din literatură pentru copiii sau adolescenți cu SGA netratați, fără salt statural spontan precoce sugerează o întârziere a creșterii de 0,5 SDS.

Experiență de studiu după punerea pe piață:

Între 2006 și 2020, Sandoz a efectuat în 11 țări europene, America de Nord, Canada, Australia și Taiwan un studiu PASS [studiu de siguranță post-autorizare] internațional, non-intervențional, necontrolat, longitudinal, în regim deschis și multicentric, voluntar, de categoria 3, conceput pentru a înregistra datele privind siguranța și eficacitatea a 7359 de pacienți copii și adolescenți tratați cu Omnitrope în diferite indicații.
Principalele indicații pediatrice au fost: GHD (57,9%), SGA (26,6%), TS (4,9%), ISS (3,3%), PWS (3,2%) și CRI (1,0%). Majoritatea pacienților nu au mai primit anterior tratament cu rhGH (86,0%). În toate indicațiile, cele mai frecvente EA având o relație cauzală suspectată cu tratamentul cu Omnitrope la pacienți au fost durerea de cap (1,6%), durerea la locul injectării (1,1%), hematomul la locul de injectare (1,1%) și artralgia (0,6%), evaluate la 7359 de pacienți copii și adolescenți (SAF).
Majoritatea EA evaluate ca fiind legate de tratamentul cu Omnitrope au fost așteptate conform RCP și conform cunoștințelor privind acest tip de clasă de molecule (GH). Intensitatea majorității EA a fost ușoară sau moderată.
Rezultatele privind eficacitatea, evaluate la 6589 de pacienți copii și adolescenți (EFF constând din 5671 de pacienți care nu mai primiseră tratament cu rhGh, 915 de pacienți tratați anterior cu rhGH și 3 pacienți cu informații lipsă privind tratamentul anteior), arată că tratamentul cu Omnitrope a fost eficace și a dus la o creștere de recuperare substanțială, aceste rezultate fiind concordante cu cele raportate în studiile observaționale ale altor medicamente rhGH aprobate: SDS H medie a crescut efectiv de la -2,64 la momentul inițial la -1,97 după 1 an și la -0,98 după 5 ani de tratament la pacienții fără tratament anterior, iar o SDS H medie a crescut de la -1,49 la -1,21 după 1 an și la -0,98 după 5 ani de tratament cu Omnitrope la pacienții tratați anterior cu rhGh. 1628/6589 (24,7%) de pacienți cu

EFF au atins înălțimea finală conform opiniei medicului (netratați anterior: 1289/5671, 22,7%); tratați anterior cu rhGH: 338/915, 36,9%). SDS H finală medie (interval) a fost -1,51 (-9,3 până la 2,7) la pacienții netratați anterior și -1,43 (-8,7 până la 2,1) la pacienții tratați anterior.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbție
Biodisponibilitatea somatropinei administrată subcutanat este de aproximativ 80% atât la subiecții sănătoși, cât și la pacienții cu deficit de hormon de creștere. La adulții sănătoși, administrarea subcutanată a unei doze de 5 mg Omnitrope pulbere și solvent pentru soluție injectabilă determină valori plasmatice ale Cmax de 71 ± 24 μg/l (valoarea medie ± AS) respectiv valoarea mediană a tmax 4 ore (cu intervale de 2 - 8 ore).

Eliminare
După administrarea intravenoasă la adulții cu deficit de hormon de creștere, timpul mediu terminal de înjumătățire plasmatică al somatropinei este de aproximativ 0,4 ore. După administrarea subcutanată a
Omnitrope pulbere și solvent pentru soluție injectabilă, se atinge un timp de înjumătățire plasmatică de 3 ore. După administrarea subcutanată, diferența observată este probabil determinată de absorbția lentă de la locul injectării.

Grupe speciale de pacienți
După administrarea subcutanată, biodisponibilitatea absolută a somatropinei pare să fie similară la bărbați și la femei.

Informațiile despre farmacocinetica somatropinei la vârstnici și copii, la diferite rase și la pacienții cu insuficiență renală, hepatică sau cardiacă lipsesc sau sunt incomplete.

5.3 Date preclinice de siguranţă

În studiile efectuate cu Omnitrope privind toxicitatea subacută și toleranța locală, nu au fost observate efecte clinice relevante.

În alte studii efectuate cu somatropină privind toxicitatea generală, toleranța locală și toxicitatea asupra funcției de reproducere, nu au fost observate efecte clinice relevante.

Studiile de genotoxicitate efectuate cu somatropină in vitro și in vivo asupra mutațiilor genetice și inducerii aberațiilor cromozomiale, au fost negative.

A fost observată creșterea fragilității cromozomiale în unul dintre studiile in vitro efectuate pe limfocite recoltate de la pacienți cărora li s-a administrat tratament pe termen lung cu somatropină, după adăugarea unui medicament radiomimetic, bleomicină. Semnificația clinică a acestei observații este neclară.

În alt studiu efectuat cu somatropină, nu a fost găsită o creștere a anomaliilor cromozomiale în limfocitele pacienților care au urmat tratament pe termen lung cu somatropină.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Pulbere:
glicină hidrogenofosfat disodic heptahidrat dihidrogenofosfat monosodic dihidrat

Solvent:
apă pentru preparate injectabile

6.2 Incompatibilităţi

În absența studiilor de compatibilitate, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente.

6.3 Perioada de valabilitate

2 ani

Perioada de valabilitate după reconstituire Din punct de vedere microbiologic, se recomandă utilizarea imediată după reconstituire. Totuși, stabilitatea după deschiderea flaconului a fost demonstrată pentru o perioadă de până la 24 ore la 2°C - 8ºC, în ambalajul original. A se păstra și transporta la frigider (2°C - 8°C). A nu se congela. A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Flaconul nedeschis
A se păstra și transporta la frigider (2°C - 8°C). A nu se congela. A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.

Pentru condițiile de păstrare ale medicamentului în timpul utilizării, vezi pct. 6.3.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Pulbere într-un flacon (sticlă de tip I) cu dop (cauciuc butilic acoperit cu rășină fluorurată), folie (aluminiu) și un capac (tip flip-off din polipropilenă violetă) și 1 ml solvent într-un flacon (sticlă tip I) cu dop (elastomer clorobutilic acoperit cu rășină fluorurată), folie (din aluminiu lăcuită) și un capac (tip flip-off din polipropilenă albă). Mărimea ambalajului de 1.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Omnitrope 1,3 mg/ml este furnizat într-un flacon care conține substanța activă sub formă de pulbere și un solvent în flacon pentru unică folosință. Fiecare flacon trebuie reconstituit numai cu solventul care îl însoțește. Soluția reconstituită trebuie administrată folosind seringi sterile, de unică folosință.
Urmează o descriere generală a procesului de reconstituire și administrare. Reconstituirea trebuie să se efectueze în conformitate cu regulile de bune practici, în special cele referitoare la tehnicile aseptice.

1. Trebuie să vă spălați pe mâini. 2. Îndepărtați capacul protector din plastic al flaconului. 3. Ștergeți partea de sus a flaconului cu o soluție antiseptică pentru a preveni contaminarea

conținutului. 4. Folosiți o seringă sterilă, de unică folosință (de exemplu o seringă de 2 ml) și un ac (de exemplu

0,33 mm x 12,7 mm) pentru a extrage tot solventul din flacon. 5. Luați flaconul cu pulbere, împingeți acul prin capacul de cauciuc și injectați lent solventul în

flacon, îndreptând fluxul de lichid către peretele din sticlă pentru a evita formarea spumei. 6. Rotiți ușor flaconul de câteva ori până la dizolvarea completă a conținutului. Nu agitați; aceasta

ar putea determina denaturarea substanței active. 7. Dacă soluția este tulbure sau conține particule, nu trebuie utilizată. Conținutul trebuie să fie

limpede și incolor după reconstituire.

8. Întoarceți flaconul cu capul în jos și utilizând o altă seringă sterilă, de unică folosință, de mărime adecvată (de exemplu, o seringă de 1 ml) și un ac (de exemplu 0,25 mm x 8 mm) extrageți înapoi în seringă o cantitate puțin mai mare decât cea de care aveți nevoie. Înlăturați orice bulă de aer din seringă. Aduceți seringa la doza corectă necesară.

9. Curățați locul injectării cu un tampon cu alcool medicinal și administrați Omnitrope prin injectare subcutanată.

Soluția este numai pentru o singură administrare. Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Sandoz GmbH
Biochemiestr. 10
A-6250 Kundl
Austria

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/06/332/001

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: 12 aprilie 2006
Data ultimei reînnoiri a autorizației: 28 februarie 2011

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

<{LL/AAAA}>

Informații detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenției Europene pentru
Medicamente http://www.ema.europa.eu/