NORFLOXACINA ATB prospect medicament 400mg x20 COMPRIMATE FILMATE ANTIBIOTICE

J01MA06 norfloxacină

Medicamentul NORFLOXACINA ATB 400mg conține substanța norfloxacină , cod ATC J01MA06 - Antiinfecțioase de uz sistemic | Chinolone antibacteriene | Fluoroquinolonele .

Date generale despre NORFLOXACINA ATB 400mg ANTIBIOTICE

Substanța: norfloxacină

Data ultimei liste de medicamente: 01-08-2022

Codul comercial: W62811001

Concentrație:400mg

Forma farmaceutică: COMPRIMATE FILMATE

Cantitate: 20

Prezentare produs: cutie x2 blist pvc-pvdc/al x10 compr film

Tip produs: generic

Preț: 19.43 RON

Restricții eliberare rețetă: P-RF - Medicamente care se eliberează cu prescripție medicală care se reține în farmacie (nu se reînnoiește).

Autorizația de Punere pe Piață (APP)

APP producător:ANTIBIOTICE S.A. - ROMANIA

APP deținător: ANTIBIOTICE S.A. - ROMANIA

Număr APP: 13541/2020/01

Valabilitate: 3 ani

Forme farmaceutice disponibile pentru norfloxacină

Concentrațiile disponibile pentru norfloxacină

0.3%, 400mg

Alte substanțe medicamentoase din aceeași grupă farmaceutică cu norfloxacină

Listele de compensare pentru NORFLOXACINA ATB 400mg ANTIBIOTICE

A - Sublista A cu 90% reducere din prețul de referință

Preț

Coplată

Plată pacient

19.43 RON

17.19 RON

2.24 RON

PNS 1.A (C2) - Persoane cu infecție HIV/SIDA şi tratatamentul postexpunere

Preț

Coplată

Plată pacient

19.43 RON

19.25 RON

0.18 RON

Conținutul prospectului pentru medicamentul NORFLOXACINA ATB 400mg x20 COMPRIMATE FILMATE ANTIBIOTICE

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Norfloxacină Atb 400 mg comprimate filmate

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat filmat conţine norfloxacină 400 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimate filmate Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare roz-cărămiziu, cu diametrul de 12 mm.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Infecţii acute şi cronice, complicate şi necomplicate ale tractului urinar ce pot include:

- cistită acută complicată şi necomplicată
În cistita acută complicată şi necomplicată, Norfloxacină Atb trebuie utilizată numai atunci când se consideră inadecvată utilizarea altor medicamente antibacteriene care sunt recomandate frecvent pentru tratamentul infecțiilor respective.

- Infecții complicate la nivelul tractului urinar (cu excepția pielonefritei complicate)
- Infecție acută la nivelul tractului urinar la bărbați
- Prostatită bacteriană
- Uretrită gonococică și cervicită gonococică determinate de Neisseria gonorrhoeae susceptibilă

la tratament
- Epididimo-orhită, inclusiv cazuri determinate de Neisseria gonorrhoeae susceptibilă la

tratament

Trebuie luate în considerare recomandările oficiale privind utilizarea adecvată a medicamentelor antibacteriene.

Se recomandă efectuarea antibiogramei înainte de iniţierea tratamentului, deşi tratamentul poate fi început înainte ca rezultatele antibiogramei să fie disponibile.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze
Adulţi şi pacienţi vârstnici cu funcţie renală normală:

Infecţii necomplicate ale tractului urinar inferior (de exemplu cistită): 400 mg norfloxacină de două ori pe zi, timp de 3 zile.
Infecţii complicate ale tractului urinar inferior şi infecţii necomplicate ale tractului urinar superior: 400 mg norfloxacină de două ori pe zi, timp de 7-10 zile.
Prostatită bacteriană cronică: 400 mg norfloxacină de două ori pe zi, timp de 4-6 săptămâni sau mai mult
Gonoree: 400 mg norfloxacină de două ori pe zi, timp de 3-7 zile, dar poate fi administrată şi o doză unică de 2 - 3 comprimate filmate de norfloxacină.

Infecţii cronice, recidivante ale tractului urinar: 400 mg norfloxacină de două ori pe zi, timp de până la 12 săptămâni.

Pacienţi cu insuficienţă renală:
În cazul pacienţilor cu insuficienţă renală având clearance-ul creatininei mai mare de 30 ml/min/1,73 m2, dar care nu necesită hemodializă, dozele zilnice de norfloxacină sunt cele recomandate la adulţi.
În cazul în care clearance-ul creatininei este mai mic de 30 ml/min/1,73 m2 , doza trebuie redusă la 400 mg o dată pe zi. Pacienţilor hemodializaţi, cu diureză prezentă, li se recomandă jumătate din doza de la adulţi.

Pacienţilor cu dializă peritoneală cronică (DPC) cu diureză prezentă, li se recomandă aceeaşi doză ca pentru pacienţii cu funcţie renală normală.

Pacienţi vârstnici:
În absenţa insuficienţei renale nu sunt necesare modificări ale dozei. În cazul insuficienţei renale (clearance al creatininei mai mic de 30/ml/min/1,73 m2), se recomandă 400 mg norfloxacină o dată pe zi.

Copii şi adolescenţi
Norfloxacina nu se administrează la copii şi adolescenți (vezi pct. 4.3). Nu sunt disponibile date.

Mod de administrare
Comprimatele filmate vor fi înghiţite întregi, cu suficient lichid. Comprimatele filmate nu trebuie rupte sau mestecate.

Prezenţa alimentelor în stomac poate să scadă uşor sau să întârzie absorbţia norfloxacinei.
De aceea, norfloxacina trebuie administrată în condiţii de repaus alimentar, cu o cantitate suficientă de apă (cu o oră înainte de masă sau cu 2 ore după masă). Nu trebuie administrată cu lapte sau produse lactate.
Se recomandă un interval de 2 ore între administrarea comprimatelor filmate de norfloxacină şi utilizarea de multivitamine, medicamente ce conţin fier sau zinc, magneziu sau aluminiu, sucralfat sau didanozină, care reduc absorbţia de norfloxacină (vezi şi pct. 4.5.).

4.3 Contraindicaţii

- Hipersensibilitate la norfloxacină, alte chinolone sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
- Antecedente de tendinopatie la administrarea de fluorochinolone.
- Sarcină şi alăptare.
- Copii şi adolescenţi aflaţi în perioada de creştere.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Utilizarea norfloxacinei trebuie evitată la pacienții care au prezentat în trecut reacții adverse grave la utilizarea medicamentelor care conțin chinolone sau fluorochinolone (vezi pct. 4.8). Tratamentul acestor pacienți cu norfloxacină trebuie inițiat numai în absența unor opțiuni alternative de tratament și după evaluarea atentă a raportului beneficiu/risc (vezi și pct. 4.3).

Reacții adverse grave la medicament, prelungite, invalidante și posibil ireversibile
La pacienții cărora li s-au administrat chinolone și fluorochinolone, indiferent de vârsta acestora și de factorii de risc preexistenți, au fost raportate cazuri foarte rare de reacții adverse grave la medicament, prelungite (care persistă timp de luni sau ani), invalidante și posibil ireversibile, care afectează diferite sisteme din organism, uneori fiind implicate mai multe sisteme (musculo-scheletic, nervos, psihic și senzitiv). Administrarea norfloxacinei trebuie oprită imediat, la primele semne sau simptome ale unei reacții adverse grave, iar pacienții trebuie sfătuiți să se adreseze medicului curant pentru recomandări.

Reacţii de fotosensibilizare au fost observate la pacienţii care sunt expuşi la lumină solară puternică sau la raze UV artificiale în timpul tratamentului cu norfloxacină. Trebuie evitată expunerea la lumină solară puternică. Dacă apar reacţii de fotosensibilizare tratamentul trebuie întrerupt.

Norfloxacina trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţii care suferă de miastenia gravis.

Tendinită și ruptură de tendon
Tendinita și ruptura de tendon (mai ales la nivelul tendonului lui Ahile, fără a se limita la acesta), uneori bilaterală, poate surveni în primele 48 ore de la inițierea tratamentului cu chinolone și fluorochinolone, apariția acestora fiind raportată chiar și timp de până la câteva luni de la oprirea tratamentului. Riscul de tendinită și ruptură de tendon este crescut la pacienții vârstnici, la pacienții cu insuficiență renală, la pacienții cu transplant de organ solid și la cei tratați concomitent cu corticosteroizi. Prin urmare, utilizarea concomitentă de corticosteroizi trebuie evitată.
La primul semn de tendinită (de exemplu umflare însoțită de durere, inflamație), tratamentul cu norfloxacină trebuie oprit și trebuie avut în vedere un tratament alternativ. Membrul (membrele) afectat(e) trebuie tratat(e) în mod corespunzător (de exemplu prin imobilizare). Nu trebuie utilizați corticosteroizi dacă apar semne de tendinopatie.

Norfloxacina va fi utilizată cu precauţie la persoane cu diferite afecţiuni neurologice, ateroscleroză cerebrală, epilepsie, sau alte afecţiuni care predispun la convulsii.
Dacă pe parcursul tratamentului cu norfloxacină apar semne clinice de afectare a sistemului nervos (convulsii, agitaţie psihomotorie, cefalee, creşterea tensiunii intracraniene, psihoză toxică), administrarea medicamentulu va fi întreruptă şi se vor institui măsurile terapeutice adecvate.

Neuropatie periferică
La pacienții tratați cu chinolone și fluorochinolone au fost raportate cazuri de polineuropatie senzorială sau senzorial-motorie care determină parestezie, hipoestezie, disestezie sau slăbiciune. Pacienții tratați cu norfloxacină trebuie sfătuiți să informeze medicul, înainte de a continua tratamentul, în cazul în care apar simptome de neuropatie, cum sunt durere, senzație de arsură, furnicături, amorțeală, slăbiciune, în scopul de a preveni apariția unei afecțiuni potențial ireversibile. (vezi pct. 4.8)

În timpul tratamentului, microorganismele patogene iniţial sensibile pot dezvolta o rezistenţă specifică la norfloxacină, ceea ce impune o reconsiderare a măsurilor terapeutice.

Aproape în cazul tuturor medicamentelor antibacteriene, inclusiv în cazul norfloxacinei, a fost raportată apariţia de colită pseudomembranoasă, cu forme uşoare până la forme cu risc vital. De aceea este important diagnosticul diferenţial la pacienţii cu diaree apărută după administrarea unor medicamente antibacteriene. Studiile au arătat că o toxină produsă de Clostridium difficile reprezintă cauza principală a colitei asociate utilizării antibioticelor. Dacă se suspectează sau se confirmă colita asociată cu Clostridium difficile, orice antibiotic neutilizat în mod specific împotriva C. difficile trebuie întrerupt.
În funcţie de necesitatea clinică, este necesară păstrarea echilibrului hidroelectrolitic, administrarea de suplimente proteice, tratamentul antibiotic contra C. difficile şi consult chirurgical.

În timpul tratamentului, poate să apără suprainfecţie cu Candida albicans.

La pacienţii cu deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază, în timpul tratamentului cu chinolone, incluzând şi norfloxacina s-au raportat, rar, reacţii hemolitice.

Sunt necesare precauţii când se administrează fluorochinolone, inclusiv norfloxacină, la pacienţii cu factori de risc cunoscuţi pentru prelungirea intervalului QT, cum sunt de exemplu:

- sindrom QT prelungit congenital
- administrarea concomitentă a medicamentelor cunoscute pentru prelungirea intervalului QT (de exemplu antiaritmice clasa IA şi III, antidepresive triciclice, macrolide, antipsihotice)
- dezechilibru electrolitic necorectat (de exemplu hipopotasemie, hipomagnezinemie)
- vârstnici
- boli cardiace (de exemplu insuficienţă cardiacă, infarct miocardic, bradicardie) (vezi pct. 4.2 Vârstnici, pct. 4.5, pct. 4.8 şi 4.9).

Studiile epidemiologice raportează o creștere a riscului de anevrism și disecție de aortă după administrarea de fluorochinolone, în special la populația în vârstă.
Prin urmare, fluorochinolonele trebuie utilizate doar după o evaluare atentă a raportului beneficiu-risc și după luarea în considerare a altor opțiuni terapeutice la pacienții cu antecedente heredocolaterale cunoscute de boală anevrismală sau la pacienții diagnosticați cu anevrism aortic și/sau disecție de aortă sau în prezența altor factori de risc sau afecțiuni predispozante la anevrism sau disecție de aortă (de exemplu, sindrom Marfan, sindrom Ehlers-Danlos - forma vasculară, arterită Takayasu, arterită cu celule gigante, boala Behcet, hipertensiune arterială, ateroscleroză cunoscută). În caz de dureri abdominale, toracice sau dorsalgii apărute brusc, pacienții trebuie sfătuiți să se adreseze imediat unui medic dintr-un serviciu de urgență.

Copii şi adolescenţi
Ca şi în cazul altor chinolone, a fost demonstrat faptul că norfloxacina provocă artropatii la animalele tinere. Nu există date adecvate privind siguranţa utilizării de norfloxacină la această categorie de vârstă.

În caz de dureri abdominale, toracice sau dorsalgii apărute brusc, pacienții trebuie sfătuiți să se adreseze imediat unui medic dintr-un serviciu de urgență.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Anticoagulante orale: norfloxacina potenţează efectele anticoagulantelor orale prin deplasarea acestora de pe situsurile de legare de proteinele plasmatice şi predispune la hemoragii, ceea ce face necesară monitorizarea timpului de protrombină şi ajustarea dozelor de anticoagulant.

Teofilină: norfloxacina creşte concentraţia plasmatică a teofilinei putând să apară semnele clinice ale supradozajului cu teofilină. De aceea, trebuie avută în vedere monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale teofilinei şi ajustarea corespunzătoare a dozei.

Fenbufen: date din studii non-clinice arată că administrarea concomitentă a chinolonelor cu fenbufen poate determina apariţia convulsiilor. De aceea această asociere trebuie evitată.

Ciclosporină: concentraţia plasmatică a ciclosporinei creşte, făcând necesară ajustarea dozelor şi monitorizarea concentraţiei plasmatice.

Cafeină: norfloxacina creşte concentraţia plasmatică a cafeinei prin diminuarea metabolizării hepatice a acestei substanţe.

Nitrofurantoină: între cele două substanţe apare un antagonism, similar celui care apare între nitrofurantoină şi alte medicamnete din grupul chinolonelor.

Probenecid: administrarea concomitentă nu modifică concentraţia plasmatică a norfloxacinei, dar scade excreţia sa urinară.

Didanozină: didanozina nu trebuie administrată concomitent cu nici o fluorochinolonă, deoarece poate reduce absorbţia digestivă a acestora.

Glibenclamida: la administrarea concomitentă cu norfloxacină, a fost raportat un efect crescut al derivatului de sulfoniluree, putând determina hipoglicemie severă. Se recomandă monitorizarea glicemiei în cazul administrării concomitente.

Corticosteroizi: administrarea concomitentă de chinolone şi corticosteroizi poate creşte riscul de tendinită sau ruptură de tendon.

Medicamentele care conţin multivitamine, fier sau zinc, antiacidele sau sucralfatul nu trebuie administrate concomitent cu norfloxacina. Acestea trebuie administrate la interval de minim 2 ore de norfloxacină, deoarece pot interfera cu absorbţia substanţei active, determinând scăderea concentraţiilor plasmatice sau urinare de norfloxacină.

Norfloxacina, similar altor fluorochinolone, trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cărora li se administrează medicamente cunoscute că prelungesc intervalul QT (de exemplu antiaritmice clasa IA şi III, antidepresive triciclice, macrolide, antipsihotice). (vezi pct. 4.4.).

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina
Studiile la animale nu au evidenţiat efecte dăunătoare directe sau indirecte asupra sarcinii sau dezvoltării embrionare/fetale. Nu este de aşteptat un efect malformativ la om. Până în prezent, utilizarea norfloxacinei în cursul unui număr limitat de sarcini nu a indicat reacţii adverse ale norfloxacinei asupra sarcinii sau asupra nou-născutului. Totuşi, absenţa acestui risc poate fi evidenţiată numai prin studii epidemiologice.
În perioada imediat postnatală şi la animalele tinere, după expunerea la chinolone, s-au observat efecte asupra cartilajelor imature. Din cauza riscului afectării articulare la făt, nu se recomandă administrarea fluorochinolonelor în timpul sarcinii.

Alăptarea
Norfloxacina se excretă în laptele matern. În timpul alăptării este contraindicată administrarea acestui medicament.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Norfloxacina are o influenţă mică asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. În urma utilizării acestui medicament pot apărea reacţii adverse la nivelul sistemului nervos central: cefalee, vertij, fatigabilitate (vezi pct. 4.8.).

4.8 Reacţii adverse

Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, folosind următoarea convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi <1/100), rare (≥ 1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Tulburări hematologice şi limfatice:
Mai puţin frecvente: leucopenie, eozinofilie, neutropenie, trombopenie, scăderea hematocritului. Rare: anemie hemolitică, uneori asociată cu deficit de glucozo-6-fosfat-dehidrogenază.

Tulburări ale sistemului imunitar:
Rare: reacţii de hipersensibilitate, inclusiv reacţii anafilactice, dispnee, vasculită, urticarie, artrită, mialgii, artralgii, nefrită interstiţială. Foarte rare: edem Quincke, urticarie, şoc anafilactic.

Tulburări ale sistemului nervos:
Mai puţin frecvente: cefalee, vertij, tulburări de somn, depresie, anxietate/nervozitate, convulsii.
Rare: fatigabilitate, parestezie, insomnii, tremurături, mioclonii, polinevrite, polineuropatie, sindrom Guillaine-Barré (polinevrită acută idiopatică).

Tulburări oculare:
Rare: epifora, tulburări de vedere.

Tulburări acustice şi vestibulare:
Foarte rare: tinitus.

Tulburări cardiace:
Rare: palpitaţii;
Cu frecvenţă necunoscută: aritmie ventriculară şi torsada vârfului (raportată în special la pacienţii cu factori de risc pentru prelungirea intervalului QT), prelungirea intervalului QT pe ECG (vezi pct. 4.4 şi 4.9.)

Tulburări gastro-intestinale:
Mai puţin frecvente: greaţă, pirozis, dureri/spasme abdominale, vărsături, anorexie, diaree, xerostomie, constipaţie, flatulenţă, dispepsie. Rare: disfagie, colită pseudomembranoasă, pancreatită, tulburări ale gustului.

Tulburări hepato-biliare:
Mai puţin frecvente: creşterea valorilor serice ale enzimelor hepatice (TGP, TGO), creşterea fosfatazei alcaline, a lactatdehidrogenazei şi a bilirubinemiei. Rare: hepatită, icter, inclusiv icterul colestatic.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat:
Mai puţin frecvente: erupţii cutanate. Rare: fotosensibilitate, sindrom Stevens-Johnson, dermatită exfoliativă, eritem polimorf, prurit. Foarte rare: necroză epidermică toxică (sindrom Lyell).

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv:
Rare: artrită, mialgie, artralgie, tendinită, exacerbarea miasteniei gravis. Foarte rar: ruptură de tendon (tendon achilian).

Tulburări renale şi ale căilor urinare:
Mai puţin frecvente: creşterea creatininemiei. Rare: creşterea valorilor serice ale ureei, insuficienţă renală.

Tulburări ale aparatului genital şi sânului:
Mai puţin frecvente: vulvo-vaginită, suprainfecţie cu Candida.

*Au fost raportate cazuri foarte rare de reacții adverse grave la medicament, prelungite (până la luni sau ani), invalidante și posibil ireversibile, care afectează câteva, uneori mai multe aparate, sisteme și organe și simțuri, (inclusiv reacții precum tendinită, ruptură de tendon, artralgie, durere la nivelul extremităților, tulburări ale mersului, neuropatii asociate cu parestezie, depresie, oboseală, afectare a memoriei, tulburări ale somnului și afectare a auzului, vederii, gustului și mirosului), în asociere cu utilizarea chinolonelor și fluorochinolonelor, în unele cazuri indiferent de factorii de risc preexistenți (vezi pct. 4.4).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România str. Aviator Maior Ștefan Sănătescu nr.48, sector 1
Bucureşti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro.

4.9 Supradozaj

Simptome
Administrarea de norfloxacină în exces poate provoca: greaţă, vărsături, diaree, iar în cazuri mai severe: ameţeală, oboseală, confuzie şi convulsii.

Tratament
În cazul supradozajului se instituie tratament simptomatic: lavaj gastric, provocarea vărsăturilor, supraveghere clinică, tratament de susţinere a funcţiilor vitale, hidratare adecvată. Trebuie monitorizată ECG, din cauza posibilităţii de prelungire a intervalului QT.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: chinolone antibacteriene, fluorochinolone, codul ATC: J01MA06.

Mecanism de acţiune:
Norfloxacina are acţiune bactericidă, împiedicând sinteza ADN-ului cromozomial bacterian.
La nivel molecular, 3 evenimente au fost atribuite norfloxacinei în celulele Escherichia coli: (1) inhibarea reacţiei de superspiralare ADN, ATP-dependentă, catalizată de ADN-girază. (2) inhibarea relaxării ADN superspiralat. (3) promovarea ruperii lanţurilor ADN dublu catenar.

Norfloxacina este un antibiotic cu spectru larg de activitate faţă de microorganisme aerobe Gram-pozitiv şi Gram-negativ. Eficacitatea antimicrobiană este redusă la un pH scăzut şi la concentraţii mari de ioni de magneziu.
Atomul de fluor din poziţia 6 îi conferă activitate antibacteriană asupra germenilor Gram-negativ, iar gruparea piperazinil din poziţia 7 este responsabilă de acţiunea anti-Pseudomonas.

Valori critice (CLSI) Valori critice ale CMI separă tulpinile bacteriene sensibile de cele rezistente: S≤4 µg/ml şi R≥16 µg/ml.

Pentru Neisseria gonorrhoeae valori critice ale CMI nu sunt stabilite.

Specii sensibile:
Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia geografic şi în timp pentru speciile selecţionate; sunt necesare informaţii locale despre rezistenţă, în special pentru tratarea infecţiilor severe.

Microorganisme Prevalenţa rezistenţei în UE
SPECII SENSIBILE

Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Bacillus cereus
Enterococcus faecalis 13-64%
Streptococi grup G
Staphylococcus coagulazo-negativ 0-80%
Staphylococcus aureus (numai speciile meticilino-sensibile)
Staphylococcus epidermidis (numai speciile meticilino- 7-22% sensibile)
Staphylococcus saprophyticus 0-17%
Streptococcus agalactiae 0-67%

Streptococcus viridans

Microorganisme aerobe Gram-negativ
Aeromonas hidrophilia 0-33%
Campylobacter fetus subsp. Jejuni
Citrobacter koseri (anterior Citrobacter diversus) 0%
Citrobacter freundii 0-33%
Edwardsiella tarda
Enterobacter aerogenes 0-67%
Enterobacter aglomerans
Enterobacter cloacae 0-36%
Escherichia coli enterotoxigen
Escherichia coli 0-75%
Hafnia alvei 0%
Haemophilus ducreyi
Haemophilus influenzae
Klebsiella oxytoca 0-27%
Klebsiella pneumoniae 0-13%
Morganella morganii 0-53%
Neisseria gonorrhoeae*
Plesiomonas shigello Shigella Shigella ides
Proteus mirabilis 0-33%
Proteus vulgaris 0-7%
Providencia rettgeri 0-33%
Providencia stuartii 0-100%
Pseudomonas aeruginosa 0-47%
Pseudomonas cepacia
Pseudomonas fluorescens
Pseudomonas stutzeri
Salmonella spp. 0-8%
Salmonella typhi
Serratia marcescens 0-27%
Shigella spp. 0-17%
Shigella boydii
Shigella dysenteriae
Shigella flexneri
Shigella sonnei
Vibrio cholerae
Vibrio parahaemolyticus
Yersinia enterocolitica

Altele
Flavobacterium spp.
Ureaplasma urealyticum
Rezistente

Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Enterococcus spp. (altele decât Enterococcus faecalis)
Staphylococcus aureus rezistent la meticilină
Staphylococcus epidermidis rezistent la meticilină

Microorganisme aerobe Gram-negativ
Acinetobacter spp.
Acinetobacter baumannii 0-93%
Microorganisme anaerobe Gram-pozitiv Actinomyces spp.
Clostridium spp. (altele decât Clostridium perfringens)
Microorganisme anaerobe Gram-negativ Bacteroides spp.

Fusobacterium spp.

*Valorile critice nu sunt stabilite.

Mecanismul/ele rezistenţei
Principalul mecanism al rezistenţei la chinolone, incluzând norfloxacina, se produce prin mutaţii succesive la nivelul genelor care codifică ADN-giraza şi topoizomeraza IV, ţintele acţiunii chinolonelor.
Mecanisme suplimentare ale rezistenţei includ mutaţii la nivelul proteinelor membranare celulare, care modifică permeabilitatea şi mecanismele pompelor de eflux.

Nu există rezistenţă încrucişată între norfloxacină şi antibiotice cu care nu sunt înrudite structural, cum sunt: peniciline, cefalosporine, tetracicline, macrolide, aminoglicozide şi sulfonamide, 2,4- diaminopirimidine sau asocieri de medicamente (co-trimoxazol).

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie
După administrare orală, norfloxacina se absoarbe rapid. Concentraţia plasmatică maximă este mai scăzută dacă se administrează în timpul mesei. La voluntarii sănătoşi, cel puţin 30-40% din doza administrată este absorbită. După o doză orală de 400 mg, concentraţia plasmatică de aproximativ 1,5 mcg/ml este atinsă într-o oră. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 3-4 ore şi nu depinde de doză.

Distribuţie
Următoarele reprezintă concentraţii plasmatice medii ale norfloxacinei, în diferite ţesuturi şi fluide ale organismului, după 1-4 ore de la administrarea celor 2 doze de 400 mg norfloxacină, dacă nu este indicat altfel:
Parenchim renal 7,3 µg/g
Prostată 2,5 µg/g
Lichid seminal 2,7 µg/ml
Testicule 1,6 µg/g
Uter/col uterin 3,0 µg/g
Vagin 4,3 µg/g
Trompe uterine 1,9 µg/g
Lichid biliar 6,9 µg/ml

Legarea de proteinele plasmatice este în proporţie mai mică de 15%.
Norfloxacina administrată oral (50 mg/kg) trece bariera placentară, iar concentraţiile în ţesuturile fetale reprezintă aproximativ 10% din concentraţia plasmatică maternă. Doza de 400 mg, administrată de două ori/zi produce concentraţii la nivel renal de 3,9 până la 16,2 µg/g, care depăşeşc semnificativ concentraţiile plasmatice (de 100-300 ori). Concentraţiile maxime urinare după o doză de 400 mg se observă după 2 ore şi sunt de aproximativ 478 mg/l; concentraţiile din prostată (0,7-4,7 µg/g) sunt mai mici, dar şi acestea depăşesc concentraţiile plasmatice. Concentraţiile norfloxacinei în bilă şi ductul biliar primar sunt de 0,15-4,5 µg/g şi, respectiv 0,4-4 µg/g, fiind de 3-7 ori mai mari decât cele plasmatice. Concentraţii mari se regăsesc şi în ficat.
După administrarea unei doze unice de 400 mg, concentraţiile din vagin şi uter sunt de 2-3 ori mai mari decât cele plasmatice. Concentraţiile din spută, amigdale, ovare şi peretele veziculei biliare sunt similare sau uşor mai scăzute decât concentraţiile plasmatice. Concentraţiile maxime ale norfloxacinei în urină sunt de aproximativ 100 ori mai mari decât CMI90 pentru majoritatea patogenilor cauzatori ai infecţiilor de tract urinar. Similar, concentraţiile din fecale depăşesc semnificativ valorile CMI90 pentru numeroşi patogeni intestinali.

Metabolizare
În organismul animalelor de laborator şi cel uman, norfloxacina este metabolizată numai într-o măsură limitată. La om, 80% din norfloxacină este eliminată în formă nemodificată. Norfloxacina este metabolizată în ficat, prin acţiunea pe atomul de azot din lanţul piperazinic. Metabolitul principal este

un oxoderivat. Alţi metaboliţi, ca derivaţii amino-, acetil-, formil- şi 2- aminoetilamino din inelul chinolonic apar în cantităţi mai mici.

Eliminare
Norfloxacina este eliminată prin urină, bilă şi fecale.
Excreţia renală se produce prin filtrare glomerulară şi secreţie tubulară. După o doză unică de 400 mg concentraţia urinară atinge o valoare mai mică de 200 µg/ml la voluntarii sănătoşi şi rămâne mai mare de 12 µg/ml, timp de cel puţin 12 ore.
Au fost identificaţi 6 produşi de metabolizare ai norfloxacinei, cu activitate antimicrobiană similară norfloxacinei. Activitatea bactericidă a norfloxacinei nu este influenţată de pH-ul urinar.

Pacienţi vârstnici: excreţia norfloxacinei este uşor redusă, dar absorbţia nu pare a fi influenţată.

Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de 4 ore.

Pacienţi cu insuficienţă renală: excreţia renală este sensibil redusă în cazul unui clearance al creatininei sub 30 ml/min. La aceşti pacienţi, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare poate atinge 8 ore sau mai mult. Existenţa insuficienţei renale nu pare să afecteze absorbţia norfloxacinei.

5.3 Date preclinice de siguranţă

La administrarea norfloxacinei puilor de câine cu vârsta de 3-5 luni, în doze de 4 ori sau mai mari decât cele recomandate la om, s-a observat apariţia de eroziuni ale cartilajului articular. Aceste modificări nu au mai fost observate la puii de câine cu vârsta de peste 6 luni.
Studiile de teratogenicitate efectuate la şoareci şi şobolani şi studiile asupra fertilităţii la şoareci în urma administrării unor doze de 30-50 de ori mai mari decât dozele recomandate la om, nu au demonstrat efect teratogen şi toxic fetal. Embriotoxicitatea a fost observată la iepuri la doze de 100 mg/kg şi zi.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Nucleu
Celuloză microcristalină tip 101
Croscarmeloză sodică
Copovidonă (Plasdonă S 630)
Stearat de magneziu

Film Opadry II Pink 85F24297
Alcool polivinilic parţial hidrolizat
Dioxid de titan (E 171)
Macrogol/PEG 3350
Talc
Oxid roşu de fer (E 172)
Oxid galben de fer (E 172)

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 25°C.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Cutie cu 2 blistere din PVC-PVDC/Al a câte 10 comprimate filmate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Antibiotice S.A.
Str. Valea Lupului nr. 1, 707410 Iaşi, România

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

13541/2020/01

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: Mai 2016
Data reînnoirii autorizației: Noiembrie 2020

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Noiembrie 2020

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro .