LEFLUNOMIDE ARENA 10mg comprimate filmate - prospect medicament

L04AA13 leflunomidă

Medicamentul LEFLUNOMIDE ARENA 10mg conține substanța leflunomidă , cod ATC L04AA13 - Agenți antineoplazici și imunomodulatori | Imunosupresoare | Imunosupresoare selective .

Date generale despre LEFLUNOMIDE ARENA 10mg ARENA

Substanța: leflunomidă

Data ultimei liste de medicamente: 01-03-2024

Codul comercial: W62663003

Concentrație: 10mg

Forma farmaceutică: comprimate filmate

Cantitate: 30

Prezentare produs: cutie x1 flac peid cu capacitatea de 30ml x30 compr film

Tip produs: generic

Preț: 65.94 RON

Restricții eliberare rețetă: P-RF - Medicamente care se eliberează cu prescripție medicală care se reține în farmacie (nu se reînnoiește).

Autorizația de Punere pe Piață (APP)

APP producător: ARENA GROUP S.A. - ROMANIA

APP deținător: ARENA GROUP S.A. - ROMANIA

Număr APP: 14060/2021/01

Valabilitate: 3 ani

Concentrațiile disponibile pentru leflunomidă

100mg, 10mg, 20mg

Listele de compensare pentru LEFLUNOMIDE ARENA 10mg ARENA

G18 (C1) - Poliartrita reumatoidă, artropatia psoriazică, psoriazis cronic sever şi artrita juvenilă

Preț

Coplată

Plată pacient

65.94 RON

65.94 RON

0.00 RON

GX (C1) - GENERIC (utilizat în lista de compensare, C1, pentru alt diagnostic)

Preț

Coplată

Plată pacient

65.94 RON

65.94 RON

0.00 RON

Conținutul prospectului pentru medicamentul LEFLUNOMIDE ARENA 10mg comprimate filmate

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Leflunomidă Arena 10 mg comprimate filmate

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat filmat conține 10 mg leflunomidă.

Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat.

Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimate filmate

Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare albă.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Leflunomidă Arena este indicată pentru tratamentul pacienţilor adulţi cu:

* poliartrită reumatoidă activă, ca 'medicament antireumatic modificator al bolii” (MAMB),

* artrită psoriazică activă.

Un tratament recent sau concomitent cu MAMB hepatotoxice sau hematotoxice (de exemplu

metotrexat) poate determina creşterea riscului de reacţii adverse grave; de aceea, la începerea tratamentului cu leflunomidă trebuie luate în considerare cu atenţie aspectele beneficiu/risc.

În plus, dacă se înlocuieşte leflunomida cu alt MAMB fără să se urmeze procedura de eliminare (vezi

pct. 4.4), poate creşte şi riscul de reacţii adverse grave, chiar pentru un timp îndelungat după înlocuire.

4.2 Doze şi mod de administrare

Tratamentul trebuie iniţiat şi supravegheat de către specialişti cu experienţă în tratamentul poliartritei

reumatoide şi al artritei psoriazice.

Alanin aminotransferaza (ALT) sau glutamopiruvat transferaza serică (GPTS) şi numărătoarea

completă a elementelor figurate sanguine, inclusiv numărătoarea diferenţiată a leucocitelor şi numărătoarea plachetelor, trebuie efectuate simultan şi cu aceeaşi frecvenţă:

* înainte de începerea tratamentului cu leflunomidă,

* la fiecare două săptămâni în primele şase luni de tratament şi

* la fiecare 8 săptămâni după aceea (vezi pct. 4.4).

Doze

* În poliartrita reumatoidă: tratamentul cu leflunomidă se începe, de obicei, cu o doză de încărcare de 100 mg o dată pe zi, timp de 3 zile.

Omiterea dozei de încărcare poate să scadă riscul de evenimente adverse (vezi pct. 5.1).

Doza de întreţinere recomandată este de 10 mg până la 20 mg leflunomidă o dată pe zi, în funcţie de

severitatea (activitatea) bolii.

* În artrita psoriazică: tratamentul cu leflunomidă se începe cu o doză de încărcare de 100 mg o dată pe zi, timp de 3 zile.

Doza de întreţinere recomandată este de 20 mg leflunomidă o dată pe zi (vezi pct. 5.1).

Efectul terapeutic apare, de obicei, după 4-6 săptămâni şi se poate intensifica în continuare până la

4-6 luni.

Nu se recomandă ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară.

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu vârsta peste 65 de ani.

Copii şi adolescenţi

Leflunomidă Arena nu este recomandat pentru utilizare la pacienţii cu vârsta sub 18 ani, deoarece

eficacitatea şi siguranţa în artrita reumatoidă juvenilă (ARJ) nu au fost demonstrate (vezi pct. 5.1 și pct. 5.2).

Mod de administrare

Comprimatele de Leflunomidă Arena trebuie înghiţite întregi, cu o cantitate suficientă de lichid.

Proporţia absorbţiei leflunomidei nu este influenţată de aportul concomitent de alimente.

4.3 Contraindicaţii

* Hipersensibilitate (în special la cei cu antecedente de sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică, eritem polimorf) la substanţa activă, la principalul metabolit activ, teriflunomida, sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

* Pacienţi cu insuficienţă hepatică.

* Pacienţi cu stări imunodeficitare severe, de exemplu SIDA.

* Pacienţi cu funcţie medulară semnificativ deprimată sau cu anemie, leucopenie, neutropenie sau trombocitopenie semnificative, datorate altor cauze decât poliartrita reumatoidă sau artrita psoriazică.

* Pacienţi cu infecţii grave (vezi pct. 4.4).

* Pacienţi cu insuficienţă renală moderată până la severă, deoarece experienţa clinică la această grupă de pacienţi este insuficientă.

* Pacienţi cu hipoproteinemie severă, de exemplu în cazul sindromului nefrotic.

* Femei gravide sau femei aflate în perioada fertilă care nu utilizează metode contraceptive eficace în timpul tratamentului cu leflunomidă şi ulterior, atât timp cât concentraţiile plasmatice ale metabolitului activ rămân peste 0,02 mg/l (vezi pct. 4.6). Înaintea începerii tratamentului cu leflunomidă, trebuie exclusă eventualitatea existenţei unei sarcini.

* Femei care alăptează (vezi pct. 4.6).

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Administrarea concomitentă cu MAMB hepatotoxice sau hematotoxice (de exemplu metotrexat) nu

este recomandabilă.

Metabolitul activ al leflunomidei, A771726, are un timp de înjumătăţire lung, în general de 1 până la

4 săptămâni. Chiar dacă tratamentul cu leflunomidă a fost întrerupt, pot să apară reacţii adverse grave (de exemplu hepatotoxicitate, hematotoxicitate sau reacţii alergice, vezi mai jos). De aceea, când apar astfel de reacţii toxice sau dacă, din orice alt motiv, este necesară epurarea rapidă a A771726 din organism, trebuie urmată procedura de eliminare. Procedura poate fi repetată dacă este necesar din punct de vedere clinic.

Pentru procedurile de eliminare şi alte acţiuni recomandate în cazul sarcinii dorite sau neintenţionate,

vezi pct. 4.6.

Reacţii hepatice

În timpul tratamentului cu leflunomidă, s-au raportat cazuri rare de afectare hepatică severă, inclusiv

cazuri cu evoluţie letală. Majoritatea cazurilor au apărut în timpul primelor 6 luni de tratament.

Tratamentul concomitent cu alte medicamente hepatotoxice a fost prezent frecvent. Este esenţial ca

recomandările privind monitorizarea să fie respectate cu stricteţe.

ALT (GPTS) trebuie controlată înaintea începerii tratamentului cu leflunomidă şi cu aceeaşi frecvenţă

ca numărătoarea completă a elementelor figurate sanguine (la fiecare două săptămâni) în timpul primelor şase luni de tratament şi apoi la fiecare 8 săptămâni.

În cazul creşterii valorilor ALT (GPTS) de 2 până la 3 ori limita superioară a valorilor normale, se

poate lua în considerare reducerea dozei de la 20 mg la 10 mg, iar monitorizarea trebuie efectuată săptămânal. Dacă valorile ALT (GPTS) crescute de peste 2 ori limita superioară a valorilor normale persistă sau dacă valorile ALT sunt de peste 3 ori limita superioară a valorilor normale, tratamentul cu leflunomidă trebuie întrerupt şi trebuie iniţiată procedura de eliminare. Se recomandă ca monitorizarea enzimelor hepatice să se menţină şi după întreruperea tratamentului cu leflunomidă, până când valorile enzimelor hepatice se normalizează.

Deoarece sunt posibile efecte hepatotoxice aditive, este recomandat să se evite consumul de băuturi

alcoolice în timpul tratamentului cu leflunomidă.

Deoarece metabolitul activ al leflunomidei, A771726, este legat în proporţie mare de proteinele

plasmatice şi este epurat prin metabolizare hepatică şi excreţie biliară, este de aşteptat ca, la pacienţii cu hipoproteinemie, concentraţiile plasmatice de A771726 să fie crescute. Leflunomidă Arena este contraindicat la pacienţii cu hipoproteinemie severă sau cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.3).

Reacţii hematologice

Odată cu determinarea ALT, trebuie efectuată o numărătoare completă a elementelor figurate

sanguine, inclusiv numărătoarea diferenţiată a leucocitelor şi numărătoarea plachetelor, înaintea începerii tratamentului cu leflunomidă, apoi la fiecare 2 săptămâni în primele 6 luni de tratament şi apoi la fiecare 8 săptămâni.

La pacienţii cu anemie, leucopenie şi/sau trombocitopenie preexistente, precum şi la pacienţii cu

funcţie medulară deprimată sau la cei cu risc de mielosupresie, riscul de tulburări hematologice este crescut. Dacă apar astfel de tulburări, trebuie luată în considerare procedura de eliminare (vezi mai jos) pentru scăderea concentraţiilor plasmatice ale metabolitului A771726.

În caz de reacţii hematologice severe, inclusiv pancitopenie, trebuie întrerupt tratamentul cu

Leflunomidă Arena şi cu orice alt tratament mielosupresiv concomitent şi trebuie iniţiată procedura de

eliminare.

Asocieri cu alte tratamente

Asocierea leflunomidei cu antimalaricele folosite în bolile reumatice (de exemplu clorochina şi

hidroxiclorochina), sărurile de aur injectabile sau orale, D-penicilamina, azatioprina şi alte medicamente imunosupresoare, inclusiv inhibitorii factorului de necroză tumorală alfa, nu a fost studiată în mod adecvat în studii clinice randomizate, până în prezent (cu excepţia metotrexatului, vezi pct. 4.5). Riscul asociat terapiei combinate, în special în cazul tratamentului pe termen lung, nu este cunoscut. Deoarece o astfel de terapie poate duce la toxicitate aditivă sau chiar sinergică (de exemplu hepato- sau hematotoxicitate), asocierea cu un alt MAMB (de exemplu metotrexat) nu este recomandată.

Nu este recomandată administrarea teriflunomidei în asociere cu leflunomida, deoarece leflunomida

este precursorul teriflunomidei.

Înlocuirea cu alte tratamente

Deoarece leflunomida persistă în organism timp îndelungat, înlocuirea cu un alt MAMB (de exemplu

metotrexat) fără efectuarea procedurii de eliminare (vezi mai jos) poate creşte probabilitatea de riscuri aditive, chiar după un timp îndelungat de la înlocuire (adică interacţiune cinetică, toxicitate de organ).

Similar, tratamentul recent cu medicamente hepatotoxice sau hematotoxice (de exemplu metotrexat)

poate intensifica reacţiile adverse; de aceea, începerea tratamentului cu leflunomidă trebuie luată în considerare cu atenţie, având în vedere aceste aspecte beneficiu/risc, iar în faza iniţială a înlocuirii tratamentului, se recomandă o monitorizare mai atentă.

Reacţii cutanate

În caz de stomatită ulceroasă, tratamentul cu leflunomidă trebuie întrerupt.

La pacienţii trataţi cu leflunomidă, au fost semnalate cazuri foarte rare de sindrom Stevens-Johnson

sau necroliză epidermică toxică şi reacţie la medicamente, cu eozinofilie şi simptome sistemice (DRESS). Imediat ce se observă reacţii adverse cutanate şi/sau la nivelul mucoaselor care ridică suspiciunea unor astfel de reacţii severe, Leflunomidă Arena şi orice alt tratament asociat trebuie întrerupte şi iniţiată imediat procedura de eliminare a leflunomidei. O eliminare completă este esenţială în astfel de cazuri.

În astfel de cazuri, este contraindicată reluarea tratamentului cu leflunomidă (vezi pct. 4.3).

După utilizarea leflunomidei, au fost raportate psoriazis pustulos şi agravarea psoriazisului. Poate fi

luată în considerare întreruperea tratamentului, având în vedere afecţiunea şi antecedentele personale ale pacientului.

Infecţii

Este cunoscut faptul că medicamentele cu proprietăţi imunosupresoare - ca leflunomida - pot creşte

susceptibilitatea pacienţilor la infecţii, inclusiv infecţii oportuniste. Infecţiile pot fi de natură mai severă şi, de aceea, pot necesita un tratament precoce şi energic. În cazul în care apar infecţii severe, necontrolate, poate fi necesară întreruperea tratamentului cu leflunomidă şi iniţierea procedurii de eliminare, descrise mai jos.

Au fost raportate cazuri rare de leucoencefalopatie multifocală progesivă (LMP) la pacienţii cărora li

se administrează leflunomidă asociată la alte medicamente imunosupresoare.

Înainte de începerea tratamentului, toţi pacienţii trebuie evaluaţi pentru prezenţa tuberculozei active

sau inactive ('latente”), în conformitate cu recomandările locale. Această evaluare poate include antecedentele patologice personale, un posibil contact anterior cu bacilul tuberculozei şi/sau teste de depistare adecvate, cum sunt radiografia pulmonară, testul la tuberculină şi/sau testul de eliberare a interferonului gamma, după cum este cazul. Se reaminteşte medicilor prescriptori despre riscul unor rezultate fals negative ale testului cutanat la tuberculină, în special la pacienţii cu boli severe sau imunocompromişi. Pacienţii cu antecedente personale de tuberculoză trebuie monitorizaţi cu atenţie, deoarece există posibilitatea reactivării infecţiei.

Reacţii respiratorii

În timpul tratamentului cu leflunomidă, s-au raportat cazuri de pneumopatie interstiţială (vezi pct. 4.8).

Riscul apariţiei acesteia este crescut la pacienţii cu istoric de pneumopatie interstiţială. Pneumopatia

interstiţială este o afecţiune cu potenţial letal, care poate apărea în formă acută în timpul tratamentului Apariţia simptomelor pulmonare, cum sunt tusea şi dispneea, poate constitui un motiv de întrerupere a

tratamentului şi de investigaţii ulterioare, după caz.

Neuropatie periferică

La pacienţii trataţi cu Leflunomidă Arena, au fost raportate cazuri de neuropatie periferică. La

majoritatea pacienţilor, simptomatologia s-a ameliorat după întreruperea tratamentului cu Leflunomidă Arena.

Cu toate acestea, a existat o mare variabilitate a rezultatelor finale şi anume, la unii pacienţi neuropatia

s-a remis, iar la alţi pacienţi simptomele au persistat. Vârsta peste 60 de ani, asocierea cu medicamente neurotoxice şi diabetul zaharat pot creşte riscul de neuropatie periferică. Dacă la un pacient tratat cu Leflunomidă Arena se instalează neuropatia periferică, trebuie avută în vedere întreruperea

tratamentului cu Leflunomidă Arena şi efectuarea procedurii de eliminare a medicamentului (vezi pct.

4.4).

Tensiunea arterială

Tensiunea arterială trebuie controlată înaintea începerii tratamentului cu leflunomidă şi periodic după

aceea.

Procrearea (recomandări pentru bărbaţi)

Bărbaţii trebuie avertizaţi despre posibila toxicitate fetală de origine paternă. De asemenea, în timpul

tratamentului cu leflunomidă, contracepţia trebuie garantată.

Nu există date specifice cu privire la riscul de toxicitate fetală de origine paternă. Cu toate acestea, nu

s-au efectuat studii la animale pentru evaluarea acestui risc specific. Pentru a minimaliza orice risc posibil, bărbaţii care doresc să aibă un copil trebuie să aibă în vedere întreruperea tratamentului cu leflunomidă şi administrarea de colestiramină 8 g de 3 ori pe zi, timp de 11 zile sau de pulbere de cărbune activat 50 g de 4 ori pe zi, timp de 11 zile.

În ambele cazuri, după aplicarea procedurii, se determină pentru prima dată concentraţia plasmatică a

metabolitului A771726. În continuare, concentraţia plasmatică a metabolitului A771726 trebuie determinată încă o dată după un interval de cel puţin 14 zile. Dacă ambele valori ale concentraţiei plasmatice sunt sub 0,02 mg/l şi după o perioadă de aşteptare de minim 3 luni, riscul de toxicitate fetală este foarte mic.

Procedura de eliminare

Se administrează colestiramină 8 g de 3 ori pe zi, zilnic. Alternativ, se administrează 50 g pulbere de

cărbune activat de 4 ori pe zi, zilnic. Durata eliminării complete este, de obicei, de 11 zile. Durata se poate modifica în funcţie de datele clinice sau de rezultatul testelor de laborator.

Lactoza

Leflunomidă Arena conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză,

deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Studii privind interacţiunile au fost efectuate numai la adulţi.

Creşterea frecvenţei reacţiilor adverse poate să apară în cazul utilizării recente sau concomitente a

medicamentelor hepatotoxice sau hematotoxice sau când tratamentul cu leflunomidă este urmat de astfel de medicamente fără efectuarea procedurii de eliminare (vezi, de asemenea, recomandările privind asocierea cu alte tratamente, pct. 4.4). De aceea, se recomandă monitorizarea atentă a enzimelor hepatice şi a parametrilor hematologici, în faza iniţială a tratamentului de înlocuire.

Metotrexat

Într-un studiu clinic restrâns (n=30) în care s-au administrat concomitent leflunomidă (10 până la

20 mg pe zi) şi metotrexat (10 până la 25 mg pe săptămână), s-a observat o creştere de 2 până la 3 ori a enzimelor hepatice la 5 din cei 30 pacienţi. În toate cazurile, creşterile au fost reversibile, la 2 pacienţi în condiţiile administrării în continuare a ambelor medicamente şi la 3 pacienţi după întreruperea leflunomidei.

O creştere mai mare decât de 3 ori limita superioară a valorilor normale a fost observată

la alţi 5 pacienţi. Şi în aceste cazuri creşterile au fost reversibile, la 2 pacienţi în condiţiile administrării în continuare a ambelor medicamente şi la 3 pacienţi după întreruperea leflunomidei.

La pacienţii cu poliartrită reumatoidă, nu s-a observat nici o interacţiune farmacocinetică între

leflunomidă (10 până la 20 mg pe zi) şi metotrexat (10 până la 25 mg pe săptămână).

Vaccinare

Nu sunt disponibile date clinice privind eficacitatea şi siguranţa vaccinărilor în timpul tratamentului cu

leflunomidă. Cu toate acestea, nu este recomandată vaccinarea cu virusuri vii atenuate. Trebuie luat în considerare timpul lung de înjumătăţire plasmatică a leflunomidei atunci când se intenţionează vaccinarea cu virusuri vii atenuate după oprirea tratamentului cu Leflunomidă Arena.

Warfarină şi alte anticoagulante cumarinice

Atunci când leflunomida a fost administrată concomitent cu warfarina, au fost raportate cazuri de

creştere a timpului de protrombină. Într-un studiu de farmacologie clinică (vezi mai jos), a fost observată o interacţiune farmacodinamică între warfarină şi A771726. Prin urmare, atunci când warfarina sau un alt anticoagulant cumarinic este administrat concomitent, se recomandă monitorizarea atentă şi în dinamică a valorilor international normalised ratio (INR).

AINS/Corticosteroizi

Dacă pacientului i se administrează deja tratament cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene

(AINS) şi/sau cu corticosteroizi, acesta poate fi continuat după începerea administrării leflunomidei.

Efectul altor medicamente asupra leflunomidei:
Colestiramină sau cărbune activat

Se recomandă ca pacienţii care primesc leflunomidă să nu fie trataţi cu colestiramină sau cu pulbere de

cărbune activat, deoarece acestea determină o scădere rapidă şi semnificativă a concentraţiilor plasmatice ale metabolitului A771726 (metabolitul activ al leflunomidei; vezi, de asemenea, pct. 5).

Se consideră că mecanismul implică întreruperea circuitului enterohepatic şi/sau dializa

gastrointestinală a metabolitului A771726.

Inhibitori şi inductori ai CYP450

Studiile de inhibare in vitro, efectuate pe microzomi hepatici umani, sugerează că izoenzimele 1A2,

2C19 şi 3A4 ale citocromului P450 (CYP) sunt implicate în metabolizarea leflunomidei. Un studiu privind interacţiunile efectuat in vivo cu leflunomidă şi cimetidină (inhibitor slab, nespecific, al citocromului P450 (CYP)) a demonstrat că nu există o influenţă semnificativă asupra expunerii la A771726. După administrarea unei doze unice de leflunomidă la subiecţi care primeau doze multiple

de rifampicină (inductor nespecific al citocromului P450), concentraţiile plasmatice maxime ale A771726 au crescut cu aproximativ 40%, în timp ce ASC nu s-a modificat semnificativ. Mecanismul

acestui efect nu este clar.

Efectul leflunomidei asupra altor medicamente:
Contraceptive orale

Într-un studiu efectuat la voluntare sănătoase care au primit leflunomidă concomitent cu un

contraceptiv oral trifazic, conţinând 30 μg etinilestradiol, nu s-a redus eficacitatea medicamentului contraceptiv, iar farmacocinetica metabolitului A771726 a rămas în limitele predictibile. A fost observată o interacţiune farmacocinetică între contraceptivele orale şi A771726 (vezi mai jos).

Următoarele studii privind interacţiunile farmacocinetice şi farmacodinamice au fost efectuate cu

A771726 (principalul metabolit activ al leflunomidei). La pacienţii trataţi cu leflunomidă, trebuie luate

în considerare următoarele rezultate din studii şi recomandări, deoarece nu pot fi excluse interacţiuni medicamentoase similare pentru leflunomida administrată în dozele recomandate:

Efectul asupra repaglinidei (substrat al CYP2C8)

După administrarea unor doze repetate de A771726, a existat o creştere a valorilor medii ale Cmax şi

ASC pentru repaglinidă (de 1,7 ori şi, respectiv, de 2,4 ori), ceea ce sugerează că A771726 este un

inhibitor al CYP2C8 in vivo. Prin urmare, se recomandă supravegherea pacienţilor care utilizează concomitent medicamente metabolizate de CYP2C8, cum sunt repaglinida, paclitaxelul, pioglitazona sau rosiglitazona, deoarece expunerea la acestea poate fi mai mare.

Efectul asupra cafeinei (substrat al CYP1A2)

Dozele repetate de A771726 au scăzut valorile medii ale Cmax şi ASC pentru cafeină (substrat al

CYP1A2) cu 18% şi, respectiv, cu 55%, ceea ce sugerează că A771726 poate fi un inductor slab al

CYP1A2 in vivo. Prin urmare, medicamentele metabolizate de CYP1A2 (cum sunt duloxetina,

alosetronul, teofilina şi tizanidina) trebuie utilizate cu precauţie în timpul tratamentului, deoarece poate determina diminuarea eficacităţii acestor medicamente.

Efectul asupra substraturilor transportorului de anioni organici 3 (OAT3)

După administrarea unor doze repetate de A771726, a existat o creştere a valorilor medii ale Cmax şi

ASC pentru cefaclor (de 1,43 ori şi, respectiv, de 1,54 ori), ceea ce sugerează că A771726 este un

inhibitor al OAT3 in vivo. Prin urmare, se recomandă precauţie atunci când se administrează concomitent cu substraturi ale OAT3, cum sunt cefaclorul, benzilpenicilina, ciprofloxacina, indometacinul, ketoprofenul, furosemida, cimetidina, metotrexatul, zidovudina.

Efectul asupra substraturilor BCRP (Breast Cancer Resistance Protein) şi/sau a polipeptidelor

transportoare de anioni organici B1 şi B3 (OATP1B1/B3).

După administrarea unor doze repetate de A771726, a existat o creştere a valorilor medii ale Cmax şi

ASC pentru rosuvastatină (de 2,65 ori şi, respectiv, de 2,51 ori). Cu toate acestea, nu a existat, aparent,

nicio influenţă a acestei creşteri a expunerii plasmatice la rosuvastatină asupra activităţii hidroximetilglutaril coenzima A (HMG-CoA) reductazei. În cazul administrării concomitente, doza de rosuvastatină nu trebuie să depăşească 10 mg o dată pe zi. De asemenea, în cazul altor substraturi ale BCRP (de exemplu metotrexat, topotecan, sulfasalazină, daunorubicină, doxorubicină) şi ale familiei

OATP, în special al inhibitorilor HMG-CoA reductazei (de exemplu simvastatină, atorvastatină,

pravastatină, metotrexat, nateglinidă, repaglinidă, rifampicină), administrarea concomitentă trebuie efectuată cu precauţie. Pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru apariţia semnelor şi simptomelor expunerii în exces la medicamente şi trebuie luată în considerare reducerea dozelor acestor medicamente.

Efectul asupra contraceptivelor orale (etinilestradiol 0,03 mg şi levonorgestrel 0,15 mg)

După administrarea unor doze repetate de A771726, a existat o creştere a valorilor medii ale Cmax şi

ASC0-24 pentru etinilestradiol (de 1,58 ori şi, respectiv, de 1,54 ori) şi ale Cmax şi ASC0-24 pentru

levonorgestrel (de 1,33 ori şi, respectiv, de 1,41 ori). În timp ce această interacţiune nu este de aşteptat să influenţeze negativ eficacitatea contraceptivelor orale, trebuie luat în considerare tipul de tratament contraceptiv oral.

Efectul asupra warfarinei (substrat al CYP2C9)

Dozele repetate de A771726 nu au avut niciun efect asupra farmacocineticii S-warfarinei, ceea ce

indică faptul că A771726 nu este inhibitor sau inductor al CYP2C9. Cu toate acestea, s-a observat o scădere cu 25% a valorilor maxime ale international normalised ratio (INR) atunci când A771726 a fost administrat concomitent cu warfarina, comparativ cu warfarina în monoterapie.

Prin urmare, atunci când warfarina este administrată concomitent, se recomandă monitorizarea atentă

şi în dinamică a valorilor INR.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Metabolitul activ al leflunomidei, A771726, este suspectat că determină malformaţii congenitale

grave, atunci când este administrat în timpul sarcinii. Leflunomidă Arena este contraindicat în timpul sarcinii (vezi pct. 4.3).

Femeile aflate în perioada fertilă trebuie să utilizeze măsuri contraceptive eficace în timpul şi până la

2 ani după întreruperea tratamentului (vezi mai jos 'Perioada de aşteptare”) sau până la 11 zile după întreruperea tratamentului (vezi mai jos 'Procedura de eliminare”).

Pacienta trebuie să fie sfătuită că, în cazul oricărei întârzieri a menstruaţiei sau al oricărui alt motiv de

a suspecta o sarcină, trebuie să informeze imediat medicul pentru a efectua un test de sarcină, iar dacă

testul este pozitiv, medicul şi pacienta trebuie să discute despre riscul la care este expusă sarcina.

Dacă procedura de eliminare, descrisă mai jos, este instituită de îndată ce se constată întârzierea

menstruaţiei, este posibil ca scăderea rapidă a concentraţiilor plasmatice ale metabolitului activ să permită reducerea riscului fetal determinat de leflunomidă.

Într-un studiu prospectiv restrâns (n=64) efectuat la femei care au devenit gravide în mod neplanificat,

în timpul tratamentului cu leflunomidă pentru maxim 3 săptămâni după concepţie, urmat de o procedură de eliminare a medicamentului, nu s-au observat diferenţe semnificative (p=0,13) ale ratelor globale ale defectelor structurale majore ale produsului de concepţie (5,4%) comparativ cu oricare dintre alte grupuri (4,2% în grupul afectat de boală [n=108] şi 4,2% în grupul gravidelor sănătoase [n=78]).

Femeilor care urmează tratament cu leflunomidă şi doresc să rămână gravide, li se recomandă una

dintre următoarele proceduri, pentru a se asigura că fătul nu este expus la concentraţii toxice de A771726 (concentraţia limită este sub 0,02 mg/l):

Perioada de aşteptare

Concentraţiile plasmatice ale A771726 pot fi de peste 0,02 mg/l pentru o perioadă lungă de timp. Este

de aşteptat ca acestea să scadă sub 0,02 mg/l după aproximativ 2 ani de la întreruperea tratamentului cu leflunomidă.

După o perioadă de aşteptare de 2 ani, se măsoară concentraţia plasmatică a A771726 prima dată. În

continuare, concentraţia plasmatică a A771726 trebuie determinată din nou după un interval de cel puţin 14 zile. Dacă ambele concentraţii plasmatice sunt sub 0,02 mg/l, nu este de aşteptat un risc teratogen.

Pentru informaţii suplimentare cu privire la testare, vă rugăm să contactaţi Deţinătorul Autorizaţiei de

punere pe piaţă sau reprezentanţa sa locală (vezi pct. 7).

Procedura de eliminare

După întreruperea tratamentului cu leflunomidă:

* se administrează colestiramină 8 g de trei ori pe zi, zilnic, timp de 11 zile,

* alternativ, se administrează pulbere de cărbune activat 50 g de 4 ori pe zi, zilnic, timp de 11 zile.

Cu toate acestea, chiar dacă se efectuează procedura de eliminare, sunt necesare 2 determinări separate

ale concentraţiilor plasmatice ale A771726, la interval de cel puţin 14 zile şi o perioadă de aşteptare de o lună şi jumătate între prima concentraţie plasmatică sub 0,02 mg/l şi fertilizare.

Femeile aflate în perioada fertilă trebuie informate că este necesară o perioadă de aşteptare de 2 ani

după întreruperea tratamentului cu leflunomidă, înainte de a avea o sarcină. Dacă o perioadă de aşteptare de aproximativ doi ani, în condiţii de utilizare a unei metode contraceptive eficace, nu este considerată aplicabilă, poate fi recomandată instituirea profilactică a procedurii de eliminare.

Atât colestiramina cât şi cărbunele activat pot influenţa absorbţia estrogenilor şi progestativelor astfel

încât, utilizarea contraceptivelor orale nu poate garanta o contracepţie sigură în cursul procedurii de eliminare cu colestiramină sau cărbune activat. Se recomandă să se utilizeze o altă metodă contraceptivă.

Alăptarea

Studiile la animale au arătat că leflunomida sau metaboliţii săi trec în laptele matern.

De aceea, femeile care alăptează, nu trebuie să primească leflunomidă.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

În cazul apariţiei unor reacţii adverse cum sunt ameţelile, poate fi afectată capacitatea pacientului de a

se concentra şi de a reacţiona corespunzător. În astfel de situaţii, pacienţii trebuie să evite să conducă vehicule sau să folosească utilaje.

4.8 Reacţii adverse

Rezumatul profilului de siguranţă

Cele mai frecvent raportate reacţii adverse la leflunomidă sunt, de obicei: uşoară creştere a tensiunii

arteriale, leucopenie, parestezii, cefalee, ameţeli, diaree, greaţă, vărsături, afectări ale mucoasei bucale (de exemplu stomatită aftoasă, ulceraţii la nivelul cavităţii bucale), dureri abdominale, accentuarea căderii părului, eczemă, erupţii cutanate (inclusiv erupţii cutanate maculopapulare), prurit, xerodermie, tenosinovită, creşterea CPK, anorexie, scădere ponderală (de obicei nesemnificativă), astenie, reacţii alergice uşoare şi creşterea parametrilor hepatici (transaminaze (în special ALT), mai rar gamma-GT, fosfatază alcalină, bilirubină).

Clasificarea frecvenţelor aşteptate:

Foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare

(≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a

gravităţii.

Infecţii şi infestări

Rare: infecţii severe, inclusiv sepsis, care poate fi letal

Ca şi alte medicamente cu potenţial imunosupresor, leflunomida poate creşte susceptibilitatea la

infecţii, inclusiv infecţii oportuniste (vezi, de asemenea, pct. 4.4). De aceea, incidenţa globală a infecţiilor poate creşte (în special a rinitei, bronşitei şi pneumoniei).

Tumori benigne, maligne şi nespecificate (inclusiv chisturi şi polipi)

Riscul de tumori maligne, în special de sindroame limfoproliferative, este crescut în cazul utilizării

anumitor medicamente imunosupresoare.

Tulburări hematologice şi limfatice

Frecvente: leucopenie (leucocite >2000/mmc)

Mai puţin frecvente: anemie, trombocitopenie uşoară (trombocite <100000/mmc)

Rare: pancitopenie (probabil prin mecanism antiproliferativ), leucopenie

(leucocite <2000/mmc), eozinofilie Foarte rare: agranulocitoză

Utilizarea recentă, concomitentă sau consecutivă de medicamente cu potenţial mielotoxic poate fi

asociată cu un risc crescut de efecte hematologice.

Tulburări ale sistemului imunitar

Frecvente: reacţii alergice uşoare

Foarte rare: reacţii anafilactice/anafilactoide severe, vasculită, inclusiv vasculită cutanată necrotizantă

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Frecvente: creşterea CPK

Mai puţin frecvente: hipokaliemie, hiperlipemie, hipofosfatemie

Rare: creşterea LDH

Cu frecvenţă necunoscută: hipouricemie

Tulburări psihice

Mai puţin frecvente: anxietate

Tulburări ale sistemului nervos

Frecvente: parestezii, cefalee, ameţeli, neuropatie periferică

Tulburări cardiace

Frecvente: creştere uşoară a tensiunii arteriale

Rare: creştere severă a tensiunii arteriale

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

Rare: afecţiune pulmonară interstiţială (inclusiv pneumopatie interstiţială), care poate fi letală.

Tulburări gastro-intestinale

Frecvente: diaree, greaţă, vărsături, afectarea mucoasei bucale (de exemplu stomatită aftoasă, ulceraţii

la nivelul cavităţii bucale), durere abdominală.

Mai puţin frecvente: tulburări ale gustului

Foarte rare: pancreatită

Tulburări hepatobiliare

Frecvente: modificarea testelor de laborator hepatice (transaminaze [mai ales ALT], mai rar gamma-

GT, fosfatază alcalină, bilirubină)

Rare: hepatită, icter/colestază

Foarte rare: afectare hepatică severă, cum sunt insuficienţa hepatică şi necroza hepatică acută, care pot

fi letale.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Frecvente: accentuarea căderii părului, eczemă, erupţii cutanate (inclusiv erupţii

cutanate maculopapulare), prurit, xerodermie Mai puţin frecvente: urticarie

Foarte rare: necroliză epidermică toxică, sindrom Stevens-Johnson, eritem polimorf

Cu frecvenţă necunoscută: lupus eritematos cutanat, psoriazis pustulos sau agravarea psoriazisului,

reacţie la medicamente, cu eozinofilie şi simptome sistemice (DRESS) Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

Frecvente: tenosinovită

Mai puţin frecvente: ruptură de tendon

Tulburări renale şi ale căilor urinare

Cu frecvenţă necunoscută: insuficienţă renală

Tulburări ale aparatului genital şi sânului

Cu frecvenţă necunoscută: scădere uşoară (reversibilă) a concentraţiei spermei, a numărului total de

spermatozoizi şi a motilităţii lor rapid progresive Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Frecvente: anorexie, scădere ponderală (de obicei nesemnificativă), astenie

Raportarea reacțiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro.

4.9 Supradozaj

Simptome

Au fost raportate cazuri de supradozaj cronic la pacienţii care au utilizat Leflunomidă Arena în doze

zilnice de până la cinci ori doza zilnică recomandată şi cazuri de supradozaj acut la adulţi şi copii.

În majoritatea cazurilor de supradozaj, nu s-au raportat evenimente adverse. Evenimentele adverse

concordante cu profilul de siguranţă al leflunomidei au fost: durere abdominală, greaţă, diaree, creşterea valorilor enzimelor hepatice, anemie, leucopenie, prurit şi erupţii cutanate.

Tratament

În caz de supradozaj sau intoxicaţie, se recomandă administrarea de colestiramină sau cărbune activat,

pentru a accelera eliminarea. La trei voluntari sănătoşi, s-a demonstrat că administrarea de colestiramină, oral, în doza de 8 g de trei ori pe zi, timp de 24 de ore, a scăzut concentraţia plasmatică a metabolitului A771726 cu aproximativ 40% în 24 ore şi cu 49% până la 65% în 48 ore.

S-a arătat că administrarea de cărbune activat (pulbere trecută în suspensie) pe cale orală sau pe sondă

nazo-gastrică (50 g la fiecare 6 ore, timp de 24 ore) reduce concentraţiile plasmatice ale metabolitului activ A771726 cu 37% în 24 ore şi cu 48% în 48 ore.

Aceste proceduri de eliminare pot fi repetate dacă situaţia clinică le necesită.

Studiile efectuate în condiţii de hemodializă sau DPCA (dializă peritoneală cronică ambulatorie) au

demonstrat că A771726, metabolitul principal al leflunomidei, nu este dializabil.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: imunosupresoare selective, codul ATC: L04AA13

Farmacologie umană

Leflunomida este un medicament antireumatic modificator al bolii, cu proprietăţi antiproliferative.

Farmacologie animală

Leflunomida este eficientă pe modele animale de artrită şi de alte boli autoimune şi transplant, în

special dacă este administrată în faza de sensibilizare. Are caracteristici imunomodulatoare/ imunosupresoare, acţionează ca medicament antiproliferativ şi prezintă proprietăţi antiinflamatoare.

Leflunomida demonstrează cele mai bune efecte protectoare pe modele animale de boli autoimune

dacă se administrează în faza precoce de evoluţie a bolii.

In vivo, este rapid şi aproape complet metabolizată în A771726, care este activ in vitro şi presupus

responsabil de efectul terapeutic.

Mecanism de acţiune

A771726, metabolitul activ al leflunomidei, inhibă dihidroorotat dehidrogenaza umană (DHODH) şi

prezintă activitate antiproliferativă.

Eficacitate şi siguranţă clinică
Poliartrita reumatoidă

Eficacitatea leflunomidei în tratamentul poliartritei reumatoide a fost demonstrată în 4 studii controlate

(1 de fază II şi 3 de fază III). În studiul de fază II YU203, 402 subiecţi cu poliartrită reumatoidă activă au fost randomizaţi să primească placebo (n=102), leflunomidă 5 mg (n=95), 10 mg (n=101) sau 25 mg/zi (n=104). Durata tratamentului a fost de 6 luni.

Toţi pacienţii din studiile de fază III au primit o doză iniţială de 100 mg timp de 3 zile.

În studiul MN301, 358 subiecţi cu poliartrită reumatoidă activă au fost randomizaţi să primească

leflunomidă 20 mg/zi (n=133), sulfasalazină 2 g/zi (n=133) sau placebo (n=92). Durata tratamentului a fost de 6 luni.

Studiul MN303 a fost o continuare opţională de 6 luni, de tip orb, a studiului MN301, fără braţ

placebo, care a permis astfel o comparaţie pe 12 luni între leflunomidă şi sulfasalazină.

În studiul MN302, 999 subiecţi cu poliartrită reumatoidă activă au fost randomizaţi să primească

leflunomidă 20 mg/zi (n=501) sau metotrexat 7,5 mg/săptămână, crescând la 15 mg/săptămână (n=498). Suplimentarea de folat a fost opţională şi s-a folosit numai la 10% dintre pacienţi. Durata tratamentului a fost de 12 luni.

În studiul US301, 482 subiecţi cu poliartrită reumatoidă activă au fost randomizaţi să primească

leflunomidă 20 mg/zi (n=182), metotrexat 7,5 mg/săptămână, crescând la 15 mg/săptămână (n=182) sau placebo (n = 118). Toţi pacienţii au primit folat 1 mg de două ori pe zi. Durata tratamentului a fost de 12 luni.

Leflunomida administrată în doză zilnică de cel puţin 10 mg (10 până la 25 mg în studiul YU203,

20 mg în studiile MN301 şi US301) a fost semnificativ statistic superioară comparativ cu placebo în ceea ce priveşte reducerea semnelor şi simptomelor poliartritei reumatoide în toate cele trei studii placebo controlate. În studiul YU203, ratele de răspuns CAR (Colegiul American de Reumatologie) au fost de 27,7% pentru placebo, 31,9% pentru 5 mg, 50,5% pentru 10 mg şi 54,5% pentru 25 mg/zi. În studiile de fază III, ratele de răspuns CAR pentru leflunomidă 20 mg/zi faţă de placebo au fost 54,6% faţă de 28,6% (studiul MN301) şi 49,4% faţă de 26,3% (studiul US301). După 12 luni de tratament activ, ratele de răspuns CAR la pacienţii care au primit leflunomidă au fost 52,3% (studiile MN301/303), 50,5% (studiul MN302) şi 49,4% (studiul US301), comparativ cu 53,8% (studiile

MN301/303) la pacienţii care au primit sulfasalazină, 64,8% (studiul MN302) şi 43,9% (studiul

US301) la pacienţii care au primit metotrexat. În studiul MN302, leflunomida a fost semnificativ mai

puţin eficace decât metotrexatul. Cu toate acestea, în studiul US301 nu s-au observat diferenţe semnificative între leflunomidă şi metotrexat în privinţa criteriilor primare de eficacitate.

Nu s-a observat nici o diferenţă între leflunomidă şi sulfasalazină (studiul MN301). Efectul

tratamentului cu leflunomidă a fost evident la o lună, stabilizat între 3 şi 6 luni şi a continuat pe tot parcursul tratamentului.

Un studiu de non-inferioritate dublu-orb, randomizat, pe grupuri paralele, a comparat eficacitatea

relativă a două doze zilnice de întreţinere diferite de leflunomidă, 10 mg şi 20 mg. Rezultatele duc la concluzia că doza zilnică de întreţinere de 20 mg a fost mai eficace, pe de o parte, iar pe de altă parte, că doza zilnică de întreţinere de 10 mg este mai bine tolerată.

Copii şi adolescenţi

Leflunomida a fost evaluată într-un singur studiu multicentric, randomizat, dublu-orb, cu comparator

activ, cu 94 de pacienţi (47 în fiecare braţ) cu artrită reumatoidă juvenilă cu evoluţie poliarticulară.

Pacienţii aveau vârste între 3 şi 17 ani şi artrită reumatoidă juvenilă cu evoluţie poliarticulară,

indiferent de tipul de debut al bolii, şi netrataţi anterior cu metotrexat sau leflunomidă. În acest studiu, dozele de încărcare şi de întreţinere de leflunomidă au fost stabilite în funcţie de trei categorii de greutate: <20 kg, 20-40 kg şi >40 kg. După 16 săptămâni de tratament, diferenţa între ratele de răspuns a fost semnificativă statistic în favoarea metotrexatului, după definiţia ameliorării (DA) a ARJ ≥30%

(p=0,02). La pacienţii responsivi, ameliorarea s-a menţinut timp de 48 săptămâni (vezi pct. 4.2).

Profilurile evenimentelor adverse la leflunomidă şi metotrexat par a fi similare, dar dozele utilizate la

pacienţii cu greutate mai mică au dus la o expunere relativ mai slabă (vezi pct. 5.2). Aceste date nu permit recomandarea unei doze eficace şi sigure.

Artrita psoriazică

Eficacitatea leflunomidei a fost demonstrată în studiul 3L01, controlat, randomizat, dublu-orb, efectuat

la 188 pacienţi cu artrită psoriazică, trataţi cu 20 mg/zi. Durata tratamentului a fost de 6 luni.

Leflunomida în doza de 20 mg/zi a fost semnificativ superioară comparativ cu placebo în ceea ce

priveşte reducerea simptomelor artritei la pacienţii cu artrită psoriazică: pacienţii responsivi conform CRAP (Criteriile de Răspuns la tratament al Artritei Psoriazice) au fost 59% în braţul cu leflunomidă

şi 29,7% în braţul placebo, la 6 luni (p<0,0001). Efectul leflunomidei asupra ameliorării capacităţii funcţionale şi asupra reducerii leziunilor cutanate a fost modest.

Studii efectuate după punerea pe piaţă

Un studiu randomizat a evaluat rata de răspuns a eficacităţii clinice, la pacienţi netrataţi anterior cu

MAMB (n=121), cu poliartrită reumatoidă incipientă, care au fost trataţi fie cu 20 mg, fie cu 100 mg

leflunomidă, în două grupuri paralele, în timpul perioadei iniţiale de tratament dublu-orb, cu durată de trei zile. Perioada iniţială a fost urmată de o perioadă deschisă de tratament de întreţinere, cu durata de trei luni, în timpul căreia ambele grupuri au fost tratate cu leflunomidă 20 mg zilnic. Nu a fost observată o creştere suplimentară a beneficiului global în populaţia din studiu în cazul utilizării unei scheme de tratament cu doză de încărcare. Datele privind siguranţa, obţinute din ambele grupuri de tratament, au fost în concordanţă cu profilul de siguranţă cunoscut al leflunomidei; cu toate acestea, incidenţa evenimentelor adverse gastro-intestinale şi a creşterii valorilor enzimelor hepatice a tins să fie mai mare la pacienţii trataţi cu doza de încărcare de 100 mg leflunomidă.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Leflunomida este rapid transformată în metabolitul său activ, A771726, prin metabolizare la primul

pasaj hepatic (deschiderea ciclului) la nivelul peretelui intestinal şi ficatului. Într-un studiu cu leflunomidă radiomarcată cu 14C, efectuat la trei voluntari sănătoşi, nu s-a detectat leflunomidă nemodificată în plasmă, urină sau fecale. În alte studii, concentraţiile plasmatice ale leflunomidei nemodificate au fost rareori detectate şi au fost, în orice caz, de ordinul ng/ml. Singurul metabolit radiomarcat detectat plasmatic a fost A771726. Acest metabolit este responsabil de cea mai mare parte din activitatea in vivo a leflunomidei.

Absorbţie

Date privind excreţia obţinute în studiul cu leflunomidă marcată cu 14C sugerează că cel puţin 82 până

la 95% din doză se absoarbe. Timpul necesar atingerii concentraţiei plasmatice maxime a metabolitului A771726 este foarte variabil; concentraţia plasmatică maximă poate să apară între 1 şi 24 ore după administrarea unei doze unice. Leflunomida poate fi administrată împreună cu alimente, proporţiile absorbite în prezenţa alimentelor şi pe stomacul gol fiind comparabile. Datorită timpului foarte lung de înjumătăţire plasmatică al A771726 (aproximativ 2 săptămâni), în studii clinice s-a administrat o doză de încărcare de 100 mg/zi, timp de 3 zile, pentru a facilita atingerea rapidă a concentraţiilor plasmatice la starea de echilibru de A771726. Se apreciază că fără doza de încărcare, realizarea concentraţiei plasmatice la starea de echilibru ar necesita aproximativ 2 luni de administrare.

În studiile cu doze repetate, la pacienţi cu poliartrită reumatoidă, farmacocinetica metabolitului

A771726 a fost lineară la doze cuprinse între 5 şi 25 mg. În aceste studii, efectul clinic a fost strâns

legat de concentraţiile plasmatice ale A771726 şi de doza zilnică de leflunomidă.

La doze de 20 mg/zi,concentraţia plasmatică medie a A771726 la starea de echilibru este de

aproximativ 35 μg/ml. La starea de echilibru, concentraţiile plasmatice sunt de 33 până la 35 ori mai mari decât cele obţinute după o doză unică.

Distribuţie

În plasma umană, A771726 se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice (de albumină).

Proporţia nelegată a A771726 este de aproximativ 0,62%. Legarea A771726 de proteinele plasmatice

este lineară în intervalul concentraţiilor plasmatice terapeutice. Legarea A771726 pare a fi uşor mai scăzută şi mai variabilă în plasma pacienţilor cu poliartrită reumatoidă sau insuficienţă renală cronică.

Legarea A771726 în proporţie mare de proteinele plasmatice poate duce la deplasarea altor

medicamente care se leagă şi ele în proporţie mare. Cu toate acestea, studiile in vitro privind interacţiunile de legare de proteinele plasmatice efectuate cu warfarină la concentraţii relevante clinic nu au arătat nici o interacţiune. Studii similare au arătat că ibuprofenul şi diclofenacul nu deplasează A771726 de pe proteinele plasmatice, în timp ce fracţiunea liberă de A771726 a crescut de 2-3 ori în

prezenţa tolbutamidei. A771726 a deplasat ibuprofenul, diclofenacul şi tolbutamida, dar fracţiunea nelegată a acestor medicamente creşte cu numai 10 până la 50%. Nu există date că aceste efecte sunt relevante clinic. În concordanţă cu legarea în proporţie mare de proteinele plasmatice, A771726 are un volum aparent de distribuţie mic (aproximativ 11 litri). Nu există o captare preferenţială în eritrocite.

Metabolizare

Leflunomida este metabolizată într-un metabolit principal (A771726) şi în mai mulţi metaboliţi

minori, printre care TFMA (4-trifluorometilanilina). Transformarea metabolică a leflunomidei în A771726 şi metabolizarea în continuare a A771726 nu sunt controlate de o singură enzimă şi au loc în

fracţiunile celulare microzomale şi din citosol. Studiile de interacţiune cu cimetidina (inhibitor nespecific al citocromului P450) şi rifampicina (inductor nespecific al citocromului P450) au indicat că, in vivo, enzimele CYP sunt implicate doar în mică măsură în metabolizarea leflunomidei.

Eliminare

Eliminarea A771726 este lentă şi caracterizată printr-un clearance aparent de aproximativ 31 ml/oră.

Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare la pacienţi este de aproximativ 2 săptămâni. După

administrarea unei doze de leflunomidă radiomarcată, radioactivitatea a fost excretată în mod egal în fecale, probabil prin eliminare biliară, şi în urină. A771726 a fost detectabil în urină şi fecale şi la 36 zile după administrarea unei doze unice. Principalii metaboliţi urinari au fost derivaţii glucuronidaţi ai leflunomidei (mai ales în probele recoltate de la 0 la 24 ore) şi un derivat de acid oxanilic al A771726. Principalul component eliminat în fecale a fost A771726.

S-a demonstrat că, la om, administrarea orală a unei suspensii de cărbune activat sau a colestiraminei

duce la o creştere rapidă şi semnificativă a ratei de eliminare a A771726 şi la scăderea concentraţiilor plasmatice (vezi pct. 4.9). Se presupune că aceasta se realizează printr-un mecanism de dializă gastro-intestinală şi/sau prin întreruperea circuitului enterohepatic.

Insuficienţa renală

Leflunomida s-a administrat în doza unică orală de 100 mg la 3 pacienţi hemodializaţi şi la 3 pacienţi

cu dializă peritoneală continuă (DPC). Farmacocinetica A771726 la subiecţii cu DPC a fost similară cu cea înregistrată la voluntarii sănătoşi. O eliminare mai rapidă a A771726 s-a observat la subiecţii hemodializaţi, fără ca aceasta să se fi datorat unei eliminări a medicamentului în dializat.

Insuficienţa hepatică

Nu există date disponibile cu privire la tratamentul pacienţilor cu insuficienţă hepatică. Metabolitul

activ A771726 se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice şi se elimină prin metabolizare hepatică şi excreţie biliară. Aceste procese pot fi afectate de disfuncţia hepatică.

Copii şi adolescenţi

Farmacocinetica metabolitului A771726 după administrarea orală a leflunomidei a fost investigată la

73 pacienţi pediatrici cu artrită reumatoidă juvenilă cu evoluţie poliarticulară (ARJ), cu vârste între 3 şi 17 ani. Rezultatele unei analize farmacocinetice la această populaţie au demonstrat că pacienţii pediatrici cu o greutate ≤40 kg au o expunere sistemică mică la A771726 (măsurată prin Css), în comparaţie cu pacienţii cu poliartrită reumatoidă (vezi pct. 4.2).

Vârstnici

Datele farmacocinetice la vârstnici (>65 ani) sunt limitate, dar în concordanţă cu datele

farmacocinetice înregistrate la adulţii mai tineri.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Profilul leflunomidei la administrare orală şi intraperitoneală a fost evaluat în studii de toxicitate acută

la şoarece şi şobolan. Administrarea orală repetată a leflunomidei la şoareci, pe o durată de până la 3 luni, la şobolan şi câine timp de până la 6 luni şi la maimuţă timp de până la o lună a arătat că principalele organe ţintă pentru toxicitate au fost măduva osoasă, sângele, tractul gastro-intestinal, pielea, splina, timusul şi ganglionii limfatici. Principalele efecte au fost anemie, leucopenie, scăderea numărului de trombocite şi panmielopatie, ceea ce reflectă modul fundamental de acţiune al compusului (inhibarea sintezei de ADN). La şobolan şi câine s-au observat corpusculi Heinz şi/sau Howell Jolly. Alte efecte observate la nivelul inimii, ficatului, corneei şi tractului respirator s-ar putea

explica prin infecţiile pe care le determină imunosupresia. Toxicitatea la animale a fost înregistrată la doze echivalente cu dozele terapeutice la om.

Leflunomida nu a fost mutagenă. Cu toate acestea, metabolitul minor, TFMA (4-trifluorometilanilina),

a produs clastogenitate şi mutaţii punctiforme in vitro, însă informaţiile disponibile privind potenţialul

unor asemenea efecte in vivo sunt insuficiente.

Într-un studiu de carcinogenitate la şobolan, leflunomida nu a demonstrat potenţial carcinogen. Într-un

studiu de carcinogenitate la şoareci s-a observat o creştere a incidenţei limfoamelor maligne la masculii din grupul care a primit cele mai mari doze, considerată ca datorată activităţii imunosupresoare a leflunomidei. La femelele de şoarece s-a observat o incidenţă crescută, dependentă de doză, a adenoamelor bronhiolo-alveolare şi a carcinoamelor pulmonare. Relevanţa acestor constatări la şoareci pentru utilizarea clinică a leflunomidei este incertă.

Leflunomida nu a fost antigenică pe modelele animale.

Leflunomida a fost embriotoxică şi teratogenă la şobolan şi iepure la doze din intervalul dozelor

terapeutice umane şi a avut reacţii adverse asupra organelor de reproducere masculine în studiile de toxicitate după doze repetate. Fertilitatea nu a fost diminuată.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Nucleu

Celuloză microcristalină

Lactoză monohidrat

Amidon de porumb parțial pregelatinizat

Povidonă K 30

Crospovidonă

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Stearat de magneziu

Film

Opadry II White OY-LS-28908 conține:

Hipromeloză 15 cP; 3 cP; 50 cP

Lactoză monohidrat

Dioxid de titan (E171)

Macrogol/PEG 4000

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Acest medicament nu necesită condiții speciale de păstrare.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Cutie cu 3 blistere formate din folie PA/Al/PVC și folie de Al a câte 10 comprimate filmate.

Cutie cu 10 blistere formate din folie PA/Al/PVC și folie de Al a câte 10 comprimate filmate.

Cutie cu un flacon din PEÎD, de culoare albă, cu capacitatea de 30 ml și închis prin înfiletare cu capac

din polipropilenă, de culoare albă, prevăzut cu sigiliu, sistem de închidere securizat pentru copii și săculeț desicant; conţine 30 comprimate filmate.

Cutie cu un flacon din PEÎD, de culoare albă, cu capacitatea de 40 ml și închis prin înfiletare cu capac

din polipropilenă, de culoare albă, prevăzut cu sigiliu, sistem de închidere securizat pentru copii și săculeț desicant; conţine 100 comprimate filmate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerințe speciale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Arena Group S.A.

Str. Ştefan Mihăileanu nr.31, cod 024022, sector 2, Bucureşti, România.

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

14060/2021/01-02-03-04

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data ultimei reînnoiri a autorizației: August 2021

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

August 2021

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.