KANILAD prospect medicament 150mg x56 COMPRIMATE FILMATE MEDOCHEMIE

N03AX18 lacosamidă

Medicamentul KANILAD 150mg conține substanța lacosamidă , cod ATC N03AX18 - Sistemul nervos | Antiepileptice | Alte antiepileptice .

Date generale despre KANILAD 150mg MEDOCHEMIE

Substanța: lacosamidă

Data ultimei liste de medicamente: 01-05-2018

Codul comercial: W64252004

Concentrație: 150mg

Forma farmaceutică: COMPRIMATE FILMATE

Cantitate: 56

Prezentare produs: cutie cu blist pvc-pvdc/al x56 compr film

Tip produs: generic

Restricții eliberare rețetă: P-RF - Medicamente care se eliberează cu prescripție medicală care se reține în farmacie (nu se reînnoiește).

Autorizația de Punere pe Piață (APP)

APP producător: MEDOCHEMIE LTD. - CIPRU

APP deținător: MEDOCHEMIE LTD. - CIPRU

Număr APP: 10482/2018/04

Valabilitate: 3 ani

Forme farmaceutice disponibile pentru lacosamidă

Concentrațiile disponibile pentru lacosamidă

100mg, 10mg/ml, 150mg, 15mg/ml, 200mg, 50mg

Conținutul prospectului pentru medicamentul KANILAD 150mg x56 COMPRIMATE FILMATE MEDOCHEMIE

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

KANILAD 50 mg comprimate filmate
KANILAD 100 mg comprimate filmate
KANILAD 150 mg comprimate filmate
KANILAD 200 mg comprimate filmate

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat filmat conţine lacosamidă 50 mg. Fiecare comprimat filmat conţine lacosamidă 100 mg. Fiecare comprimat filmat conţine lacosamidă 150 mg. Fiecare comprimat filmat conţine lacosamidă 200 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat filmat

KANILAD 50 mg sunt comprimate filmate, ovale, de culoare roz, marcate cu ‘I73’ pe o față şi netede pe cealaltă față. Dimensiunea medie a comprimatelor filmate este de 10,4 x 4,9 mm.

KANILAD 100 mg sunt comprimate filmate, ovale, de culoare galben închis, marcate cu ‘I74’ pe o față şi netede pe cealaltă față. Dimensiunea medie a comprimatelor filmate este de 13,0 x 6,0 mm.

KANILAD 150 mg sunt comprimate filmate, ovale, de culoare galben-roz, marcate cu ‘I75’ pe o față şi netede pe cealaltă față. Dimensiunea medie a comprimatelor filmate este de 15,0 x 7,0 mm.

KANILAD 200 mg sunt comprimate filmate, ovale, de culoare albastră, marcate cu ‘I76’ pe o față şi netede pe cealaltă față. Dimensiunea medie a comprimatelor filmate este de16,5 x 7,7mm.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

KANILAD este indicat ca monoterapie şi terapie adjuvantă în tratamentul crizelor convulsive parţiale, cu sau fără generalizare secundară, la adulţi, adolescenţi și copii cu vârsta mai mare de 4 ani cu epilepsie.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze
Lacosamidă trebuie administrat de două ori pe zi (de obicei, o dată dimineața și o dată seara).
Dacă a uitat o doză, pacientul trebuie instruit să ia doza uitată imediat, și apoi să ia următoarea doză de lacosamid la ora obișnuită programată. Dacă pacientul observă doza uitată la 6 ore până la următoarea doză, acesta trebuie instruit să aștepte să ia următoarea doză de lacosamid la ora obișnuită programată. Pacienții nu trebuie să ia doză dublă.

Adolescenți și copii cu greutatea de 50 kg sau mai mult și adulți
În următorul tabel sunt prezentate pe scurt dozele recomandate pentru adolescenți și copii cu greutatea de 50 kg sau mai mult și pentru adulți. Mai multe detalii sunt furnizate în tabelul de mai jos.

Monoterapie Terapie adjuvantă
Doza pentru inițierea 100 mg/zi sau 200 mg/zi 100 mg/zi tratamentului

Doză unică de încărcare 200 mg 200 mg (dacă este cazul)

Titrare (pași incrementali) 50 mg de două ori pe zi 50 mg de două ori pe zi

(100 mg/zi) la intervale (100 mg/zi) la intervale săptămânale săptămânale

Doza maximă recomandată până la 600 mg/zi până la 400 mg/zi

Monoterapie
Doza recomandată pentru iniţierea tratamentului este de 50 mg de două ori pe zi şi trebuie crescută la o doză terapeutică inițială de 100 mg de două ori pe zi după o săptămână.

Tratamentul cu lacosamidă poate fi inițiat cu doza de 100 mg de două ori pe zi, în funcţie de evaluarea medicului privind necesitatea reducerii convulsiilor comparativ cu reacţiile adverse potenţiale.

În funcţie de răspuns şi tolerabilitate, doza de întreţinere poate fi crescută în continuare cu câte 50 mg de două ori pe zi la intervale de o săptămână (100 mg/zi), până la o doză zilnică maximă recomandată de 300 mg de două ori pe zi (600 mg/zi).

La pacienții care au ajuns la o doză mai mare de 400 mg/zi și care au nevoie de un medicament antiepileptic suplimentar, trebuie respectate dozele recomandate mai jos pentru terapia adjuvantă.

Terapie adjuvantă
Doza recomandată pentru iniţierea tratamentului este de 50 mg de două ori pe zi, şi trebuie crescută la o doză terapeutică iniţială de 100 mg de două ori pe zi după o săptămână.

În funcţie de răspuns şi tolerabilitate, doza de întreţinere poate fi crescută în continuare cu câte 50 mg de două ori pe zi la intervale de o săptămână (100 mg/zi), până la o doză zilnică maximă recomandată de 400 mg (200 mg de două ori pe zi).

Inițierea tratamentului cu lacosamidă cu o doză de încărcare
Tratamentul cu lacosamidă poate fi inițiat și cu o singură doză de încărcare de 200 mg, urmată, la aproximativ 12 ore, de o doză de întreţinere de 100 mg de două ori pe zi (200 mg/zi). O doză de încărcare poate fi utilizată inițial la pacienți în situațiile în care medicul consideră că este justificată atingerea rapidă a concentrației plasmatice la starea de echilibru și a efectului terapeutic. Doza de încărcare trebuie administrată sub supraveghere medicală, ținând cont de potenţialul crescut al reacțiilor adverse la nivelul sistemului nervos central (vezi pct. 4.8). Administrarea unei doze de încărcare nu a fost studiată în stări acute, cum este status epilepticus.

Întreruperea tratamentului
În concordanţă cu practicile clinice actuale, dacă trebuie întrerupt tratamentul cu lacosamidă, se recomandă ca acesta să fie întrerupt gradat (de exemplu se reduce doza zilnică cu câte 200 mg/săptămână).

Grupuri speciale de pacienţi
Vârstnici (cu vârsta peste 65 ani)
Nu este necesară reducerea dozelor în cazul pacienţilor vârstnici. La pacienţii vârstnici trebuie ţinut cont de scăderea clearance-ului renal asociată cu creşterea valorilor ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) (vezi următorul paragraf ‘Insuficienţă renală’ şi pct. 5.2). Există date clinice limitate privind tratamentul epilepsiei la pacienţii vârstnici, în special, la doze mai mari de 400 mg/zi (vezi pct. 4.4, pct. 4.8 și pct. 5.1).

Insuficienţă renală
Nu este necesară ajustarea dozelor la adulți, adolescenți și copiicu insuficienţă renală uşoară până la moderată (ClCR > 30 ml/minut).
La adolescenți și copii cu greutatea de 50 kg sau mai mult și la pacienții adulți cu insuficiență renală ușoară sau moderată, poate fi luată în considerație o doză de încărcare de 200 mg, dar creşterea treptată a dozei (> 200 mg pe zi) trebuie efectuată cu precauție.
La adolescenți și copii cu greutatea de 50 kg sau mai mult sau la pacienți adulți cu insuficiență renală severă (CLCR ≤30 ml/minut) sau la pacienții cu insuficiență renală în stadiu terminal se recomandă o doză maximă de 250 mg/zi, iar creşterea treptată a dozei trebuie efectuată cu precauție. Dacă este recomandată o doză de încărcare, trebuie utilizată o doză inițială de 100 mg, urmată de o schemă de administrare cu 50 mg de două ori pe zi pentru prima săptămână. La copiii și adolescenţii cu greutatea mai mică de 50 kg, cu insuficiență renală severă (CLCR ≤30 ml/minut) și la cei cu boala în stadiu terminal, se recomandă o reducere de 25 % din doza maximă. La toți pacienţii care necesită hemodializă, se recomandă un supliment de până la 50 % din doza zilnică divizată, imediat după sfârşitul hemodializei. Tratamentul la pacienţii cu insuficienţă renală în stadiu terminal trebuie efectuat cu precauţie datorită experienţei clinice limitate şi datorită acumulării de metabolit (fără activitate farmacologică cunoscută).

Insuficienţă hepatică
Se recomandă o doză maximă de 300 mg /zi la adolescenți și copiii cu greutatea de 50 kg sau mai mult și la pacienții adulți cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată.
Ajustarea dozelor la aceşti pacienţi trebuie efectuată cu precauţie, luând în considerare insuficienţa renală concomitentă preexistentă. La adolescenții și adulții cu greutatea de 50 kg sau mai mult, poate fi avută în vedere doza de încărcare de 200 mg, dar creşterea treptată a dozei (> 200 mg pe zi) trebuie efectuată cu precauție. Pe baza datelor despre adulți, la copiii și adolescenţii cu o greutate mai mică de 50 kg cu insuficiență hepatică ușoară până la moderată, trebuie aplicată o reducere de 25 % din doza maximă. Farmacocinetica lacosamidului nu a fost evaluată la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 5.2). Lacosamid trebuie administrat la adolescenți și copii și la pacienți adulți cu insuficiență hepatică severă numai în cazul în care beneficiile terapeutice așteptate sunt anticipate să depășească posibilele riscuri. Doza poate necesita ajustări în timp ce observați cu atenție activitatea bolii și efectele secundare posibile ale pacientului.

Copii şi adolescenţi
Medicul trebuie să prescrie cea mai adecvată formulare și concentrație în funcție de greutate și doză.

Adolescenți și copii cu greutatea de 50 kg sau mai mult
Dozarea la adolescenții și copiii cu greutatea de 50 kg sau mai mult este identică celei din cazul adulților (vezi mai sus).

Copiii (de la 4 ani) și adolescenții cu greutatea mai mică de 50 kg
Doza este stabilită pe baza greutății corporale. Prin urmare, este recomandat să se inițieze tratamentul cu siropul și să se facă trecerea la tablete, dacă se dorește.

Monoterapie
Doza recomandată pentru iniţierea tratamentului este de 2 mg/kg/zi și trebuie crescută la o doză terapeutică inițială de 4 mg/kg/zi după o săptămână.
În funcţie de răspuns şi tolerabilitate, doza de întreţinere poate fi crescută în continuare cu câte 2 mg/kg/zi la intervale de o săptămână. Doza trebuie crescută treptat până când se obține răspunsul optim. La copiii cu greutatea mai mică de 40 kg, se recomandă o doză maximă de 12 mg/kg/zi. La copiii cu greutatea cuprinsă între 40 kg și 50 kg, se recomandă o doză maximă de 10 mg/kg/zi.
În următorul tabel sunt prezentate pe scurt dozele recomandate în monoterapia la copiii și adolescenții cu greutatea mai mică de 50 kg.

Doza pentru inițierea tratamentului 2 mg/kg/zi

Doză unică de încărcare Nerecomandată

Titrare (pași incrementali) 2 mg/kg/zi în fiecare săptămână
Doza maximă recomandată la pacienții < 40 kg până la 12 mg/kg/zi

Doza maximă recomandată la pacienții ≥ 40 kg până la 10 mg/kg/zi până la < 50 kg

Terapie adjuvantă
Doza recomandată pentru iniţierea tratamentului este de 2 mg/kg/zi, care trebuie crescută la o doză terapeutică iniţială de 4 mg/kg/zi după o săptămână.
În funcţie de răspuns şi tolerabilitate, doza de întreţinere poate fi crescută în continuare cu câte 2 mg/kg/zi la intervale de o săptămână. Doza trebuie să fie ajustată în general până când se obține răspunsul optim. La copiii cu greutatea mai mică de 20 kg, din cauza unui clearance crescut comparativ cu adulții, se recomandă o doză maximă de 12 mg/kg/zi. La copiii cu greutatea cuprinsă între 20 kg și 30 kg, se recomandă o doză maximă de 10 mg/kg/zi, iar la copiii cu greutatea cuprinsă între 30 kg și 50 kg, se recomandă o doză maximă de 8 mg/kg/zi, deși în studiile deschise (vezi pct. 4.8 și 5.2), a fost utilizată o doză de până la 12 mg/kg/zi de un număr mic al acestor copii.

În următorul tabel sunt prezentate pe scurt dozele recomandate în terapia adjuvantă la copiii și adolescenții cu greutatea mai mică de 50 kg.

Doza pentru inițierea tratamentului 2 mg/kg/zi

Doză unică de încărcare Nerecomandată

Titrare (pași incrementali) 2 mg/kg/zi în fiecare săptămână
Doza maximă recomandată la pacienții < 20 kg până la 12 mg/kg/zi

Doza maximă recomandată la pacienții ≥ 20 kg până la 10 mg/kg/zi până la < 30 kg

Doza maximă recomandată la pacienții ≥ 30 kg până la 8 mg/kg/zi până la < 50 kg

Doza de încărcare
Administrarea unei doze de încărcare nu a fost studiată la copii. Utilizarea unei doze de încărcare nu este recomandată la adolescenții și copiii cu greutatea mai mică de 50 kg.

Copiii sub 4 ani Siguranța și eficiența lacosamidului la copiii cu vârsta sub 4 ani încă nu au fost stabilite. Nu există date disponibile.

Mod de administrare
Comprimatele filmate de lacosamidă sunt administrate pe cale orală. Lacosamida poate fi administrată cu sau fără alimente.

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi în secţiunea 6.1. Bloc atrio-ventricular (AV) cunoscut de gradul doi sau trei.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Ideaţie suicidară şi comportament suicidar
La pacienţii trataţi cu medicamente antiepileptice pentru diverse indicaţii s-au raportat ideaţie suicidară şi comportament suicidar. În urma unei metaanalize a studiilor clinice randomizate controlate cu placebo, în care s-au utilizat medicamente antiepileptice, s-a evidenţiat un risc uşor crescut de apariţie a ideaţiei suicidare şi comportamentului suicidar. Mecanismul care a determinat apariţia acestui risc nu este cunoscut, iar datele disponibile nu exclud posibilitatea ca lacosamida să prezinte un risc crescut de apariţie a ideaţiei suicidare şi comportamentului suicidar.
Din acest motiv, pacienţii trebuie monitorizaţi în scopul identificării semnelor de ideaţie suicidară şi comportament suicidar şi trebuie avută în vedere iniţierea unui tratament adecvat. Pacienţii (şi îngrijitorii acestora) trebuie sfătuiţi să ceară ajutor medical în cazul apariţiei semnelor de ideaţie suicidară şi comportament suicidar (vezi pct. 4.8).

Tulburări de ritm cardiac şi de conducere
În cadrul studiilor clinice cu lacosamidă, s-a observat creşterea intervalului PR dependentă de doză. Lacosamida trebuie administrată cu prudenţă la pacienţii cu tulburări de conducere cunoscute, boală cardiacă severă (de exemplu, istoric de infarct miocardic sau insuficienţă cardiacă), la pacienţii vârstnici, sau când este utilizat în asociere cu medicamente cunoscute a se asocia cu creşterea intervalului PR.
La acești pacienți trebuie luată în considerare efectuarea unui ECG înainte de creșterea dozei de lacosamidă peste 400 mg/zi, iar apoi doza de lacosamidă este crescută treptat până la starea de echilibru.

Cazuri de bloc AV de grad doi sau mai mare au fost raportate în experienţa de după punerea pe piaţă. În studiile clinice controlate cu placebo la pacienţii cu epilepsie nu au fost raportate fibrilaţie atrială sau flutter atrial; totuşi, ambele au fost raportate în studiile clinice deschise şi în experienţa de după punerea pe piaţă (vezi pct. 4.8).

Pacienţii trebuie să fie informaţi care sunt simptomelor în caz de apariţie a unui bloc AV de gradul doi sau mai mare (de exemplu puls slab sau neregulat, senzaţie de ameţeală şi leşin) şi care sunt simptomelor în caz de fibrilaţie atrială şi flutter atrial (de exemplu palpitaţii, puls rapid sau neregulat, scurtarea respiraţiei). Pacienţii trebuie sfătuiţi să ceară ajutor medical în cazul apariţiei oricăreia dintre aceste simptome.

Ameţeală
Tratamentul cu lacosamidă a fost asociat cu ameţeli, care pot creşte riscul de producere a unor traumatisme accidentale sau al căderilor. Prin urmare, pacientul trebuie sfătuit să fie atent până când se va familiariza cu potenţialele efecte ale medicamentului (vezi pct. 4.8).

Potențial de agravare electro-clinică la anumite sindroame specifice de epilepsie pediatrică
Siguranța și eficiența lacosamidului la copiii și adolescenții cu sindroame epileptice în care pot coexista crize focale și generalizate încă nu au fost stabilite.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Lacosamida trebuie administrată cu precauţie la pacienţii trataţi cu medicamente cunoscute a se asocia cu creşterea intervalului PR (de exemplu carbamazepină, lamotrigină, eslicarbazepină,

pregabalină) şi la pacienţii trataţi cu antiaritmice clasa I. Cu toate acestea, în studiile clinice efectuate la pacienţii la care se administrează concomitent carbamazepină sau lamotrigină, analiza subgrupului nu a identificat o creştere semnificativă a alungirii intervalului PR.

Datele in vitro În general, datele sugerează că lacosamida are un potenţial scăzut de interacţiune medicamentoasă. Studiile in vitro arată că enzimele CYP1A2, 2B6 şi 2C9 nu sunt induse şi că CYP1A1, 1A2, 2A6, 2B6, 2C8, 2C9, 2D6 şi 2E1 nu sunt inhibate de către lacosamidă la concentraţiile plasmatice observate în cadrul studiilor clinice. Un studiu in vitro a arătat că lacosamida nu este transportată de către glicoproteina-P în intestin. Datele obţinute in vitro arată că CYP2C9, CYP2C19 şi CYP3A4 pot cataliza formarea metabolitului O-desmetil.

Datele in vivo
Lacosamida nu inhibǎ şi nici nu induce CYP2C19 şi 3A4 într-o mǎsurǎ relevantă clinic. Lacosamida nu afecteazǎ aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) a midazolam (200 mg lacosamidă, administrată de douǎ ori pe zi, metabolizată de cǎtre CYP3A4), dar Cmax a midazolam a fost uşor crescută (30%). Lacosamida nu afecteazǎ farmacocinetica omeprazolului (300 mg lacosamidă administrată de douǎ ori pe zi, metabolizată de cǎtre CYP2C19 şi 3A4).
Omeprazolul (40 mg o datǎ pe zi), inhibitor al CYP2C19, nu determină o modificare semnificativǎ clinic în cazul expunerii la lacosamidă. Astfel, este puţin probabil ca inhibitorii moderaţi ai CYP2C19 sǎ afecteze expunerea sistemicǎ la lacosamidă într-o mǎsurǎ relevantǎ clinic.
Se recomandă prudenţă în cazul tratamentului asociat cu inhibitori puternici ai CYP2C9 (de exemplu fluconazol) şi ai CYP3A4 (de exemplu itraconazol, ketoconazol, ritonavir, claritromicină), ce poate duce la o creştere a expunerii sistemice la lacosamidă. Astfel de interacţiuni nu au fost stabilite in vivo, dar sunt posibile pe baza datelor obţinute in vitro.

Inductorii enzimatici puternici cum sunt rifampicina sau extractul de sunătoare (Hypericum perforatum) pot reduce moderat expunerea sistemică la lacosamidă. Prin urmare, începerea sau terminarea tratamentului cu aceşti inductori enzimatici trebuie făcută cu precauţie.

Medicamente antiepileptice
În studiile de interacţiune medicamentoasă, lacosamida nu a afectat semnificativ concentraţiile plasmatice ale carbamazepinei şi acidului valproic. Concentraţiile plasmatice ale lacosamidei nu au fost afectate de către carbamazepină şi acidul valproic.
Analizele farmacocinetice populaţionale la diferite grupe de vârstă a estimat că tratamentul concomitent cu alte medicamente antiepileptice,cunoscute ca inductori enzimatici (carbamazepină, fenitoină, fenobarbital, în doze variate), scade expunerea sistemică globală la lacosamidă cu 25%.

Contraceptivele orale
Într-un studiu de interacţiune medicamentoasă, nu au existat interacţiuni relevante clinic între lacosamidă şi contraceptivele orale, etinilestradiol şi levonorgestrel. Concentraţiile progesteronului nu au fost afectate când medicamentele au fost administrate concomitent.

Altele
Studiile de interacţiune au arătat că lacosamida nu a avut niciun efect asupra farmacocineticii digoxinei. Nu au existat interacţiuni relevante din punct de vedere clinic între lacosamidă şi metformin. Administrarea concomitentă a warfarinei cu lacosamidă nu are ca rezultat o modificare relevantă clinic în farmacocinetica şi farmacodinamia warfarinei. Cu toate că nu sunt disponibile date farmacocinetice privind interacţiunea dintre lacosamidă şi alcoolul etilic, un efect farmacodinamic nu poate fi exclus.

Lacosamida se leagă puţin de proteinele plasmatice, mai puţin de 15%. Prin urmare, interacţiunile relevante clinic cu alte medicamente, prin legarea competitivǎ de locusuri proteice sunt considerate a fi puţin probabile.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina
Riscul datorat epilepsiei şi antiepilepticelor în general
Pentru toate medicamentele antiepileptice, s-a demonstrat că produsul de concepţie al femeilor cu epilepsie aflate sub tratament, prezintă o prevalenţă mai mare a malformaţiilor, de două până la trei ori mai mare decât rata de aproximativ 3% prezentă în populaţia generală. În cazul populaţiei care primeşte tratament, a fost observată o creştere a malformaţiilor atunci când a fost folosită politerapia, cu toate că, gradul în care tratamentul şi/sau boala sunt responsabile de acest fapt nu a fost elucidat.

Mai mult, tratamentul antiepileptic eficace nu trebuie întrerupt, deoarece agravarea bolii este în detrimentul atât al mamei, cât şi al fătului.

Riscul datorat lacosamidei
Nu există date adecvate privind utilizarea lacosamidei la femeile gravide. Studiile efectuate la animale nu au indicat niciun efect teratogen la şobolan sau iepure, dar toxicitatea embrionară a fost observată la şobolan şi iepure la dozele toxice pentru mamă (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial pentru om nu este cunoscut.
Lacosamida nu trebuie utilizată în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care este absolut necesar (dacă beneficiul mamei depăşeşte în mod evident potenţialele riscuri ale fătului). Dacă femeia decide că vrea să rămână gravidă, utilizarea acestui medicament trebuie reevaluată cu atenţie.

Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă lacosamida se excretă în laptele uman. Nu se poate exclude un risc asupra nounăscuților/sugarilor.Studiile efectuate la animale au arătat cǎ Lacosamidă se excretă în laptele matern. Ca măsură de precauţie, alăptarea trebuie întreruptă în timpul tratamentului cu lacosamidă .

Fertilitatea
Nu s-au observat reacţii adverse asupra fertilităţii masculine sau feminine ori asupra reproducerii la şobolan, la doze care au produs expuneri plasmatice (ASC) de până la aproximativ de două ori ASC plasmatic la om, la doza maximă recomandată la om (DMRO).

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Lacosamida are influenţǎ mică până la moderatǎ asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Tratamentul cu lacosamidă a fost asociat cu ameţeli sau vedere neclară.
Prin urmare, pacienţii trebuie sfătuiţi să nu conducă şi să nu folosească utilaje potenţial periculoase până când nu se vor familiariza cu efectele lacosamidei asupra capacităţilor lor de a îndeplini astfel de activităţi.

4.8 Reacţii adverse

Rezumatul profilului de siguranţă
Pe baza analizei tuturor studiilor clinice controlate cu placebo în terapia adjuvantă, efectuate la 1308 pacienţi cu crize convulsive parţiale, un total de 61,9% din pacienţii randomizaţi la lacosamidă şi 35,2% din pacienţii randomizaţi la placebo, au raportat cel puţin o reacţie adversă. Reacţiile adverse raportate cel mai frecvent (≥10%) în cazul administrării lacosamidei au fost ameţeli, cefalee, greaţă şi diplopie.
Intensitatea acestora a fost, în general, uşoară până la moderată. Unele reacţii adverse s-au datorat dozei şi au putut fi ameliorate prin reducerea dozelor. Incidenţa şi severitatea reacţiilor adverse la nivelul sistemului nervos central (SNC) şi gastro-intestinal (GI) a scăzut de obicei în timp. În toate studiile clinice controlate, rata de întrerupere a tratamentului datorită reacţiilor adverse a fost de 12,2% pentru pacienţii randomizaţi la lacosamidă şi de 1,6% pentru pacienţii randomizaţi la placebo.
Reacţia adversă care a determinat cel mai frecvent întreruperea tratamentului cu lacosamidă a fost ameţeala.
Incidența reacțiilor adverse la nivelul SNC, cum sunt amețelile, poate fi mai mare în urma unei doze de încărcare.

Pe baza analizei datelor dintr-un studiu clinic de non-inferioritate, în monoterapie, care a comparat lacosamida cu carbamazepina cu eliberare controlată (EC), cele mai frecvente reacții adverse raportate (≥10%) pentru lacosamidă au fost dureri de cap și amețeli. Rata de întrerupere a tratamentului din cauza reacțiilor adverse a fost de 10,6% pentru pacienții trataţi cu lacosamidă și 15,6% pentru pacienții tratați cu carbamazepina cu eliberare controlată (EC).

Lista tabelară a reacţiilor adverse
Tabelul de mai jos arată frecvenţele reacţiilor adverse care au fost raportate în cadrul tuturor studiilor clinice şi în experienţa de după punerea pe piaţă. Frecvenţele sunt definite după cum urmează: foarte frecvente (≥ 10%), frecvente (≥ 1% şi < 10%), mai puţin frecvente (≥ 0,1% şi < 1%), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Baza de date Foarte Frecvente Mai puţin frecvente Cu frecvenţă
MedDRA pe frecvente necunoscută aparate, sisteme şi organe
Tulburări Agranulocitoză(1) hematologice şi limfatice
Tulburări ale Hipersensibilitate Reacţie sistemului imunitar la medicamentoasă

medicament(1) însoţită de eozinofilie şi simptome sistemice

(DRESS)(1,2)

Tulburări psihice Depresie Agresivitate(`1)
Stare de confuzie

(1) Agitaţie(1)
Insomnie Stare de

euforie(1)

Tulburări

psihotice(1)

Tentativă de

suicid(1)
Ideaţie

suicidară(1)

Halucinaţii(1)

Tulburări ale Ameţeli Tulburări de Sincopă(2) Convulsii(3) sistemului nervos Cefalee echilibru

Coordonare anormală Tulburări de memorie
Tulburări cognitive
Somnolenţă Tremor
Nistagmus
Hipoestezie
Dizartrie Tulburare de atenţie Parestezie

Tulburări oculare Diplopie Vedere neclară

Tulburări acustice şi Vertij Tinitus vestibulare
Tulburări cardiace Bloc atrio-

ventricular(1,2)

Bradicardie(1,2)

Fibrilaţie

Tulburări gastro- Greaţă Vărsături ( ) intestinale Constipaţie

Flatulenţă Dispepsie
Uscăciunea gurii

Diaree
Tulburări hepato- Valori anormale biliare ale testelor

hepatice(2)

Creșterea enzimelor hepatice (> 2x

LSN)(1)

Afecţiuni cutanate şi Prurit Angioedem( Sindrom Stevens- ale ţesutului Erupţii cutanate(1) 1) Johnson (SSJ)(1) subcutanat

(1) Necroliza
Urticarie epidermică

toxică(1)

Tulburări musculo- Spasme musculare scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Tulburări generale Tulburări de mers şi la nivelul locului Astenie de administrare Fatigabilitate
Iritabilitate
Senzaţie de ebrietate
Leziuni, intoxicaţii Cădere şi complicaţii legate Laceraţii cutanate de procedurile Contuzie utilizate (1) reacţii adverse raportate în experienţa de după punerea pe piaţă. (2) vezi descrierea anumitor reacţii adverse. (3) Raportate în studiile deschise.

Descrierea anumitor reacţii adverse
Utilizarea lacosamidei este asociată cu o creştere a intervalului PR dependentă de doză. Pot apărea reacţii adverse asociate cu creşterea intervalului PR (de exemplu bloc atrio-ventricular, sincopă, bradicardie).
În studiile clinice din terapia adjuvantă, la pacienţii cu epilepsie, rata incidenţei reacţiilor adverse raportate, de tipul blocurilor AV de grad întâi, este mai puţin frecventă, 0,7%, 0%, 0,5% şi 0% pentru lacosamidă administrată în doze de 200 mg, 400 mg, 600 mg, respectiv placebo. Nu s-a raportat niciun caz de bloc AV de grad doi sau mai mare în aceste studii. Totuşi, cazuri de bloc AV de grad doi sau trei asociate tratamentului cu lacosamidă au fost raportate în experienţa de după

punerea pe piaţă. În studiu clinic în monoterapie, ce a comparat lacosamida cu carbamazepină CR, gradul de creștere a intervalului PR a fost comparabil între lacosamidă și carbamazepină.
Rata incidenţei pentru sincopă, raportată în studiile clinice comasate, din terapia adjuvantă, este mai puţin frecventă şi nu diferă între pacienţii cu epilepsie (n=944) trataţi cu lacosamidă (0,1%) şi pacienţii cu epilepsie (n=364) cărora li s-a administrat placebo (0,3%). În cadrul studiului clinic în monoterapie, ce a comparat lacosamida cu carbamazepina cu eliberare controlată, sincopa a fost raportată la 7/444 (1,6%) dintre pacienții trataţi cu lacosamida și în 1/442 (0,2%) dintre pacienții trataţi cu carbamazepină CR.
Fibrilaţia atrială sau flutter-ul atrial nu au fost raportate în cazul studiilor clinice pe termen scurt; totuşi ambele au fost raportate în studiile clinice deschise şi în experienţa de după punerea pe piaţă.

Tulburări ale testelor de laborator
În studii clinice controlate la pacienţi adulţi cu crize convulsive parţiale trataţi cu lacosamidă asociată cu 1-3 alte medicamente antiepileptice au fost observate tulburări ale funcţiei hepatice.
Creşteri ale ALT ≥ 3x LSN au apărut la 0,7% (7/935) pacienţi care au primit KANILAD şi 0% (0/356) pacienţi care au primit placebo.

Reacţii de hipersensibilitate multiorgan
Reacţii de hipersensibilitate multiorgan (de asemenea, cunoscute sub numele de reacţie medicamentoasă însoţită de eozinofilie şi simptome sistemice, DRESS) au fost raportate la pacienţi trataţi cu unele medicamente antiepileptice. Aceste reacţii sunt variabile în expresie, dar prezintă în mod tipic febră şi erupţii cutanate tranzitorii şi pot fi asociate cu implicarea diferitelor organe şi sisteme. Dacă sunt suspectate reacţii de hipersensibilitate, tratamentul cu lacosamidă trebuie întrerupt.

Copii şi adolescenţi
Profilul de siguranță al lacosamidei în studiile deschise pentru terapia adjuvantă la copiii şi adolescenţii cu vârste cuprinse între 4 ani și 16 ani a coincis cu profilul de siguranță observat la adulți.
La copii și adolescenți cele mai frecvente reacții adverse raportate au fost vărsăturile (17,1 %),amețeala (16,7 %), somnolența (12,1 %), cefaleea (11, 7%) și convulsiile (10,1 %). Reacțiile adverse suplimentare raportate la copii au fost scăderea apetitului (6,6 %), letargia (4,3 %) și comportamentul anormal (1,9 %).

Vârstnici
În studiul clinic, în monoterapie, ce a comparat lacosamida cu carbamazepină CR, tipurile de reacții adverse raportate în cazul administrării de lacosamidă la pacienții vârstnici (≥ 65 de ani) par a fi similare cu cele observate la pacienții cu vârsta mai mică de 65 de ani. Cu toate acestea, o incidenţă crescută (diferență ≥5%) a reacţiilor adverse precum cădere, diaree și tremor a fost raportată la pacienții vârstnici, comparativ cu pacienții adulți tineri. Cea mai frecventă reacție adversă, de cauză cardiacă, raportată la pacienţii vârstnici comparativ cu populația mai tânără, a fost blocul atrio- ventricular de gradul I. Acesta a fost raportat la 4,8% (3/62) din pacienții vârstnici trataţi cu lacosamidă, comparativ cu 1,6% (6/382) din pacienții adulți, tineri. Rata de întrerupere a tratamentului, din cauza evenimentelor adverse observate la pacienții vârstnici trataţi cu lacosamidă, a fost de 21,0% (13/62) comparativ cu 9,2% (35/382), la pacienții adulți tineri. Aceste diferențe dintre pacienții vârstnici și mai tineri au fost similare cu cele observate în grupul activ comparator.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
București 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro.

4.9 Supradozaj

Simptome
Simptomele observate după o supradoză de lacosamidă administrată accidental sau intenționat sunt asociate în principal cu simptome la nivel SNC și sistemul gastro-intestinal.
- Tipurile de reacții adverse experimentate de pacienţi expuşi la doze de peste 400 mg până la

800 mg nu au fost diferite din punct de vedere clinic de cele de la pacienţii cărora li s-au administrat doze recomandate de lacosamidă.

- Reacțiile raportate după ingestia unei doze mai mari de 800 de mg sunt amețeală, greață, vărsături, convulsii (convulsii tonico-clonice generalizate, status epilepticus). Tulburări de conducere cardiacă, șoc și comă, au fost, de asemenea, observate. Au fost raportate decese la pacienți care au luat o singură supradoză acută de câteva grame de lacosamidă

Tratament
Nu există un antidot specific pentru supradozajul cu lacosamidă. Tratamentul supradozajului cu lacosamidă trebuie să includă măsuri generale de susţinere şi poate necesita hemodializă (vezi pct. 5.2).

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: antiepileptice, alte antiepileptice, codul ATC: N03AX18

Mecanismul de acţiune
Substanţa activă, lacosamidă (R-2-acetamido-N-benzil-3-metoxipropionamidă) este un aminoacid funcţional.
Mecanismul exact prin care lacosamida îşi exercită efectul său antiepileptic la om nu a fost încă elucidat complet.
Studiile electrofiziologice in vitro au arătat că lacosamida creşte selectiv inactivarea lentă a canalelor de sodiu voltaj-dependente, determinând stabilizarea membranelor neuronale hiperexcitabile.

Efecte farmacodinamice
În studiile efectuate la modele animale, lacosamida protejează împotriva apariţiei crizelor convulsive parţiale şi a crizelor convulsive generalizate primare şi întârzie dezvoltarea crizei prin stimulare electrică. În studiile non-clinice, lacosamid administrat în asociere cu levetiracetam, carbamazepină, fenitoină,valproat, lamotrigină, topiramat sau gabapentină a indus efecte anticonvulsivante sinergice sau suplimentare.

Eficacitate şi siguranţă clinică
Populația adultă

Monoterapie
Eficacitatea lacosamidei în monoterapie a fost stabilită într-un studiu dublu-orb, cu grup paralel, cu comparare de tip non-inferioritate a carbamazepinei cu eliberare prelungită (EP), la 886 de pacienți cu epilepsie, nou sau recent diagnosticată, în vârstă de 16 ani şi peste. Pacienții trebuiau să prezinte crize convulsive, parțiale, neprovocate, cu sau fără generalizare secundară. Pacienții au fost randomizați cu carbamazepină CR sau cu lacosamidă, sub formă de comprimate, într-un raport de 1: 1. Dozajul s-a bazat pe răspunsul la doză şi a variat de la 400 mg la 1200 mg/zi în cazul administrării de carbamazepină cu eliberare controlată, şi de la 200 mg la 600 mg/zi în cazul administrării de lacosamidă. Durata tratamentului a fost de până la 121 săptămâni, în funcție de răspunsul la tratament. Ratele estimate de absenţa convulsiilor la 6 luni au fost 89,8% pentru pacienții tratați cu lacosamidă și 91,1% pentru pacienții tratați carbamazepină CR utilizând metoda de analiză de

supraviețuire Kaplan- Meier. Diferența absolută ajustată dintre tratamente a fost de -1.3% (95% IÎ: - 5.5, 2.8). Ratele estimate Kaplan-Meier la 12 luni fără convulsii au fost de 77,8% pentru pacienții tratați cu lacosamidă și 82,7% pentru pacienții tratați cu carbamazepină CR.
Ratele de absenţă a convulsiilor la 6 luni la, vârstnici de 65 de ani și peste (62 pacienți trataţi cu lacosamidă, 57 de pacienți trataţi cu carbamazepină CR), au fost similare între cele două grupuri de tratament. Ratele de asemenea, au fost similare cu cele observate la populația generală. La vârstnici, doza de întreținere în cazul pacienţilor trataţi cu lacosamidă a fost de 200 mg/zi la 55 de pacienți (88,7%), 400 mg/zi, la 6 pacienți (9,7%), iar doza a fost crescută la peste 400 mg/zi la 1 pacient (1,6%).

Conversia la monoterapie
Eficacitatea și siguranța lacosamidei la conversia la monoterapie a fost evaluată într-un studiu clinic multicentric, randomizat, dublu-orb, istoric-controlat. În acest studiu, 425 de pacienți cu vârsta cuprinsă între 16 și 70 de ani, cu crize convulsive parțiale necontrolate ce luau doze stabile de 1 sau 2 medicamente antiepileptice, existente pe piaţă, au fost randomizaţi pentru a fi convertiţi la monoterapie cu lacosamidă (fie 400 mg/zi sau 300 mg/zi la un raport de 3: 1). La pacienții tratați, care au finalizat titrarea și au început discontinuarea medicamentelor antiepileptice (284 și respectiv, 99), monoterapia a fost menținută la 71,5% și respectiv, 70,7% dintre pacienți, timp de 57-105 de zile (în medie 71 de zile), pe parcursul perioadei de observație semnalate de 70 de zile.

Terapie adjuvantă
Eficacitatea lacosamidei ca terapie adjuvantă la doze recomandate (200 mg/zi, 400 mg/zi, 600 mg/zi) a fost stabilită în 3 studii clinice multicentrice, randomizate, controlate cu placebo, cu o perioadă a tratamentului de întreţinere de 12 săptămâni. Deşi dozele de lacosamidă 400 mg/zi şi 600 mg/zi au demonstrat o eficacitate similară, în cadrul studiilor controlate cu placebo, probabilitatea ca pacienţii să tolereze doza de 600 mg/zi a fost mai mică, din cauza reacţiilor adverse raportate la nivelul SNC şi gastro-intestinal.
Astfel, doza de 600 mg/zi nu este recomandată. Doza maximă recomandată este 400 mg/zi. Aceste studii, în care au fost implicaţi 1308 pacienţi cu vârsta medie de 23 ani, cu istoric de crize convulsive parţiale, au fost concepute pentru a evalua eficacitatea şi siguranţa tratamentului cu lacosamidă, atunci când este administrat concomitent cu 1 - 3 antiepileptice, la pacienţii cu crize convulsive parţiale necontrolate cu sau fără generalizare secundară. În general, s-a observat o scădere cu 50% a frecvenţei crizelor convulsive la 23%, 34% şi respectiv 40% dintre pacienţii care au primit placebo, lacosamidă 200 mg/zi şi respectiv lacosamidă 400 mg/zi.

Farmacocinetica și siguranța unei doze unice de încărcare de lacosamidă, administrată intravenos, au fost determinate într-un studiu multicentric, deschis, proiectat pentru a evalua siguranța și tolerabilitatea inițierii rapide a lacosamidei utilizând o singură doză de încărcare administrată intravenos (inclusiv 200 mg), urmată de administrarea orală de două ori pe zi (echivalentă cu doza administrată intravenos) ca terapie adjuvantă la subiecți adulți cu vârsta cuprinsă între 16 şi 60 de ani, cu crize convulsive parțiale.

Copii şi adolescenţi
Crizele convulsive parțiale au o expresie clinică similară la copiii de la 4 ani și la adulți. Eficiența lacosamid la copiii de la 4 ani a fost extrapolată din datele despre adolescenții și adulții cu crize convulsive parțiale, pentru care s-a preconizat un răspuns similar, cu condiția să fie stabilite adaptările dozelor pediatrice (vezi pct. 4.2) și a fost demonstrată siguranța (vezi pct. 4.8).

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie
Lacosamida se absoarbe rapid şi complet după administrarea pe cale orală. Biodisponibilitatea după administrare orală a comprimatelor de lacosamidă este de aproximativ 100%. În urma administrării pe cale orală, concentraţia plasmatică a lacosamidei în formă nemodificată creşte rapid şi atinge Cmax în aproximativ 0,5 până la 4 ore după administrare. KANILAD comprimate şi sirop sunt bioechivalente. Alimentele nu afectează rata şi gradul absorbţiei.

Distribuţie
Volumul de distribuţie este de aproximativ 0,6 l/kg. lacosamidă se leagă de proteinele plasmatice în procent de sub 15%.

Metabolizare
95% din doză se excretă în urină ca substanţă active şi metaboliţii săi. Metabolismul lacosamidei nu a fost complet caracterizat.

Principalii compuşi excretaţi în urină sunt lacosamidă în formă nemodificată (aproximativ 40% din doză) şi metabolitul său O-desmetil (mai puţin de 30%).

O fracţie polară considerată a fi derivaţi serinici reprezintă aproximativ 20% din cantitatea de medicament din urină, dar a fost detectată doar în cantităţi mici (0-2%) în plasma umană a unor subiecţi. Cantităţi reduse (0,5-2%) ale metaboliţilor suplimentari au fost detectate în urină.
Datele in vitro arată că CYP2C9, CYP2C19 şi CYP3A4 sunt capabile să catalizeze formarea metabolitului O-desmetil, însă izoenzima care contribuie în principal nu a fost confirmată in vivo. Nu s-a observat nicio diferenţă relevantă din punct de vedere clinic privind expunerea la lacosamidă atunci când a fost efectuată comparaţia farmacocineticii sale în prezenţa metabolizatorilor rapizi (MR sau metabolizatori rapizi cu CYP2C19 funcţional) şi a metabolizatorilor lenţi (ML sau metabolizatori lenţi fără CYP2C19 funcţional). În plus, un studiu de interacţiune cu omeprazolul (inhibitor al
CYP2C19) a demonstrat lipsa unor modificări relevante din punct de vedere clinic ale concentraţiilor plasmatice ale lacosamidei, ceea ce arată că importanţa acestei căi de metabolizare este minoră.
Concentraţia plasmatică a O-desmetil-lacosamidă este de aproximativ 15% din concentraţia plasmatică a lacosamidei. Acest metabolit principal nu are o activitate farmacologică cunoscută.

Eliminare
Lacosamida se elimină în principal din circulaţia sistemică prin excreţie renală şi prin biotransformare. În urma administrării orale şi intravenoase de lacosamidă marcată radioactiv, aproximativ 95% din radioactivitatea administrată a fost recuperată în urină şi mai puţin de 0,5% în materiile fecale. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al medicamentului sub formă nemodificată este de aproximativ 13 ore. Farmacocinetica este proporţională cu doza şi constantă în timp, cu o variabilitate scăzută intra- şi inter-subiecţi. În urma administrării în două prize zilnice, concentraţiile plasmatice la starea de echilibru sunt atinse după o perioadă de 3 zile. Concentraţia plasmatică creşte cu un factor de acumulare de aproximativ 2.

O doză unică de încărcare de 200 mg determină concentrații la starea de echilibru comparabile cu administrarea orală a 100 mg de două ori pe zi.

Farmacocinetica la grupuri speciale de pacienţi
Sexul
Studiile clinice arată că sexul nu are o influenţă semnificativă din punct de vedere clinic asupra concentraţiilor plasmatice ale lacosamidei.

Insuficienţa renală
ASC pentru lacosamidă a crescut cu aproximativ 30% la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară şi moderată şi cu 60% în cazul celor cu insuficienţă renală severă şi al pacienţilor cu insuficienţă renală în stadiu terminal care necesită hemodializă, comparativ cu subiecţii sănătoşi, la care Cmax nu a fost modificat. Lacosamida este eliminată eficient din plasmă cu ajutorul hemodializei. După 4 ore de hemodializă,
ASC pentru lacosamidă scade cu aproximativ 50%. Prin urmare, se recomandă suplimentarea dozelor după hemodializă (vezi pct. 4.2). Expunerea la metabolitul O-desmetil a fost de câteva ori mai mare la pacienţii cu insuficienţă renală moderată şi severă. În absenţa hemodializei, la pacienţii cu insuficienţă renală în stadiu terminal, valorile au fost crescute şi au continuat să crească pe parcursul celor 24 ore de prelevare. Nu se cunoaşte dacă creşterea expunerii la metabolit a pacienţilor cu insuficienţă renală în stadiu terminal poate duce la creşterea reacţiilor adverse, deoarece nu a fost

identificată activitatea farmacologică a metabolitului.

Insuficienţa hepatică
Subiecţii cu insuficienţă hepatică moderată (clasa Child-Pugh B) au avut concentraţii plasmatice ale lacosamidei mai mari (cu aproximativ 50% mai mari decât ASCnorm). Expunerea mai mare s- a datorat parţial unei funcţii renale reduse la subiecţii studiaţi. Scăderea clearance-ului non-renal la pacienţii din studiu a fost estimată a determina o creştere de 20% al ASC pentru lacosamidă. Farmacocinetica lacosamidei nu a fost evaluată în insuficienţa hepatică severă (vezi pct. 4.2).

Vârstnici (vârsta peste 65 ani)
Într-un studiu efectuat la subiecţii vârstnici, bărbaţi şi femei, incluzând 4 pacienţi cu vârsta de peste 75 de ani, ASC a crescut cu aproximativ 30% şi respectiv 50% comparativ cu bărbaţii tineri. Aceasta se datorează parţial greutăţii corporale reduse. Diferenţa de greutate corporală standardizată este 26% şi respectiv 23%. De asemenea, a fost observată o variabilitate crescută la expunere. Clearance-ul renal al lacosamidei a fost doar uşor diminuat la pacienţii vârstnici din acest studiu. În general, o reducere a dozei nu se consideră a fi necesară, cu excepţia cazului când este indicată datorită insuficienţei renale (vezi pct. 4.2).

Copii şi adolescenţi
Profilul farmacocineticii pediatrice al lacosamidului a fost stabilit într-o analiză farmacocinetică populațională cu ajutorul datelor despre concentrația plasmatică dispersată obținută în două studii deschise pe 79 copii cu epilepsie, cu vârsta între 6 luni-17 ani. Dozele de lacosamid administrate au fost cuprinse între 2 și 12 mg/kg/zi (indiferent de banda de greutate a copilului) într-o administrare de două ori pe zi, cu maxim 400 mg/zi pentru copiii cu greutatea de 50 kg sau mai mult.
Clearance-ul plasmatic obișnuit a fost de 1,08 L/h, 1,40 L/h și 1,92 L/h pentru copiii cu greutatea de 20 kg, 30 kg și, respectiv, 50 kg. Prin comparație, clearance-ul plasmatic a fost estimat la 1,92 L/h la pacienții adulți (70 kg greutate corporală).

5.3 Date preclinice de siguranţă

În studiile de toxicitate, concentraţiile plasmatice ale lacosamidei obţinute au fost similare sau doar puţin mai mari comparativ cu cele observate la pacienţi, ceea ce determină un prag scăzut pentru expunerea la om.
Un studiu de siguranţă farmacologică cu lacosamidă administrat intravenos, la câinii anesteziaţi, a arătat o creştere a intervalului PR şi a duratei complexului QRS şi scăderea tensiunii arteriale cel mai probabil datorită acţiuni inhibitorii cardiace.
La câinii anesteziaţi şi maimuţele Cynomolgus, la doze administrate intravenos de 15-60 mg/Kg, a fost observatǎ încetinirea conducerii atrio-ventriculare, bloc atrio-ventricular şi disociere atrio- ventriculară. În studiile de toxicitate cu doze repetate efectuate la şobolan au fost observate modificări hepatice uşoare reversibile, începând la aproximativ 3 ori de la expunerea clinică. Aceste modificări au inclus creşterea masei organului, hipertrofia hepatocitelor, creşteri ale concentraţiilor serice ale enzimelor hepatice şi creşteri ale colesterolului total şi trigliceridelor. În afară de hipertrofia hepatocitelor, nu au fost observate alte modificări histopatologice.
În studiile de toxicitate asupra funcţiei de reproducere şi a celei de dezvoltare efectuate la rozătoare şi iepure, nu au fost observate efecte teratogene, cu excepţia creşterii numărului de pui născuţi morţi sau de decese ale puilor în perioada perinatală şi reducerea uşoară a seriilor de pui în viaţă şi a greutăţii corporale a puilor, care au fost observate la şobolan la doze toxice materne corespunzătoare unui nivel de expunere sistemic similar expunerii clinice aşteptate. Atâta timp cât nivele crescute de expunere nu au putut fi testate datoritǎ toxicitǎţii, datele sunt insuficiente pentru a caracteriza complet potenţialul embrio-fetotoxic şi teratogen al lacosamidei.
Studiile efectuate la şobolan au arătat că lacosamida şi/sau metaboliţii săi străbat uşor bariera placentară.
La șobolanii și câinii tineri, tipurile de toxicitate nu diferă calitativ de cele observate la animalele adulte. La șobolanii tineri, s-a observat o greutate corporală scăzută la nivelurile de expunere sistemice similare cu expunerea clinică preconizată. La câinii tineri, semnele clinice de SNC tranzitorii și asociate cu doza au început să fie observate la nivelurile de expunere sistemice de sub expunerea clinică preconizată.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Nucleul comprimatului
Celuloză microcristalină
Hidroxipropilcelulozǎ de joasă substituţie
Crospovidonă (tip A)
Hidroxipropilceluloză
Dioxid de silicon coloidal anhidru
Stearat de magneziu

Filmul comprimatulu: Alcool polivinilic, Dioxid de titan (E171), Macrogol (3350),
Talc

Indigotină (E132) (comprimatele de 50 mg și 200 mg)
Oxid roşu de fer (E172) (comprimatele de 50 mg și 150 mg)
Oxid negru de fer (E172) (comprimatele de 50 mg și 150 mg)
Oxid galben de fer (E172) (comprimatele de 100 mg și 150 mg)

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Blister din PVC-PVdC/Al.

KANILAD este disponibil în cutii cu 7, 14, 28, 56 și 168 comprimate filmate.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinţe speciale pentru eliminarea reziduurilor.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Medochemie Ltd. 1-10 Constantinoupoleos Street, 3011 Limassol
Cipru

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

10480/2018/01-05 10481/2018/01-05 10482/2018/01-05 10483/2018/01-05

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: Ianuarie 2018

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

August 2018