DOSTINEX 0.5mg comprimate PFIZER - prospect medicament

Dostinex 0,5 mg comprimate

Fiecare comprimat conţine cabergolină 0,5 mg.

Excipient cu efect cunoscut: lactoză 75,9 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Comprimate

Comprimate aplatizate, ovale, de culoare alba, gravate “PU” şi cu un şanţ de rupere pe una din părţi, şi gravate “700” şi cu un şanţ superficial de rupere deasupra şi dedesubtul lui “0” central, pe cealaltă parte. Şanţul are rol de divizare în doze egale.

Prevenirea sau suprimarea lactaţiei fiziologice

Cabergolina este indicată pentru:

1) prevenirea lactaţiei fiziologice la scurt timp de la parturiţie 2) suprimarea lactaţiei deja instalate Tratamentul hiperprolactinemiei (Vezi pct. 4.3 şi pct. 4.4 - Tratament de lungă durată)

Cabergolina este indicată pentru tratamentul hiperprolactinemiei, inclusiv al disfuncţiilor cum sunt amenoreea, oligomenoreea, anovulaţia şi galactoreea.

Cabergolina este indicată şi pacienţilor cu adenoame hipofizare secretoare de prolactină (micro- şi macroprolactinoame), hipreprolactinemie idiopatică sau sindromul de şa turcească goală cu hiperprolactinemii asociate, care reprezintă patologiile cauzale ale manifestărilor clinice menţionate.

Cabergolina se administrează oral. Deoarece tolerabilitatea la agenţi dopaminergici este ameliorată după ingerarea alimentelor, se recomandă ca doza de cabergolină să fie administrată în timpul mesei.

La pacienţii cu intoleranţă la medicamentele dopaminergice, probabilitatea evenimentelor adverse poate fi scăzută prin iniţierea terapiei cu doze mici de cabergolină (de exemplu 0,25 mg o dată pe săptămână), cu creştere graduală a dozei până ce se ajunge la doza terapeutică. Dacă evenimentele adverse sunt persistente sau severe, scăderea temporară a dozelor urmată de creşterea graduală (de exemplu cu câte 0,25 mg pe săptămână la fiecare două săptămâni) poate creşte tolerabilitatea.

Prevenirea sau suprimarea lactaţiei fiziologice

Prevenirea lactaţiei: doza unică recomandată este de 1 mg (2 comprimate a 0,5 mg), în prima zi post- partum.

Suprimarea lactaţiei: doza recomandată este de 0,25 mg (jumătate de comprimat a 0,5 mg), la fiecare 12 ore, timp de 2 zile (doza totală - 1 mg). (Vezi pct.4.4).

Tratamentul hiperprolactinemiei (Vezi pct. 4.3)

Doza iniţială recomandată este de 0,5 mg pe săptămână, ca doză unică sau divizată în două prize pe săptămână (a câte jumătate de comprimat de 0,5 mg), de exemplu în zilele de luni şi de joi. Doza săptămânală poate fi crescută gradat, preferabil cu 0,5 mg pe săptămână, la fiecare lună, până ce se obţine un răspuns terapeutic satisfăcător. Doza terapeutică uzuală este de 1 mg pe săptămână, dar poate fi cuprinsă în intervalul 0,25-2 mg pe săptămână. La pacienţii cu hiperprolactinemie au fost administrate doze până la 4,5 mg pe săptămână. (vezi pct. 4.4- Tratamentul hiperprolactinemiei).

Doza săptămânală poate fi unică sau divizată în două sau mai multe prize, în funcţie de tolerabilitatea pacientului. Divizarea dozei săptămânale în mai multe prize este recomandată atunci când trebuie administrate doze săptămânale mai mari de 1 mg.

În perioada de creştere a dozelor, pacienţii trebuie examinaţi pentru a se determina cea mai mică doză eficientă. Se recomandă monitorizarea prolactinemiei la intervale de o lună, deoarece odată ce doza terapeutică a fost stabilită normalizarea prolactinemiei ar trebui observată în 2-4 săptămâni.

După întreruperea tratamentului cu cabergolină, se observă, de obicei, recurenţa hiperprolactinemiei.

Totuşi, la unii pacienţi a fost observată suprimarea persistentă a hiperprolactinemiei timp de mai multe luni. La majoritatea femeilor, ciclurile ovulatorii persistă cel puţin 6 luni după întreruperea tratamentului cu cabergolină.

Insuficienţă hepatică severă: trebuie administrate doze mai mici (vezi pct. 4.4).

Copii și adolescenți: la pacienţi cu vârsta sub 16 ani, siguranţa şi eficacitatea nu au fost stabilite.

Vârstnici: administrarea cabergolinei nu a fost studiată la pacienţi vârstnici cu hiperprolactinemie.

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Antecedente de fibroză pulmonară, pericardică şi retroperitoneală (vezi pct. 4.4).

Dovezi anatomice de valvulopatie la oricare dintre valve determinată pe baza unei ecocardiograme care indică îngroşarea cuspidelor, restricţie a valvelor, restricţie-stenoză mixtă a valvelor (vezi pct. 4.4).

Similar altor derivaţi de ergot, cabergolina trebuie administrată cu prudenţă pacienţilor cu boli cardiovasculare severe, sindrom Raynaud, ulcer peptic hemoragic sau hemoragii gastrointestinale sau cu antecedente de tulburări mentale severe, în special psihotice.

Se recomandă doze reduse la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă şi cu tratament prelungit cu cabergolină. Faţă de voluntarii sănătoşi şi cei cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată, la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă s-a observat creşterea ASC (scor Child-Pugh>10) şi care au primit o doză unică de 1 mg.

Hipotensiune posturală

După administrarea de cabergolină se poate instala hipotensiune arterială posturală. Se recomandă prudenţă atunci când cabergolina este administrată concomitent cu alte medicamente hipotensoare.

Fibroză/Valvulopatie:

Ca şi în cazul altor derivaţi de ergot, după administrarea îndelungată a cabergolinei au fost raportate efuzie pleurală/fibroză pulmonară şi valvulopatie. Câteva cazuri au fost observate la pacienţi trataţi în prealabil cu agonişti ergotici ai dopaminei. Astfel, cabergolina va fi administrată cu precauţie la pacienţi cu antecedente sau semne şi/sau simptome clinice de afecţiuni respiratorii sau cardiace care implică ţesut fibros.

În cazul efuziei pleurale/fibrozei, s-a observat că viteza de sedimentare a hematiilor depăşeşte valorile normale. În cazul creşterii vitezei de sedimentare a hematiilor peste valorile normale, se recomandă examenul radiologic toracic. Pentru diagnosticarea unei afecţiuni fibrotice se pot utiliza şi determinările creatininei serice. Întreruperea tratamentului cu cabergolină ca urmare a diagnosticului de efuzie pleurală/fibroză pulmonară sau valvulopatie a determinat ameliorarea semnelor şi simptomelor clinice (Vezi pct. 4.3 Contraindicaţii).

Înainte de iniţierea tratamentului de lungă durată:

Toţii pacienţii trebuie supuşi unei evaluări cardiovasculare, incluzând ecocardiograma, pentru a examina prezenţa unei potenţiale boli valvulare asimptomatice. De asemenea, înainte de inţierea terapiei, se recomandă investigarea vitezei de sedimentare a hematiilor sau altor markeri ai inflamaţiei, funcţiei pulmonare/ radiologie toracică şi funcţiei renale. La pacienţii cu regurgitare valvulară, nu se cunoaşte dacă tratamentul cu cabergolină poate agrava boala concomitentă. Dacă este diagnosticată boala fibrotică valvulară, pacientul nu trebuie tratat cu cabergolină (vezi pct. 4. 3 Contraindicaţii).

În timpul tratamentului de lungă durată:

Afecţiunile fibrotice pot avea un debut insidios astfel că pacienţii trebuie monitorizaţi regulat pentru posibilele manifestări ale fibrozei progresive. De aceea, în timpul tratamentului, trebuie acordată atenţie apariţei semnelor şi simptomelor pentru: - Afecţiune pleuro-pulmonară cum ar fi dispnee, scurtarea respiraţiei, tuse persistentă sau dureri toracice.

- Insuficienţă renală sau obstrucţie vasculară ureterală/abdominală care poate apărea, însoţite de durere în spate/flanc şi edeme ale membrelor inferioare ca şi pentru orice tumori abdominale sau sensibilitate la palpare, care pot indica fibroză retroperitoneală. - Insuficienţă cardiacă; unele cazuri de fibroză valvulară şi pericardică se manifestă adesea sub formă de insuficienţă cardiacă. De aceea, fibroza valvulară (şi pericardita constrictivă) trebuie excluse dacă apar astfel de simptome.

Este esenţială monitorizarea clinică corespunzătoare pentru diagnosticarea apariţiei afecţiunilor fibrotice. Prima ecocardiogramă trebuie efectuată după 3-6 luni de la iniţierea tratamentului, apoi frecvenţa monitorizării ecocardiografice trebuie stabilită printr-o evaluare clinică individuală corespunzătoare, cu atenţie specială asupra semnelor şi simptomelor menţionate anterior, dar trebuie efectuată cel puţin o dată la fiecare 6 până la 12 luni.

Tratamentul cu cabergolină trebuie întrerupt dacă ecocardiograma indică apariţia sau agravarea regurgitării valvulare, stenoză valvulară şi îngroşarea valvelor (vezi pct. 4.3 Contraindicaţii).

Necesitatea altor investigaţii clinice trebuie determinată individual (de exemplu, examinarea fizică, incluzând auscultaţie cardiacă, examinare radiologică, tomografie computerizată) se va determina individual.

Trebuie efectuate investigaţii suplimentare adecvate, cum sunt viteza de sedimentare a hematiilor şi creatinina serică dacă sunt necesare stabilirii diagnosticului unei afecţiuni fibrotice.

Somnolenţă/Debutul Somnului Paradoxal

Cabergolina a fost asociată cu somnolenţă. Agoniştii dopaminergici pot fi asociaţi cu debutul episoadelor de somn paradoxal la pacienţii cu boala Parkinson. În această situaţie poate fi luată în considerare reducerea dozei sau întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje).

Inhibiţia/suprimarea lactaţiei fiziologice

Ca şi în cazul altor derivaţi de ergot, cabergolina nu trebuie administrată femeilor cu hipertensiune indusă de sarcină, de exemplu pre-eclampsie sau hipertensiune arterială post-partum decât dacă potenţialul beneficiu depăşeşte riscul posibil.

Au fost raportate reacții adverse grave, inclusiv hipertensiune arterială, infarct miocardic, convulsii, accident vascular cerebral sau tulburări psihiatrice la femeile în perioada postpartum tratate cu cabergolină pentru inhibarea lactației. La unii pacienți apariția convulsiilor sau a accidentului vascular cerebral a fost precedată de cefalee severă și/sau tulburării tranzitorii de vedere. Tensiunea arterială trebuie monitorizată cu atenție în timpul tratamentului. Dacă apare hipertensiune arterială, durere toracică sugestivă, cefalee severă, progresivă, care nu se remite (cu sau fără tulburări vizuale) sau dovezi ale toxicității la nivelul sistemului nervos central, cabergolina trebuie întreruptă iar pacientul trebuie evaluat cu promptitudine.

În suprimarea lactaţiei la femeile la care aceasta este deja instalată, doza unică de 0,25 mg nu trebuie depăşită, pentru a evita hipotensiunea arterială posturală. (vezi pct. 4.2) Tratamentul hiperprolactinemiei

Înaintea iniţierii tratamentului cu cabergolină, se recomandă evaluarea completă a funcţiei hipofizare.

La femeile cu hipogonadism hiperprolactinemic cabergolina restabileşte ovulaţia şi fertilitatea.

Deoarece înaintea reluării ciclurilor menstruale se poate instala sarcina, se recomandă efectuarea testului pentru sarcină cel puţin o dată la fiecare 4 săptămâni în perioada amenoreică şi, odată ce ciclurile menstruale au fost reluate, de fiecare dată când menstra întârzie cu mai mult de 3 zile.

Femeile care doresc să evite sarcina vor fi sfătuite să folosească metode contraceptive mecanice în cursul tratamentului cu cabergolină şi după terminarea tratamentului cu cabergolină, până la recurenţa anovulaţiei. Ca măsură de precauţie, femeile care devin gravide trebuie monitorizate pentru a detecta semnele unei eventuale creşteri de volum a hipofizei, deoarece în timpul gestaţiei tumorile hipofizare preexistente pot evolua.

Tulburări ale controlului impulsurilor

Pacienţii trebuie monitorizaţi în mod regulat pentru a descoperi apariţia tulburărilor controlului impulsurilor. Pacienţii şi persoanele care îi îngrijesc trebuie avertizaţi că pot apărea simptome comportamentale ale tulburării controlului impulsurilor, inclusiv jocul patologic de noroc, creşterea libidoului, hipersexualitatea, cheltuieli sau cumpărături compulsive, excese alimentare şi alimentare compulsivă la pacienţii trataţi cu agonişti ai dopaminei, incluzând cabergolina. În cazul apariţiei acestor simptome, trebuie luată în considerare reducerea dozei/întreruperea progresivă a terapiei.

Dostinex conține lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Nu există informaţii privind interacţiunea dintre cabergolină şi alţi derivaţi de ergot; de aceea, nu se recomandă administrarea acestor medicamente în timpul tratamentului de durată cu cabergolină.

Utilizarea concomitentă a agoniștilor non-dopaminergici (selegilină, amantadină, biperiden, triohexinperidil) au fost administrate în studii clinice la pacienți care utilizau cabergolină. În studiile de farmacocinetică în care au fost urmărite interacțiunile cabergolină cu L-dopa sau selegilină, nu au fost identificate niciun fel de interacțiuni.

Deoarece cabergolina îşi exercită efectele terapeutice prin stimularea directă a receptorilor pentru dopamină, acest medicament nu trebuie administrat concomitent cu antagonişti ai dopaminei (cum sunt fenotiazinele, butirofenonele, tioxantenele, metoclopramida), deoarece acestea pot diminua efectul hiprolactinemic al cabergolinei.

Ca şi în cazul altor derivaţi de ergot, cabergolina nu trebuie administrată concomitent cu macrolide (de exemplu eritromicină), deoarece biodisponibilitatea sistemică a cabergolinei poate fi mărită.

Nu există studii adecvate şi bine controlate în ceea ce priveşte utilizarea cabergolinei la femeile însărcinate. Studiile la animale nu au evidenţiat efecte teratogene, dar au fost observate o scădere a fertilităţii şi embrio-toxicitate în asociere cu activitatea farmacodinamică (vezi pct. 5.3).

Într-un studiu observaţional asupra rezultatelor sarcinii după terapia cu cabergolină efectuat pe o perioadă de doisprezece ani, sunt disponibile informaţii despre 256 de sarcini. Şaptesprezece din cele 256 de sarcini (6,6%) au condus la malformaţii congenitale majore sau avorturi. Există informaţii disponibile referitoare la 23/258 nou-născuţi care au avut în total 27 de anomalii neonatale, atât majore cât şi minore. Cele mai frecvente anomalii neonatale au fost malformaţiile musculo-scheletice (10), urmate de anomaliile cardio-pulmonare (5). Nu există informaţii referitoare la afecţiunile perinatale sau la dezvoltarea pe termen lung a nou-născuţilor expuşi la cabergolină în timpul vieţii intrauterine. Pe baza informaţiilor publicate recent în literatura de specialitate, a fost raportată o prevalenţă a malformaţiilor congenitale majore în populaţia generală de 6,9% sau mai mare. Frecvenţa anomaliilor congenitale variază între populaţii diferite. Nu se poate determina cu exactitate dacă există un risc crescut deoarece nu a fost inclus un grup de control.

Cabergolina trebuie utilizată în timpul sarcinii numai dacă are indicaţii clare şi după o evaluare corectă

a raportului beneficii/riscuri (vezi pct. 4.4).

Datorită timpului îndelungat de înjumătăţire al medicamentului şi a datelor limitate existente asupra expunerii în timpul vieţii intrauterine, femeile care doresc să rămână însărcinate trebuie să întrerupă tratamentul cu cabergolină cu o lună înaintea concepţiei. În cazul în care concepţia apare în timpul terapiei, tratamentul trebuie întrerupt imediat după confirmarea sarcinii pentru a limita expunerea fetală la medicament.

La şobolani, cabergolina şi/sau metaboliţii săi sunt excretaţi în lapte. Nu există informaţii privind excreţia în laptele matern la om; totuşi, mamele trebuie prevenite să nu alăpteze în cazul în care cabergolina nu a reuşit să prevină/suprime lactaţia. Deoarece previne lactaţia, cabergolina nu trebuie administrată mamelor cu hiperprolactinemie care doresc să-şi alăpteze sugarii.

În perioada iniţierii tratamentului, pacienţii trebuie să aibă grijă când efectuează activităţi care presupun o reacţie rapidă şi exactă.

Pacienţii aflaţi în tratament cu cabergolină şi care au avut episoade de somnolenţă trebuie sfătuiţi să evite conducerea vehiculelor sau efectuarea oricăror activităţi în care diminuarea atenţiei îi poate expune pe aceştia sau persoanele din anturaj accidentelor grave sau fatale (de exemplu manipularea utilajelor), până ce aceste episoade recurente şi somnolenţa se remit (vezi pct. 4.4).

Reacţiile adverse sunt, în general, dependente de doză. La pacienţii cu intoleranţă cunoscută la derivaţi dopaminergici, probabilitatea apariţiei reacţiilor adverse poate fi redusă prin începerea tratamentului cu cabergolină cu doze mai mici, de exemplu 0,25 mg o dată pe săptămână cu creştere progresivă a dozei ulterior. Dacă reacţiile adverse persistă sau devin severe, este necesară o reducere temporară a dozei urmată de o creştere mai lentă a acesteia. (ex. creşterea cu 0,25 mg/2 săptămâni).

Frecvenţa reacţiilor adverse este clasificată astfel: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi ≤1/100); rare (≥1/10000 şi ≤1/1000); foarte rare (≤1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Clasificarea pe aparate, Frecvenţă Reacţii adverse sisteme, organe

Tulburări cardiace Foarte frecvente Valvulopatii (inclusiv cu regurgitare) şi tulburări cardiace asociate (pericardită şi efuziune pericardică) Mai puţin frecvente Palpitaţii

Cu frecvenţă Angină pectorală necunoscută

Tulburări respiratorii, Mai puţin frecvente Dispnee, efuziune pleurală, fibroză toracice şi mediastinale (inclusiv fibroză pulmonară), epistaxis Foarte rare Fibroză pleurală

Cu frecvenţă Afecţiuni respiratorii, insuficienţă necunoscută respiratorie, pleurită, dureri toracice

Tulburări ale sistemului Mai puţin frecvente Reacţie de hipersensibilitate imunitar

Tulburări ale sistemului Foarte frecvente Cefalee*, ameţeli/vertij* nervos

Frecvente Somnolenţă

Mai puţin frecvente Hemianopsie tranzitorie, sincopă, parestezii

Cu frecvenţă Somn cu instalare bruscă, tremor necunoscută

Tulburări oculare Cu frecvenţă Deficienţe de vedere necunoscută

Tulburări psihice Frecvente Depresie

Mai puţin frecvente Libidou crescut

Cu frecvenţă Agresivitate, idei delirante, necunoscută hipersexualitate, jocuri de noroc patologic,

tulburări psihotice, halucinaţii Tulburări vasculare Frecvente Dostinex determină în general efecte hipotensive la pacienţii cu tratament îndelungat; hipotensiune posturală, vasodilataţie (bufeuri)** Mai puţin frecvente Vasospasm digital, leşin

Tulburări gastro-intestinale Foarte frecvente Greaţă*, dispepsie, gastrită, dureri abdominale*

Frecvente Constipaţie, vărsături**

Rare Dureri epigastrice

Tulburări generale şi la Foarte frecvente Astenie***, fatigabilitate nivelul locului de administrare

Mai puţin frecvente Edeme, edeme periferice

Tulburări hepatobiliare Cu frecvenţă Anomalii funcţionale hepatice necunoscută

Afecţiuni cutanate şi ale Mai puţin frecvente Erupţie cutanată, alopecie ţesutului subcutanat

Tulburări musculo- Mai puţin frecvente Crampe la nivelul picioarelor scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

Tulburări ale aparatului Frecvente Durere a sânilor genital şi sânului

Investigaţii diagnostice Frecvente Hipotensiune asimptomatică ( 20 mmHg

TAS şi  10 mmHg TAD)

Mai puţin frecvente La femeile amenoreice, în primele câteva luni după reluarea menstruaţiei, au fost observate scăderi ale valorilor hemoglobinei Cu frecvenţă Creşterea valorilor creatin fosfokinazei necunoscută serice, teste funcţionale hepatice anormale

*Foarte frecvente la pacienţii aflaţi în tratament pentru afecţiuni hiperprolactinemice; Frecvente la pacientele aflate în tratament pentru inhibiţia/suprimarea lactaţiei **Frecvente la pacienţii aflaţi în tratament pentru afecţiuni hiperprolactinemice; mai puţin frecvente la pacientele aflate în tratament pentru inhibiţia/suprimarea lactaţiei ***Foarte frecvente la pacienţii aflaţi în tratament pentru afecţiuni hiperprolactinemice; mai puţin frecvente la pacientele aflate în tratament pentru inhibiţia/suprimarea lactaţiei Tulburări ale controlului impulsurilor

La pacienţii trataţi cu agonişti ai dopaminei, incluzând cabergolina, pot apărea jocul patologic de noroc, creşterea libidoului, hipersexualitatea, cheltuieli sau cumpărături compulsive, excese alimentare şi alimentare compulsivă (vezi pct. 4.4).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Este posibil ca simptomele supradozajului să fie cele rezultate din suprastimularea receptorilor pentru dopamină, de exemplu greaţă, vărsături, jenă gastrică, hipotensiune posturală, stare de confuzie/manifestări psihotice sau halucinaţii.

Trebuie luate măsuri de susţinere pentru eliminarea medicamentului neabsorbit şi menţinerea tensiunii arteriale, dacă este necesar. În plus, poate fi necesară administrarea antagoniştilor de dopamină.

Grupa farmacoterapeutică: inhibitori de prolactină, cod ATC: G02CB03.

Cabergolina este un agonist dopaminergic D2, derivat de ergot, cu o activitate puternică şi prelungită de scădere a secreţiei de prolactină.

Acţionează prin stimularea directă a receptorilor dopaminergici D2, de la nivelul celulelor lactotrope hipofizare, inhibând astfel secreţia de prolactină. La şobolani, compusul reduce secreţia de prolactină la dozele orale de 3-25 mcg/kg, iar in vitro la concentraţii de 45 pg/ml. În plus, cabergolina exercită un efect dopaminergic central prin stimularea receptorilor D2, la doze administrate oral mai mari decât cele care scad concentraţia plasmatică a prolactinei.

Efectul prelungit al cabergolinei de scădere a concentraţiei de prolactină este probabil datorat persistenţei sale prelungite la nivelul organului-ţintă, aşa cum o sugerează eliminarea lentă a radioactivităţii totale din hipofiză după administrarea unei doze orale unice la şobolani (t1/2 de aproximativ 60 de ore).

Efectele farmacodinamice ale cabergolinei au fost studiate la voluntarii sănătoşi, la pacientele în postpartum şi la pacienţii cu hiperprolactinemie. După o doză orală unică de cabergolină (0,3-1,5 mg), la toate grupele populaţionale aflate în studiu a fost observată reducerea semnificativă a prolactinemiei. Efectul se instalează rapid (în decursul a 3 ore de la administrare) şi este persistent (până la 7-28 de zile la voluntarii sănătoşi şi la pacienţii cu hiperprolactinemie şi până la 14-21 de zile la pacientele în postpartum). Efectul de reducere a prolactinemiei este proporţional cu doza, atât ca intensitate, cât şi ca durată de acţiune.

Privitor la efectele endocrine ale cabergolinei necorelate cu efectul antiprolactinemic, datele la om confirmă rezultatele experimentale la animale care demonstrează că medicamentul este caracterizat de o acţiune foarte selectivă, fără efecte asupra secreţiei altor hormoni hipofizari sau a cortizolului. Acţiunea farmacodinamică a cabergolinei necorelată cu efectul terapeutic este doar cea asociată cu scăderea tensiunii arteriale. Efectul hipotensiv maxim al cabergolinei la administrarea în doză unică apare, în general, în primele 6 ore de la administrare şi este dependent de doză, atât ca scădere maximă a tensiunii arteriale, cât şi ca frecvenţă.

Fibroză şi valvulopatie

A fost desfăşurat un studiu retrospectiv, de cohortă, în mai multe ţări, folosind înregistrări de practică generală şi sisteme de legătură a înregistrărilor în Marea Britanie, Italia şi Olanda pentru a evalua asocierea dintre noua utilizare a agoniştilor dopaminei, incluzând cabergolină (n = 27812), în tratamentul bolii Parkinson şi hiperprolactinemiei şi regurgitarea cardiacă, fibroza şi alte evenimente cardiorespiratorii pe o perioadă de urmărire de până la 12 ani. Într-o analiză limitată la persoanele cu hiperprolactinemie, tratate cu agonişti ai dopaminei (n = 8386), persoanele tratate cabergolină nu au prezentat un risc crescut de regurgitare valvulară comparativ cu persoanele care nu au fost tratate cu cabergolină (n = 15147). (A se vedea pct. 4.4 - Fibroză/Valvulopatie şi pct. 4.8).

Farmacocinetica şi profilul metabolic al cabergolinei au fost studiate la voluntarii sănătoşi de ambele sexe şi la paciente cu hiperprolactinemie.

După administrarea orală a compusului marcat radioactiv, acesta este rapid absorbit de la nivelul tractului gastrointestinal, aşa cum demonstrează radioactivitatea plasmatică maximă care a fost cuprinsă între 0,5 şi 4 ore.

La 10 zile după administrarea orală a unei doze marcată radioactiv, în urină şi materiile fecale s-au regăsit aproximativ 18%, respectiv 72% din radioactivitate. Cabergolina a fost identificată nemodificată în urină în proporţie de 2-3% din doza administrată.

Principalul metabolit identificat în urină a fost 6-alil-8β-carboxiergolină, în proporţie de 4-6% din doza administrată. Alţi 3 metaboliţi secundari au fost identificaţi în urină, în total în proporţie de mai puţin de 3% din doza administrată. S-a observat că metaboliţii sunt mai puţin activi decât cabergolina în ceea ce priveşte inhibarea secreţiei de prolactină in vitro. Biotransformarea cabergolinei a fost, de asemenea, studiată în plasma voluntarilor sănătoşi de sex masculin trataţi cu cabergolină marcată radioactiv; a fost observată o biotransformare rapidă şi masivă.

Excreţia urinară scăzută a cabergolinei nemodificată a fost confirmată şi în studii cu medicament nemarcat radioactiv. Timpul de înjumătăţire prin epurare al cabergolinei, estimat în funcţie de rata excreţiei renale, este lung (63-68 ore la voluntarii sănătoşi, utilizând o metodă de dozare radio- imunologică şi 79-115 ore la pacienţii cu hiperprolactinemie, utilizând o metodă de dozare HPLC). Corelat cu timpul de înjumătăţire, starea de echilibru plasmatic este atinsă după 4 săptămâni, aşa cum este confirmat de media concentraţiei plasmatice a cabergolinei obţinute după o doză unică (37 + 8 pg/ml) şi după 4 săptămâni de doze repetate (101 + 43 pg/ml).

Experimentele in vitro demonstrează că medicamentul se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 41-42%, la concentraţii de 0,1-10 ng/ml. Se pare că alimentele nu afectează absorbţia şi biodisponibilitatea cabergolinei.

Aproape toate rezultatele obţinute într-o serie de studii preclinice sunt consecinţa efectelor dopaminergice la nivel central sau a inhibiţiei persistente a prolactinei la specii (rozătoare) cu fiziologie hormonală specifică diferită de cea de la om. Studiile preclinice de siguranţă a cabergolinei denotă o siguranţă mare la rozătoare şi maimuţe, ca şi absenţa potenţialului teratogen, mutagen şi carcinogen.

Lactoză anhidră

Leucină

Nu este cazul.

2 ani

A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.

Comprimatele sunt ambalate în flacoane prevăzute cu un desicant ataşat de interiorul capacului. Acest desicant nu trebuie înlăturat.

Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Cutie cu un flacon din sticlă brună, închis cu capac cu filet din aluminiu, conținând 2 comprimate.

Cutie cu un flacon din sticlă brună, închis cu capac cu filet din aluminiu, conținând 8 comprimate.

Cutie cu un flacon din polietilenă de înaltă densitate, închis cu capac din polipropilenă, prevăzut cu sistem de închidere securizat pentru copii, conținând 2 comprimate. Cutie cu un flacon din polietilenă de înaltă densitate, închis cu capac din polipropilenă, prevăzut cu sistem de închidere securizat pentru copii, conținând 8 comprimate.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Fără cerinţe speciale.

PFIZER EUROPE MA EEIG

Boulevard de la Plaine 17 1050 Bruxelles

Belgia

11765/2019/01-02-03-04

Data ultimei reînnoiri a autorizației: Mai 2019

Septembrie 2022