CARBOPLATIN TEVA 10mg/ml concentrat soluție perfuzabilă - prospect medicament

Carboplatin Teva 10 mg/ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă

Un ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă conţine carboplatină 10 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Concentrat pentru soluţie perfuzabilă

Soluţie limpede, incoloră, practic lipsită de particule în suspensie.

Carcinom ovarian de origine epitelială avansat, ca medicaţie de primă linie sau ca medicaţie de linia a doua în caz de eşec la alte tratamente.

Carcinom pulmonar cu celule mici, în asociere cu alte chimioterapice anticanceroase.

Doza recomandată la pacienții netratați anterior, cu funcție renală normală (adică clearance de creatinină > 60 ml/min) este 400 mg/m2, în perfuzie cu durata de 15-60 minute. Formula Calvert, expusă mai jos, poate fi utilizată alternativ pentru determinarea dozei:

Doza (mg) = ASC țintă (mg/ml x min) x [RFG ml/min + 25], unde ASC este aria de sub curbă, RFG este rata de filtrare glomerulară.

Doza (mg) = ASC țintă (mg/ml x min) x [RFG ml/min + 25]

ASC țintă Tip de chimioterapie Statusul pacientului de tratat

5-7 mg/ml .min Carboplatină în Netratat anterior monochimioterapie 4-6 mg/ml .min Carboplatină în Tratat anterior monochimioterapie 4-6 mg/ml .min Carboplatină cu ciclofosfamidă Netratat anterior Notă: Doza de carboplatină calculată conform formulei Calvert nu este calculată în mg/m2 ci în mg. Formula

Calvert nu trebuie folosită la pacienții care au fost tratați anterior extensiv**.

** tratat anterior extensiv înseamnă pacient tratat anterior cu oricare dintre:

- Mitomicină C

- Nitrozuree,

- Combinația doxorubicină/ciclofosfamidă/cisplatin

- Polichimioterapie de 5 sau mai mulți agenți citotoxici

- Radioterapie ≥ 4500 razi (45Gy) pe un câmp de 20x20 cm sau pe mai multe câmpuri Tratamentul cu carboplatină trebuie întrerupt în cazul observării lipsei răspunsului tumoral, progresiei bolii sau intoleranță la tratament. Tratamentul nu trebuie repetat mai devreme de 4 săptămâni de la ultima administrare de carboplatină și până când numărul neutrofilelor nu este mai mare de 2000/mm3 și cel al trombocitelor nu este mai mare de 100000/mm3. Pacienții cu factori de risc precum mielosupresie tratată anterior sau status de performanță deteriorat (ECOG- Zubrod 2-4 sau Karnofsky sub 80%) vor primi o doză redusă cu 20-25% față de cea inițială. Se recomandă monitorizarea hemoleucogramei săptămânal la primele administrări de carboplatină pentru a evalua o eventuală ajustare de doză la administrările ulterioare.

Pacienții cu valori ale clearance-ului creatininei mai mici de 60 ml/min prezintă cel mai mare risc de apariție

a mielosupresiei. Utilizarea adecvată a carboplatinei la pacienții cu disfuncție renală presupune monitorizarea frecventă a funcției hematologice și renale. În cazul în care rata de filtrare glomerulară scade sub 20 ml/min, administrarea carboplatinei este contraindicată.

Administrare în polichimioterapie

Doza optimă de carboplatină în asociere cu alte medicamente mielosupresoare trebuie modificată în funcţie de regimul şi schema terapeutică a celorlalte citostatice utilizate.

La pacienţii vârstnici (cu vârsta peste 65 de ani) poate fi necesară ajustarea dozei, în funcţie de situaţia clinică și biologică a pacientului.

Nu există suficiente informaţii pentru a susţine recomandări de dozaj la copii şi adolescenţi.

Carboplatina trebuie administrată exclusiv intravenous, după diluare conform indicațiilor de la pct. 6.6.

Carboplatina este contraindicată la pacienţii cu: - antecedente de hipersensibilitate sau reacţii alergice severe la carboplatină sau la alte medicamente care conţin platină sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1 - mielosupresie severă, - insuficienţă renală severă preexistentă (clearance-ul creatininei < 20 ml/min), - tumori hemoragice, - vaccinare împotriva febrei galbene (vezi pct. 4.5) - alăptare

Atenționări

Administrarea carboplatinei se va face de către personal sanitar specializat, sub stricta supraveghere a unui medic oncolog. Aceasta se va face în unități medicale specializate în diagnosticarea și tratarea tuturor reacțiilor adverse specifice.

Mielosupresia indusă de carboplatină este direct relaționată de clearance-ul renal. Pacienții cu afectarea funcției renale sau cei care primesc concomitent alte tratamente nefrotoxice sunt mai predispuși în a dezvolta mielosupresie mai accentuată și mai prelungită. Prin urmare, parametrii renali trebuie monitorizați înaintea, în timpul și după administrarea carboplatinei.

Administrarea carboplatinei nu trebuie repetată în mod normal mai repede de 1 lună. Trombocitopenia, leucopenia și anemia pot să apară după administrarea de carboplatină. Hemoleucograma trebuie monitorizată frecvent înaintea, în cursul și după administrarea tratamentului cu carboplatină. Aceasta va permite identificarea potențialelor toxicități și a maximului acestora, administrarea unui tratament suportiv adecvat și ajustarea corectă a dozelor următoare. Numărul minim de trombocite este înregistrat între zilele 14-21 de la administrarea inițială. O scădere mai accentuată poate fi înregistrată la pacienții care au primit anterior terapii mielosupresive. În acest caz cea mai mare scădere a elementelor figurate albe are loc între zilele 14-28 de la administrare. Dacă nivelul leucocitelor scade sub 2000 elemente/mm3 sau numărul trombocitelor scade sub 100000/mm3 trebuie avută în vedere postpunerea următoarei administrări de carboplatină până la recuperarea totală hematologică. Această perioadă de recuperare durează de obicei 5-6 săptămâni. Uneori pot fi necesare transfuzii și trebuie avută în vedere și o reducere a dozelor la administrările ulterioare.

La pacienții tratați cu carboplatină s-a raportat anemie hemolitică, însoțită de prezența anticorpilor serologici induși de medicament. Acest eveniment poate fi letal.

Administrarea de carboplatină cu alte medicamente mielosupresive trebuie evaluată în detaliu atât din punct de vedere al dozelor cât și din punctul de vedere al secvențialității temporale. Pacienții la care apare mielosupresie pot necesita uneori transfuzii.

Mielosupresia poate fi asociată cu alte reacții adverse determinate de chimioterapia concomitentă. Pacienții cu mielosupresie severă și persistentă au un risc mare de complicații infecțioase, inclusiv cazuri fatale (vezi pct. 4.8). În acest caz, administrarea carboplatinei trebuie întreruptă și se recomandă ajustarea dozei sau încetarea tratamentului.

După câțiva ani de la terapia cu carboplatină și alte tratamente antineoplazice s-au raportat leucemie progranulocitară acută și sindrom mielodisplazic (SMD)/leucemie granulocitară acută (LGA).

Sindrom de leucoencefalopatie posterioară reversibilă (SLPR)

Au fost rapotate cazuri de sindrom de leucoencefalopatie posterioară reversibilă (SLPR) la pacienții tratați cu carboplatină în asociere cu chimioterapie. SLPR este o afecțiune neurologică rară, cu evoluție rapidă și reversibilă la încetarea tratamentului, care se manifestă prin convulsii, hipertensiune arterială, cefalee, confuzie, orbire și alte tulburări vizuale și neurologice (vezi pct. 4.8). Diagnosticul SLPR se confirmă prin imagistică cerebrală, preferabil RMN (rezonanță magnetică nucleară).

Sindrom hemolitic uremic (SHU)

Sindromul hemolitic uremic este o reacție adversă care poate pune în pericol viața. Tratamentul cu carboplatină trebuie întrerupt la primul semn de anemie hemolitică microangiopatică, precum scăderea rapidă a concentrației hemoglobinei, asociată cu trombocitopenie, creștere a bilirubinemiei, creatininemiei și ureei serice sau a LDH. Este posibil ca insuficiența renală să nu fie revesibilă la încetarea tratamentului, putând fi necesară dializa.

Toxicitate digestivă

Carboplatina poate provoca greață și vărsături. Administrarea antiemeticelor ca și pre-medicație s-a dovedit eficientă în reducerea incidenței și intensității acestor reacții adverse.

Doze foarte mari de carboplatină (doze de 5 ori mai mari decât cea recomandată în monochimioterapie) pot determina disfuncții renale și hepatice. Nu este clar dacă un program de hidratare riguros condus poate compensa disfuncția renală. Reducerea dozelor sau chiar oprirea chimioterapiei este uneori necesară la apariția insuficienței renale sau hepatice moderată sau severă (vezi pct. 4.8). Incidența și severitatea nefrotoxicității pot să fie crescute la pacienții cu disfuncții renale anterioare tratamentului cu carboplatină. Disfuncția renală este mai probabilă la pacienții cu nefrotoxicitate manifestă la administrarea anterioară de cisplatin. Deși nu există dovezi clinice clare, este recomandat ca tratamentul cu carboplatină să nu fie asociat cu administrarea de aminoglicozide sau alte medicamente nefrotoxice.

S-au raportat cazuri de boală veno-ocluzivă hepatică (sindrom de obstrucție sinusoidală), dintre care unele au fost letale. Pacienții trebuie monitorizați cu privire la semnele și simptomele unei disfuncții hepatice sau ale hipertensiunii portale, care nu sunt rezultatul evident al metastazelor hepatice.

Administrarea de carboplatină a fost asociată rareori cu apariția unor reacții alergice precum: rash eritematos, febră sau prurit. Rareori au fost raportate anafilaxie, angioedem sau reacții anafilactoide inclusiv bronhospasm, urticarie sau edem facial. Acestea au fost similare cu cele apărute la administrarea altor compuși pe bază de platină și au apărut la câteva minute de la începerea administrării. Incidența reacțiilor alergice poate crește în cazul expunerii anterioare la săruri de platină, dar pot să apară și la administrarea de carboplatină ca primă administrare. Pacienții trebuie monitorizați atent și trebuie luate măsuri de terapie suportivă imediat (antihistaminice, adrenalină și/sau glucocorticoizi).

Evaluarea neurologică și mai ales cea auditivă, trebuie efectuată la începutul și pe parcursul administrării carboplatinei. Efecte neurotoxice precum: parestezii, scăderea reflexelor tendinoase profunde și ototoxicitatea sunt mai probabil să apară la pacienții tratați anterior cu cisplatin, alte săruri de platină sau alte medicamente ototoxice. La utilizarea unor doze mai mari decât cele recomandate la pacienţii cu insuficienţă renală au fost raportate tulburări oculare, inclusiv pierderea vederii.Vederea pare a fi recuperată total sau într-o proporţie semnificativă la câteva săptămâni de la încetarea administrării acestor doze mari.

La utilizarea unor doze mai mari decât cele recomandate la pacienţii cu insuficienţă renală au fost raportate tulburări oculare, inclusiv pierderea vederii. Vederea pare a fi recuperată total sau într-o proporţie semnificativă la câteva săptămâni de la încetarea administrării acestor doze mari.

Potențialul carcinogenic al carboplatinei nu a fost studiat dar trebuie avută în vedere carcinogenitatea și mutagenitatea manifeste la medicamente cu mecanism de acțiune similar (vezi pct. 5.3).

În cadrul experienței ulterioare punerii pe piață s-a raportat sindromul de liză tumorală (SLT) la pacienți, ca urmare a utilizării carboplatinei în monoterapie sau în asociere cu alte medicamente chimioterapeutice. Pacienții cu risc crescut de SLT, cum sunt pacienții cu rată crescută de proliferare, încărcătură tumorală mare și sensibilitate crescută la medicamentele citotoxice trebuie monitorizați cu atenție și trebuie luate măsurile de precauție adecvate.

Siguranța și eficacitatea carboplatinei la copii nu au fost dovedite.

Echipamente medicale care conțin aluminiu

Nu trebuie folosite pentru administrarea carboplatinei echipamente de aluminiu (vezi pct. 6.2).

Carboplatina poate interacţiona cu aluminiul formând un precipitat de culoare neagră. Acele, seringile, cateterele sau dispozitivele de administrare intravenoasă care conţin componente din aluminiu ce pot interacţiona cu carboplatina, nu trebuie utilizate în timpul preparării sau administrării medicamentului.

În cazul bolilor tumorale, terapia cu anticoagulante este frecventă din cauza riscului trombotic crescut. Dacă pacientul este tratat cu anticoagulante orale şi se impune chimioterapia, marea variabilitate intraindividuală a capacităţii de coagulare în cursul bolii şi eventuala interacţie între anticoagulantele orale şi chimioterapia anticanceroasă necesită creşterea frecvenţei monitorizării INR. Utilizarea concomitentă cu warfarină necesită monitorizarea atentă a INR, deoarece valoarea acestuia poate crește.

Utilizări concomitente contraindicate - Vaccinul împotriva febrei galbene: risc de boală de vaccinare generalizată, letală (vezi pct. 4.3).

Utilizări concomitente nerecomandate - Vaccinuri vii atenuate (cu excepţia vaccinului împotriva febrei galbene): risc de boală sistemică,

posibil letală. Riscul este cresut la pacienţii deja imunosupresaţi din cauza unei afecţiuni preexistente.

Dacă este posibil, utilizaţi un vaccin inactivat (poliomielită).

- Fenitoină, fosfenitoină - Risc de exacerbare a convusiilor, ca urmare a scăderii absorbţiei digestive a fenitoinei din caza medicamentului citotoxic sau risc de creştere a citotoxicităţii sau de scădere a eficacităţii medicamentului citotoxic din cauza metabolismului hepatic crescut al fenitoinei.

Utilizări concomitente care trebuie avute în vedere - Ciclosporină (şi prin extrapolare tacrolimus şi sirolimus): Imunosupresie excesivă, cu risc de limfoproliferare. - Aminoglicozide (vancomicină, capreomicină): Utilizarea concomitentă de carboplatină şi antibiotice aminoglicozidice trebuie luată în considerare din cauza nefrotoxicităţii cumulative şi a ototoxicităţii, în special la pacienţii cu insuficienţă renală.

- Diuretice de ansă: Utilizarea concomitentă a carboplatinei cu diuretice de ansă trebuie luată în considerare din cauza nefrotoxicităţii cumulative şi a ototoxicităţii.

Atât femeile cât și bărbații care sunt tratați cu carboplatină trebuie informați asupra riscului potențial de apariție a unui eventual produs de concepție (vezi pct. 5.3). Femeile la vârstă fertilă trebuie să evite apariția unei sarcini pe durata tratamentului și încă 6 luni după terminarea acestuia, prin folosirea unor măsuri contraceptive eficiente. În cazul în care o femeie este gravidă și urmează să înceapă tratament cu carboplatină sau dacă devine gravidă pe durata tratamentului trebuie îndrumată pentru consiliere genetică. Carboplatina este genotoxică. Bărbații tratați cu carboplatină trebuie sfătuiți să nu conceapă un copil pe durata tratamentului și încă 6 luni după încheierea acestuia. În cazul în care aceasta este o opțiune este recomandată recoltarea și conservarea spermei anterior începerii tratamentului cu carboplatină, deoarece în unele cazuri acesta poate genera infertilitate ireversibilă. Cele mai multe tratamente cu citostatice sunt asociate cu reducerea ovogenezei și a spermatogenezei iar pacienții care urmează să fie tratați cu carboplatină trebuie informați asupra acestui aspect. Deși acest aspect nu a fost raportat la carboplatină el a fost raportat la alte săruri de platină. Este posibil ca fertilitatea să se reia după încheierea tratamentului dar nu este obligatoriu.

Siguranța utilizării carboplatinei în timpul sarcinii nu a fost stabilită. Studii efectuate la animale au demonstrat toxicitate reproductivă (vezi pct. 5.3). Carboplatina s-a dovedit a fi teratogenă și mutagenică la șobolani, atât in vitro cât și in vivo. Carboplatina nu trebuie administrat în timpul sarcinii decât dacă este absolut necesar. În cazul în care se decide administrarea carboplatinei pe durata sarcinii, pacienta trebuie informată asupra riscurilor pentru făt.

Nu este clar dacă carboplatina se excretă în laptele matern. Deoarece există riscul apariției unor efecte dăunătoare la făt, alăptarea trebuie întreruptă pe durata tratamentului cu carboplatină (vezi pct 4.3).

Nu au fost efectuate studii privind efectele carboplatinei asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Cu toate acestea, Carboplatin Teva poate determina greaţă, vărsături, anomalii ale vederii şi ototoxicitate; prin urmare, pacienţii trebuie avertizaţi asupra posibilului efect ale acestor simptome asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

Mielosupresia este reacţia adversă limitantă a dozei de carboplatină. De obicei este reversibilă şi necumulativă, în cazul utilizării carboplatinei în monoterapie, în dozele şi schema terapeutică recomandate. Mielosupresia poate fi severă şi prelungită în caz de insuficienţă renală, la pacienţii trataţi extensiv anterior, la cei cu scor al performanţei stării generale alterat, la vârstnici şi în cazul asocierii cu alte medicamente mielosupresoare. Frecvenţa reacţiilor adverse raportate se bazează pe datele cumulate de la 1893 de pacienţi aflaţi sub monoterapie cu carboplatină şi din experienţa de după punerea pe piaţă.

Reacţiile adverse raportate în studiile clinice sunt prezentate mai jos, clasificate pe aparate, sisteme şi organe.

Frecvenţele sunt definite astfel: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100), rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000), foarte rare (< 1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Aparate, sisteme şi organe Frecvenţă Reacţii adverse

Tumori benigne, maligne şi Cu frecvenţă Tumori maligne secundare, legate de nespecificate (incluzând chisturi necunoscută tratament şi polipi) Infecţii şi infestări Frecvente Infecţii* Cu frecvență Pneumonie necunoscută

Tulburări hematologice şi Foarte frecvente Trombocitopenie, neutropenie, leucopenie, limfatice anemie

Frecvente Hemoragie*

Cu frecvenţă Insuficienţă medulară, neutropenie febrilă, necunoscută sindrom hemolitic-uremic, leucemie

promielocitică Tulburări ale sistemului Frecvente Hipersensibilitate, reacţii de tip anafilactoid imunitar

Tulburări metabolice şi de Cu frecvenţă Deshidratare, anorexie, hiponatremie nutriţie necunoscută Sindrom de liză tumorală

Tulburări ale sistemului nervos Frecvente Neuropatie periferică, parestezie, diminuarea reflexelor osteotendinoase, tulburări senzoriale, disgeuzie.

Cu frecvenţă Accident vascular cerebral*, sindrom de necunoscută leucoencefalopatie posterioară reversibilă

Tulburări oculare Frecvente Tulburări de vedere, cazuri rare de pierdere

a vederii

Tulburări acustice şi vestibulare Frecvente Ototoxicitate

Tulburări cardiace Frecvente Tulburări cardiovasculare*

Cu frecvenţă Insuficienţă cardiacă* necunoscută

Tulburări vasculare Cu frecvenţă Embolism*, hipertensiune, hipotensiune necunoscută

Tulburări respiratorii, toracice Frecvente Afecţiuni respiratorii, boală pulmonară şi mediastinale interstiţială, bronhospasm

Tulburări gastrointestinale Foarte frecvente Vărsături, greaţă, dureri abdominale

Frecvente Diaree, constipaţie, afecţiuni ale mucoaselor

Cu frecvenţă Stomatită necunoscută

Afecţiuni cutanate şi ale Frecvente Alopecie, afecţiune cutanată ţesutului subcutanat Cu frecvenţă Urticarie, erupţie cutanată tranzitorie,

necunoscută eritem, prurit Tulburări musculo-scheletice şi Frecvente Afecţiuni musculo-scheletice ale ţesutului conjunctiv

Tulburări renale şi ale căilor Frecvente Afecţiune urogenitală urinare

Tulburări generale şi la nivelul Frecvente Astenie locului de administrare Cu frecvenţă Necroză la locul de perfuzare, reacţie la

necunoscută nivelul locului de perfuzare, extravazare la nivelul locului de perfuzare, eritem la nivelul locului de perfuzare, stare generală de rău Investigaţii diagnostice Foarte frecvente Clearance renal scăzut al creatininei, concentraţie serică crescută a ureei, concentraţie serică crescută a alcalin- fosfatazei, concentraţie serică crescută a aspartat aminotrasferazei, anomalii ale testelor funcţiei hepatice, concentraţie serică scăzută a sodiului, concentraţie serică scăzută a potasiului, concentraţie serică scăzută a calciului, concentraţie serică scăzută a magneziului Frecvente Concentraţie serică crescută a bilirubinei, concentraţie serică crescută a creatininei, concentraţie serică crescută a acidului uric Tulburări hematologice şi limfatice:

Mielosupresia este efectul secundar limitativ al dozei în cazul carboplatinei. Mielosupresia poate fi mai frecventă și mai accentuată la pacienții cu disfuncții renale, tratament mielotoxic anterior, status de performanță scăzut sau vârstă mai mare de 65 ani. Mielosupresia este, de asemenea, mai accentuată la pacienții care primesc carboplatină în asocieri polichimioterapice sau cu medicamente la rândul lor mielotoxice. Mielosupresia este de cele mai multe ori reversibilă și nu este cumulativă atunci când carboplatina este administrat în monochimioterapie, la dozele și frecvențele de administrare recomandate.

La doza maxim tolerată, administrat în monochimioterapie, trombocitopenia apare la aproximativ 1/3 dintre pacienți (cu un maxim de scădere la mai puțin de 50 x109/l între zilele 14-21 de la administrare și cu refacere la 35 de zile de la administrare).

Leucopenia apare la aproximativ 20% dintre pacienți, cu un maxim al scăderii între zilele 14-28 de la administrare și poate avea o perioadă de normalizare mai lungă, de până la 42 de zile. Neutropenia mai mică de 1 x 109/l apare la aproximativ 1/5 dintre pacienți. Anemia (valori ale Hb sub 8 mg/dl) a fost observată la aproximativ 15% dintre pacienții care aveau valori normale ale acesteia înaintea inițierii tratamentului. Anemia apare frecvent și poate fi cumulativă.

Greața neînsoțită de vărsături a fost raportată la 25% dintre pacienții tratați cu carboplatină, vărsăturile au fost raportată la 65% dintre pacienți, iar aproximativ o treime au prezentat sindrom emetic intens. Greața și vărsăturile apar cu 6-12 ore după administrare și de cele mai multe ori dispar după 24 de ore. Sunt, în cele mai multe cazuri, responsive la medicație antiemetică. Un sfert dintre pacienți nu prezintă greață sau vărsături. Există un procent foarte redus de pacienți, aproximativ 1%, care nu răspund la medicația antiemetică. Vărsătura apare mai frecvent la pacienții pretratați și în special la cei tratați cu cisplatină. Tulburările gastro-intestinale dureroase se pot întâlni la 8% dintre pacienți, iar constipaţia la 6% dintre pacienţi.

La 4% dintre pacienţi s-au raportat neuropatii periferice uşoare, manifestate prin parestezii şi diminuarea reflexelor osteotendinoase. Fenomenele neurotoxice sunt mai importante la vârstnici şi în caz de tratament anterior cu cisplatină. Paresteziile preexistente, legate de tratamentul anterior cu cisplatină, pot persista sau se pot agrava pe parcursul tratamentului cu carboplatină (vezi Precauţii).

Rare: tulburări de vedere tranzitorii, uneori cu pierderea vederii au fost raportate rar în cazul utilizării compuşilor de platină. De obicei acestea sunt legate de utilizarea dozelor mari la pacienţii cu insuficienţă renală.

O scădere subclinică a acuităţii auditive, cu afectarea auzului pentru frecvenţele înalte (4000-8000 Hz), determinată pe baza audiogramei a fost raportată la 15% dintre pacienţi. Frecvente: doar 1% dintre pacienţi prezintă simptome clinice de ototoxicitate manifestate în majoritatea cazurilor ca tinitus. Carboplatina poate agrava şi prelungi tulburările de auz provocate de tratamentul anterior cu cisplatină. Administrarea la copii a unor doze mari de carboplatină în asociere cu alte medicamente ototoxice au condus la scăderea semnificativă a auzului.

La unii pacienţi s-a raportat creşterea tranzitorie a enzimelor hepatice. Creşterea fosfatazei alcaline a fost raportată la 24% dintre pacienţi şi a aspartataminotransferazei la 15% din pacienţi. Creşterea bilirubinemiei a fost raportată la 5% dintre pacienţi. De asemenea, a fost raportată disfuncție hepatică severă (inclusiv necroză hepatică).

Foarte frecvente: nefrotoxicitatea nu este de obicei limitativă de doză și nu impune măsuri preventive de hidratare sau diureză forțată. Totuși, pot să apară niveluri crescute ale acidului uric (5%), ureei (la 6%), nivelului seric de azot (14%) sau al creatininei serice (6%). Disfuncția renală (definită ca scăderea clearance-ului creatininei sub 60 ml/min) a apărut la 27% dintre pacienţi. Incidența și severitatea nefrotoxicității pot să crească dacă pacientul a avut o funcție renală afectată anterior începerii tratamentului și la cei care au prezentat nefrotoxicitate la cisplatină. Nu este clar dacă un regim hidric poate preveni apariția nefrotoxicității dar reducerea dozelor sau oprirea tratamentului este necesară în prezența alterării funcției renale (clearance al creatininei între 41-59 ml/min) sau a insuficienței renale severe (clearance al creatininei între 21-40 ml/min). Carboplatina este contraindicată la pacienții cu clearance al creatininei mai mic de 20 ml/min.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Nu au fost raportate cazuri de supradozaj. Complicaţiile anticipate ale supradozajului sunt deprimarea măduvei osoase şi alterarea funcţiei renale, hepatice și auditive, putând fi necesar tratament de susţinere. Utilizarea unor doze de carboplatină mai mari decât cele recomandate a fost asociată cu pierderea vederii (vezi pct. 4.4).

Grupa farmacoterapeutică: alte antineoplazice, compuşi ai platinei, codul ATC: L01X A02.

Carboplatina este un agent antineoplazic. Activitatea sa a fost demonstrată împotriva câtorva linii celulare de origine murină sau umană.

Carboplatina a avut activitate comparabilă cu cea a cisplatinei împotriva unei categorii largi de tumori, indiferent de locul de implantare. Tehnicile de eluţie în mediu alcalin şi studiile de legare a ADN-ului au demonstrat modurile de acţiune similare din punct de vedere calitativ ale carboplatinei şi cisplatinei. Carboplatina, ca şi cisplatina, induce modificări în conformaţia superhelicală a ADN-ului, ceea ce echivalează cu un efect de scurtare a ADN-ului.

Siguranţa şi eficacitatea la copii şi adolescenţi nu au fost stabilite.

După perfuzia intravenoasă a unei singure doze (20-520 mg/m2), timp de o oră, concentraţiile plasmatice de platină totală şi platină liberă (ultrafiltrabilă) scad bifazic conform unei cinetici de tip I. Pentru forma liberă de platină, timpul de înjumătăţire iniţial (t1/2 α) este de aproximativ 90 de minute şi timpul de înjumătăţire prin eliminare (t1/2 β) este de aproximativ 6 ore. Carboplatina se elimină în principal pe cale renală, un procent de 65% din doza administrată regăsindu-se în urină în interval de 24 de ore. Cea mai mare parte din medicament se elimină în primele 6 ore. Aproximativ 32% din doza administrată de carboplatină se excretă sub formă nemodificată. Carboplatina se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 85-89% la 24 ore de la administrare, deşi în primele 4 ore doar un procent de maximum 29% din doză se leagă de proteinele plasmatice.

La pacienţii cu clearance al creatininei < 60 ml/min, clearance-ul total şi clearance-ul renal al carboplatinei scad în funcţie de valoarea clearance-ului creatininei. De aceea, doza de carboplatină trebuie redusă corespunzător la pacienţii cu insuficienţă renală.

S-a raportat un clearance plasmatic al carboplatinei ce variază de 3-4 ori la copii şi adolescenţi. Ca şi la pacienţii adulţi, datele din literatura de specialitate sugerează că funcţia renală poate contribui la variaţia clearance-ului carboplatinei.

Studiile la şobolani au evidenţiat proprietăţi embriotoxice şi teratogene pentru carboplatină.

În cadrul studiilor efectuate in vivo şi in vitro , carboplatina prezintă potenţial mutagen.

Nu au fost efectuate studii de carcinogenitate, dar compuşii cu mecanism de acţiune şi potenţial mutagen similare au demonstrat potenţial carcinogen.

Apă pentru preparate injectabile.

Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, exceptând cu soluţia de dextroză 5% sau soluţia de clorură de sodiu 9%, până la concentraţii de minim 0,5 mg/ml. Acele, seringile, caterele sau dispozitivele de administrare intravenoasă care conţin componente din aluminiu, nu trebuie utilizate în timpul preparării sau administrării medicamentului, deoarece acesta interacţionează cu carboplatina formând un precipitat de culoare neagră vezi pct. 4.5). Precipitarea poate determina diminuarea activităţii antineoplazice.

18 luni

A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină.

Cutie cu un flacon din sticlă incoloră, tip I, de capacitate nominală 8 ml sau 10 ml, închis cu dop din cauciuc bromobutilic, tip I, de culoare gri, sigilat cu capsă din aluminiu tip flip-off, prevăzută cu disc din polipropilenă; flaconul conține 5 ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă.

Cutie cu un flacon din sticlă incoloră, tip I, de capacitate nominală 20 ml, închis cu dop din cauciuc bromobutilic, tip I, de culoare gri, sigilat cu capsă din aluminiu tip flip-off, prevăzută cu disc din polipropilenă; flaconul conține 15 ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă.

Cutie cu un flacon din sticlă incoloră, tip I, de capacitate nominală 50 ml, închis cu dop din cauciuc bromobutilic, tip I, de culoare gri, sigilat cu capsă din aluminiu tip flip-off, prevăzută cu disc din polipropilenă; flaconul conține 45 ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă.

Cutie cu un flacon din sticlă incoloră, tip I, de capacitate nominală 100 ml, închis cu dop din cauciuc bromobutilic, tip I, de culoare gri, sigilat cu capsă din aluminiu tip flip-off, prevăzută cu disc din polipropilenă; flaconul conține 60 ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă.

Carboplatina este un medicament citotoxic şi, la fel ca în cazul altor compuşi cu potenţial toxic, manipularea

Carboplatin Teva trebuie să se facă cu precauţie.

Prepararea soluţiilor injectabile a medicamentelor citotoxice trebuie făcută de către personal calificat de specialitate care să cunoască medicamentele utilizate, şi să le utilizeze în condiţii de siguranţă a mediului şi, în particular, a persoanelor care manipulează medicamentele.

Precauţii privind prepararea şi administrarea:

Se recomandă utilizarea de mănuşi, ochelari şi îmbrăcăminte de protecţie. În cazul în care soluţia de

Carboplatin Teva intră în contact cu pielea sau ochii, spălaţi imediat zona afectată cu apă din abundenţă sau ser fiziologic. Toate obiectele folosite pentru constituire, administrare sau curăţare, inclusiv mănuşile, trebuie plasate în recipiente de reciclare a materialelor cu risc înalt, pentru a fi incinerate la temperatură mare.

Prepararea perfuziei intravenoase

Carboplatin Teva 10 mg/ml, concentrat pentru soluţia perfuzabilă trebuie diluat înainte de administrarea în perfuzie intravenoasă. Se diluează înainte de administrare numai cu soluţie perfuzabilă de glucoză 5% şi se recomandă să se administreze imediat după preparare. Soluţia diluată poate fi păstrată la temperaturi între 15-25°C cel mult 8 ore de la preparare. Soluţia diluată neadministrată nu se mai utilizează. Produsul este destinat preparării unei singure doze.

Manipularea şi eliminarea:

Trebuie să fie respectate procedurile corespunzătoare pentru manipularea şi eliminarea medicamentelor citotoxice.

Flacoanele goale şi echipamentul utilizat pentru preparare şi administrare, soluţiile şi alte materiale care au intrat în contact cu carboplatina sunt colectate în saci dubli din polietilenă, se sigilează şi se etichetează corespunzător (ca deşeuri toxice). Deşeurile toxice se distrug prin incinerare la temperatura de 1000°C. Orice container spart trebuie tratat cu aceleaşi precauţii şi considerat deşeu contaminat. Deşeurile contaminate trebuie incinerate în containere rigide, special fabricate pentru această destinaţie.

TEVA B.V.

Swensweg 5, 2031GA Haarlem, Olanda

9544/2016/01-02-03-04

Data reînnoirii autorizaţiei - Decembrie 2016

Mai, 2018